”Epistola lui Ioan către Smirna” este o carte excanonică, ea a fostă canonică şi a făcut parte din Noul Testament, dar a fost exclusă din Canonul Bibliei la Conciliul de la Smirna şi Milano (fără motiv real).
Talcuire Sf.Ioan Gura de Aur_ Evanghelia dupa ioanadyesp
Din Sfintele Evanghelii ştim că Sfintul Apostol şi Evanghelist Ioan era fiul lui Zevedeu şi fratele Sfintului apostol Iacob din Betsaida Galileii, oraşul Sfinţilor Apostoli Petru şi Andrei carui talcuire o prezinta Sf.Ioan Gura de Aur in cele ce urmeaza.
Epistola lui Ioan către Filadelfia” este o carte excanonică, ea a fostă canonică şi a făcut parte din Noul Testament, dar a fost exclusă din Canonul Bibliei la Conciliul de la Smirna şi Milano (fără motiv real).
Talcuire Sf.Ioan Gura de Aur_ Evanghelia dupa ioanadyesp
Din Sfintele Evanghelii ştim că Sfintul Apostol şi Evanghelist Ioan era fiul lui Zevedeu şi fratele Sfintului apostol Iacob din Betsaida Galileii, oraşul Sfinţilor Apostoli Petru şi Andrei carui talcuire o prezinta Sf.Ioan Gura de Aur in cele ce urmeaza.
Epistola lui Ioan către Filadelfia” este o carte excanonică, ea a fostă canonică şi a făcut parte din Noul Testament, dar a fost exclusă din Canonul Bibliei la Conciliul de la Smirna şi Milano (fără motiv real).
Această carte ne dă un indiciu asupra numelui său și neamul de unde se trage Iov, adică ”din fii lui Esau”, acest lucru fiind confirmat și de Biblie: ”Era în ţara Uţ un om care se numea Iov” (Iov 1:1), ”Bucură-te şi saltă de bucurie, fiica Edomului care locuieşti în ţara Uţ!” (Plâng. lui Ieremia 4:21). Numele lui ”Iov” este de fapt ”Iobab”, care se identifică cu al doilea împărat al Edomului, după Bela, socrul său, adică cu Iobab, fiul lui Zerah din Boţra (vezi Gen. 36:33). Bela, primul împărat al Edomului, a fost fiul lui Beor, și a împărăţit peste Edom în ”cetatea Dinhaba” (vezi Gen. 36:32), care purta numele ficei sale Dinah, soția lui Iov (vezi cap. I - ”Eu mă trag din fii lui Esau, fratele lui Iacov din care se trăge și maica voastră Dinah, care v-a născut pe voi.”). Deci, Iobab pe scurt “Iob”, devin ”Iov”, la fel cum și “Abraam” devine ”Avraam”.
”Apocalipsa lui Baruc” sau ”2 Baruc”, sau ”Apocalipsa siriacă a lui Baruc” este scrisă la Sfârșitul sec. I d.Ch. Baruc, ucenicul lui Ieremia deplânge căderea Ierusalimului și distrugerea Templului (587 î.Ch.). Un înger îl însoțește într-o călătorie în ceruri unde întâlnește demoni și îngeri, printre care și pe Mihail, și regăsește ”Templul ceresc”.
”Cartea lui Avraam” este o lucrare care a fost tradusă de pe un papirus egiptean ”scrolled” de către Joseph Smith, fondatorul mișcării ”Sfinții din Zilele din Urmă.” Cartea a fost publicată pentru prima oară în 1842 în ”Times and Seasons” și a fost inclusă în lucrarea ”Perle de Mare Preț”, ca parte a canonului acestei mișcări. Cartea conține scrierile lui Avraam din timpurile în care era în Egipt, scrise cu propria-i mână pe papirus. (History of the Church, 2:235–236, 348–351.)
”Cartea lui Enoh” fiul lui Iared, scrisă de Elisa Ben-Eden, la începutul lui Enoh ca Împărat peste tot pământul (Cap. 1:1), chiar în vremea vieţii lui Adam (Cap. 1:3 și 15:4, 6), scrisă și după cărțile lui Enoh (Cap. 1:4). Mai mult chiar, ”Enoh a fost cel dintâi care a scris şi cel dintâi care a făcut table de lut şi de raşină pentru scris, el a scris pe pergament, pe papirus semnele lui” (Cap. 1:15 și Cartea Jubileelor 4:17, 18).
Deși nu se cunosc foarte multe lucruri despre această carte sfântă și plină de înțelepciune, cu excepția celor scrise în ea, presupunem că ea se afla în corabia lui Noe, ajungând în posesia lui Sem și de acolo la urmașii săi. 4 Enoh este denumirea dată de noi pentru ”Cartea învățăturii-Cartea lui Enoh” sau ”Evanghelia preistoriei umane”, ținând cont și de faptul că în prezent mai există 1 Enoh – ”Cartea etiopiană a lui Enoh”, 2 Enoh – ”Cartea Slavonă a lui Enoh” sau ”Secretele lui Enoh” și 3 Enoh – ”Cartea ebraică a lui Enoh”.
120 - 130 A.D. APOLOGIA LUI ARISTIDE. Apologia lui Aristide, menţionată de Eusebiu, sfântul Ieronim şi de alţi scriitori antici, despre care s-a spus că a reprezentat o sursă de inspiraţie pentru lucrările remarcabile ale sfântului Iustin, martirul, a fost considerată pierdută până spre sfârşitul secolului al XIX-lea, când a fost descoperit un fragment armean. Apoi, în 1889, a fost găsit întregul text, în traducere siriană, în biblioteca Sfânta Caterina, de pe muntele Sinai.
50-120 A.D. Didache. Didache mai este cunoscută și drept "Învățătura celor 12 apostoli". A fost, probabil, scrisa în jurul anilor 65-80 A.D. și se presupune ca este învățătura pe care au dat-o apostolii neamurilor despre viața și moarte, despre rânduiala în biserica, despre post, botez, rugaciune, etc.
140 - 150 A.D. EPISTULA APOSTOLORUM. ”Epistola Apostolică” este cunoscută sub numele ”Epistola Apostolilor”. Deşi ea a fost scrisă original în greacă, ea s-a păstrat prin traducerile în limba coptă şi în etiopiană. ”Epistola Apostolică” este o frumoasă piesă a polemicii creştine împotriva gnosticilor reprezentaţi prin conducătorii lor Simion Magus şi Cerinthus.
Apostolul Pavel a petrecut trei ani în Efes predicând noapte şi zi (Faptele Apostolilor 20:31). Ce predica el? Păgânilor necovertiţi le predica pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos (Faptele Apostolilor 20:21). Dar celor care deveniseră crestini le predica „tot planul lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 20:27).
În Biserica siriană, tradiţia corespondenţei lui Iisus cu regele Abgar era considerată drept o realitate indiscutabilă. Acest fapt este atestat de mai multe documente siriene datând din vremea primilor creştini. Insă cel mai faimos martor al autenticităţii corespondenţei lui Iisus cu Abgar este Eusebiu din Cezareea. Născut în Palestina, probabil în Cezareea, în jurul anului 263, Eusebiu a primit de la Pamfil, în cadrul şcolii întemeiate de Origene, o educaţie deosebit de vastă şi de completă.
”Epistola lui Barnaba” (Alexandria, 70-135 d. Cr.) este un mic tratat teologic (nu o epistolă), care dezbate întrebări: cum ar trebui să interpreteze creştinii Scripturile evreieşti? Care este natura relaţiei dintre creştinism şi iudaism? Ea a fost scrisă după distrugerea templului din Ierusalim, în anul 70 d.Cr., dar înainte ca oraşul să fie reconstruit de Hadrian, după revolta din anii 132-135 d.Cr.
Sfinţii Părinţi Eusebiu, Epifaniu, Grigorie de Nazians, Crisostom, Severus Sulpitius, care au trăit în veacul al IV-lea au amintit-o, în scrierile lor, pe Decla ca fiind martiră la Seleucia. Se consideră că această lucrare a fost scrisă pe parcursul anilor apostolici, foarte de timpuriu. A fost publicată din limba greacă la Bodleian Library, Oxford.
Text descoperit de Tischendorf în 1843 şi publicat de el în 1866. Originalul a fost probabil redactat în greacă. Se cunosc mai multe versiuni ale acestui text în coptă, siriacă şi arabă; cea mai bună este în siriacă. Una dintre versiunile siriace, provenită dintr-un manuscris Urumiyeh, a fost tradusă în engleză de un misionar american în 1864. Această traducere, sau mari porţiuni din ea, este tipărită de Tischendorf împreună cu ediţia textului stabilit de el. Bazându-se pe nişte probe destul de puternice, Tischendorf plasează textul în jurul anului 380.
Acest dar al revelaţiei şi al descoperirilor tainice, Apostolul Pavel le-a primit pe la anul 44, înainte de întâia sa călătorie apostolicească, până la cel de-al treilea cer, perioadă în care nu erau încă construite mănăstiri (3:6), biserici (5:7), dar mai ales, după ce Pavel a părăsit această viață (8:1) cum a fost posibil ca cuvintele din finalul manuscrisului să apară în capitolul 8, mai ales că sulul era îngropat sub peretele casei. Toate acestea arată foarte clar că acest manuscris este inspirat după cel original, dar are foarte multe adăugiri ulterioare.
”Epistola lui Pavel către comunitatea din Laodiceea” este amintită în Biblie la Coloseni 4:16 și datorită faptului că Pavel îi critică pe cei din această comunitate (1:5, 1:30 și 3:11-13), arătându-le unde biserica a căzut, lucru confirmat și în Apocalipsa 3:16, această epistolă nu își mai găsește locul printre cărțile canonice al Noului Testament.
Această Epistolă a fost apreciată de câţiva oameni de ştiinţă ai biserici Romane, dar şi de alţi. Lucrarea s-a păstrat într-o traducere foarte veche, care se găseşte la British Museum din Londra (Harleian MSS, cod.1212). Dar mai există și o altă lucrare intitulată ”Epistola lui Pavel către comunitatea din Laodiceea”, care are 3 capitole, aceasta fiind amintită în Biblie la Coloseni 4:16.
”Epistola lui Ioan despre Taina Fărădelegii” este o carte excanonică, ea a fostă canonică şi a făcut parte din Noul Testament, dar a fost exclusă din Canonul Bibliei la Conciliul de la Smirna şi Milano (fără motiv real).
A doua epistolă a lui Policarp către filipeni și agopeni - Carte excanonicăFotbal Joc la Performanta
Carte excanonică fostă canonică şi exclusă din Canonul Bibliei al Noului Testament la Conciliul de la Smirna şi Milan (fără motiv real). Policarp, ucenicul lui Ioan, a fost episcop de Smirna, în Asia Mică. Find din Efes în Asia, este născut din părinţi creştini, care au fost condamnaţi la moarte.
„Evanghelia Mariei” a fost carte canonică până la Conciliul Ecumenic de la Calcedon (Sinodul IV Ecumenic s-a tinut între 8 și 25 octombrie 451, în bise¬rica Sfânta Eufimia din Calcedon) şi a alcătuit Noul Testament. Evanghelia Mariei nu este prezentă în lista cărților apocrife din secțiunea cinci a lui Decretum Gelasianum, ea find canonică până în 451
”Evanghelia Ebioniţilor” este o carte excanonică care a făcut parte din CANONUL NOULUI TESTAMENT până în 506 la ”Edictul de la Salamina”. Apoi la ”Conciliul de la Niceea IV” a fost exclusă, deşii tot la Niceea se dovedea clar autenticitatea ei.
Epistola mielului lui dumnezeu” este o carte excanonică, ea a fostă canonică şi a făcut parte din Noul Testament, dar a fost exclusă din Canonul Bibliei la Conciliul de la Smirna şi Milano (fără motiv real, probabil, că este identică cu capitolele 1, 4, 5 și 22 Cartea Apocalipsa).
Sfânta fecioară şi muceniţă Achilina din Biblos, Fenicia (s.v. 13 iunie / s.n...Stea emy
Sfânta Achilina (†303) a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305), fiind din cetatea Biblos, fiică a unui mare şi strălucit bărbat, anume Evtolmie. Botezată fiind de episcopul Evtalie şi ajungând la vârsta de 12 ani, aducea la credinţa în Hristos pe fetele de vârsta ei şi crescute împreună cu ea, învăţându-le să se păzească de idoli. De aceea, a fost pârâtă fericita la dregătorul Volusian şi fiind adusă spre cercetare, a mărturisit cu mult curaj numele lui Hristos. A fost bătută pentru aceasta cu vergi şi străpunsă prin urechi cu ţepuşe de fier înroşite în foc. Mărturisind neîncetat credinţa în Hristos, a fost osândită la moarte. Deci, tâindu-i-se capul, s-a mutat la Domnul, iar trupul ei a fost îngropat în cetatea sa, Biblos.
Această carte ne dă un indiciu asupra numelui său și neamul de unde se trage Iov, adică ”din fii lui Esau”, acest lucru fiind confirmat și de Biblie: ”Era în ţara Uţ un om care se numea Iov” (Iov 1:1), ”Bucură-te şi saltă de bucurie, fiica Edomului care locuieşti în ţara Uţ!” (Plâng. lui Ieremia 4:21). Numele lui ”Iov” este de fapt ”Iobab”, care se identifică cu al doilea împărat al Edomului, după Bela, socrul său, adică cu Iobab, fiul lui Zerah din Boţra (vezi Gen. 36:33). Bela, primul împărat al Edomului, a fost fiul lui Beor, și a împărăţit peste Edom în ”cetatea Dinhaba” (vezi Gen. 36:32), care purta numele ficei sale Dinah, soția lui Iov (vezi cap. I - ”Eu mă trag din fii lui Esau, fratele lui Iacov din care se trăge și maica voastră Dinah, care v-a născut pe voi.”). Deci, Iobab pe scurt “Iob”, devin ”Iov”, la fel cum și “Abraam” devine ”Avraam”.
”Apocalipsa lui Baruc” sau ”2 Baruc”, sau ”Apocalipsa siriacă a lui Baruc” este scrisă la Sfârșitul sec. I d.Ch. Baruc, ucenicul lui Ieremia deplânge căderea Ierusalimului și distrugerea Templului (587 î.Ch.). Un înger îl însoțește într-o călătorie în ceruri unde întâlnește demoni și îngeri, printre care și pe Mihail, și regăsește ”Templul ceresc”.
”Cartea lui Avraam” este o lucrare care a fost tradusă de pe un papirus egiptean ”scrolled” de către Joseph Smith, fondatorul mișcării ”Sfinții din Zilele din Urmă.” Cartea a fost publicată pentru prima oară în 1842 în ”Times and Seasons” și a fost inclusă în lucrarea ”Perle de Mare Preț”, ca parte a canonului acestei mișcări. Cartea conține scrierile lui Avraam din timpurile în care era în Egipt, scrise cu propria-i mână pe papirus. (History of the Church, 2:235–236, 348–351.)
”Cartea lui Enoh” fiul lui Iared, scrisă de Elisa Ben-Eden, la începutul lui Enoh ca Împărat peste tot pământul (Cap. 1:1), chiar în vremea vieţii lui Adam (Cap. 1:3 și 15:4, 6), scrisă și după cărțile lui Enoh (Cap. 1:4). Mai mult chiar, ”Enoh a fost cel dintâi care a scris şi cel dintâi care a făcut table de lut şi de raşină pentru scris, el a scris pe pergament, pe papirus semnele lui” (Cap. 1:15 și Cartea Jubileelor 4:17, 18).
Deși nu se cunosc foarte multe lucruri despre această carte sfântă și plină de înțelepciune, cu excepția celor scrise în ea, presupunem că ea se afla în corabia lui Noe, ajungând în posesia lui Sem și de acolo la urmașii săi. 4 Enoh este denumirea dată de noi pentru ”Cartea învățăturii-Cartea lui Enoh” sau ”Evanghelia preistoriei umane”, ținând cont și de faptul că în prezent mai există 1 Enoh – ”Cartea etiopiană a lui Enoh”, 2 Enoh – ”Cartea Slavonă a lui Enoh” sau ”Secretele lui Enoh” și 3 Enoh – ”Cartea ebraică a lui Enoh”.
120 - 130 A.D. APOLOGIA LUI ARISTIDE. Apologia lui Aristide, menţionată de Eusebiu, sfântul Ieronim şi de alţi scriitori antici, despre care s-a spus că a reprezentat o sursă de inspiraţie pentru lucrările remarcabile ale sfântului Iustin, martirul, a fost considerată pierdută până spre sfârşitul secolului al XIX-lea, când a fost descoperit un fragment armean. Apoi, în 1889, a fost găsit întregul text, în traducere siriană, în biblioteca Sfânta Caterina, de pe muntele Sinai.
50-120 A.D. Didache. Didache mai este cunoscută și drept "Învățătura celor 12 apostoli". A fost, probabil, scrisa în jurul anilor 65-80 A.D. și se presupune ca este învățătura pe care au dat-o apostolii neamurilor despre viața și moarte, despre rânduiala în biserica, despre post, botez, rugaciune, etc.
140 - 150 A.D. EPISTULA APOSTOLORUM. ”Epistola Apostolică” este cunoscută sub numele ”Epistola Apostolilor”. Deşi ea a fost scrisă original în greacă, ea s-a păstrat prin traducerile în limba coptă şi în etiopiană. ”Epistola Apostolică” este o frumoasă piesă a polemicii creştine împotriva gnosticilor reprezentaţi prin conducătorii lor Simion Magus şi Cerinthus.
Apostolul Pavel a petrecut trei ani în Efes predicând noapte şi zi (Faptele Apostolilor 20:31). Ce predica el? Păgânilor necovertiţi le predica pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos (Faptele Apostolilor 20:21). Dar celor care deveniseră crestini le predica „tot planul lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 20:27).
În Biserica siriană, tradiţia corespondenţei lui Iisus cu regele Abgar era considerată drept o realitate indiscutabilă. Acest fapt este atestat de mai multe documente siriene datând din vremea primilor creştini. Insă cel mai faimos martor al autenticităţii corespondenţei lui Iisus cu Abgar este Eusebiu din Cezareea. Născut în Palestina, probabil în Cezareea, în jurul anului 263, Eusebiu a primit de la Pamfil, în cadrul şcolii întemeiate de Origene, o educaţie deosebit de vastă şi de completă.
”Epistola lui Barnaba” (Alexandria, 70-135 d. Cr.) este un mic tratat teologic (nu o epistolă), care dezbate întrebări: cum ar trebui să interpreteze creştinii Scripturile evreieşti? Care este natura relaţiei dintre creştinism şi iudaism? Ea a fost scrisă după distrugerea templului din Ierusalim, în anul 70 d.Cr., dar înainte ca oraşul să fie reconstruit de Hadrian, după revolta din anii 132-135 d.Cr.
Sfinţii Părinţi Eusebiu, Epifaniu, Grigorie de Nazians, Crisostom, Severus Sulpitius, care au trăit în veacul al IV-lea au amintit-o, în scrierile lor, pe Decla ca fiind martiră la Seleucia. Se consideră că această lucrare a fost scrisă pe parcursul anilor apostolici, foarte de timpuriu. A fost publicată din limba greacă la Bodleian Library, Oxford.
Text descoperit de Tischendorf în 1843 şi publicat de el în 1866. Originalul a fost probabil redactat în greacă. Se cunosc mai multe versiuni ale acestui text în coptă, siriacă şi arabă; cea mai bună este în siriacă. Una dintre versiunile siriace, provenită dintr-un manuscris Urumiyeh, a fost tradusă în engleză de un misionar american în 1864. Această traducere, sau mari porţiuni din ea, este tipărită de Tischendorf împreună cu ediţia textului stabilit de el. Bazându-se pe nişte probe destul de puternice, Tischendorf plasează textul în jurul anului 380.
Acest dar al revelaţiei şi al descoperirilor tainice, Apostolul Pavel le-a primit pe la anul 44, înainte de întâia sa călătorie apostolicească, până la cel de-al treilea cer, perioadă în care nu erau încă construite mănăstiri (3:6), biserici (5:7), dar mai ales, după ce Pavel a părăsit această viață (8:1) cum a fost posibil ca cuvintele din finalul manuscrisului să apară în capitolul 8, mai ales că sulul era îngropat sub peretele casei. Toate acestea arată foarte clar că acest manuscris este inspirat după cel original, dar are foarte multe adăugiri ulterioare.
”Epistola lui Pavel către comunitatea din Laodiceea” este amintită în Biblie la Coloseni 4:16 și datorită faptului că Pavel îi critică pe cei din această comunitate (1:5, 1:30 și 3:11-13), arătându-le unde biserica a căzut, lucru confirmat și în Apocalipsa 3:16, această epistolă nu își mai găsește locul printre cărțile canonice al Noului Testament.
Această Epistolă a fost apreciată de câţiva oameni de ştiinţă ai biserici Romane, dar şi de alţi. Lucrarea s-a păstrat într-o traducere foarte veche, care se găseşte la British Museum din Londra (Harleian MSS, cod.1212). Dar mai există și o altă lucrare intitulată ”Epistola lui Pavel către comunitatea din Laodiceea”, care are 3 capitole, aceasta fiind amintită în Biblie la Coloseni 4:16.
”Epistola lui Ioan despre Taina Fărădelegii” este o carte excanonică, ea a fostă canonică şi a făcut parte din Noul Testament, dar a fost exclusă din Canonul Bibliei la Conciliul de la Smirna şi Milano (fără motiv real).
A doua epistolă a lui Policarp către filipeni și agopeni - Carte excanonicăFotbal Joc la Performanta
Carte excanonică fostă canonică şi exclusă din Canonul Bibliei al Noului Testament la Conciliul de la Smirna şi Milan (fără motiv real). Policarp, ucenicul lui Ioan, a fost episcop de Smirna, în Asia Mică. Find din Efes în Asia, este născut din părinţi creştini, care au fost condamnaţi la moarte.
„Evanghelia Mariei” a fost carte canonică până la Conciliul Ecumenic de la Calcedon (Sinodul IV Ecumenic s-a tinut între 8 și 25 octombrie 451, în bise¬rica Sfânta Eufimia din Calcedon) şi a alcătuit Noul Testament. Evanghelia Mariei nu este prezentă în lista cărților apocrife din secțiunea cinci a lui Decretum Gelasianum, ea find canonică până în 451
”Evanghelia Ebioniţilor” este o carte excanonică care a făcut parte din CANONUL NOULUI TESTAMENT până în 506 la ”Edictul de la Salamina”. Apoi la ”Conciliul de la Niceea IV” a fost exclusă, deşii tot la Niceea se dovedea clar autenticitatea ei.
Epistola mielului lui dumnezeu” este o carte excanonică, ea a fostă canonică şi a făcut parte din Noul Testament, dar a fost exclusă din Canonul Bibliei la Conciliul de la Smirna şi Milano (fără motiv real, probabil, că este identică cu capitolele 1, 4, 5 și 22 Cartea Apocalipsa).
Sfânta fecioară şi muceniţă Achilina din Biblos, Fenicia (s.v. 13 iunie / s.n...Stea emy
Sfânta Achilina (†303) a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305), fiind din cetatea Biblos, fiică a unui mare şi strălucit bărbat, anume Evtolmie. Botezată fiind de episcopul Evtalie şi ajungând la vârsta de 12 ani, aducea la credinţa în Hristos pe fetele de vârsta ei şi crescute împreună cu ea, învăţându-le să se păzească de idoli. De aceea, a fost pârâtă fericita la dregătorul Volusian şi fiind adusă spre cercetare, a mărturisit cu mult curaj numele lui Hristos. A fost bătută pentru aceasta cu vergi şi străpunsă prin urechi cu ţepuşe de fier înroşite în foc. Mărturisind neîncetat credinţa în Hristos, a fost osândită la moarte. Deci, tâindu-i-se capul, s-a mutat la Domnul, iar trupul ei a fost îngropat în cetatea sa, Biblos.
Sfântul mucenic Iustin martirul şi filosoful, a altui mucenic Iustin şi a cel...Stea emy
Sfântul măritul mucenic Iustin martirul sau Iustin martirul și filosoful a fost unul din principalii apologeți ai creștinismului timpuriu. Convertit la creștinism, Sfântul Iustin a scris mai multe lucrări la mijlocul secolului al II-lea, între care și două Apologii adresate împăraților romani, în care apără și explică creștinismul ca pe adevărata filosofie. Tocmai puterea argumentației sale i-a adus martiriul. Prăznuirea sa se face la data de 1 iunie.
Sfântul cuvios Visarion din Egipt, făcătorul de minuni (s.v. 6 iunie / s.n. 1...Stea emy
Marele întru părinţi, Visarion, s-a născut şi a crescut în Egipt şi a trăit în anii Sinodului al IV-lea, a toată lumea, din Calcedon (450-451). A iubit din tinereţe pe Hristos şi a câştigat în inima sa lumina darului lui Dumnezeu. A mers să cerceteze Sfintele locuri ale Ierusalimului şi aici a cunoscut pe Sfântul Gherasim de la Iordan, cel căruia îi slujea un leu. A cunoscut, de asemenea şi pe alţi Sfinţi părinţi, precum pe Sfântul Eftimie cel mare şi Sfântul Sava, care străluceau pe vremea aceea în Biserică, prin faptele lor bune, primind de la ei învăţături folositoare. Întorcându-se la locurile sale, şi-a ales îndrumător duhovnicesc pe cuviosul Isidor Pelusiotul şi petrecea îndemnat de acesta, la viaţa cea aspră. După buna sfătuire a acestuia, Sfântul Visarion şi-a împărţit săracilor toată averea, ce-i rămăsese de la părinţi şi primind de bună voie sfintele nevoinţe, s-a făcut monah. El cu darul facerii de minuni vindeca bolile oamenilor şi multe alte minuni făcea, spre folosul poporului şi spre slava lui Dumnezeu. A adormit cu pace la anul 466 după Hristos.
Înălţarea Domnulu - Canoane la praznicul Înălţării Domnului şi Mântuitorului ...Stea emy
Privind ucenicii la Tine, Te-ai înălţat, Hristoase, la Tatăl, împreună cu Dânsul şezând. Îngerii înainte mergând, strigau: Ridicaţi porţile, ridicaţi, că Împăratul S-a suit la slava cea începătoare de lumină.
Sfântul mucenic Isihie din Durostorum (†298) (15 iunie)Stea emy
Sfântul mucenic Isihie a viețuit în secolele III-IV fiind ostaș creștin ce făcea parte din legiunea armatei romane de la Dunăre, staționată în cetatea Durostor din provincia Moesia Inferior. Acest Sfânt mucenic a pătimit împreună cu alți 5 sfinți mucenici: Pasicrat și Valentin, Nicandru și Marcian și Iuliu Veteranul. Sfinților Pasicrat și Valentin li s-au tăiat capetele la 24 aprilie, iar Sfântului Iuliu Veteranul la 27 mai. În ziua pătimirii veteranului Iuliu, Sfântul Isihie, care se afla în închisoare cu el, i-a adresat o rugăminte ca să-și aducă aminte de el când va sosi în fața Domnului, căci curând va urma și el aceeași soartă. Iar Sfântul Iuliu l-a îmbărbătat pe acest curajos ostaș al lui Hristos, amintindu-i de făgăduințele făcute de către Domnul către cei ce vor răbda până la sfârșit. Sfântul Isihie s-a încununat cu moartea martirică la 15 iunie, prin tăierea capului, și astfel și-a dat viața în mâinile Domnului.
Sfântul cuvios Ilarion cel nou, egumenul Mănăstirii Dalmaților (s.v. 6 iunie ...Stea emy
Sfântul cuvios Ilarion cel nou sau cel tânăr, egumenul mânăstirii Sfântului Dalmat din Constantinopol este numit așa pentru a nu fi confundat cu Sfântul Ilarion cel mare din cel de-al patrulea secol, s-a născut în Cappadocia în anul 775. . Ilarion era puternic în rugăciune, neînfricat şi stăruitor în nevoinţe de tot felul. El a fost chinuit mult pentru cinstirea Sfintelor icoane de către răii împăraţi iconoclaşti.
Cărţile dumnezeieştilor Scripturi şi propovăduirile înţelepţilor grăitori de cele dumnezeieşti, sfârşit au luat cu adevărat, că după sculare Stăpânul S-a suit cu slavă la cele cereşti.
1. EPISTOLA LUI IOAN CĂTRE SMIRNA
(Cuvintele lui Ioan scrise de Policarp ucenicul său)
”Epistola lui Ioan către Smirna” este o carte excanonică, ea a fostă canonică şi a făcut
parte din Noul Testament, dar a fost exclusă din Canonul Bibliei la Conciliul de la Smirna şi
Milano (fără motiv real). Conciliul de la Milano a fost aprobat de Papa Liberiu (papă al Romei
din 17 mai 352 - 24 septembrie 366) și s-a desfășurat în prezența împăratului roman Constanţiu al
II-lea (317-361).
Traducerea în limba română de: Obedeya Dorin David Aurel Ben Aharon Cohen.
(Apocalipsa 2:8) ”Îngerului Bisericii din Smirna scrie-I …”
”Îngerului Bisericii din Smirna, Metarhon (Metadoxalon) care este
Harişiuncavudiel” (Cap. 1:8).
CAPITOLUL 1
1. Eu, Ioan martorul Lui, Iisus Hristos (Ieşua Hamaşia) în Ierusalim atunci, în Iudeea între
sfinți, în Samaria în toată Galileea şi între neamurile pământului.
2. Aşa am îndemnat pe Policarp şi Eufraton şi Alhia ca venind între voi greci ca voi care
n-au înebunit, măcar că fiind din sângele vostru să-i primiți bine pentru Elada şi prentru Hristos
Iisus şi să vă aducă vouă care ați păzit uşile Împărăției, salutul meu Bisericii din Efes şi Arhip
episcopul locului şi pe diaconul Sokitis cel dezbrăcat de piele între voi pentru ca Iisus să fie viu
în voi, cel dezbrăcat de oase, ca voi să rămâneți mădulare vii în Trupul lui Hristos.
4. Cuvintele acestea să fie citite cu spatele către Eklesia, cu spatele către diaconi, cu
spatele către hieronis (preoți) şi departe de prezbiteri. Iar scrisoarea las-o pecetluită. Dacă vor
voii să afle ce-ai vorbit tu, atunci negreşit vor rupe pecetea şi nu vor fi nevinovați de cuvintele
cele adevărate al lui Dumnezeu care sunt scrise în cartea aceasta.
5 Toate cele scrise în cartea acesta vor veni asupra lor, fiindcă au fost proorocite din
vechime, fiindcă El a vegheat asupra lor ca să se împlinească negreşit. Şi Taina aceasta se
împlineşte acum şi a fost poruncită pentru vremea acesta.
6. Sunt între voi cei care-şi spun kaionetnosiţi care se cred Israelul cel Nou, un neam
nou biruitor şi prădător în toate în mijlocul casei lui Iaacov, care se fălesc în orice loc că sunt
iudei şi nu sunt ci mint: - dintre ei sunt agiokaioniţi (Sfinții noi), hulind ce nu cunosc, nici nu li
sa îngăduit, hulind până şi pe Duhul Sfinților dintâi față de care Dumnezeu mântuirea voastră, s-
a jurat lor.
7. Despuind pe văduve, pe orfani şi pe săraci de lucrurile, casele care le au în Iuda şi în
Galileea, cerând-ule şi sufletul. Socotind că din facere Israel era rânduit pierzaniei, şi slujba lor a
fost blestemul, că toți care sunt sub Lege sunt sub blestem adică despărțiți de Hristos în veci.
Socotind pe tot Israelul vinovat de tot cei rău împotriva Dumnezeului lor, chiar şi pe noi vinovați
în veci de moartea Unsului lui Dumnezeu. Auzind pe Chifa predicând şi chiar pe Pavel ce le-a fost
oprit ca să priceapă şi au răstălmăcit şi au păstrat în ei nenorocire sfinților de-aici.
8. Îngerului Bisericii din Smirna, Metarhon (Metadoxalon) care este Harişiuncavudiel
scrie-i şi spune-i în față: „Iată ce zice Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel ce a murit şi a înviat:1
9. „Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat), şi batjocurile, din partea celor ce zic că
sunt Iudei şi nu sunt, ci sunt o sinagogă a Satanei.2
10. Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii
1
(Apocalipsa 2:8)
2
(Apocalipsa 2:9)
1
2. din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da
cununa vieţii.”3
11. Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Cel ce va birui, nicidecum nu va fi
vătămat de a doua moarte.”4
Sursa: https://www.slideshare.net/dorindavidaurel/evanghelii-epistole-necanonice-ex-
canonice?qid=4012243e-c03b-4f29-ae5b-44fc3dcc6a5e&v=&b=&from_search=2
3
(Apocalipsa 2:10)
4
(Apocalipsa 2:11)
2