”Epistola lui Ioan despre Taina Fărădelegii” este o carte excanonică, ea a fostă canonică şi a făcut parte din Noul Testament, dar a fost exclusă din Canonul Bibliei la Conciliul de la Smirna şi Milano (fără motiv real).
Sfântul mucenic Iuliu, veteranul de la Durostor (27 mai)Stea emy
Sfântul mucenic Iuliu, veteranul a trăit în secolele III – IV, fiind contemporan cu Sfinţii mucenici Pasicrat şi Valentin. A primit mucenicia în vremea marii per-secuţii din vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian, în anul 304. Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte în ziua de 27 mai.
”Cartea lui Avraam” este o lucrare care a fost tradusă de pe un papirus egiptean ”scrolled” de către Joseph Smith, fondatorul mișcării ”Sfinții din Zilele din Urmă.” Cartea a fost publicată pentru prima oară în 1842 în ”Times and Seasons” și a fost inclusă în lucrarea ”Perle de Mare Preț”, ca parte a canonului acestei mișcări. Cartea conține scrierile lui Avraam din timpurile în care era în Egipt, scrise cu propria-i mână pe papirus. (History of the Church, 2:235–236, 348–351.)
140 - 150 A.D. EPISTULA APOSTOLORUM. ”Epistola Apostolică” este cunoscută sub numele ”Epistola Apostolilor”. Deşi ea a fost scrisă original în greacă, ea s-a păstrat prin traducerile în limba coptă şi în etiopiană. ”Epistola Apostolică” este o frumoasă piesă a polemicii creştine împotriva gnosticilor reprezentaţi prin conducătorii lor Simion Magus şi Cerinthus.
Marea Evanghelie a lui Ioan (Vol.8) - Dicteu Divin prin Jakob Lorberbillydean
Vor mai fi de asemenea mari furtuni pe pământ şi pe mare şi cutremure de pământ; în multe locuri marea va inunda ţărmul, iar oamenii vor fi cuprinşi de o teamă cumplită, în aşteptarea celor ce se vor abate asupra pământului.
Şi acesta este primul fel de foc care îi va purifica pe oameni înainte de noua Mea venire.
120 - 130 A.D. APOLOGIA LUI ARISTIDE. Apologia lui Aristide, menţionată de Eusebiu, sfântul Ieronim şi de alţi scriitori antici, despre care s-a spus că a reprezentat o sursă de inspiraţie pentru lucrările remarcabile ale sfântului Iustin, martirul, a fost considerată pierdută până spre sfârşitul secolului al XIX-lea, când a fost descoperit un fragment armean. Apoi, în 1889, a fost găsit întregul text, în traducere siriană, în biblioteca Sfânta Caterina, de pe muntele Sinai.
Sfântul mucenic Iuliu, veteranul de la Durostor (27 mai)Stea emy
Sfântul mucenic Iuliu, veteranul a trăit în secolele III – IV, fiind contemporan cu Sfinţii mucenici Pasicrat şi Valentin. A primit mucenicia în vremea marii per-secuţii din vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian, în anul 304. Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte în ziua de 27 mai.
”Cartea lui Avraam” este o lucrare care a fost tradusă de pe un papirus egiptean ”scrolled” de către Joseph Smith, fondatorul mișcării ”Sfinții din Zilele din Urmă.” Cartea a fost publicată pentru prima oară în 1842 în ”Times and Seasons” și a fost inclusă în lucrarea ”Perle de Mare Preț”, ca parte a canonului acestei mișcări. Cartea conține scrierile lui Avraam din timpurile în care era în Egipt, scrise cu propria-i mână pe papirus. (History of the Church, 2:235–236, 348–351.)
140 - 150 A.D. EPISTULA APOSTOLORUM. ”Epistola Apostolică” este cunoscută sub numele ”Epistola Apostolilor”. Deşi ea a fost scrisă original în greacă, ea s-a păstrat prin traducerile în limba coptă şi în etiopiană. ”Epistola Apostolică” este o frumoasă piesă a polemicii creştine împotriva gnosticilor reprezentaţi prin conducătorii lor Simion Magus şi Cerinthus.
Marea Evanghelie a lui Ioan (Vol.8) - Dicteu Divin prin Jakob Lorberbillydean
Vor mai fi de asemenea mari furtuni pe pământ şi pe mare şi cutremure de pământ; în multe locuri marea va inunda ţărmul, iar oamenii vor fi cuprinşi de o teamă cumplită, în aşteptarea celor ce se vor abate asupra pământului.
Şi acesta este primul fel de foc care îi va purifica pe oameni înainte de noua Mea venire.
120 - 130 A.D. APOLOGIA LUI ARISTIDE. Apologia lui Aristide, menţionată de Eusebiu, sfântul Ieronim şi de alţi scriitori antici, despre care s-a spus că a reprezentat o sursă de inspiraţie pentru lucrările remarcabile ale sfântului Iustin, martirul, a fost considerată pierdută până spre sfârşitul secolului al XIX-lea, când a fost descoperit un fragment armean. Apoi, în 1889, a fost găsit întregul text, în traducere siriană, în biblioteca Sfânta Caterina, de pe muntele Sinai.
Text descoperit de Tischendorf în 1843 şi publicat de el în 1866. Originalul a fost probabil redactat în greacă. Se cunosc mai multe versiuni ale acestui text în coptă, siriacă şi arabă; cea mai bună este în siriacă. Una dintre versiunile siriace, provenită dintr-un manuscris Urumiyeh, a fost tradusă în engleză de un misionar american în 1864. Această traducere, sau mari porţiuni din ea, este tipărită de Tischendorf împreună cu ediţia textului stabilit de el. Bazându-se pe nişte probe destul de puternice, Tischendorf plasează textul în jurul anului 380.
”Cartea lui Enoh” fiul lui Iared, scrisă de Elisa Ben-Eden, la începutul lui Enoh ca Împărat peste tot pământul (Cap. 1:1), chiar în vremea vieţii lui Adam (Cap. 1:3 și 15:4, 6), scrisă și după cărțile lui Enoh (Cap. 1:4). Mai mult chiar, ”Enoh a fost cel dintâi care a scris şi cel dintâi care a făcut table de lut şi de raşină pentru scris, el a scris pe pergament, pe papirus semnele lui” (Cap. 1:15 și Cartea Jubileelor 4:17, 18).
Deși nu se cunosc foarte multe lucruri despre această carte sfântă și plină de înțelepciune, cu excepția celor scrise în ea, presupunem că ea se afla în corabia lui Noe, ajungând în posesia lui Sem și de acolo la urmașii săi. 4 Enoh este denumirea dată de noi pentru ”Cartea învățăturii-Cartea lui Enoh” sau ”Evanghelia preistoriei umane”, ținând cont și de faptul că în prezent mai există 1 Enoh – ”Cartea etiopiană a lui Enoh”, 2 Enoh – ”Cartea Slavonă a lui Enoh” sau ”Secretele lui Enoh” și 3 Enoh – ”Cartea ebraică a lui Enoh”.
Casa tacerii Maica veronica din vladimirestiakkamayo
Tot ce voi arãta acum, nu-i altceva decât ceea ce am citit pe fila lãuntricã a eului meu si ceea ce am cules pe parcursul cãlãtoriei din viata mea, din momentele intuitive din cercurile intime familiare si din preajma amicilor mei.
Nu mã voi cruta, nici lãuda si sper sã nu se simtã nimeni jignit de mine.
De fapt numai cel atins si îmbrãcat în haina trufiei, poate sã se simtã tulburat de vre-o expresie potrivitã lui.
Eu din tot sufletul doresc tuturor folos si zbor usor.
Veronica
Bucuresti 1982
În Biserica siriană, tradiţia corespondenţei lui Iisus cu regele Abgar era considerată drept o realitate indiscutabilă. Acest fapt este atestat de mai multe documente siriene datând din vremea primilor creştini. Insă cel mai faimos martor al autenticităţii corespondenţei lui Iisus cu Abgar este Eusebiu din Cezareea. Născut în Palestina, probabil în Cezareea, în jurul anului 263, Eusebiu a primit de la Pamfil, în cadrul şcolii întemeiate de Origene, o educaţie deosebit de vastă şi de completă.
Această carte ne dă un indiciu asupra numelui său și neamul de unde se trage Iov, adică ”din fii lui Esau”, acest lucru fiind confirmat și de Biblie: ”Era în ţara Uţ un om care se numea Iov” (Iov 1:1), ”Bucură-te şi saltă de bucurie, fiica Edomului care locuieşti în ţara Uţ!” (Plâng. lui Ieremia 4:21). Numele lui ”Iov” este de fapt ”Iobab”, care se identifică cu al doilea împărat al Edomului, după Bela, socrul său, adică cu Iobab, fiul lui Zerah din Boţra (vezi Gen. 36:33). Bela, primul împărat al Edomului, a fost fiul lui Beor, și a împărăţit peste Edom în ”cetatea Dinhaba” (vezi Gen. 36:32), care purta numele ficei sale Dinah, soția lui Iov (vezi cap. I - ”Eu mă trag din fii lui Esau, fratele lui Iacov din care se trăge și maica voastră Dinah, care v-a născut pe voi.”). Deci, Iobab pe scurt “Iob”, devin ”Iov”, la fel cum și “Abraam” devine ”Avraam”.
A doua epistolă a lui Policarp către filipeni și agopeni - Carte excanonicăFotbal Joc la Performanta
Carte excanonică fostă canonică şi exclusă din Canonul Bibliei al Noului Testament la Conciliul de la Smirna şi Milan (fără motiv real). Policarp, ucenicul lui Ioan, a fost episcop de Smirna, în Asia Mică. Find din Efes în Asia, este născut din părinţi creştini, care au fost condamnaţi la moarte.
Marea Evanghelie a lui Ioan (Vol 3) - Dicteu Divin prin Jacob Lorberbillydean
"Caci trebuie sa stiti ca mai sunt multe alte lucruri pe care Iisus le-a facut si daca ar fi sa se scrie toate câte a facut cu de-amanuntul, cred ca lumea aceasta aproape ca n-ar putea cuprinde cartile care s-ar putea atunci scrie." (Ioan.21,25).
Marea Evanghelie a lui Ioan (vol 2) - Dicteu Divin prin Jakob Lorberbillydean
"Caci trebuie sa stiti ca mai sunt multe alte lucruri pe care Iisus le-a facut si daca ar fi sa se scrie toate câte a facut cu de-amanuntul, cred ca lumea aceasta aproape ca n-ar putea cuprinde cartile care s-ar putea atunci scrie." (Ioan.21,25).
Marea Evanghelie a lui Ioan (vol 4) - Dicteu Divin prin Jakob Lorberbillydean
„ Ah, acum m-am luminat! Străvechii egipteni, care şi-au clădit şcolile în formă de piramidă, au fost desigur suflete omeneşti pure, deci pline de strălucire interioară, care-şi puteau vedea construcţia organică a trupului! Cu siguranţă că ei au văzut aceste forme piramidale, care sunt cele mai importante pentru cunoaşterea omului, şi apoi au ales această formă pentru construcţia magnificelor lor şcoli. Da, ei au văzut în detaliu fiecare piramidă şi astfel au putut construi acele şcoli, realizând la scară mare modelul piramidelor din creier!
De aceea are o piramidă atâtea coridoare şi încăperi în interior, prin care nici un om nu se mai poate descurca acum şi nimeni nu mai poate înţelege la ce sunt ele bune! Doamne, este oare corect tot ce am gândit eu acum?”
Cuvântul lui Dumnezeu despre chipul cioplit şi semnul cruciibillydeana
"Eu când l-am făcut pe om l-am făcut întreg, tată, întreg şi la minte, şi la suflet, şi la duh, şi la trup, după chipul Meu şi după asemănarea Mea, şi el şi-a cioplit chipul prin neascultare, şi apoi s-a închinat chipului lui cioplit, care nu şi-a mai păstrat asemănarea chipului Meu, şi omul n-a mai fost după chipul şi asemănarea Mea."
"Înseamnă să împlineşti toate poruncile Mele cele dintru început, căci cel ce nu le împlineşte, acela le taie, acela îşi ciopleşte chipul şi i se închină lui, chipului cioplit, ciopârţit, unii nu mai au ascultare; alţii şi-au cioplit credinţa, tată; alţii şi-au cioplit iubirea şi şi-au lipit în loc ură şi dispreţ; alţii şi L-au cioplit pe Domnul de pe ei şi şi-au lipit pe diavolul de ei."
Epistola mielului lui dumnezeu” este o carte excanonică, ea a fostă canonică şi a făcut parte din Noul Testament, dar a fost exclusă din Canonul Bibliei la Conciliul de la Smirna şi Milano (fără motiv real, probabil, că este identică cu capitolele 1, 4, 5 și 22 Cartea Apocalipsa).
Marea Evanghelie a lui Ioan (Vol 5) - Dicteu Divin prin Jakob Lorberbillydean
„ Ah, acum m-am luminat! Stravechii egipteni, care si-au cladit scolile în forma de piramida, au fost desigur suflete omenesti pure, deci pline de stralucire interioara, care-si puteau vedea constructia organica a trupului! Cu siguranta ca ei au vazut aceste forme piramidale, care sunt cele mai importante pentru cunoasterea omului, si apoi au ales aceasta forma pentru constructia magnificelor lor scoli. Da, ei au vazut în detaliu fiecare piramida si astfel au putut construi acele scoli, realizând la scara mare modelul piramidelor din creier!
De aceea are o piramida atâtea coridoare si încaperi în interior, prin care nici un om nu se mai poate descurca acum si nimeni nu mai poate întelege la ce sunt ele bune! Doamne, este oare corect tot ce am gândit eu acum?”
A doua venire a Domnului Iisus Hristos - Enoh şi Iliebillydeana
"Înainte de Domnul Iisus Hristos vin profeţii Enoh, Ilie şi Ioan şi vor pregăti masa Mea. Nu masă de mâncare, ci masă de judecată."
"…Iată, fiilor, Ilie proorocul suspină cu ochii şi cu duhul, căci el este trup în cele cereşti, fiindcă n-a murit cu trupul, şi a rămas cu trupul ca să poată lucra pentru pregătirea slavei zilei Mele în care voi veni văzut din cer pe pământ."
A doua venire a Domnului Iisus Hristos - Cartea Mieluluibillydeana
"Iată cartea vieţii, omule chemat la viaţă! Învaţă cartea vieţii, omule, că am venit să te învăţ carte, să te învăţ umilinţa, şi carte apoi, ca să fii învăţat şi să nu fii gol pe pământ.
...şi te spală în râul cuvântului Meu ca să ţi se deschidă ochii şi mintea şi să vezi slava Mea şi să vezi venirea Mea, că sunt înaintea ta cu vremea împlinirii celei mai mari Scripturi, Scriptura venirii Fiului Omului cu putere şi cu slavă multă, venind pe nori, însoţit de sfinţi şi de îngeri şi grăind pe pământ cuvântul învierii morţilor. Amin."
The Book of Zephaniah is the ninth of the Twelve Minor Prophets of the Old Testament and Tanakh, preceded by the Book of Habakkuk and followed by the Book of Haggai. Zephaniah means "Yahweh has hidden/protected," or "Yahweh hides".
Text descoperit de Tischendorf în 1843 şi publicat de el în 1866. Originalul a fost probabil redactat în greacă. Se cunosc mai multe versiuni ale acestui text în coptă, siriacă şi arabă; cea mai bună este în siriacă. Una dintre versiunile siriace, provenită dintr-un manuscris Urumiyeh, a fost tradusă în engleză de un misionar american în 1864. Această traducere, sau mari porţiuni din ea, este tipărită de Tischendorf împreună cu ediţia textului stabilit de el. Bazându-se pe nişte probe destul de puternice, Tischendorf plasează textul în jurul anului 380.
”Cartea lui Enoh” fiul lui Iared, scrisă de Elisa Ben-Eden, la începutul lui Enoh ca Împărat peste tot pământul (Cap. 1:1), chiar în vremea vieţii lui Adam (Cap. 1:3 și 15:4, 6), scrisă și după cărțile lui Enoh (Cap. 1:4). Mai mult chiar, ”Enoh a fost cel dintâi care a scris şi cel dintâi care a făcut table de lut şi de raşină pentru scris, el a scris pe pergament, pe papirus semnele lui” (Cap. 1:15 și Cartea Jubileelor 4:17, 18).
Deși nu se cunosc foarte multe lucruri despre această carte sfântă și plină de înțelepciune, cu excepția celor scrise în ea, presupunem că ea se afla în corabia lui Noe, ajungând în posesia lui Sem și de acolo la urmașii săi. 4 Enoh este denumirea dată de noi pentru ”Cartea învățăturii-Cartea lui Enoh” sau ”Evanghelia preistoriei umane”, ținând cont și de faptul că în prezent mai există 1 Enoh – ”Cartea etiopiană a lui Enoh”, 2 Enoh – ”Cartea Slavonă a lui Enoh” sau ”Secretele lui Enoh” și 3 Enoh – ”Cartea ebraică a lui Enoh”.
Casa tacerii Maica veronica din vladimirestiakkamayo
Tot ce voi arãta acum, nu-i altceva decât ceea ce am citit pe fila lãuntricã a eului meu si ceea ce am cules pe parcursul cãlãtoriei din viata mea, din momentele intuitive din cercurile intime familiare si din preajma amicilor mei.
Nu mã voi cruta, nici lãuda si sper sã nu se simtã nimeni jignit de mine.
De fapt numai cel atins si îmbrãcat în haina trufiei, poate sã se simtã tulburat de vre-o expresie potrivitã lui.
Eu din tot sufletul doresc tuturor folos si zbor usor.
Veronica
Bucuresti 1982
În Biserica siriană, tradiţia corespondenţei lui Iisus cu regele Abgar era considerată drept o realitate indiscutabilă. Acest fapt este atestat de mai multe documente siriene datând din vremea primilor creştini. Insă cel mai faimos martor al autenticităţii corespondenţei lui Iisus cu Abgar este Eusebiu din Cezareea. Născut în Palestina, probabil în Cezareea, în jurul anului 263, Eusebiu a primit de la Pamfil, în cadrul şcolii întemeiate de Origene, o educaţie deosebit de vastă şi de completă.
Această carte ne dă un indiciu asupra numelui său și neamul de unde se trage Iov, adică ”din fii lui Esau”, acest lucru fiind confirmat și de Biblie: ”Era în ţara Uţ un om care se numea Iov” (Iov 1:1), ”Bucură-te şi saltă de bucurie, fiica Edomului care locuieşti în ţara Uţ!” (Plâng. lui Ieremia 4:21). Numele lui ”Iov” este de fapt ”Iobab”, care se identifică cu al doilea împărat al Edomului, după Bela, socrul său, adică cu Iobab, fiul lui Zerah din Boţra (vezi Gen. 36:33). Bela, primul împărat al Edomului, a fost fiul lui Beor, și a împărăţit peste Edom în ”cetatea Dinhaba” (vezi Gen. 36:32), care purta numele ficei sale Dinah, soția lui Iov (vezi cap. I - ”Eu mă trag din fii lui Esau, fratele lui Iacov din care se trăge și maica voastră Dinah, care v-a născut pe voi.”). Deci, Iobab pe scurt “Iob”, devin ”Iov”, la fel cum și “Abraam” devine ”Avraam”.
A doua epistolă a lui Policarp către filipeni și agopeni - Carte excanonicăFotbal Joc la Performanta
Carte excanonică fostă canonică şi exclusă din Canonul Bibliei al Noului Testament la Conciliul de la Smirna şi Milan (fără motiv real). Policarp, ucenicul lui Ioan, a fost episcop de Smirna, în Asia Mică. Find din Efes în Asia, este născut din părinţi creştini, care au fost condamnaţi la moarte.
Marea Evanghelie a lui Ioan (Vol 3) - Dicteu Divin prin Jacob Lorberbillydean
"Caci trebuie sa stiti ca mai sunt multe alte lucruri pe care Iisus le-a facut si daca ar fi sa se scrie toate câte a facut cu de-amanuntul, cred ca lumea aceasta aproape ca n-ar putea cuprinde cartile care s-ar putea atunci scrie." (Ioan.21,25).
Marea Evanghelie a lui Ioan (vol 2) - Dicteu Divin prin Jakob Lorberbillydean
"Caci trebuie sa stiti ca mai sunt multe alte lucruri pe care Iisus le-a facut si daca ar fi sa se scrie toate câte a facut cu de-amanuntul, cred ca lumea aceasta aproape ca n-ar putea cuprinde cartile care s-ar putea atunci scrie." (Ioan.21,25).
Marea Evanghelie a lui Ioan (vol 4) - Dicteu Divin prin Jakob Lorberbillydean
„ Ah, acum m-am luminat! Străvechii egipteni, care şi-au clădit şcolile în formă de piramidă, au fost desigur suflete omeneşti pure, deci pline de strălucire interioară, care-şi puteau vedea construcţia organică a trupului! Cu siguranţă că ei au văzut aceste forme piramidale, care sunt cele mai importante pentru cunoaşterea omului, şi apoi au ales această formă pentru construcţia magnificelor lor şcoli. Da, ei au văzut în detaliu fiecare piramidă şi astfel au putut construi acele şcoli, realizând la scară mare modelul piramidelor din creier!
De aceea are o piramidă atâtea coridoare şi încăperi în interior, prin care nici un om nu se mai poate descurca acum şi nimeni nu mai poate înţelege la ce sunt ele bune! Doamne, este oare corect tot ce am gândit eu acum?”
Cuvântul lui Dumnezeu despre chipul cioplit şi semnul cruciibillydeana
"Eu când l-am făcut pe om l-am făcut întreg, tată, întreg şi la minte, şi la suflet, şi la duh, şi la trup, după chipul Meu şi după asemănarea Mea, şi el şi-a cioplit chipul prin neascultare, şi apoi s-a închinat chipului lui cioplit, care nu şi-a mai păstrat asemănarea chipului Meu, şi omul n-a mai fost după chipul şi asemănarea Mea."
"Înseamnă să împlineşti toate poruncile Mele cele dintru început, căci cel ce nu le împlineşte, acela le taie, acela îşi ciopleşte chipul şi i se închină lui, chipului cioplit, ciopârţit, unii nu mai au ascultare; alţii şi-au cioplit credinţa, tată; alţii şi-au cioplit iubirea şi şi-au lipit în loc ură şi dispreţ; alţii şi L-au cioplit pe Domnul de pe ei şi şi-au lipit pe diavolul de ei."
Epistola mielului lui dumnezeu” este o carte excanonică, ea a fostă canonică şi a făcut parte din Noul Testament, dar a fost exclusă din Canonul Bibliei la Conciliul de la Smirna şi Milano (fără motiv real, probabil, că este identică cu capitolele 1, 4, 5 și 22 Cartea Apocalipsa).
Marea Evanghelie a lui Ioan (Vol 5) - Dicteu Divin prin Jakob Lorberbillydean
„ Ah, acum m-am luminat! Stravechii egipteni, care si-au cladit scolile în forma de piramida, au fost desigur suflete omenesti pure, deci pline de stralucire interioara, care-si puteau vedea constructia organica a trupului! Cu siguranta ca ei au vazut aceste forme piramidale, care sunt cele mai importante pentru cunoasterea omului, si apoi au ales aceasta forma pentru constructia magnificelor lor scoli. Da, ei au vazut în detaliu fiecare piramida si astfel au putut construi acele scoli, realizând la scara mare modelul piramidelor din creier!
De aceea are o piramida atâtea coridoare si încaperi în interior, prin care nici un om nu se mai poate descurca acum si nimeni nu mai poate întelege la ce sunt ele bune! Doamne, este oare corect tot ce am gândit eu acum?”
A doua venire a Domnului Iisus Hristos - Enoh şi Iliebillydeana
"Înainte de Domnul Iisus Hristos vin profeţii Enoh, Ilie şi Ioan şi vor pregăti masa Mea. Nu masă de mâncare, ci masă de judecată."
"…Iată, fiilor, Ilie proorocul suspină cu ochii şi cu duhul, căci el este trup în cele cereşti, fiindcă n-a murit cu trupul, şi a rămas cu trupul ca să poată lucra pentru pregătirea slavei zilei Mele în care voi veni văzut din cer pe pământ."
A doua venire a Domnului Iisus Hristos - Cartea Mieluluibillydeana
"Iată cartea vieţii, omule chemat la viaţă! Învaţă cartea vieţii, omule, că am venit să te învăţ carte, să te învăţ umilinţa, şi carte apoi, ca să fii învăţat şi să nu fii gol pe pământ.
...şi te spală în râul cuvântului Meu ca să ţi se deschidă ochii şi mintea şi să vezi slava Mea şi să vezi venirea Mea, că sunt înaintea ta cu vremea împlinirii celei mai mari Scripturi, Scriptura venirii Fiului Omului cu putere şi cu slavă multă, venind pe nori, însoţit de sfinţi şi de îngeri şi grăind pe pământ cuvântul învierii morţilor. Amin."
The Book of Zephaniah is the ninth of the Twelve Minor Prophets of the Old Testament and Tanakh, preceded by the Book of Habakkuk and followed by the Book of Haggai. Zephaniah means "Yahweh has hidden/protected," or "Yahweh hides".
A doua venire a Domnului Iisus Hristos - Acest cuvânt este râul vieţiibillydeana
"Pace şi binecuvântare apostolilor Cuvântului, Care grăieşte din ceruri peste România, căci în mijlocul României curge de la Dumnezeu cuvântul vieţii, râul vieţii despre care scrie în Scripturi şi din care va lua şi va bea făptura cea nouă, care va fi nouă prin cele ce se coboară din tronul lui Dumnezeu, după cum a fost din vreme vestit prin prooroci."
A doua venire a Domnului Iisus Hristos - Împărăţia de o mie de anibillydeana
"Oare, n-a venit vremea să aşez la loc împărăţia Mea cea zidită acum două mii de ani? Şi iarăşi zic: am stat două zile în mormânt, iar a treia zi am înviat şi am aşezat împărăţia Mea. Am stat două mii de ani aşteptând învierea făpturii pentru care am murit Eu, iar a treia mie de ani este ziua învierii, ziua Domnului. Amin.
Iată taina cea despre veacuri, că la Dumnezeu o zi este ca o mie de ani. Această taină nu mai este ascunsă, că o zi înaintea Mea este ca o mie de ani, şi o mie de ani, ca o singură zi, şi Eu nu zăbovesc cu făgăduinţa Mea.
Două mii de ani am tăcut ca în mormânt, iar a treia mie de ani este învierea, iar Eu sunt începătura învierii, precum este scris despre Mine şi despre înviere în Scripturi."
Cuvântul lui Dumnezeu despre Slava Domnuluibillydeana
"Israele, Israele, se apropie spre vedere cele ce nu se văd. Se apropie slava Mea cea nevăzută, fiule scump. Tu eşti slava Mea pe pământ, şi voiesc să ştie şi să vadă lumea că tu eşti slava Mea"
”Evanghelia Ebioniţilor” este o carte excanonică care a făcut parte din CANONUL NOULUI TESTAMENT până în 506 la ”Edictul de la Salamina”. Apoi la ”Conciliul de la Niceea IV” a fost exclusă, deşii tot la Niceea se dovedea clar autenticitatea ei.
Cuvântul lui Dumnezeu despre Împărăţia cerurilor care nu vine in chip văzutbillydeana
"Şi ce este împărăţia cerurilor, măi Israele de azi? Oare, minţeau apostolii Mei Petru şi Pavel, care erau întâi dintre apostoli?
Împărăţia cerurilor este mâncarea cuvântului lui Dumnezeu, este sfinţenie şi curăţenie şi cuvânt de Duh Sfânt. Fiii veacului acesta se însoară şi se mărită, dar cei ce se învrednicesc să fie fii ai împărăţiei cerurilor, aceia duc viaţă îngerească în trup, aceia nu se însoară şi nu se mărită şi trăiesc precum îngerii în ceruri"
The Book of Habakkuk is the eighth book of the 12 minor prophets of the Bible. It is attributed to the prophet Habakkuk, and was probably composed in the late 7th century BC. The original text was written in the Hebrew language.
Autor:OBedeya Dorin David Aurel Ben Aharon Cohen.Conţine evanghelii şi Epistole antice care au fost CANONICE apoi EXCLUSE DIN CANON. Şi din aceste a sânt formate CĂRŢILE CANONICE A NOULUI TESTAMENT
A doua venire a Domnului Iisus Hristos - Taina omului şi a femeiibillydeana
"În ordinea lucrării de fameni, sunt fameni născuţi aşa din pântecele mamei lor, şi sunt alţi fameni făcuţi de oameni să fie fameni, dar sunt fameni, măi copii, care din dragoste de sfinţenie de fire şi de trup s-au făcut pe ei înşişi fameni, pentru ca să aibă în ei tronul împărăţiei cerurilor. Aceştia din urmă sunt adevăraţii monahi, după vorba care se tâlcuieşte în biserica de azi, cu viaţă de famen. Acest fel de oameni, şi dintre bărbaţi şi dintre femei, sunt şi vor fi mulţi laolaltă, şi sunt mulţi laolaltă bărbaţi şi femei, aşa cum a fost întru început dintru unul."
Sfinţii Părinţi Eusebiu, Epifaniu, Grigorie de Nazians, Crisostom, Severus Sulpitius, care au trăit în veacul al IV-lea au amintit-o, în scrierile lor, pe Decla ca fiind martiră la Seleucia. Se consideră că această lucrare a fost scrisă pe parcursul anilor apostolici, foarte de timpuriu. A fost publicată din limba greacă la Bodleian Library, Oxford.
”Apocalipsa lui Baruc” sau ”2 Baruc”, sau ”Apocalipsa siriacă a lui Baruc” este scrisă la Sfârșitul sec. I d.Ch. Baruc, ucenicul lui Ieremia deplânge căderea Ierusalimului și distrugerea Templului (587 î.Ch.). Un înger îl însoțește într-o călătorie în ceruri unde întâlnește demoni și îngeri, printre care și pe Mihail, și regăsește ”Templul ceresc”.
50-120 A.D. Didache. Didache mai este cunoscută și drept "Învățătura celor 12 apostoli". A fost, probabil, scrisa în jurul anilor 65-80 A.D. și se presupune ca este învățătura pe care au dat-o apostolii neamurilor despre viața și moarte, despre rânduiala în biserica, despre post, botez, rugaciune, etc.
Apostolul Pavel a petrecut trei ani în Efes predicând noapte şi zi (Faptele Apostolilor 20:31). Ce predica el? Păgânilor necovertiţi le predica pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos (Faptele Apostolilor 20:21). Dar celor care deveniseră crestini le predica „tot planul lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 20:27).
”Epistola lui Barnaba” (Alexandria, 70-135 d. Cr.) este un mic tratat teologic (nu o epistolă), care dezbate întrebări: cum ar trebui să interpreteze creştinii Scripturile evreieşti? Care este natura relaţiei dintre creştinism şi iudaism? Ea a fost scrisă după distrugerea templului din Ierusalim, în anul 70 d.Cr., dar înainte ca oraşul să fie reconstruit de Hadrian, după revolta din anii 132-135 d.Cr.
Acest dar al revelaţiei şi al descoperirilor tainice, Apostolul Pavel le-a primit pe la anul 44, înainte de întâia sa călătorie apostolicească, până la cel de-al treilea cer, perioadă în care nu erau încă construite mănăstiri (3:6), biserici (5:7), dar mai ales, după ce Pavel a părăsit această viață (8:1) cum a fost posibil ca cuvintele din finalul manuscrisului să apară în capitolul 8, mai ales că sulul era îngropat sub peretele casei. Toate acestea arată foarte clar că acest manuscris este inspirat după cel original, dar are foarte multe adăugiri ulterioare.
”Epistola lui Pavel către comunitatea din Laodiceea” este amintită în Biblie la Coloseni 4:16 și datorită faptului că Pavel îi critică pe cei din această comunitate (1:5, 1:30 și 3:11-13), arătându-le unde biserica a căzut, lucru confirmat și în Apocalipsa 3:16, această epistolă nu își mai găsește locul printre cărțile canonice al Noului Testament.
Această Epistolă a fost apreciată de câţiva oameni de ştiinţă ai biserici Romane, dar şi de alţi. Lucrarea s-a păstrat într-o traducere foarte veche, care se găseşte la British Museum din Londra (Harleian MSS, cod.1212). Dar mai există și o altă lucrare intitulată ”Epistola lui Pavel către comunitatea din Laodiceea”, care are 3 capitole, aceasta fiind amintită în Biblie la Coloseni 4:16.
„Evanghelia Mariei” a fost carte canonică până la Conciliul Ecumenic de la Calcedon (Sinodul IV Ecumenic s-a tinut între 8 și 25 octombrie 451, în bise¬rica Sfânta Eufimia din Calcedon) şi a alcătuit Noul Testament. Evanghelia Mariei nu este prezentă în lista cărților apocrife din secțiunea cinci a lui Decretum Gelasianum, ea find canonică până în 451
”Epistola lui Ioan către Smirna” este o carte excanonică, ea a fostă canonică şi a făcut parte din Noul Testament, dar a fost exclusă din Canonul Bibliei la Conciliul de la Smirna şi Milano (fără motiv real).
Epistola lui Ioan către Filadelfia” este o carte excanonică, ea a fostă canonică şi a făcut parte din Noul Testament, dar a fost exclusă din Canonul Bibliei la Conciliul de la Smirna şi Milano (fără motiv real).
Proiect competitional sportiv - National Junior Cup FRF - Prof. Pavel VelcotăFotbal Joc la Performanta
Proiectului competițional sportiv “Naţional Junior Cup F.R.F.”- Interliga Națională de Fotbal este conceput pentru a uni și a dezvoltarea fotbalului juvenil din România.
Proiect competitional sportiv - National Junior Cup FRF - prof. Pavel VelcotăFotbal Joc la Performanta
Proiectului competițional sportiv “Naţional Junior Cup F.R.F.”- Interliga Națională de Fotbal este conceput pentru a uni și a dezvoltarea fotbalului juvenil din România. Prof. Pavel Velcotă
Canon de rugăciune către Sfântul prooroc Ioan Botezătorul, la prăznuirea cele...Stea emy
Ca pe o dumnezeiască vistierie ascunsă în pământ, Hristos a descoperit capul tău nouă, proorocule şi Înainte-mergătorule; deci toţi adunându-ne întru aflarea lui, cu cântări de Dumnezeu grăitoare pe Mântuitorul lăudăm, Cel ce ne mântuieşte pe noi din stricăciune cu rugăciunile tale.
Paraclisul Sfântului Ioan cel nou de la Suceava (2 iunie şi 24 iunie)Stea emy
Veniţi toţi iubitorii de mucenici să cădem cu credinţă şi cu evlavie către dumne-zeiescul Ioan, marele mucenic către apărătorul Moldovei şi al tuturor bine credincioşilor creştini, şi să cerem prin rugăciunile lui, de la Hristos Dumnezeu, izbăvire de boli, de primejdii, de întristări şi mare milă.
Canon de rugăciune către Sfinţii apostoli Andronic şi soţia sa, Iunia (s.v. 1...Stea emy
Troparul Sfinţilor apostoli Andronic şi soţia sa, Iunia, glasul al 3-lea: Sfinţilor apostoli rugaţi pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.
Acatistul Sfântului mucenic Ioan cel nou de la Suceava (al doilea acatist) (2...Stea emy
Bucură-te, Sfinte mare mucenice Ioane cel nou, jertfa cea mare a iubirii de Hristos!
(Extras din cartea: Imnografie / Ieromonah Ghelasie Gheorghe. - Bucureşti: Platytera, 2016)
Acatistul Sfântului mucenic Ioan cel nou de la Suceava (al doilea acatist) (2...
Epistola lui Ioan despre Taina Fărădelegii - Carte excanonică
1. EPISTOLA LUI IOAN DESPRE TAINA FĂRĂDELEGII
(Cuvintele lui Ioan scrise de Policarp ucenicul său)
”Epistola lui Ioan despre Taina Fărădelegii” este o carte excanonică, ea a fostă canonică
şi a făcut parte din Noul Testament, dar a fost exclusă din Canonul Bibliei la Conciliul de la
Smirna şi Milano (fără motiv real). Conciliul de la Milano a fost aprobat de Papa Liberiu (papă
al Romei din 17 mai 352 - 24 septembrie 366) și s-a desfășurat în prezența împăratului roman
Constanţiu al II-lea (317-361).
Traducerea în limba română de: Obedeya Dorin David Aurel Ben Aharon Cohen.
Capitolul 11
(capitol identic cu 2 Tesaloniceni 2:1-17)
1. Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El,
vă rugăm, fraților,
2. să nu vă lăsați clătinați aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburați de vreun
duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi
venit chiar.
3. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci [Mesia] nu va veni înainte ca să fi venit
lepădarea de credință, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării,
4. potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu”, sau de ce este
vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.
5. Nu vă aduceți aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi?
6. Şi acum ştiți bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui.
7. Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să
fie luat din drumul ei.
8. Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii
Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.
9. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri
mincinoase,
10. şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au
primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți.
11. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o
minciună:
12. pentru ca toți cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie
osândiți.
13. Noi însă, frați preaiubiți de Domnul, trebuie să mulțumim totdeauna lui Dumnezeu
pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfințirea Duhului şi credința
adevărului.
14. Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătați slava Domnului nostru
Isus Hristos.
15. Aşadar, fraților, rămâneți tari, şi țineți învățăturile, pe care le-ați primit fie prin viu
grai, fie prin epistola noastră.
16. Şi însuşi Domnul nostru Isus Hristos, şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a
dat, prin harul Său, o mângâiere veşnică şi o bună nădejde,
17. să vă mângâie inimile, şi să vă întărească în orice lucru şi cuvânt bun!
Capitolul 22
(capitol identic cu Apocalipsa 12:1-17)
1. În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare, şi cu o
cunună de douăsprezece stele pe cap.
1
(2 Tesaloniceni 2:1-17)
2
(Apocalipsa 12:1-17)
1
2. 2. Ea era însărcinată, țipa în durerile naşterii, şi avea un mare chin ca să nască.
3. În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu, cu şapte capete,
zece coarne, şi şapte cununi împărăteşti pe capete.
4. Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului, şi le arunca pe pământ.
Balaurul a stat înaintea femeii, care sta să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naşte.
5. Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile
cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.
6. Şi femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o
mie două sute şaizeci de zile.
7. Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu
îngerii lui s-au luptat şi ei,
8. dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer.
9. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală
întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncați şi îngerii lui.
10. Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi
împărăția Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâşul fraților noştri,
care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.
11. Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit
viața chiar până la moarte.
12. De aceea bucurați-vă, ceruri, şi voi care locuiți în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare!
Căci diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puțină vreme.
13. Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe femeia, care
născuse copilul de parte bărbătească.
14. Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în
pustie, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremuri, şi jumătatea unei vremuri, departe de fața
şarpelui.
15. Atunci şarpele a aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul.
16. Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis gura, şi a înghițit râul, pe
care-l aruncase balaurul din gură.
17. Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşița seminței ei, care
păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi țin mărturia lui Isus Hristos.
Capitolul 33
(capitol identic cu Apocalipsa 13:1-18)
1. Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne
şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă.
2. Fiara, pe care am văzut-o, semăna cu un leopard; avea labe ca de urs, şi gură ca o gură
de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare.
3. Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot
pământul se mira după fiară.
4. Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început
să se închine fiarei, zicând: „Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea?”
5. I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi
două de luni.
6. Ea şi-a deschis gura, şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I
hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer.
7. I s-a dat să facă război cu sfinții, şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice
seminție, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.
8. Şi toți locuitorii pământului i se vor închina, toți aceia al căror nume n-a fost scris, de la
întemeierea lumii, în cartea vieții Mielului, care a fost înjunghiat.
9. Cine are urechi, să audă!
3
(Apocalipsa 12:1-17)
2
3. 10. Cine duce pe alţii în robie, va merge şi el în robie. Cine ucide cu sabia, trebuie să fie
ucis cu sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.
11. Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui
miel, şi vorbea ca un balaur.
12. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui
să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.
13. Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ,
în faţa oamenilor.
14. Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele, pe care i se dăduse să le facă în faţa
fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia.
15. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să
fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.
16. Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe
mâna dreaptă sau pe frunte,
17. şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele
fiarei, sau numărul numelui ei.
18. Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un
număr de om. Şi numărul ei este: şase sute şaizeci şi şase.
Capitolul 4 4
(capitol identic cu Apocalipsa 14:1-20)
1. Apoi m-am uitat, şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau
o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său.
2. Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet
puternic; şi glasul, pe care l-am auzit, era ca al celor ce cântă cu alăuta, şi cântau din alăutele lor.
3. Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi
înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru
de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.
4. Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri5
şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au
fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel.
5. Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al
lui Dumnezeu.
6. Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică,
pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi
ori cărui norod.
7. El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii
Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”
8. Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea
mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!”
9. Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi
icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână,
10. va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi
va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.
11. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au
odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei!
12. Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.
13. Şi am auzit un glas din cer, care zicea: „Scrie: Ferice de acum încolo de morţii, care mor
în Domnul!” – „Da”, zice Duhul; „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!”
14. Apoi m-am uitat, şi iată un nor alb; şi pe nor şedea cineva care semăna cu un fiu al
omului; pe cap avea o cunună de aur; iar în mână, o secere ascuţită.
4
(Apocalipsa 14:1-20)
5
VÉRGUR adj. v. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal.
3
4. 15. Şi un alt înger a ieşit din Templu, şi striga cu glas tare Celui ce şedea pe nor: „Pune
secera Ta şi seceră: pentru că a venit ceasul să seceri, şi secerişul pământului este copt.”
16. Atunci Cel ce şedea pe nor, Şi-a aruncat secera pe pământ. Şi pământul a fost secerat.
17. Şi din Templul, care este în cer, a ieşit un alt înger, care avea şi el un cosor ascuţit.
18. Şi un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieşit din altar, şi a strigat cu glas
tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: „Pune cosorul tău cel ascuţit, şi culege strugurii viei
pământului, căci strugurii ei sunt copţi.”
19. Şi îngerul şi-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului, şi a aruncat
strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.
20. Şi teascul a fost călcat în picioare afară din cetate; şi din teasc a ieşit sânge, până la
zăbalele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii.
Capitolul 56
(capitol identic cu Apocalipsa 16:16-21)
1. Apoi am văzut ieşind din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura proorocului
mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte.
2. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite, şi care se duc la împăraţii
pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui
Atotputernic. –
3. „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol
şi să i se vadă ruşinea!” –
4. Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.
5. Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit
un glas tare, care zicea: „S-a isprăvit!”
6. Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete, şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de
tare, cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare.
7. Cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi, şi cetăţile Neamurilor s-au prăbuşit. Şi
Dumnezeu Şi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mâniei Lui.
8. Toate ostroavele7
au fugit, şi munţii nu s-au mai găsit.
9. O grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste
oameni. Şi oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinii, pentru că această urgie era
foarte mare.
Capitolul 68
(capitol identic cu Apocalipsa 17:8-14 și 17)
1. Fiara, pe care ai văzut-o, era, şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adânc, şi are să se
ducă la pierzare. Şi locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii
în cartea vieţii, se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni. –
2. Aici este mintea plină de înţelepciune. – Cele şapte capete sunt şapte munţi, pe care stă
femeia.
3. Sunt şi şapte împăraţi: cinci au căzut, unul este, celălalt n-a venit încă, şi când va veni, el
va rămâne puţină vreme.
4 Şi fiara, care era, şi nu mai este, ea însăşi este al optulea împărat: este din numărul celor
şapte, şi merge la pierzare.
5. Cele zece coarne, pe care le-ai văzut, sunt zece împăraţi, care n-au primit încă
împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara.
6. Toţi au acelaşi gând, şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor.
7. Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi
Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de asemenea îi vor
birui.
6
(Apocalipsa 16:16-21)
7
OSTRÓV, ostroave, s. n. 1. Insulă mai mare. 2. Insulă fluvială formată în urma unui proces de acumulare.
8
(Apocalipsa 17:8-14 și 17)
4
5. 8. Căci Dumnezeu le-a dat putere, le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui: să
se învoiască pe deplin şi să dea fiarei stăpânirea lor împărătească, până se vor îndeplini
cuvintele lui Dumnezeu.9
Capitolul 710
(capitol identic cu Apocalipsa 19:1-21)
1. După aceea, am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: „Aleluia! A
Domnului, Dumnezeului nostru, este mântuirea, slava, cinstea şi puterea!
2. Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care
strica pământul cu curvia ei, şi a răzbunat sângele robilor Săi, din mâna ei.”
3. Şi au zis a doua oară: „Aleluia!… Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor!”
4. Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru făpturi vii s-au aruncat la pământ şi s-au
închinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis: „Amin! Aleluia!”
5. Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas, care zicea: „Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi
robii Lui, voi care vă temeţi de El, mici şi mari!”
6. Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor
tunete puternice, care zicea: „Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să
împărăţească.
7. Să ne bucurăm, să ne înveselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui
s-a pregătit,
8. şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor, şi curat.” – (Inul subţire sunt faptele
neprihănite ale sfinţilor.)
9. Apoi mi-a zis: „Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!” Apoi mi-a zis:
„Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!”
10. Şi m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci
una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care păstrează mărturia lui
Isus. Lui Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.”)
11. Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă
„Cel credincios” şi „Cel adevărat”, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate.
12. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti, şi
purta un nume scris, pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur.
13. Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu.”
14. Oştile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat.
15. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe care le va
cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a
atotputernicului Dumnezeu.
16. Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: „Împăratul împăraţilor şi Domnul
domnilor.”
17. Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare, şi a zis
tuturor păsărilor, care zburau prin mijlocul cerului: „Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui
Dumnezeu,
18. ca să mâncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor
şi a călăreţilor, şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!”
19. Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor, adunate ca să facă război cu
Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui.
20. Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse
înaintea ei semnele, cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se închinaseră icoanei
ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă.
21. Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia, care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi
toate păsările s-au săturat din carnea lor.
9
(Apocalipsa 17:17)
10
(Apocalipsa 19:1-21)
5
6. Capitolul 811
(capitol identic cu Apocalipsa 20:1-15)
1. Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger, care ţinea în mână cheia Adâncului şi un
lanţ mare.
2. El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat
pentru o mie de ani.
3. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai
înşele Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru
puţină vreme.
4. Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am
văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului
lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe
frunte şi pe mână. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.
5. Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia
înviere.
6. Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are
nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani.
7. Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat;
8. şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, care sunt în cele patru colţuri ale
pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.
9. Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită.
Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit.
10. Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi
proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.
11. Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi
cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie.
Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost
judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat
înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este
moartea a doua.
15. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.
Sursa: https://www.slideshare.net/dorindavidaurel/evanghelii-epistole-necanonice-ex-
canonice?qid=4012243e-c03b-4f29-ae5b-44fc3dcc6a5e&v=&b=&from_search=2
11
(Apocalipsa 20:1-15)
6
7. Capitolul 811
(capitol identic cu Apocalipsa 20:1-15)
1. Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger, care ţinea în mână cheia Adâncului şi un
lanţ mare.
2. El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat
pentru o mie de ani.
3. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai
înşele Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru
puţină vreme.
4. Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am
văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului
lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe
frunte şi pe mână. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.
5. Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia
înviere.
6. Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are
nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani.
7. Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat;
8. şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, care sunt în cele patru colţuri ale
pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.
9. Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită.
Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit.
10. Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi
proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.
11. Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi
cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie.
Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost
judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat
înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este
moartea a doua.
15. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.
Sursa: https://www.slideshare.net/dorindavidaurel/evanghelii-epistole-necanonice-ex-
canonice?qid=4012243e-c03b-4f29-ae5b-44fc3dcc6a5e&v=&b=&from_search=2
11
(Apocalipsa 20:1-15)
6