Cele douăsprezece ore, Jakob Lorber

Revelații ale misticului și profetului
Jakob Lorber
1841
CELE DOUĂSPREZECE ORE

*** * ***
Această carte conține Revelații Divine, primite prin Cuvântul
Interior si prin acestea se implineste promisiunea făcută de
Domnul Iisus: “…..deoarece în timpul vieții Mele pe pământ Eu
Însumi v-am promis lucrarea Spiritului Meu ..... Eu v-am asigurat
că "Eu vă voi trimite Mângâietorul, Spiritul Adevărului, care vă
va îndruma în tot adevărul .....Ioan 16:13“ "……Oricine are
poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește și cine Mă iubește
va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi și Mă voi revela lui ….. Ioan
14:21" "…..Voi toți veți fi învățați de Dumnezeu …..Ioan 6:45"
"…..Cel ce crede în Mine, după cum spune Scriptura, din
pântecele lui vor curge râuri de apă vie …...Ioan 7:38”
*** * ***

*** * ***
Aceste revelații sunt non-denominaționale, nu intenționează să atragă
membri ai vreunei afiliații religioase creștine, nici nu recrutează membri
în vreo afiliație creștină. Unicul scop al acestor revelații este acela de a
face Cuvântul lui Dumnezeu accesibil tuturor oamenilor, așa cum e Voia
Lui.
Doar mesajele complete și neschimbate, pot fi copiate .
*** * ***
Pentru traducere am folosit editia in limba italiană:
https://www.legamedelcielo.it/lorber/dodici_ore.htm
și textul din limba germană:
http://j-lorber.de/jl/zwst/index.htm
traducător: Liviu
luna: octombrie 2021
*** * ***

O caracteristică specială a acestei cărți este aceea de a evidenția decadența
istorică a diferitelor popoare de pe Pământ în perioada 1841, văzută din punct de
vedere material și spiritual. Atrocitățile aparente ale omenirii nu sunt altceva decât
reprezentarea imaginii Fiului pierdut care se estompează, dar Opera este și un
tratat foarte simplu despre reprezentarea globală a Creației materiale și spirituale.
Opera devine astfel un indicator cultural al umanității pentru a ne oferi un indiciu
al mântuirii prin imaginea lumii ca într-o cosmoramă a istoricității autentice.
Cele douăsprezece ore
Întreaga umanitate, considerată în mod precis, este unită în solidaritate. În măsura
în care binele și răul își găsesc în unul sau în celălalt o participare vie, în măsura în
care se dezvoltă adevărata umanitate; prin urmare, cantitatea și calitatea iubirii
față de aproapele sunt indicii adevăratei culturi. Omul de astăzi este în general
pierdut în egoism și pierdut în lăcomia plăcerilor, pentru că este prins în nebunia
materialistă; el nu poate fi recuperat decât prin întoarcerea la Legea divină
originară a iubirii pure pentru adevărata Viață.
Dacă prin mizeria timpului se trezește spiritul, iar acest lucru îl face să simtă
goliciunea trecutului și a erorilor sale, atunci se va trezi dorul după paradisul
adevăratei fericiri și al păcii interioare. Conștiința de sine a neajunsurilor noastre
duce la smerenie și trezește dorința de izbăvire de răul nostru, deci este condiția
progresului spiritual: "Tată, am păcătuit înaintea cerurilor și înaintea Ta și nu mai
sunt vrednic să mă numesc copilul Tău!". - Dumnezeu se împotrivește celor
aroganți și neîncrezători, ..... dar își revarsă harul peste cei umili. El dăruiește!

*** * ***
Prefață a editorului german la lucrarea
"CELE DOUĂSPREZECE ORE”
Care este ora? Care este ceasul - pentru omenire, pentru cultură în general și
pentru individ? - Acest lucru este indicat în cea mai mare parte a conținutului
acestei broșuri, în care, alături de expunerea eșecurilor mizerabile ale situațiilor
noastre actuale, ne este prezentat noua de asemenea înaltul Scop într-o imagine
simplă și extrem de convingătoare, care ne luminează în mod clar.
Perioada de doisprezece ani în care acest text nu a fost tipărit poate fi
explicată prin conținutul ciudat pe care lumea îl numește "pesimist", cu imaginile
sale adesea neînțelese și oarecum drastice; Din acest motiv, înainte de a fi
retipărită, ne-am rugat Domnului, iar apoi am primit în "prefață" Sugestii de har,
care, într-o formă foarte scurtă, conțin tot ceea ce este necesar, dar sunt totuși din
nou de natură să provoace și mai mult scandal printre cei slabi, mai ales printre cei
care "călăresc litera" în neplăcuta noastră perioadă de critică intelectuală. Și aici se
potrivește avertismentul Domnului: "Lumea are cuvântul (învelișul) în sens, iar Eu
sensul în Cuvânt".
Prin urmare, rugăm pe toată lumea să citească totul cu calm - și să reflecteze la
faptul că primele 11 ore constituie doar o introducere foarte amplă, dar foarte

necesară și umilitoare, pentru a putea suporta fără probleme revelația înălțătoare
și imensă a celei de-a 12-a ore.
Dacă ne ținem foarte tare de fraza finală a ceasului al 11-lea, atunci înțelegem
că aici se arată mai ales că - în ciuda prezumției de progres cultural-științific
datorat realizărilor noastre moderne - există încă atât de mult putregai în general
și în individ, mai ales în relația moral-spirituală, adică în lucrul principal. Această
contradicție ar trebui să fie recunoscută mai mult în esența ei. Dacă căutăm cauza
principală, atunci constatăm că succesele lăudate ale timpului nostru aparțin în cea
mai mare parte sferei intelectului, a cărei formare unilaterală, chiar abstractă, este
un semn că timpul nostru urmează orientarea sa materială; sfera intelectuală, de
fapt, este în mare parte un gen al acestei lumi și se armonizează astfel cu tendința
umanității actuale. Consecința este neglijarea educației sufletești, acolo unde
numai noblețea omului își are rădăcinile; aici sălășluiește dorința de adevărată
fericire interioară, care nu-și găsește niciodată satisfacția prin cultura exterioară,
pentru că acolo - deși adesea inconștient - dorul de Adevărul etern doarme și se va
face mereu simțit.
Acum ne întrebăm - cum stau lucrurile cu omenirea de astăzi în ceea ce
privește grija față de această sămânță cerească? Iar fenomenele zilnice, rapoartele
generale și individuale sunt martori elocvenți ai teribilei neglijențe a celor dintre
cei mai buni din lume, aceasta este cultura inimii! Această neglijență - ca urmare a
dominației suprapuse a spiritului materialist al lumii, pe care Sfintele Scripturi îl
descriu cu cuvântul caracteristic "antihrist" - a ajuns în punctul în care acum
Divinul și Eternul nu-și mai au cu adevărat locul în această lume materializată, și
astfel biata umanitate "culturală" s-a lipsit de Dumnezeu (și de Ideal), din fericire
cu excepții care se înmulțesc. Nu-i așa că primul fapt este foarte trist? - Această
stare este descrisă în Scripturi ca fiind "Ultimele Timpuri", deoarece adevăratul
uman - Divinul din om - aproape că a dispărut.
Pentru a descoperi acest lucru, broșura noastră se potrivește perfect ca un
îndemn aspru, explicând nu numai mizeria celor asupriți și nenorocirea lor, ci și
durerea Tatălui pentru cei pierduți din ambele tabere. Pentru a menține toleranța

necesară în agitația crescândă a acestui timp de luptă sau de naștere, în care
crimele și scandalurile etc. se adună acum, în așteptarea de condiții mai bune să
ținem cont de faptul că fiecare criminal este într-adevăr un păcătos împotriva
Ordinii divine și umane, dar în sensul cel mai profund este un frate pierdut cu un
suflet bolnav și, prin urmare, salvarea sufletului său ar trebui să fie cea mai
importantă sarcină a societății; Cu toate acestea, am dori să ne amintim că, pe de
o parte, păcătosul reprezintă, de asemenea, un fel de laudă și triumf al Creatorului,
deoarece sarcina supremă a Creatorului este tocmai aceea de a forma ființe cu
voință liberă și, prin aceasta, chiar dacă acționează împotriva voinței Sale
(recunoscute), ele dovedesc succesul acestei intenții; dar că un astfel de abuz
(adesea inconștient) al liberului arbitru nu tulbură Planurile lui Dumnezeu este
prevăzut; căci,într-adevăr, omul poate să vrea ce vrea, dar nu poate face decât
ceea ce permite Providența divină în Înțelepciunea Sa educatoare! - ceea ce,
totuși, nu anulează responsabilitatea; pe de altă parte, Iubirea Paternă culege, prin
iertarea omului pocăit și rătăcit în iubirea sa filială sporită, cea mai delicioasă
răsplată! Și noi să facem la fel! (Luca 15-18,21 __Fiul i-a zis: ‘Tată, am păcătuit
împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.’ --- Luca
18,11)
Dacă privim cu sinceritate, cu scara Predicii de pe Munte (Matei 5-7), la noi
înșine, atunci nu putem să nu ne dăm seama că, în răul care există, fiecare poartă
și el o parte din vină și, prin urmare, fiecare se angajează și el să coopereze cu
partea lui de vină pentru a reveni la mai bine. Primul pas, cunoașterea de sine a
răului, trebuie să fie general. Strigătul de apărare al profetului (Ieremia 30:12):
"Greșeala este cu desăvârșire rea", trebuie să fie expresia sentimentului general,
care este urmat în mod firesc de strigătul de ajutor: dar de aici, unde este salvarea
și sănătatea? Pe care acum urmează cu siguranță din multe părți chemarea care îi
amăgește pe mulți: "Aici", "nu aici", "veniți aici, aici este mântuirea lumii" și multe
altele (Matei 24:23: semnele sfârșitului vremurilor); dar în încercarea tuturor
acestor sisteme social-democrate, etice, spirituale, vegetariene etc. se dovedesc a
fi prea scurte, unilaterale și insuficiente, deși pot fi o binecuvântare pentru indivizi
și grupuri întregi.

În ciuda acestui rezultat deprimant al cercetării situațiilor noastre în actuala
criză a omenirii, să nu ne lăsăm totuși descurajați, pentru că înainte de a
recunoaște pierderea, nu mai este posibilă nici o întoarcere, ci să ne gândim la
strigătul consolator al singurului și adevăratului Mântuitor: (Luca 21.28) "Când vă
veți da seama de aceasta, ridicați-vă capetele, căci răscumpărarea voastră se
apropie!".
El a prevăzut bine acest lucru, această mare mizerie a tuturor timpurilor, și de
aceea a și promis ca cea mai mare consolare - revenirea Sa, și anume în glorie ca
Prinț al Păcii (care a fost inițiată cu Noul Său Cuvânt), astfel încât să existe o
singură turmă și un singur Păstor! - (Cel care gândește cu inima găsește cele mai
bune indicii despre aceasta în Ioan 1:1-14. 21:25 și în Apoc. 19:11,15,16).
Da, fie ca Spiritul Său de Compasiune față de toate nenorocirile, Spiritul Său de
Dăruire, pregătit pentru Sacrificiu, să se întoarcă acum din belșug asupra omenirii
și să-i trezească pe mulți pentru a deveni adevărați succesori ai Celui care, ca
Suprem, a înălțat Cerurile Magnificenței Sale și, ca un minim, a venit în lume
pentru a realiza cea mai mare Lucrare spirituală: o Răscumpărare veșnică a tuturor
celor pierduți, căzuți și nenorociți - care tânjesc după mai bine, depășind El
prăpastia dintre Sfințenia lui Dumnezeu, Creatorul, și oamenii căzuți, prin
învățătură și conduită, ba chiar cu însăși Viața Sa, motivând împlinirea Promisiunii
făcute demult: "Iată, Eu fac toate lucrurile noi" (Apoc. 21.5), - și astfel, prin Iubirea
smerită, blândă, tolerantă și atotstăpânitoare, El a pus temelia Cerului în mișcare,
pe care este posibilă și noua Formare a condițiilor pământești.
În acest punct luminos sunt de acord toți filantropii binevoitori, recunoscând
bine că este necesar să se creeze mai mult acces la această gândire creștină pură
care este singura care poate salva, adică idealul uman-ideal prin cuvânt și faptă.
Așadar, aici, binevoitori, care vreți să cooperați pentru a evita catastrofa
(împotriva căreia forța exterioară nu poate face mare lucru, deoarece este
condusă de spirit), aici este vorba de a acționa, - urmând Exemplul veșnic de a
aduce mântuirea celor nenorociți în Iubire umană jertfitoare de sine - pentru

Iubirea lui Dumnezeu și a Binelui, și astfel să obțineți prin jertfe exterioare,
fericirea interioară adevărată, eternă și sublimă, imediat și in eternitate!
Dar și pentru cei asupriți există aici Mângâiere și Lumină în exemplul Său, Cel
Care nu poseda nici măcar o piatră și era în toate privințele cel mai bogat în Spiritul
Său, după cum mărturisesc Cuvintele și Faptele; deși avea puterea - de a înlătura
toate obstacolele. Cu toate acestea, El S-a smerit, respectând Poruncile Sale: "Nu
vă opuneți răului", "rugați-vă pentru vrăjmașii voștri!", "binecuvântați pe cei ce vă
blestemă!", și astfel a adus Victoria în care stă Puterea - pentru a aduce Mântuirea
chiar și acum în această luptă dintre lume și spirit. Aici, în a-L Imita pe El, se află
Cheia pentru rezolvarea tuturor conflictelor!
Să luăm aminte: Împărăția cerurilor promisă nu se găsește doar în lumea de
dincolo, nu, ci rădăcina ei trebuie să fie deja sădită aici, în noi, beatificându-ne deja
aici (a se vedea exemplele martirilor); numai atunci poate răsări din noi( Împărăția
cerurilor) în lumea liberă de dincolo, în plinătate infinită, pentru toată veșnicia.
Așa cum iadul este deja înrădăcinat în noi aici, prin alimentarea geloziei, a
mândriei și a indolenței, tot așa le purtăm cu noi în partea cealaltă.
"Antihristul", răul în general, cel mai mare impediment în calea progresului,
este învins de "Sângele lui Hristos", care este - Sfântul Său Spirit de Viață, Iubirea
Răscumpărătoare milostivă și plină de sacrificiu care aduce Mântuirea. Astfel,
Hristos, în spiritul doctrinei Sale, poate învia în umanitatea purificată, transfigurată
și realizată; noi aspirăm la un astfel de Paște binecuvântat și plin de bucurie!
De aceea vrem să implorăm și să lucrăm, pentru ca acest Spirit să se reverse
din belșug, pentru ca să vină o mare Cincizecime și pentru ca scânteia cerului
adusă de Iisus pe pământ să devină un foc care mistuie tot răul (Luca 12,49__Eu
am venit să arunc un foc pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum!), o
scânteie care să se aprindă în curând în Tatăl nostru ceresc ca cel mai măreț semn
de mulțumire și de laudă!
Aici suntem încă îndemnați să mulțumim frățește celor câțiva prieteni dragi și
fideli, întinzându-le mâna, ca și cum le-am ura toate cele bune!

Fie ca aceasta să fie pe placul lui Dumnezeu! Care poate și va ajuta, dacă noi
înșine ne străduim să facem acest lucru în rugăciune. Atunci Harul și
Binecuvântarea Tatălui vor fi întotdeauna cu noi, pretutindeni!
Duminica Floriilor 1895
*** * ***
PRIMA ORĂ
(28.02.1841)

1. În așa-numita lume mai bună și mai educată, unde religia
creștină, în diversele ei forme sectare, este deosebit de răspândită, morala este
predicată, fie în problemele lumești, fie în cele spirituale, doar în măsura în care
este utilă din punct de vedere politic pentru potentați. Oamenii sunt învățați o
cunoaștere cenușie a lui Dumnezeu, nu pentru a-L recunoaște și iubi, ci doar
pentru a se teme de El în mod nemărginit ca de tiranul inexorabil al tuturor
tiranilor; și astfel, divinitatea este predicată doar ca un ostatic care trebuie încă să
dea roade, atunci când toți ceilalți ostatici au devenit deja nefolositori. În loc de a
face cunoscută Dumnezeirea oamenilor pentru mângâierea lor, ea le este
prezentată doar ca ceva care nu are nimic de făcut decât să condamne irevocabil
în fiecare clipă milioane de copii corupți moral și neascultători la marea veșnică de
foc; și astfel, priviți puțin în jurul vostru, priviți nenumăratele închisori care sunt
toate pline de tot felul de infractori morali, și cum aceste închisori cresc în număr
neîntrerupt de la minut la minut, astfel încât, dacă ar fi adunate la un moment dat,
ar trebui să credeți că întreaga generație a Pământului, în câțiva ani, ar trebui să se
adapteze pentru a merge toți acolo.
2. Și întreabă: ce se întâmplă atunci cu acești oameni care
intră acolo? Apoi priviți puțin spre est și veți vedea acolo deja stând o mulțime
infinită de oameni palizi ca moartea, înconjurați de tot felul de oameni înarmați și
de judecători răi, și veți vedea un număr infinit de instrumente ale morții, cu care
sunt executați acești nefericiți. Acolo vedeți ruguri aprinse, spânzurători, furci și
tot felul de alte instrumente ale morții. Vedeți, aceasta este ultima casă de
corecție pentru astfel de infractori morali! Acum veți întreba: ce au făcut toți
aceștia? Da, am spus, sunt printre ei criminali, tâlhari, hoți, dezertori și instigatori
ai statului. Există, de asemenea, o serie de oameni care, prin tot felul de fraude, au
adus un mare prejudiciu statului; printre ei, cei care au repudiat o politică sau alta,
sau chiar dezordinea morală; vedeți, deci, aici sunt dezvăluite crimele acestor
nefericiți, în măsura în care pot servi măcar ca motiv aparent.
3. Acum, însă, am dori să punem o altă întrebare, și anume,
care este motivul pentru care acești oameni au devenit astfel de criminali? Și dacă
ați întreba pe oricine altcineva care este motivul pentru aceasta, atunci cu

siguranță nu ați primi alt răspuns decât acesta: motivul constă fie în educația
neglijată, fie, ceea ce este același lucru, în faptul că părinții, strămoșii și
progenitorii lor au fost și ei așa. Dar întreb din nou: de ce acești oameni au primit o
educație atât de proastă sau, mai degrabă, de ce o întreagă generație a fost
neglijată în educația lor? Pentru a răspunde la această întrebare nu trebuie să
mergi deloc departe, iar răspunsul apare de la sine: motivul principal nu este altul
decât politica, prin care clasa conducătoare a oamenilor nu se preocupă de nimic
altceva decât de faptul că subordonații pot fi ținuți cât mai mult posibil în cea mai
mare obscuritate, de teamă că, dacă oamenii ar primi lămuriri despre Mine și, prin
aceasta, și despre propria lor destinație, atunci, cu puterea și rentele lor
vremelnice, ar putea ajunge curând la sfârșitul lor. Oh, proștii ăștia! Ei ar trebui
doar să privească la David al Meu, care singur a fost rege și profet și, ca atare, a
fost un mare învățător al poporului, și ar vedea imediat că un popor care
recunoaște pe Dumnezeu și destinația sa, este și un popor plin de ascultare și
bunăvoință; și mii de oameni pot fi conduși fără efort și mai ușor decât zece nebuni
întunecați care nu au altă imagine despre Mine decât cea a unui tiran care poate
exista sau a unei creaturi care mai întâi, ca un vampir, suge și ultima picătură de
sânge de la credincioșii săi, până când, în sfârșit, îi beatifică cu viața veșnică pe un
nor de lumină veșnic îngenuncheat și adorat.
4. Vedeți, nu este ușor de înțeles aici de ce oamenii caută să
scape cât mai mult posibil de un Dumnezeu atât de rău? Și dacă mai au vreo
religie, atunci aceasta constă în pure ceremonii, și asta doar din considerente pur
divin-politice. Consecința acestui fapt, chiar și la început, nu a fost alta decât că
partea cea mai lacomă a lumii s-a îndepărtat în cele din urmă, așa cum spuneți, de
orice religie și de orice învățătură creștină; pe de altă parte, au apărut separări în
interiorul Bisericii, și tocmai prin intermediul unor oameni care au înțeles mai mult
sau mai puțin nebunia unei asemenea divinități propovăduite și care, într-un
anumit sens, au spus în spiritul lor: Ascultați, cu Dumnezeirea așa cum este ea
învățată aici nu ne este de folos; prin urmare, să luăm doctrina pură în sine, să o
examinăm îndeaproape și să vedem dacă nu cumva nu există părți mai bune care
să fie trase din Dumnezeire? Și în această examinare au constatat și ei cu adevărat

că nu sunt un astfel de tiran; pe de altă parte, însă, au uitat totuși că Eu sunt
Dumnezeu și atunci au acceptat voința Mea cu prea putina căldură; alții Mă pun
încă prea sus și filozofează în acest fel despre orice acțiune care își găsea doar un
impuls în natura lor, considerând-o dreaptă și conformă cu voința Mea, în ideea
greșită că tot ceea ce li se întâmplă prin nebunie este prin voința Mea! Și astfel, în
locul vechilor prostii, a apărut o cantitate de prostii și diferențe conceptuale
despre Dumnezeu, care, ca să fiu sincer, nu merită să vi le enumerăm. Cauza
tuturor acestor lucruri nu a fost și nu este alta decât, așa cum s-a observat deja
mai sus, în parte politica morală, dar mai ales lenea și, de asemenea, teama
oamenilor de a păși cu seriozitate pe căile indicate care duc la Viața Veșnică; căci,
în adevăr, Eu spun: "Cel care nu ia Împărăția Mea așa cum Eu am anunțat-o,
aceștia nu o vor primi, chiar dacă ar aduna în sine toate sectele sau ar fi sub toate
sectele; căci numai Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”.
A DOUA ORĂ
1. Iată, priviți această tăbliță, priviți țara care se întinde
înaintea voastră: este Asia. Priviți aici poporul, cum, cu totul învăluit în cel mai gros
văl (al spiritului), aleargă încoace și încolo, iar din piepturile lor înfundate nu
emană decât lamentații peste lamentații. Aici nu se găsește nimic altceva decât
păgânismul cel mai nerușinat, deși ici și colo o mulțime creștină se roagă, așa cum
se vede pe fotografie în acele grupuri mici de oameni goi și sângerânzi.

2. Observați bine, în mijlocul Asiei, acea fortăreață colosală
de pe platou: este fortăreața zeului Brahma. Pentru că este versat în arta de a
înșela chiar și pe regi și de a-i hrăni cu bălegar.
3. Nimeni nu se poate apropia de fortăreața sa la mai puțin
de o oră de mers pe jos. Vai de cel care încalcă legea, căci "îngerii" acestui zeu stau
de pază la fiecare graniță, ca stăpâni peste viață și moarte. Oricine ajunge în
apropierea acelui loc și aduce aur și pietre prețioase, boi mari, vaci, viței și oi,
pentru aceștia îngerii nu fac nimic, ci iau în primire ofranda, iar cel care o dăruiește
este eliberat doar cu cincizeci până la o sută de lovituri date pe spate cu o baghetă
de bambus.
4. S-ar putea să credeți că este ceva rău. O, nu, zic Eu;
întotdeauna cel care se întoarce și își arată spatele vânăt și bătut de îngeri
primește chiar venerație divină și își poate asigura cu ușurință, cu această
"achitare", o funcție importantă în stat.
5. Numai că acesta nu este singurul lucru care li se întâmplă
acestor donatori; pentru că atunci când vine cineva care nu este suficient de
împovărat, atunci, într-adevăr, ofranda este de asemenea acceptată, dar donatorul
nu este bătut, ci este împovărat de îngeri cu tot felul de alte pedepse oribile,
pedepse care sunt de așa natură încât povestirea lor aici ar părea aproape de
necrezut sau cel puțin ridicolă în cel mai înalt grad. Ca de exemplu, trebuie să stai
ani de zile într-un picior sub un copac, iar acesta este doar un lucru mărunt, căci
acești îngeri sunt atât de ingenioși în astfel de penitențe încât tu, chiar dacă ți le-aș
dezvălui pe toate, cu greu m-ai crede chiar și pe mine.
6. Cruzimea lor în această privință nu are limite; și totuși,
constituția lor este proclamată pretutindeni în așa fel încât, conform învățăturii lor,
nimeni nu poate ajunge la fericirea eternă dacă nu i-a adus lui Brahma, cel puțin o
dată în viață, o ofrandă vizibilă. Numai că astfel de ofrande nu sunt tot ceea ce
Brahma cere de la închinătorii săi; el cere și ofrande umane.

7. În primul rând, fiecare femeie după moartea soțului ei
trebuie să îi fie sacrificată; în al doilea rând, fetele și băieții trebuie să îi fie oferiți în
fiecare an, adică fetele trebuie să aibă cel puțin doisprezece ani, dar nici mai mult
de paisprezece; băieții trebuie să fie oferiți încă din al șaselea an de viață.
8. Este de la sine înțeles că fetele trebuie să fie extraordinar
de frumoase, iar băieții trebuie să fie în cea mai bună stare de sănătate.
9. Oricare dintre părinți prezintă o astfel de ofrandă,
adăugând încă o zestre considerabilă, poate cere două lucruri, și anume, să obțină
mai întâi o așa-zisă absoluțiune pentru toți copiii săi și să i se ierte toate
penitențele, sau poate, de asemenea, ceea ce este o favoare specială, să i se
elibereze trupul de către îngeri și astfel să ajungă cu siguranță la fericire.
10. Încă un alt mijloc de a obține harul este că, dacă cineva și-
a luat o soție tânără și frumoasă, atunci nu trebuie să o atingă mai întâi, ci, dacă
dorește să obțină har, trebuie să o însoțească la graniță, unde se află îngerii de
pază; acolo trebuie să se dezbrace complet goală în prezența paznicului, să intre
într-o baie pregătită pentru această ocazie și să se spele acolo, iar când iese din
baie, atunci se împodobește în mod festiv și îi lasă pe îngerii de pază să doarmă cu
ea timp de trei nopți.
11. Atunci când se întoarce, este și ea binecuvântată din
belșug; și aceste binecuvântări au un efect atât de mare încât, dacă soțul ei moare
înaintea ei, nu mai este nevoie să fie arsă, ci poate fie să fie arsă o altă persoană în
locul ei, fie poate, cu o jertfă considerabilă, să se ferească în întregime de a fi arsă.
12. Da, nebuniile merg adesea chiar mai departe; așa că,
apropo, și aceasta este o favoare care se împlinește numai când ofranda
corespunzătoare a fost livrată, căci unei fetițe de la un an până la trei ani buzele
vulvei sunt suturate de un astfel de înger pentru păstrarea castității, lăsând doar o
mică deschidere, iar apoi, când o astfel de fetiță a devenit căsătoribilă, atunci ea
este luată din nou acolo și un astfel de înger îi deschide din nou pubertatea; alte
nenumărate nebunii nici măcar imaginabile sunt obișnuite aici. Vedeți, trebuie să

stau și să privesc, aproape în pragul celui de-al treilea mileniu, cum acest popor
ticălos, în posesia religiei străvechi, încă antediluviene, despre care aveți chiar și
acum o oarecare cunoaștere, practică asemenea prostii de nedescris.
13. Acum, priviți în partea de jos a tabletei luminate: priviți,
este o clepsidră și doar câteva boabe nu au căzut încă. - Nu doresc să vă arăt toate
imaginile oribile din Persia, Arabia, Turcia, Imperiul Chinez, Siberia și alte state mici
care nu trebuie menționate, pentru că nicăieri nu veți vedea altceva decât cea mai
oribilă asuprire a popoarelor, iar Dumnezeul predicat peste tot nu este altceva
decât Satana însuși în diferitele degenerări ale răutății sale.
14. Totuși, nu vă îngrijorați de răbdarea Mea, căci suferința
spiritului va fi deja îmbogățită. Dar vai de robii răutății! Oh, răsplata lor va fi mare!
Eu spun, oricât de abil ar fi Satana, cu adevărat și Eu am făcut în secret o invenție
de care se va minuna în curând, din veșnicie în veșnicie.
15. Eu am avut răbdare multă vreme, așteptând peste tot o
îmbunătățire, dar Pământul s-a umplut de un miros urât; de aceea Mi-am aprins
deja torța, pentru al arde în viitorul apropiat, ca nu cumva mirosul său urât să urce
până în Cerurile Mele și să pângărească locuințele credincioșilor Mei.
16. De aceea, aveți grijă ca nu cumva lumea să vă păcălească.
Pentru că fiecare cuvânt al ei este un balon de săpun, dar plin de pestilență
mortală.
17. Așadar, ascultați Cuvântul Meu și urmați Sfatul Meu, și
atunci focul pământului nu vă va arde când îl voi aprinde, pentru că acest foc va da
viață celor vii și moarte celor morți!

A TREIA ORĂ
1. Și acum priviți acolo, la țara care se prezintă privirii
dumneavoastră pe tăblița albă, puteți recunoaște cu ușurință Africa în ea.
Observați-o cu atenție, vă spun că nu este o hartă, ci este chiar țara în adevărata ei
imagine.
2. Priviți aici, pe coastele nordice, priviți în nord, la Egiptul
antic; priviți, de asemenea, în vest, la toate statele prădătoare pe care le
cunoașteți. Examinați lanțurile muntoase abrupte și, între ele, deșerturile
nesfârșite de nisip și stepe.
3. Vedeți, pretutindeni domnește idolul Mahomed;
pretutindeni jaf, crimă, sclavie și, mai mult, despotism și tiranie în cel mai înalt
grad! Priviți: toți locuitorii care mai practică încă o meserie nu sunt decât sclavii
conducătorului lor. Sabia despotului se învârte în permanență în jurul gâtului lor
neacoperit, dacă nu predau conducătorului aproape tot ceea ce au câștigat.
4. Vedeți cum preoții lor din turnuri propovăduiesc
blesteme și înșelăciuni, dar nu și binecuvântări, și îi satură pe cei săraci cu aerul
Elisei*; în timp ce aceștia din urmă, pentru nimicurile lor, trebuie să sacrifice cel
puțin jumătate din ceea ce le-a lăsat conducătorul.
* Locul fericirii în lumea interlopă. __Câmpurile Elizee
5. Vedeți cum câțiva puțini creștini fac o figură destul de
mizerabilă și deplorabilă aici, în timp ce alți creștini puternici, cu numele, merg de

colo-colo bine înarmați în armate puternice și îi fac pe cei nenorociți și mai
nenorociți decât sunt deja, aducându-le, după cum vedeți, în loc de
binecuvântarea și harul Meu, război, moarte, distrugere, foamete și încă alte
nenumărate rele. Cu adevărat, Saul nu a adus atâta rău în persecuția sa împotriva
creștinilor, cât aduc acești creștini cu mizeria lor.
6. Dar să părăsim coasta de mai sus și să ne îndreptăm puțin
privirea spre Egipt. Priviți această țară frumoasă, această binecuvântare trecută a
lui Iacob. Uitați-vă acum la locul acela cum arată. Cu adevărat, curva din Babel este
o fecioară pură prin comparație.
7. Într-adevăr, vechiul Nil încă mai scălda pământul pe care
Iosif l-a condus, și totul a fost pentru Faraon; dar ce pământ mai scălda acum acest
Nil? Când poporul lui Israel a fost întors de Mine din această țară, Egiptul a fost
chinuit cu șapte plăgi grele doar pentru o scurtă perioadă de timp, până când copiii
au fost eliberați; dar ce erau acele plăgi în comparație cu plăgile de acum, al căror
număr este nesfârșit, ele au fost o adevărată mană din cer,prin comparație!
8. În acea vreme, aceeași țară era cu siguranță dominată de
păgâni; dar cel puțin ei erau oameni și știau să aprecieze valoarea omului, iar
învățătura lor era o doctrină care, ca și cea din Asia Centrală, își avea originea în
zilele lui Noe, iar Esența marelui Dumnezeu le era bine cunoscută; Și din această
cunoaștere au derivat o înțelepciune multiplă, dar au predat-o doar anumitor
oameni prin intermediul misterelor lor, și au făcut acest lucru pentru ca marele
Dumnezeu să nu fie profanat de vreo persoană incompetentă sau nedemnă; din
acest motiv, țara lor abundă în așa-numitele minuni ale lumii de toate felurile, iar
înțelepciunea și școala lor erau recunoscute ca fiind mari de către toate națiunile.
9. Chiar și în ziua de azi, puteți vedea rămășițele măreției
trecute a acestei țări ridicându-se deasupra nisipului arzător; dar priviți-o acum.
Uitați-vă la oamenii săi săraci, cum sunt vânați ca alte animale; uitați-vă acolo, în
sud, la niște colibe liniștite, înconjurate de munți aproape inaccesibili.

10. Cu toate acestea, priviți și vedeți cățărătorii îndrăzneți și
înarmați ai despotului, care ajung cu îndrăzneală în vârfurile munților, și vedeți
cum se năpustesc asupra colibelor pașnice, îi ucid cu brutalitate pe toți locuitorii
pașnici, le iau toate bunurile, pun alți oameni prizonieri în locul lor și le impun
obligația amară, sub pedeapsa celei mai înfricoșătoare morți, de a câștiga prin
muncă tributul datorat despotului, cel puțin timp de zece ani, în decurs de numai
trei ani.
11. Priviți acum aici, aceasta este o altă localitate, unde acum
trei ani s-a întâmplat un lucru asemănător; vedeți cum acești colectori de tributuri
se apropie acum de sclavii plasați acolo, le iau toți banii câștigați cu greu și îi târăsc
departe, după ce i-au maltratat și le-au violat cu cruzime toate femeile și
fecioarele lor.
12. Acum, priviți mai departe, vedeți aici mai mulți mercenari
despotici dotați cu ștreanguri, săbii și arme de foc; pe partea aceea vedeți cum din
toate părțile se aruncă chiar ștreangurile asupra locuitorilor care fug din această
regiune muntoasă; priviți acolo, puțin mai la vest, cum unii tați, mame, copii, tineri
și bătrâni, încearcă să scape, urcându-se pe stânci cu mâinile însângerate, pentru a
scăpa de acești oameni feroce și însetați de sânge. Dar, în același timp, vedeți cum
îi urmăresc și cum îi doboară unul câte unul de pe stânci cu puștile lor, și acum
vedeți cum pun în lanțuri un număr mare de prizonieri, tineri și bătrâni, pentru a-i
duce în cel mai mizerabil și infamant mod la locul destinației lor militare.
13. Și acum coboară din nou cu privirea din munți și vei vedea
unul dintre răpitorii autorizați și puternici ai despotului, cum, pentru a-și da frâu
liber poftei, lovește cu biciul un mare număr de sclave, ca să se culce cu una dintre
ele încă sângerând sub loviturile sale puternice; ca să nu mai vorbim de un mare
număr de alte atrocități care se comit acum în această țară.
14. Priviți acum aspectul acestei țări; comparați aceste plăgi
cu sectele din vechime și va trebui să recunoașteți cu adevărat că acelea erau o
adevărată mană cerească; căci dacă vreți să vă faceți o idee la înălțimea abjecției
infernale, mergeți în Egipt și acolo o veți găsi la literă. Atunci Eu spun, și mai mult

nu pot să vă spun: aici lucrurile au ajuns în punctul în care chiar și o lucrare bună
făcută de cei mari din acea frumoasă împărăție este o adevărată cruzime.
15. Priviți aici spitalele, azilurile și ospiciile de nebuni; vedeți
cum bolnavii sunt torturați prin tot felul de mijloace. Săracii sunt hrăniți aproape
cu gunoaie, iar nebunii, ca și cum ar fi mumii, sunt ținuți în nișe zidite cu grilaje,
unde zac înghesuiți, strigând și gemând.
16. Nu doresc să explic mai amănunțit această chestiune și îmi
este suficient să vă spun că acolo un beneficiu este o cruzime extrem de pură;
imaginați-vă acum, pentru voi înșivă, sub ce formă apare atunci aceeași cruzime.
17. Să părăsim acum această parte nordică a acestei țări
mizerabile, ca și pe cea a întregii Africi, și să privim centrul necunoscut al acestei
țări! Aici încă se mai văd colibe împrăștiate ici și colo, această zonă este vastă, iar
în jur este înconjurată de munți insurmontabili; vedeți, acesta este singurul loc de
pe Pământ unde mai există încă o clasă de oameni incoruptibili și extrem de blânzi.
Vedeți, toți acești oameni sunt încă înzestrați cu Vederea interioară și, în afară de
un discipol al apostolului Toma, trimis de mine, niciun străin nu a pus încă piciorul
în acest loc și, astfel, acest popor foarte mic care, puțin numeros, locuiește doar în
aceste puncte fierbinți, trăiește în Învățătura mea pură, care nu a fost încă stricată.
18. Aceasta este, în același timp, singura mică joncțiune care
mai unește Pământul cu Cerul Meu și țineți bine minte ceea ce vă voi spune acum:
dacă un picior insolent calcă cu lăcomie pe acest sanctuar, voi arunca fulgerul Meu
asupra Pământului.
19. Dar uitați-vă chiar la estul și la vestul acestei țări, cum
două dintre cele mai mari națiuni pline de aviditate și lăcomie au pus deja toate
scările posibile în munți pentru a-și potoli setea nestăvilită de presupusul aur pe
care ei cred că se află în această țară.
20. Da! Vă spun că vor reuși chiar în curând și sunt aproape de
a o pătrunde, dar în adevăr, vă spun că nu vor găsi aurul după care sunt atât de
însetați, ci vor găsi acel aur care cu greutatea lui va zdrobi întregul Pământ.

21. Și acum mergeți puțin mai departe, pe coasta de sud-vest
a acestei țări. Observați comerțul uman lăudabil. Vedeți cum, peste tot, cămătarii
despotici își supraîncarcă cu oameni săraci corăbiile lor, care sunt, după toate
numele, atât de ticăloase încât sunt de nedescris, și priviți puțin în această corabie;
vedeți cum în jurul ei sunt tuneluri înalte de abia de o palmă, și cum acești oameni
săraci sunt îngrămădiți în aceste tuneluri unul lângă altul, culcați pe burtă ca niște
bucăți de lemn.
22. Ei bine, vedeți, o astfel de corabie este încărcată cu șase
sute și până la o mie dintre acești nefericiți; în fața fiecăruia este așezată hrana
pentru gura lui, de pe această coastă până în America, o pâine tare ca piatra,
cântărind patru livre; întotdeauna în fața gurii curge pretutindeni un jgheab, unde
o dată pe zi se toarnă apă pentru toți; vedeți, cu această dietă, un astfel de om
sărac trebuie să facă față unei călătorii de multe ori de două mii de mile, iar în
timpul călătoriei se face zilnic o inspecție pentru a se verifica dacă cineva nu a
reușit.
23. Dar cum are loc această inspecție? Apoi, uite, prin tuneluri
trece un așa-zis sclavagist, cu un instrument ascuțit îi înțeapă pe unul și pe celălalt
în picior, iar dacă cel maltratat strigă, atunci e semn că mai este în viață.
24. Există și alte mijloace de a dovedi dacă sunt vii, ceea ce le
permite acestor negustori de oameni un adevărat sacrilegiu satanic; dar nu dorim
să ne gândim mai mult la acest lucru, pentru că un lucru este sigur: dacă acești
negustori ar transporta lei, tigri, șerpi și hiene, ar avea o grijă și o atenție infinit
mai mare pentru aceste animale decât pentru bieții lor frați.
25. Și cu aceasta am ajuns să cunoaștem întregul continent,
așa că haideți să privim puțin în jos, în partea de sud a acestei țări, care se numește
aici Capul Bunei Speranțe.
26. Vă spun cu adevărat că există într-adevăr o speranță bună
acolo, dar pentru Satana; pentru că acolo, într-adevăr, comerțul este atât de
important încât prințul întunericului își investește în general capitalul în proporție

de o mie de procente. Mai mult nu trebuie să vă spun; cât de mult îmi plac toate
aceste practici și mișcări, de cele mai multe ori mai ales ale creștinilor, vă puteți
imagina cu ușurință. O mare recompensă va urma!
A PATRA ORĂ
1. Și acum priviți aici, pe această suprafață plană, încă o
imagine. Aici nu se vede nimic altceva decât valuri peste valuri și cum un curent îl
împinge pe celălalt, dar pot să vă spun doar atât: acest tablou nu este decât o mică
parte din Oceanul Atlantic, iar în această a patra oră vrem să ne deplasăm și atunci
pe această mare întindere de apă, să observăm ici și colo, cum se fac și se mișcă
casele plutitoare.
2. Ei bine, uite acolo! Acolo, pe marginea vestică a întinderii
de apă, vedeți în acest moment un așa-numit mare vas de linie, iar pe laturile sale
vedeți un număr mare de nave mai mici, cu nume diferite.
3. Acum vrem să urmărim această navă pentru o vreme și,
după cum vedeți, de aici, din această parte, în sudul îndepărtat, apare o insulă
destul de considerabilă; priviți cum nava se lansează direct spre această insulă. Ce
crezi, ce pune la cale nava asta? Ghici ce. Uitați-vă în magaziile sale; vedeți, există
provizii pentru cel puțin șase ani. Uitați-vă în cabina aurită a căpitanului, uitați-vă
pe masă, veți găsi hărți și tot felul de instrumente nautice.

4. Până acum ar fi trebuit să fi ghicit aproape ce pune la cale
această navă. Așteptați doar puțin mai mult. Observați expresia observatorului de
pe catarg, care, echipat cu un telescop, privește cu atenție în jur și examinează
întinderea nesfârșită de apă din val în val, dar tot nu vede niciun pământ.
5. Priviți cum oamenii aleargă disperați pe puntea corabiei,
în confuzie, pentru că lunga călătorie le-a consumat toată apa proaspătă. Priviți
acum scena! Iată, aici este aruncată soarta într-un vas.
6. Vezi, acum o aruncă. Soarta a ales un negru sărac. Uite,
acum este dezbrăcat, ochii îi sunt legați , brațele îi sunt legate strâns la umeri,
vedeți, executorul se apropie, îi deschide venele, iar sângele care îi curge din vene
este imediat amestecat cu puțin rom și apoi băut pentru a-și potoli setea, negrul
care tocmai a leșinat pe marginea vasului este aruncat în mare, și cum această
băutură nu a fost suficientă pentru toată lumea, atunci această procedură se face
din nou cu alții și din venele lor se prepară băutura făcută din sânge.
7. Deși această scenă aparține rarității extreme și este
folosită doar în cazuri de nevoie extremă de apă, ea nu poate fi scuzată; ar fi cu
totul altceva dacă, într-o astfel de nevoie, unul sau altul, din mare dragoste pentru
aproapele său, s-ar hotărî să potolească setea fraților săi cu propriul sânge pentru
a-i salva de la moarte, atunci o astfel de acțiune ar fi cu adevărat o mare mărturie
a iubirii sale, dar în acest fel este o urâciune și ar fi mai bine ca o mie să se sacrifice
de bunăvoie pentru unul singur, decât ca o acțiune atât de crudă să fie făcută
pentru unul singur. Dar acum priviți, strigă observatorul din coșul de observație:
"Pământ!". Imediat totul este festiv pe navă, toate pânzele sunt, după cum vedeți,
desfășurate spre această insulă.
8. Ca o săgeată, nava zboară în acea direcție, străbătând
valurile furtunoase, și, vedeți, tocmai au ajuns într-un golfuleț, ancorele sunt
aruncate, tot echipajul, cu excepția paznicilor necesari, se grăbește să se urce în
micile bărci de salvare și cu acestea ajung pe coastă. Văzând că acolo, pe coastă,
descoperă în curând un izvor de apă dulce și se organizează pentru a o aduce la
bord; astfel, în câteva ore, nava a fost aprovizionată cu apă proaspătă, iar acum

totul se face din nou rapid. Încet, bărcile de salvare se deplasează acum de-a
lungul coastei pentru a vedea dacă acest pământ este deja locuit sau nu. Ei
descoperă chiar acum un loc format din simple colibe rotunde; se apropie imediat
de acest loc. Aceștia debarcă și coboară pe țărm; locuitorii, speriați de zgomotul
tunurilor, fug; dar imediat le sunt percheziționate colibele, iar tot ce găsesc este
luat, indiferent ce ar fi și ce nume ar avea.
9. Vedeți, deci un biet omuleț este jefuit de toate bunurile
sale, numai că nu asta este toată povestea. Acești bieți fugari sunt urmăriți și, nu
de puține ori, aproape complet anihilați sau, atunci când este bine, cel puțin luați
prizonieri și, ca pradă bună și vandabilă, sunt vânduți în America în funcție de timp
și de ocazie. Vedeți, acum veți ști cu siguranță ce fel de navă a fost aceasta și care a
fost scopul ei. Vedeți, era o navă care pleca în călătorii de explorare. Dar acum
lăsați-o să-și continue drumul infamant și rău; vedeți există deja un alta acolo.
10. Cu toate acestea, această navă pe care o vedeți acum, v-o
arăt doar în spirit, pentru că a fost deja descoperită în anul 1835 în Marea
Mediterană de către un alt navigator francez și a fost distrusă ulterior. Dar acum v-
o arăt așa cum era, înainte de acest moment, făcându-și răul în Oceanul Atlantic.
Rețineți bine că această navă nu este singura; aproximativ douăzeci de astfel de
nave încă mai bântuie pe apele Atlanticului, aducând nenorociri oriunde merg.
11. Comandanții acestor nave sunt în majoritate spanioli și
portughezi și doar patru dintre ei sunt musulmani. Și uite, acest vas încărcat cu
sclavi tocmai părăsește acum coasta Africii, pentru a-i vinde în America unui
negustor local de sclavi. Dar acum observați că, imediat ce s-a îndepărtat de coastă
două sute de mile marine, este descoperit de o navă engleză, urmărit și capturat
de aceasta. Marinarii se apără cu înverșunare, dar degeaba; puterea navei engleze
este mult mai mare decât cea a corsarului, așa că trebuie să se predea.
12. Marinarii englezi se urcă imediat la bordul acestei nave,
eliberează sclavii și îi duc la ei, unde sunt tratați ceva mai bine. Dar ce se întâmplă
cu nava corsarului? Atunci uitați-vă cu atenție, veți afla în curând. Vedeți cum
marinarii englezi, la ordinul comandantului lor, dezbracă cu sârguință întregul

echipaj al navei și le aruncă hainele peste bord, iar bărbații, pe de altă parte, cu
cuie lungi și ascuțite, le prind membrele în cuie pe puntea navei, în ordinea poziției
pe care o aveau sclavii înainte. Pe căpitan, pe de altă parte, îl atârnă de mâini de
catargul principal, cu fața în afară și cu picioarele prinse cu o frânghie sub catarg;
după ce termină această treabă, intră în cabine și scot tot ce este util, apoi ridică
pânzele acestei corăbii, se întorc în mod firesc la a lor și o abandonează pe cealaltă
la mila vânturilor, cu strigătele sfâșietoare ale bărbaților bătuți în cuie pe punte.
13. Priviți și reflectați. Ce trebuie să se întâmple în cele din
urmă, când o cruzime urmează alteia, datorată pur și simplu celui mai nemilos
capriciu! Și gândiți-vă cum astfel de scene se prezintă înaintea Mea, care, încă
murind pe Cruce, L-a implorat pe Tatăl să-I ierte pe vrăjmașii Săi! Prin urmare, nu
există alte mijloace de a suprima răul comerțului cu sclavi decât acestea, care, într-
un fel sau altul, sunt încă marcate de o cruzime greu de imaginat.
14. Dar veți întreba: ce au făcut acum eliberatorii lor cu
sclavii? Credeți că le-au dus înapoi în țara lor? Oh, nu, nu, nu au făcut acest lucru;
nici măcar nu i-au vândut, ci i-au păstrat în serviciul lor, pentru că ei înșiși aveau
proprietăți în America; și în acest fel i-au avut, în mod natural, mult mai ieftin
decât dacă ar fi trebuit să îi cumpere. Și astfel, vedeți, Anglia exercită acum un
mare control asupra comerțului cu sclavi. Atunci când una dintre aceste nave,
încărcată cu sclavi, este descoperită, este imediat capturată cu forța, sclavii sunt
eliberați și sunt angajați ca muncitori liberi, dar adesea sunt și vânduți în libertate;
acest mod de a acționa corespunde vechiului proverb roman: "Scyllam praeteris,
Charybdim invadis" (Scapă de Scylla, atacă pe Charybdis).
15. Vedeți, v-am arătat toate acestea pentru ca să vă faceți o
idee reală despre așa-zisa suprimare a comerțului cu sclavi. Și astfel, un negustor
infam rămâne un negustor care nu se rușinează deloc să ridice în Sanctuarul meu
tarabele sale rușinoase de schimb de bani și magazinele sale. Da, dacă i-ai oferi
unui astfel de individ avid de bani un milion de monede de aur, ți-ar vinde inima
sângerândă a propriei fiice și nici măcar nu ar trebui să-l întrebi de două ori că ți-ar
vinde și capul fiului său întâi născut. Dar veți spune: oare acest lucru se întâmplă

atât de mizerabil pe toate navele? Oare nu se gândește niciodată la Dumnezeu în
aceste case ambulante?
16. Aici vă spun: cu adevărat, fiecare navă este prevăzută cu
unul, adesea chiar cu mai mulți preoți, care, din cauza ceremoniilor, ca o trupa de
muzică, sunt îmbarcați pentru marinari ca balast, iar această ultimă denumire este
cea mai potrivită; pentru că tot restul nu este decât o formă goală, iar steagul de
stat al navei este, pe acest tip de vas, mult mai sacru decât tot clerul și slujbele sale
uimitoare. Sunt invocat de unii dintre cei mai buni oameni doar atunci când
valurile furtunoase ale apei îi trezesc pentru scurt timp din delirul lor de profit. În
plus, pe fiecare navă tirania este atât de mult folosită încât, pusă alături de un
suveran al Egiptului, nu i-ar provoca nici o infamie; iar această insensibilitate rece
și uscată a marinarilor superiori este numită apoi în lumea morală "disciplină
navală"! Eu, totuși, la încheierea acestei a patra ore spun: "Lăsați aceste
tratamente violente să vină, cu adevărat într-o zi răsplata lor nu va fi mică!".
A CINCEA ORĂ
1. Și după ce am rătăcit prin ape, atunci să ne îmbarcăm pe
o astfel de navă de sclavi și, datorită vântului foarte favorabil, să navigăm cu ea
spre America de Nord. Vedeți, acea dungă verde care începe să apară acolo, este

deja o bandă de coastă estică bine cunoscută în America de Nord. Observați cum
devine din ce în ce mai distinct; priviți, puteți vedea deja un oraș mare cu un port
mare.
2. Ei bine, vedeți, suntem complet aici, cum se clatină și se
înghesuie de oameni lacomi, pe navă, în port și pe zidurile portului. Vedeți, tocmai
acum au debarcat sclavii eliberați. Totul este o grabă; un proprietar de plantație de
zahăr supraponderal vine și ia sclavi în serviciul său.
3. Căpitanului vasului, care a făcut o muncă atât de
umanitară pentru acești sclavi, nu i se oferă, de fapt, nici măcar un șiling drept
plată, ci pentru sentimentele sale umanitare i se oferă doar o recompensă
frumușică!
4. Ei bine, vedeți, în acest fel, o astfel de mediere atroce ia
cu siguranță un aspect umanitar în exterior și are aparența iubirii de om și de
aproapele; dar în esență nu este altceva decât același comerț cu sclavi, doar că sub
o morală politică.
5. Dar, pentru că așa stau lucrurile, vrem să aruncăm o
scurtă privire asupra uneia dintre aceste plantații de zahăr; și pentru a nu fi nevoiți
să căutați mult timp pe tableta noastră, priviți aici! Nu departe de oraș, în mijlocul
tăbliței, se află tocmai plantația foarte importantă a generosului nostru
remunerator al omenirii văzut mai înainte.
6. Priviți acolo, pe o mică parte din moșia sa, cum o sută
dintre acești bieți oameni, aproape complet dezbrăcați, trebuie să muncească non-
stop. Vedeți cum în spatele fiecărui zece dintre ei se află un paznic de sclavi la fel
de bine hrănit, înarmat cu o pușcă și o sabie și, de parcă asta nu ar fi de ajuns, ține
în mână un bici ascuțit, iar când un biet om se ridică doar o clipă de la pământ,
pentru a-și alina durerea provocată de muncă, pentru că este în mod constant
îndoit, toate membrele i-au devenit aproape rigide, uitați-vă acolo și vă veți
convinge și voi de cruzimea cu care acest paznic cu adevărat scrupulos își pune

imediat biciul în mișcare, în această întrebuințare are o asemenea dexteritate încât
fiecare bici scoate sânge din belșug din trupul bietului om lovit.
7. Vă veți gândi că poate acești sclavi sunt hrăniți măcar
omenește, astfel încât să primească suficientă putere pentru aceste munci, ceea ce
l-ar face pe Satana să cedeze. Nu vreau să vă spun nimic, doar să vă uitați în acest
punct și ceea ce vedeți este tocmai o masă pentru sclavi. Cauți cu siguranță un
castron; dar castronul, și nu numai unul, ci mai multe, pentru atâția sclavi, l-ar fi
costat pe proprietar bani, iar el se întreabă ce poate costa mai puțin decât astfel
de castronele și, după multă chibzuință, acest mare speculant găsește potrivit un
trunchi de copac scobit ca o iesle mare și lungă ridicată la fermă.
8. Și acum priviți mâncarea din acest bol lung, care nu
constă decât în leguminoase insuficient fierte, care aici constau în linte și fasole
sau, în zilele de sărbătoare, un fel de orz. Cu astfel de hrană se umple astfel
această troacă, iar muncitorii sunt apoi invitați fie prin așa-zisul drept al sclavilor,
fie prin pocnetul biciului.
9. Se înțelege, însă, că la această masă sunt invitați doar
sclavii care lucrează în apropiere; cei care lucrează departe primesc fie un fel de
pâine, din care voi chiar v-ați sufoca, fie, când munca de departe nu este atât de
apăsătoare, li se permite să gătească masa cunoscută într-o baracă special
construită pentru ei.
10. Dar rețineți bine, masa, cu excepția sărbătorilor legale, nu
poate dura niciodată mai mult de un sfert de oră. Oricine întârzie, atunci când se
dă semnalul de reluare a activității, este imediat întâmpinat cu cele mai dure și
rele tratamente.
11. Se mănâncă cu linguri de lemn doar de sărbători. Acum vă
puteți întreba: ce alte salarii primesc acești sclavi? Cei foarte sârguincioși, care
muncesc zi și noapte ca niște nebuni, primesc din când în când puțin rom și câteva
fructe, ba chiar și o haină uzată pe care o poartă în zilele de sărbătoare.

12. Este cam atât cât își pot permite acești oameni săraci din
punct de vedere uman. Pentru ceilalți, există doar șase ore de odihnă și
binecunoscuta masă, iar acesta este tot ceea ce primesc ca salariu pentru munca
lor.
13. Acum veți întreba: un asemenea filantrop și mărinimos
proprietar de plantație nu are vreun stăpân mai presus de el în ceea ce privește
tratamentul sclavilor săi?
14. Vedeți, acest lucru nu vi-l pot arăta în imagini, dar vă spun
sincer: nu! În această privință, el este un despot absolut asupra vieții și morții
lucrătorilor săi și are dreptul de a executa un sclav neascultător cu orice fel de
moarte.
15. Dar pentru ca să înțelegeți cât de crude sunt legile lor, vă
voi arăta un exemplu, în care un astfel de lucru se repetă de sute de ori, chiar de
mii de ori. Recent, la unul dintre acești demoni, din cauza tratamentului infernal,
doi sclavi au scăpat. O casă vecină îi găzduise, pentru că aceasta mai avea cel puțin
o mică parte de sentiment uman în corp.
16. Imediat, acel demon deteriorat a recurs la autorități și și-a
revendicat fugarii. Casa vecină, care cunoștea bine legea, s-a dus imediat la
autorități și a adus un cuvânt în apărarea lor, pe baza plângerii amare a sclavilor.
17. Atunci s-a deschis imediat un proces între cei doi vecini; și
cum credeți că au rezolvat judecătorii înțelepți această chestiune? Vă voi comunica
sentința și astfel veți putea vedea foarte convenabil cum stau lucrurile în docta și
infama Americă de Nord. Aici avem propoziția care sună în felul următor:
Vecinul trebuie să-i predea proprietarului pe cei doi fugari, vii sau
morți, și să evite o amendă de o mie de lire sterline. Dacă aceștia se întorc, pot fi
livrați de vii, dar dacă refuză, atunci vecinul respectiv îi va împușca imediat și le va
aduce capetele sau corpurile întregi proprietarului, care va putea decide după
bunul plac. Dacă, totuși, cei doi fugari sus-menționați ar scăpa de execuție prin

fugă, atunci oricine are dreptul necesar de a-i împușca imediat, dacă îi întâlnește
pe stradă".
19. Acum trebuie să mai menționez încă un lucru, pentru ca
voi să fiți pe deplin conștienți de această ticăloșie. În hotărâre am vorbit de "la
bunul plac" al proprietarului; în ce constă aceasta cu adevărat? Atunci mai
observați puțin pe tăblița Mea. O mică scenă va răspunde suficient la această
întrebare.
20. Priviți aici, la un iaz: este un iaz de pescuit care aparține
unui astfel de proprietar de pământ și, priviți, acolo, în colțul acestui iaz, tocmai au
fost legați trei sclavi, doi bărbați și o femeie, și niciunul nu a împlinit vârsta de
douăzeci de ani. Alături de ei se află un sclav și o sclavă, care sunt deja morți;
acești doi morți sunt părinții acestor tineri.
21. Deci, uite, paznicul se ridică; căci, după cum vezi,
proprietarul se apropie cu doi așa-ziși gladiatori, cu cei doi administratori ai săi și
cu mai mulți sclavi. Vedeți, acum tinerii au o expresie teribil de speriată; ordinul
sau mai bine zis "la voia lui" către acești sărmani sună astfel: mai întâi cei doi morți
să fie tăiați în bucăți mici și apoi aruncați în iaz pentru a fi mâncați de pești. Apoi
fata trebuie dezlegată, iar toți însoțitorii, dacă au chef, se pot culca pe ea, și abia
după aceea va fi pregătită ca hrană pentru pești; cei doi tineri, pe de altă parte, vor
fi legați de un stâlp și apoi biciuiți până la moarte, și abia după aceea vor fi și ei
pregătiți ca hrană pentru pești.
22. Vedeți, acesta este aspectul condiției mult lăudate în
nordul extrem de cultivat al Americii. Judecați voi înșivă: cum ar trebui să fie
numite astfel de creaturi? Cu adevărat, în comparație, dușmanul Meu cel mai
înverșunat, prințul Întunericului, este un sclav mizerabil; într-adevăr, puteți să Mă
credeți sau nu, ați auzit de posedați care vin și sunt posedați de diavoli și de
Satana; dar vă spun că niciun satana nu s-ar lăsa determinat să intre în posesia
interioară a unui asemenea filantrop nord-american; într-adevăr, în asemenea

condiții orice diavol ar prefera cea mai joasă treaptă a Iadului decât să locuiască
într-unul dintre acești cultivatori de zahăr!
23. Din această mică comparație vă puteți face o idee bună
despre cum se comportă acest trafic în prezența Mea! O, vă spun vouă: cu
adevărat, fiecare fărâmă de zahăr este împovărată de Mine cu o mie de ori mai
multe blesteme; căci dacă acești monștri ar vinde în funcție de greutate sângele
vărsat, atunci acesta ar depăși de o sută de ori pe cel al zahărului obținut. Astfel,
puteți presupune că fiecare uncie de zahăr conține o sută de uncii de sânge uman
vărsat.
24. Vedeți, mi-am propus, de dragul sufletului vostru delicat,
să vă fac să aruncați o privire doar asupra părții mai bune a acestei părți a lumii,
așa că trebuie să vă mulțumiți și cu atât; pentru că, într-adevăr, dacă v-aș arăta ce
se întâmplă în jumătatea sudică a acestei țări, pixul din mâna voastră ar ceda, căci
nu ați mai fi în stare să scrieți nici măcar trei propoziții și, de aceea, de astfel de
cazuri extreme îmi rezerv să vă dau vești în al doisprezecelea și ultimul ceas, când
veți fi deja mai obișnuiți să vedeți atrocități de tot felul împreună cu Mine.
25. Aici nu vreau să vă spun nimic despre răsplata viitoare, dar
în schimb vă spun ceva nou: "Astfel de creaturi trebuie să fie complet anihilate
pentru eternitate! Amin.

A ȘASEA ORĂ
1. După ce v-ați uitat suficient de mult în jurul acestui punct
din America de Nord, să ne întoarcem acum privirea spre tabletă și să ne uităm din
nou la țărm, zăbovind acolo încă câteva clipe, până când această mare navă pe
care o vedeți aici, la țărm, va fi complet încărcată cu zahăr: abia atunci vom dori să
facem o călătorie cu această navă unde își va pune pânzele.
2. Acum, priviți puțin mai mult aici, în acest loc; vedeți cum
sclavii târăsc spre țărm numeroasele căruțe încărcate cu butoaie și lăzi mari. Priviți
acolo un vehicul greu, asemănător unui car încărcat cu lăzi ca un mic munte, și veți
vedea cum în fața acestui car patruzeci de sclavi sunt înhămați ca și cum ar fi boi,
iar paznicii sclavilor îi forțează cu biciul să accelereze transportul, și cum de fiecare
parte a acestui car de munte un număr de sclavi trebuie să-l protejeze de
accidente cu drugi și frânghii, iar de îndată ce carul face doar o oscilație
perceptibilă, biciul crud este fluturat deasupra capetelor lor.
3. Și vedeți, acum au ajuns destul de aproape de coastă; cu
căruțele a mers bine. Dar nu ați observat că o roată a carului s-a rupt sub greutatea
lui și, vedeți, douăzeci de sclavi sunt striviți sub greutatea imensă a carului enorm
de încărcat, iar cealaltă jumătate care nu a ținut carul este maltratată cu cruzime
și, după cum vedeți, nici măcar sclavii care făceau echilibristică pe margini nu sunt
cruțați cu această ocazie, și asta doar pentru că dintr-un cufăr prost închis în
partea de sus a căruței, în urma căzăturii puternice, abia trei uncii de zahăr pudră
s-au vărsat printr-o crăpătură, astfel că cel puțin trei sclavi trebuie să compenseze
cu viața această mare pagubă; și toată vina, care se găsește în acești custozi
abominabili și în beția lor aproape neîntreruptă, trebuie să fie plătită de acești miei
nevinovați ai umanității.

4. Acum, vedeți, călăii aceia s-au săturat de biciuit; așa că se
adoptă un nou sistem, se aduc căruțe noi și mici, și cu acestea toate lăzile sunt
aduse la mal în mijlocul gemetelor și plânsetelor sclavilor. Ei bine, vedeți, totul a
fost adus acolo.
5. Englezul ia în primire bunurile și își reglează conturile cu
contabilul curent al proprietarului plantației de zahăr. Dar acum aceste lăzi trebuie
să fie aduse și pe navă, iar această muncă, care era inclusă în contract, revine acum
sclavilor. Vedeți cum, în căruțe mici, transportă adesea sute de lăzi grele; dar, din
fericire, niciuna dintre lăzi nu cade în mare, ceea ce se întâmplă uneori cu
adevărat, mai ales când unul dintre contractanții de sclavi are prea mult coniac în
stomac și își chinuie bieții supuși pentru a trece timpul.
6. Când în astfel de ocazii se întâmplă o pagubă atât de
mare, pentru că membrele slăbite ale sclavilor nu sunt capabile să ridice un astfel
de cufăr în întregime în căruță, iar acesta cade în apă, și chiar dacă este imediat
pescuit de sclavi și nici măcar o picătură de apă nu a pătruns în conținutul său,
atunci astfel de muncitori neglijenți sunt biciuiți aproape până la moarte, sau
uneori, după dispoziția crudă a unor astfel de custozi, chiar împușcați imediat și
aruncați în mare; și acești bieți oameni sunt abia atunci în afara pericolului, când
marfa a fost adusă în siguranță pe navă, unde, desigur, căruțele sunt aduse din nou
acasă, iar în locul lăzilor, custozii se campează pe acestea, de unde apoi, pentru
distracția și plăcerea lor, trebuie să meargă într-un galop constant, pe care ei, cu
biciurile lor, știu foarte bine cum să execute acest mers rapid.
7. Poate vă întrebați: ce s-a întâmplat cu cei care au fost
zdrobiți? Eu vă spun că nimic, ci priviți aici și convingeți-vă cu ochii spiritului vostru,
cum unii de jos, cu mâinile și picioarele rupte, gem, plâng și se tânguiesc, cerând
ajutor în felul lor; credeți că vor aduce un chirurg sau vor fi duși la vreun spital
pentru sclavi? Oh, te înșeli! Aceste ființe infernale au un sistem de vindecare mult
mai rapid decât voi, căci fiecăruia i se pune o piatră la gât și este aruncat pe fundul
mării, și în acest fel se vindecă pentru eternitate!

8. Acum, poate că veți întreba din nou: când acești sclavi
galopanți vor ajunge la conac cu însoțitorii lor, vor primi acești bieți oameni măcar
o oră de odihnă, sau poate chiar o pauză? Oh, vedeți, în acea țară nu este ceva
obișnuit, dar se întâmplă des, atunci când proprietarul este prea inuman, ca ei să
fie maltratați pentru nepăsarea lor încă o dată sub comanda proprietarului barbar
pentru propria satisfacție. Și ați vrea să știți care este numărul real al acestor
nefericiți, a căror soartă în sfera nefericirii nu oferă absolut nici o varietate
importantă? Pe întregul teritoriu al statelor libere din America de Nord sunt
aproximativ 11 milioane de sclavi; și nu trebuie să credeți că printre acești sclavi se
află numai negri, ci între ei se află cel puțin un sfert de albi.
9. Dar cum există o lege care interzice înrobirea albilor,
acești sclavi albi sunt vopsiți în mod expres în negru și "întunecați". Ei bine, după
ce am observat aproape totul, atunci să urcăm din nou la corabia care, după cum
vedeți, tocmai acum, cu pânzele pline, se grăbește să iasă din port. Priviți acum
cum marinarii, ca niște acrobati, își fac echilibristica pe lonjeroanele pânzei; priviți
aceste fețe arse de mare, cu goliciunea lor acoperită de zdrențe mizerabile. Priviți,
cât de urâte sunt, ce aspect malefic au, de parcă ar aparține unei alte succesiuni de
ființe, în loc să aparțină oamenilor.
10. Vedeți, acești oameni sunt, așadar, marinarii englezi mult
discutați. O, umanitate! În ce adâncuri te-a scufundat lumea ta! Cât de departe ești
de Mine, de Sursa originară a Vieții, și cât de aproape ești de abisul ruinei tale
veșnice! Adâncurile mărilor nu te înspăimântă, iar furtunile Mele fluieră și răcnesc
în zadar pe fruntea ta; nu cunoști pe nimeni deasupra ta decât pe tine însuți!
Privești fix, este adevărat, cu presupusa ta vedere ascuțită, mult dincolo de
suprafața înșelătoare a valurilor.
11. Prevezi furtuna și cunoști toate stâncile și bancurile de
nisip din mare. Plutești fără griji între viață și moarte, pe scânduri slabe, peste
abisuri imense, pe o suprafață instabilă, de la o țară la alta a lumii, dar nu te
gândești la faptul că și Eu, nu mai sunt Tatăl tău, ci Judecătorul tău inexorabil, sunt
la bordul palatului tău plutitor de scânduri. Calea ta îți este cunoscută, și în

brazdele mării îți cunoști bine drumul; vezi, timpul tău este pe sfârșite, ating cu
degetul adâncurile Pământului, și acolo unde tu nu bănuiești, ți-am pus în cale noi
stânci, stânci pe care nu le cunoști, și Eu, Cârmaciul invizibil, voi ști bine cum să
arunc în calea ta biata și abjecta ta operă, această carcasă rușinoasă, care este
înghesuită complet cu murdăria speranțelor tale rușinoase, împotriva noului front
dur de stânci necunoscute ție, și astfel să te ruinez.
12. Oh, uite, această navă ambalată aleargă chiar acum în
brațele unei stânci atât de necunoscute. Priviți și nu vă speriați, căci vântul o
împinge acolo, iute ca o săgeată. Ei nu bănuiesc nimic, pentru că nu am ridicat
stânca deasupra suprafeței apei. Dar uite acum, încă două clipe și nenorocita
carcasă(nava) se va sparge, împreună cu tot conținutul ei. Uită-te acolo acum!
Uite, acum se izbește cu mare violență de stâncă. Vedeți cum este complet distrus
și cum nava începe să se scufunde. Priviți cum marinarii se grăbesc să dezlege
bărcile de salvare suspendate de marea navă și cum unii, cu mare repeziciune,
prind împreună scânduri și își construiesc o plută pentru a rămâne pe linia de
plutire.
13. Priviți, epava este suspendată de această stâncă și un
număr mare de oameni se agață de coastele navei care încă mai ies la suprafața
apei. Un număr mic de oameni plutesc în nenorocita ambarcațiune și își găsesc o
moarte sigură; dar căpitanul și proprietarul mărfii se strâng lângă catargul care iese
în afară și se luptă, cuprinși de o mare disperare, acum, în a treia zi de la naufragiu,
cu moartea; la fel și ceilalți naufragiați de pe coastele navei.
14. Credeți că unul dintre acești oameni M-a implorat să îi ajut?
Numai că căutarea lor este inutilă, pentru că voi dirija cu înțelepciune celelalte
corăbii astfel încât să nu se apropie de acest loc. Priviți acum cum cei doi care se
înghesuie lângă catarg se luptă unul cu celălalt; ați crede că prin această luptă ei
încearcă să se agațe mai bine de catarg. Ai crede că prin această luptă vor încerca
să se agațe mai bine de copac, numai că prin această luptă pun la cale altceva, și
anume că fiecare ar vrea să-l ucidă pe celălalt din lipsă de hrană, ca să primească
ceva de mâncare!

15. Dacă te uiți la coastele navei, acolo poți fi deja martor la o
masă asemănătoare, căci un alt negustor englez cu soția sa iubită, care s-a agățat
de el, tocmai acum îi devorează sânii cu mare lăcomie. Și vedeți, această devorare
a celuilalt continuă de obicei până când rămâne doar unul singur, iar acesta din
urmă va lua asupra sa și va mânca cât de departe poate ajunge; această scenă se
termină de obicei după câteva ore cu o hemoragie.
16. În ceea ce privește oasele, le roade cât poate de mult, iar
ceea ce rămâne, apoi le blestemă adesea și le aruncă în mare. Și, din moment ce
acum nu mai este nimic de trăit și de văzut aici, atunci haideți să ne urmăm din
nou cele trei bărci de salvare și să vedem cum se termină aici! Ei bine, uite, există
deja una aici; dar în ea sunt înghesuite doar trei ființe care sunt mai mult cadavre
decât oameni; aceștia sunt trei eroi care, după ce au aruncat restul companiei în
apă, și-au impus legea de a nu se mânca unii pe alții și de a se abandona la o
întâmplare oarbă cu puțina viață care le-a mai rămas.
17. Cu asta nu mai trebuie să zăboviți cu cei trei, ca să le
punem repede capăt; priviți acolo, un val puternic lovește fragila barcă de salvare,
iar un rechin cuminte așteaptă deja cu nerăbdare conținutul acestei bărci de
salvare pe care o însoțește deja de atâta timp ca un tovarăș de drum fidel. Și acum,
uite, valul și-a făcut datoria și rechinul și-a devorat prada mult așteptată. Și aici nu
ne-a mai rămas nimic la care să ne uităm, așa că vrem să căutăm o altă barcă de
salvare. Poate vă gândiți: unde se vor găsi acestea? Dar Eu vă spun: nu vă
îngrijorați, cel care caută împreună cu Mine nu va găsi nimic greu. Ei bine, uite,
este deja aici! Numărați oamenii care sunt încă înăuntru; nu vă va fi greu să
reconstituiți scena. Atunci de ce nu numărați? Spuneți că nu vedem pe nimeni.
Apoi, mergeți puțin mai aproape și priviți în barca de salvare care se clatină; nu
vedeți decât oase roase, și este abia a zecea zi de la naufragiu!
18. Acum ai vrea măcar să știi unde s-a dus ultimul care a ros
acele oase, pentru că nici el însuși nu a putut mânca totul până la os. Ei bine,
atunci, întoarceți-vă puțin privirea în lateral, priviți, acolo, în jumătatea cea mai
vestică a tăbliței, se ridică din apă o stâncă acoperită de mușchi, de câțiva metri

pătrați. Priviți, acolo, ghemuit în mijlocul acestei insulițe extrem de mici, se află
ultimul din barca de salvare, în disperare totală, și cum adună mușchiul și iarba
mică și o poartă în gură.
19. Vedeți, aceasta este soarta ultimului, și este și singurul
dintre toți naufragiații pe care o altă navă îl va lua peste două zile și care este încă
în viață, pentru a putea relata ce s-a întâmplat aici, și este și singurul care, cel puțin
pe această mică insulă, a început să-și amintească puțin de Mine. Să-l lăsăm deci să
aștepte mântuirea și să vedem acum unde este pluta.
20. Priviți, iat-o, plutește! Vedeți, nici aici nu a mai rămas
nimeni, dar câteva oase sunt prinse de o scândură cu o frânghie și, la fel, acolo, în
mijlocul plutei, o sticlă neagră cu dop de plută; Ultimul supraviețuitor a notat
naufragiul ca fiind al său și le-a legat, împreună cu sticla, tot cu o frânghie de o
scândură, ocazie cu care, în slăbiciunea sa, a alunecat nesăbuit cu un picior în apă,
s-a mai ținut de scândură cu mâinile, până când chiar un rechin gurmand i-a smuls
jumătate din corp, iar în cele din urmă a devorat cealaltă jumătate!
21. Acum, vedeți, suntem la sfârșitul călătoriei noastre pe
mare; și din moment ce aici, așa cum spune unul dintre proverbele voastre, chiar și
moartea și-a pierdut drepturile, adică nu mai există nimic, atunci și noi vrem să
renunțăm la drepturile noastre vizuale, acolo unde moartea ne-a luat totul din
vedere, așa că haideți să ne întoarcem puțin pe tabletă și să vedem ce ne oferă
marea, dacă nu găsiți ceva memorabil gata făcut și plutitor la care să vă uitați.
22. Uite aici! Un pachebot englezesc plutește în această
direcție. Pe punte nu se află nimeni în afară de marinari și de timonier. Vreți să știți
ce conține? Ei bine, atunci, uite! Acum voi trânti asupra acestei corăbii o Efta, și
imediat corabia va deveni transparentă ca și cum ar fi făcută din sticlă, iar
conținutul ei va sări în fața ochilor tăi cu totul înfiorător; și atunci voi spune: "Efta!
Acum uitați-vă și judecați ce se află înăuntru. În spațiile inferioare ale navei se află
trei sute de persoane de ambele sexe, împovărate cu lanțuri grele, aproape
complet dezbrăcate; priviți-le trupurile cât de subțiri sunt, numărați vânătăile
sângerânde și priviți mâncarea mizerabilă care li se dă, nu de la o zi la alta, ci de la

o săptămână la alta, constând în doar o treime de kilogram de pâine tare ca piatra,
împreună cu un ulcior de apă putredă de persoană.
23. Priviți cum, într-un colț, un om destul de bătrân, la
picioarele căruia sunt deja atașați câțiva șobolani, îl roagă pe temnicerul care
tocmai a intrat să-l lase să moară. Vedeți acolo, într-un alt colț, o adevărată Venus
feminină, conform noțiunilor voastre de frumusețe, cu brațele ei moi prinse în
lanțuri, în chinuri strigă și imploră să fie aruncată în mare, sau să i se elibereze
măcar o mână, ca să-și poată scoate mizeria mușcătoare de pe nas. Ce face
tutorele? El ia o mătură înțepătoare și i-o pune în fața nasului, pentru ca ea să se
poată curăța; în acest fel o zgârie și îi murdărește întreaga față, astfel încât, în cele
din urmă, aceasta este plină de ulcerații și de materii purulente.
24. Iar dacă se plânge de un astfel de tratament, atunci este și
mai aspru pedepsită. Uită-te aici la picioarele ei. Oh, aceste piciorușe delicate! Cu
numai trei săptămâni în urmă cum erau ținute în mare stimă de un libidinos și
bogat ticălos englez; numai că promisiunile lui bogate de a o seduce pe această
fată nu au produs prea mult efect, așa că lașitatea răzbunării lui a găsit o cale de a
se răzbuna și, printr-o corupere secretă a judecătorilor, a acuzat-o pe biata fată de
un furt considerabil și inexistent, iar acum este deportată așa cum o vedeți acum.
25. Și așa cum aici această biată fată este deportată ca
delincventă, în acest grup mai sunt încă câteva, și chiar acolo, în colțul opus, vezi
un bărbat în lanțuri încă destul de tânăr care, pentru că era singurul moștenitor al
unui om bogat, după moartea tatălui său a fost adus aici tot de propria mamă cu
ajutorul unuia dintre iubiții ei rușinoși.
26. Nu dorim să urmărim mai departe povestea ei, ci să
aruncăm o privire retrospectivă asupra picioarelor delicate și frumoase ale
frumoasei noastre prizoniere. Priviți cu câtă sârguință sare să alunge paraziții de pe
navă, ca nu cumva picioarele ei să semene cu cele ale acelui bătrân, și priviți-i și
mai atent picioarele cum, prin această mișcare continuă, a format deja o adevărată
covată de șobolani! Și credeți că aceste bestii putrede ale navei coboară măcar
pentru a îndepărta aceste paraziți uciși, o, nu, nu, nu fac asta; mai degrabă preferă

să afume zilnic cu gudron această parte nefericită a navei pentru a preveni prin
aceasta apariția unor boli la bord.
27. Veți crede cu siguranță că o astfel de cruzime este dincolo
de orice imaginație și, cu siguranță, medicii și preoții trebuie să vegheze la
respectarea prevederilor legii; Vă asigur însă că în Anglia fiecare navă, când
părăsește portul, nu are în vigoare altă lege decât cea a căpitanului, și nu durează
mult până când întreaga autoritate a navei este adusă sub o singură cauză, și
astfel, sub același acoperiș, chiar și de multe ori domină o singură infamie, așa că
nu trebuie să vă explic, așa cum a fost cazul aici, că o tânără deportată atât de
frumoasă, prin faptul că nu a ținut cont de pasiunile sălbatice ale comandanților
adesea beți și nu s-a lăsat folosită pentru orice josnicie libidinoasă imaginabilă, a
primit deja cea mai deplorabilă sentință din această lume. Vedeți, chiar și acum
veți înțelege de ce acești paraziți nu sunt aruncați de pe navă.
28. Aceasta nu este însă singura pedeapsă pe care o astfel de
sărmană deportată trebuie să o suporte; în plus, tovarășele sale de ambele sexe îi
strigă în continuare înjurături oribile, pentru că numai de ea ar depinde să le facă
soarta mai suportabilă. Și mai privește puțin în jurul tău în aceste camere ale
durerii, și du-te acum cu privirea în sus, în camerele splendide ale stăpânilor
corăbiei; vezi ce bine se descurcă ei! Vinul spumant se toarnă în cupele lor; cu toții
țin un toast pentru căpitanul lor, iar unul dintre ei chiar strigă: Ura pentru
frumoasa noastră prizonieră! Și toți se alătură ca și cum ar fi cuprinși de o nebunie
irepresibilă.
29. Și vedeți, acum ofițerii complotează între ei; ce pot avea în
minte? - veți întreba. Nu vă preocupați de acest mister, căci nu este decât un truc
obraznic pentru a cuceri frumoasa și săraca prizonieră. Și tu ce crezi, în ce constă
acest truc obraznic? Vedeți, această împușcătură nu constă în nimic mai mult
decât atât: fermecătoarea fată va fi acum eliberată imediat din lanțuri și va fi
supusă fără întârziere unui tratament medical eficient; iar când își va reveni, i se va
face o cerere oficială de căsătorie, prin care va putea deveni soția unuia sau altuia
dintre ofițeri.

30. Biata fată nu-și dă seama de înșelăciune; este prea
speriată de tortura infernală la care a fost supusă în camerele inferioare, așa că se
căsătorește sub o binecuvântare falsă dată nu de un preot, ci de un marinar
deghizat; în acest fel, pretinsul ei soț poate profita de ea, iar în timpul nopții un
altul intră în mod arbitrar în camera ei, și astfel biata noastră prizonieră devine,
fără știrea ei, prostituata navei. În ceea ce privește stomacul, cu siguranță nu-i
lipsește nimic și se lasă amăgită de ideea fericită că și-a găsit norocul aici; dar ochii
i se deschid abia când ajunge în Golful Batanj, o coastă a Australiei, unde, la fel ca
și ceilalți criminali, este lăsată să fie biciuită pe viață. Soarta acestor nefericiți va
urma în ceasul al șaptelea.
A ȘAPTEA ORĂ
1. După ce vom fi observat suficient de mult această navă în
activitatea ei nefastă și semnificația ei nu vă va mai fi necunoscută, atunci, lăsând-
o în urmă, să facem un salt înainte și să examinăm puțin mai devreme țara cu
patru nume, care, conform clasificării voastre, se află între 131 și 171 grade de
longitudine estică, precum și între 10 și 30 grade de latitudine sudică. Într-adevăr,
acest lucru este necesar pentru voi, deoarece nu sunteți încă familiarizați cu natura
sa, cu subdiviziunea sa, precum și cu condițiile sale climatice; și astfel, priviți aici, în
această tabletă care vă este bine cunoscută!

2. Țara care vă este prezentată, observați-o bine, este
propriu-zis Australia, sudul Indiei, Oceania și Polinezia. Vedeți, partea sudică a
acestei țări este încă formată din mocirle și mlaștini nesfârșite, în care, dacă vreți
să vă uitați mai atent, veți descoperi o cantitate nenumărată de monștri și insecte
otrăvitoare de toate felurile.
3. Priviți spre sud, cum o infinitate de insule de corali într-
un lanț se întind aproape până în regiunea Polului Sud; din acest motiv, coasta
sudică a acestei țări nu poate fi ocolită, la fel cum este la fel de imposibil să ajungi
pe uscat pe această coastă sudică, care de fapt nici măcar nu este o coastă, și să-i
explorezi natura. Această cunoaștere este cu atât mai dificilă cu cât această țară
este formată în cea mai mare parte din câmpii nesfârșite, care sunt întrerupte doar
ici și colo de mici dealuri nesemnificative; pentru că nu există munți importanți în
această țară, cu excepția câtorva corali și roci de ardezie de-a lungul coastelor.
4. Acest pământ cunoscut până acum are pe continentul
său o suprafață de aproape două sute de mii de mile pătrate; pe această suprafață
trăiesc aproximativ două milioane șaizeci de mii de oameni. Regiunile cele mai
locuibile se află mai ales de-a lungul coastei de est, care ar trebui să vă fie deja mai
mult sau mai puțin cunoscute, cum ar fi marile domenii sub numele de:
Carpentaria, Arehmesland, Witsland, Edelsland, Eintrachtland, Leuwiesland,
Kuntsland, Flintersland, Baudingsland, Grantsland și alte nume mai puțin
cunoscute, care nu prezintă interes. Pe această coastă estică există un loc de
debarcare numit Botanj Bay, unde, în decursul unei perioade de timp de numai
zece ani până în prezent, englezii au debarcat aproximativ o sută șaptezeci de mii
de infractori, iar de acolo au fost distribuiți între diferitele proprietăți mari.
5. Dar nu numai pe coasta de est există o astfel de
destinație, ci și pe coasta de vest au debarcat acum aproape în majoritate
deportați. Acolo vezi un râu care aici se varsă în mare; se numește Râul Lebăda, iar
pe malurile sale vezi și că a fost construit un oraș frumos, de unde se face acum o
colonizare, folosind tocmai condamnații deportați acolo; dar cu rezultate mult mai
proaste decât pe coasta de est; căci aici se vând de obicei doar cei mai răi englezi,

conform înțelegerilor făcute cu olandezii cărora le aparține această coastă, pentru
a cultiva o regiune foarte neospitalieră.
6. Pe coasta de est, adică în golful Botanj, a fost construit de
mult timp un oraș; se numește Sydney, așa cum întreaga coastă se numește New
South Wales. Deocamdată, însă, observați doar punctul vestic; apoi, după ce vom
vedea că nava noastră acostează în golful Botanj, dorim să mergem aici, unde
martiriul oamenilor este de neconceput mai rău decât pe coasta de est. Dar înainte
de a examina acest spectacol principal, vreau să vă familiarizați mai bine cu țara în
sine, pentru a vă face o idee reală despre ce înseamnă și cum este să veniți aici, fie
că sunteți vinovați sau nevinovați.
7. Priviți acum cum arată interiorul teritoriului. Te gândești
că aceste întinderi, fără margini pentru ochii tăi, nu sunt decât niște petice pur
împădurite. Oh, nu, Eu am spus; aceasta este iarbă, și nu ar trebui să fiți surprinși
dacă ici și colo vedeți iarbă înaltă de trei sau patru oameni. Această iarbă seamănă
cu așa-numitele stufărișuri și nu există altă modalitate de a o dezrădăcina decât
prin foc, atunci când a devenit uscată. Dar focul trebuie să fie aprins când suflă
vânturile de nord, căci vânturile de sud sufocă acest foc.
8. Cu siguranță v-ar plăcea să vedeți și o pădure de copaci;
numai că aici sunt foarte puține astfel de păduri, iar copacii care cresc mai ales în
regiunile sudice sunt adesea mari și abia dacă sunt înalți, la fel ca unele dintre
ierburi, și dau foarte puține fructe comestibile. În partea de nord, precum și pe
coastele estice, există cu siguranță deja adesea culturi de alte tipuri, care, totuși, în
general, nu prea prosperă și își schimbă treptat natura chiar considerabil.
9. Astfel, perele devin adesea complet lemnoase și mai late
la tulpină decât la corolă. La cireșe, sâmburii cresc în afara pieliței, iar fructele
devin apoase, iar modificări similare, care vi se par destul de ciudate, se întâlnesc
și în diverse alte plantații. Cele mai bune dintre toate sunt nucile în formă de
spirală, care nu vă sunt încă cunoscute, precum și nucile de cocos, smochinele, așa-
numitele roscove și un fel de specie de prune-pepene de-a lungul coastei nordice.

10. Cu toate acestea, trebuie avut mare grijă ca nucile în
formă de spirală să nu fie înțepate de o anumită insectă roșie; dacă o astfel de
nucă înțepată cade în pământ, atunci din ea iese o plantă malefică foarte
otrăvitoare, care este de zece ori mai rea decât așa-numitul Bohonupas; Pentru că,
de îndată ce frunzele sale au ajuns la o înălțime de un metru deasupra solului,
atunci aceste frunze emană o expirație otrăvitoare atât de puternică și de
devastatoare, încât nu numai că ucide toate animalele și oamenii care se apropie
de ea, dar provoacă foarte des, în apropierea unei ore de mers pe jos, o devastare
atât de violentă a plantelor, încât în scurt timp nu mai crește acolo nici măcar o
mică plantă de mușchi, ci totul se usucă și devine un fel de cenușă.
11. Din fericire, această plantă nu vegetează mai mult de șase
luni, dar iarna moare imediat și devine astfel inofensivă. Și pentru că am analizat
puțin regnul vegetal, să aruncăm o scurtă privire și asupra regnului animal. Mai
întâi de toate, priviți cerul, cum este plin de vulturi mari și albi, care în forță și
agilitate întrec toate celelalte specii. Râvna lor, mai ales în timpul iernii, este atât
de mare încât, mai departe în interior, atacă oamenii ca niște lupi zburători.
12. În afară de acestea, mai există încă o specie de păsări
feroce care seamănă aproape cu struții; în loc de pene, au puf, iar unele nu au
aripi, dar altele au aripi ca cele ale liliacului. Aceste păsări au adesea picioare
foarte lungi și pot, cu ajutorul acestora, să alerge atât de repede încât le este ușor
să parcurgă 16 km într-o oră. Când ajung la prada lor, o doboară cu un picior și
apoi devorează mâncarea astfel pregătită. Să nu luăm în considerare armata de
păsări mici și inofensive.
13. Printre altele, există un patruped, un mamifer cu un cioc
puternic; numele său propriu ar fi "pasăre-lup". Acest animal de felul său este mai
crud decât orice tigru. În ceea ce privește solul și mlaștinile, este o adevărată casă
pentru șerpi și tot felul de șopârle, printre care se numără câteva specii dotate cu
aripi; cu siguranță nu toate speciile sunt otrăvitoare, dar mai mult sau mai puțin
dăunătoare.

14. În interior se întâlnește adesea o specie mare de lilieci
care sunt foarte otrăvitori și care posedă în privirea lor, chiar mai rău decât șarpele
cu clopoței, un efect magnetizant, astfel încât dacă privirea unui astfel de liliac a
prins pe cineva în ochi, Dacă nimeni nu-i vine în ajutor și nu-l ucide pe liliacul care
zburdă în jurul lui, acesta va suge până la ultima picătură de sânge din el, iar apoi,
după ce se satură, zboară departe de el, șuierând puternic.
15. În ceea ce privește vremea, se poate spune că este un
adevărat cameleon, deoarece, cu excepția unor regiuni estice și nordice, este atât
de schimbătoare încât, în anumite regiuni, într-o singură zi se pot întâlni toate cele
cinci condiții meteorologice.
16. De ce toate acestea sunt atât de ciudat aranjate vă va fi
făcut cunoscut la timpul potrivit, dar puteți lua notă în avans: am legat pentru
anumite țări ale Pământului scopuri cu totul diferite de cele care trebuiau să fie
supuse lăcomiei rușinoase a oamenilor de dinainte de timp. Dacă, totuși, oamenii,
în nebunia lor, pătrund înainte de vreme în țări care nu sunt încă coapte, atunci
este drept să li se întâmple ceea ce li se întâmplă copiilor neglijenți, care mănâncă
fructe imature și boabe otrăvitoare. Cu toate acestea, așa cum s-a spus deja, într-o
ocazie viitoare veți primi o mulțime de informații despre acestea.
17. Și acum, vedeți, în timpul cât am rătăcit pe aceste
meleaguri, corabia deja bine cunoscută de voi a aruncat ancora în portul din Golful
Botanj, și vedeți, este deja aici! Pentru că atunci când ai totul în fața ta într-o
singură imagine, nu trebuie să faci o călătorie lungă pentru a ajunge într-un punct
fix. Observați bine acum, spun din nou: "Epheta!", și vedeți, nava a redevenit
transparentă, până la fund.
18. Mai întâi de toate, priviți cu atenție pe fermecătoarea
noastră, ca să zic așa, consoartă! Observați cât de slabă este, astfel încât abia se
poate ridica de pe scaun. Acum du-te puțin mai departe în cabina căpitanului. Vezi
cum trei coloniști sunt deja acolo examinând cu atenție listele împreună cu el, și
tocmai în prezența guvernatorului local. Acum vedeți că douăzeci de nume au fost

tăiate, iar printre ele se află și bătrânul nostru, dar numele vrăjitoarei noastre nu a
fost tăiat.
19. Vedeți, acum acestea, adică listele, sunt semnate și
confirmate de guvernator, iar gardienii prizonierilor coboară acum, îi eliberează pe
prizonieri, apoi leagă mâinile la spate și îi împing pe puntea vasului, astfel aranjați.
Acum, iată că acești gardieni ai prizonierilor intră și ei în cabina frumoasei noastre
fete, îi spun soarta ei, o dezbracă de haine și, în același timp în care îi leagă mâinile
la spate în mod egal, ea cade în disperare neputincioasă, iar ei o târăsc pe punte
până la ceilalți.
20. Vedeți cum cade la pământ în fața presupusului ei soț,
cum îl imploră cu toată tăria și puterea pe care o poate avea doar inima unei femei
și cum îi expune cât se poate de mult, cum a fost condamnată fără vină la această
teribilă deportare și cum el a profitat în mod rușinos de nenorocirea ei, ea care era
pură ca Soarele, folosindu-se de ea mai rău decât o prostituată de bordel englezesc
pentru marinari.
21. Priviți acolo și vedeți un om care se declară pentru religia
creștină! Vedeți cum, ca un mare sultan, le ordonă gardienilor prizonierilor să
închidă gura acelei bestii urlătoare, adăugând că, dacă ea nu va tăcea ca ceilalți, să
o pedepsească imediat cu treizeci de lovituri de bici. Iată, vedeți, acesta este
efectul rugăciunii ei! Vedeți cum doi bătăuși o leagă de catargul cel mai mic cu o
frânghie la piept și la picioare și vedeți cum biata nenorocită este biciuită de
nenumărate ori de supraveghetorul prizonierilor.
22. Acum, după ce picioarele, de sus până jos, i-au fost tăiate
de biciul ascuțit, este dezlegată și imediat, împreună cu ceilalți criminali, este
coborâtă pe frânghii de pe marginea navei în bărci mici și astfel, sângerând, este
adusă la țărm și, de către guvernator, este pusă imediat la dispoziția colonistului
respectiv.
23. Credeți că a fost dusă la vreun spital de acolo? Atunci vă
înșelați! Leacul pentru aceste răni nu constă în nimic altceva decât în a pune o

astfel de persoană să stea timp de o jumătate de oră în apa mării, unde este foarte
puțin adâncă. Aceasta este faimoasa cale curativă de acolo. Ajută într-adevăr, dar
imaginați-vă durerea arzătoare, mai ales pentru o fecioară atât de hipersensibilă!
Acum am terminat aici. Vrem doar să mai aruncăm o privire pentru a vedea ce se
întâmplă în continuare cu acești nefericiți.
24. Priviți, aici, mai departe în interior, conform calculelor
dumneavoastră, la aproximativ o sută de mile de coastă, cum acești bieți oameni
cu uneltele lor de lucru, sub conducerea mai multor supraveghetori, trebuie să se
lupte cu toate dificultățile pe care le cunoașteți oarecum din descrierea acestei
țări; cum se află, ca să spunem așa, între două focuri. Aici, conform proverbului
vostru, înseamnă de fapt: "Bea sau îneacă-te!". Ce importanță poate avea pentru
un astfel de colonist principal, dacă douăzeci sau treizeci dintre angajații săi, cei
mai mulți dintre ei încă legați cu lanțuri, sunt devorați de șerpi, sau dacă ei, adesea
în iarba înaltă și întinsă, se scufundă în mlaștinile care apar brusc, sau dacă unul
sau altul este atacat și sfâșiat de binecunoscutele acvile; sau dacă încă mai mulți
pier prin îndepărtarea vreunei plante otrăvitoare înmugurite, cunoscute de voi.
25. Vedeți, unui astfel de colonist îi pasă puțin sau deloc de
toate acestea, pentru că locuința lui este suficient de bine asigurată chiar și fără
acești muncitori nou-veniți. Dacă, totuși, poate câștiga o parte considerabilă din
pământ prin aceste noi încercări, atunci este în regulă pentru el; dar dacă, în ciuda
încercărilor sale crude, întreprinderea eșuează, nu contează deloc pentru el,
pentru că este, după cum spune el, la fel de bine aprovizionat.
26. Credeți că, atunci când acești infractori au recuperat un
nou teren, acesta este apoi concesionat unuia sau altuia dintre ei pe bază de
arendă? Oh, nu, spun Eu; un astfel de colonist folosește pământul în cu totul alt
scop. El face să fie construite case de muncă ici și colo, dar tot ceea ce produce
pământul îi aparține, de la A la Z. Muncitorii primesc doar cele mai mizerabile
beneficii. Muncitorii nu primesc decât o hrană foarte slabă, abia comestibilă, iar
dacă uneori nu vor să moară de foame, prind șerpi și șopârle, le taie capetele, le

prăjesc într-un foc de paie și mănâncă această carne cu cea mai mare poftă; căci și
aici se potrivește bine cunoscutul proverb: "Foamea este cel mai bun bucătar".
27. Într-adevăr, această foame a unora este adesea atât de
mare încât nici măcar nu-și fac timp să prăjească un astfel de șarpe, ci, după ce au
fost lipsiți de cap, piele și măruntaie, îl mănâncă imediat așa. O nouă plagă pentru
acești bieți indivizi este atunci când, mai ales în partea de nord, dau peste
aborigenii care sunt arcași desăvârșiți și îi resping cu săgeți otrăvite, sau îi iau
prizonieri și îi mănâncă cruzi.
28. Vedeți, toate aceste greutăți, fără număr și fără măsură,
trebuie să fie suferite aici de acești bieți oameni; ca să nu mai vorbim de pedepsele
pe care le primesc de la supraveghetorii și superiorii lor, care sunt chiar mai
inumane decât cele din America de Nord, pedepse care nu pot fi comparate în nici
un fel cu calamitățile din țară.
29. Și uite, chiar și biata noastră fată este deja aici, cosind
iarba. În țara dumneavoastră, cositul ierbii este o muncă plăcută; aici, însă,
muncitorii au de-a face, la propriu, cu păduri primordiale de iarbă, în desișurile
impenetrabile ale cărora, mai ales în sezonul estival, trăiesc nenumărate insecte
puternice și înțepătoare, care se năpustesc asupra acestor muncitori cu atâta
violență încât, după câteva zile, nu mai rămâne decât scheletul pur.
30. Dar dacă această lucrare se face iarna și tocmai cu ajutorul
focului, atunci nu de puține ori se întâmplă ca focul să devină atât de violent încât
flăcările să se răspândească pe pământ, adesea ore întregi, prin iarba uscată; iar
dacă bieții oameni care au dat foc nu fug suficient de repede, atunci fie sunt arși
complet, fie sunt adesea arși grav pe tot corpul. Cea mai grea treabă, însă, este
atunci când focul se stinge undeva, după care bieții artificieri trebuie să alerge ore
întregi peste cenușa care de multe ori încă arde, pentru a reaprinde focul acolo
unde s-a stins. În realitate, li se permite să lege un fel de scândură sub tălpile
picioarelor, dar aceste scânduri sunt adesea arse până la jumătate, astfel încât este
același lucru și tălpile picioarelor sunt adesea arse până la picior, oricum.

31. Ca să nu mai vorbim de alte nenumărate calamități și boli
care se ascund în această țară! Nu este nevoie să vă mai spun nimic despre Coasta
de Vest decât că acolo lucrurile sunt de zece ori mai inumane decât pe Coasta de
Est, motiv pentru care colonizarea însăși face progrese nefericite.
32. Vedeți, vina pentru toate acestea nu este altceva decât
lăcomia rușinoasă a oamenilor așa-zis "morali" și chiar "creștini". Faptul că nu vă
permit să vă mai uitați la astfel de cruzimi vă va fi ușor de înțeles fără prea multă
reflecție; pentru că, într-adevăr, oamenii își îngrămădesc păcatele până la al treilea
cer. Mai multe nu trebuie să vă spun.
33. Și așa pentru astăzi Amin; Ora a opta vă va dezvălui lucruri
și mai mari și mai memorabile.
A OPTA ORĂ
1. Acum că am îmbrățișat cu privirea continentul australian,
am dori să mai facem o mică vizită în cele mai importante insule, pentru a vedea
cum merg lucrurile și acolo. Am menționat doar statele insulare majore, deoarece
există încă un număr incalculabil de insule mici în ocean, care sunt, totuși,
guvernate fie de continent, fie de statele insulare mai mari.

2. Cu adevărat, nu ai putea găsi printre miile de insule mici
din Ocean una care să nu fi fost roasă și examinată îndeaproape de principalul
despot european bine cunoscut de tine. Iar această națiune principală, specializată
în a cerceta fiecare colț al lumii, a lăsat mai mult sau mai puțin singure doar acele
insulițe unde, după cea mai atentă explorare, s-a convins că nu există nimic acolo
pe care să îl roadă dinții de șobolan.
3. Privește acum aici, pe tăbliță; vreau să întind în fața
ochilor tăi tot pământul de la un pol la altul și niciun loc nu va fi ascuns. Uite aici!
Marele spațiu dintre Asia, Australia și America; priviți numărul de insulițe cum ies
în evidență peste marea masă de apă ca stelele de pe firmament! Dar, pentru ca să
vă faceți o idee despre lăcomia comercială a acestei națiuni, care a jefuit lumea, aș
vrea să adaug, lângă fiecare insulă, numele scris așa cum a fost pus acolo de către
descoperitorii ei lacomi.
4. Așa că acum citiți! Uitați-vă la toate ascunzătorile
Pământului încă atât de neospitaliere și îndepărtate! Priviți doar scrisul și vă veți
convinge imediat pentru ce națiune a Pământului sunt accesibile toate climatele.
Căci acestor oameni nu le pasă dacă sub ecuator pânzele sunt înflăcărate de o
mare căldură, sau dacă de cealaltă parte îngheață trei sferturi din an în mijlocul
munților de gheață plutitoare, iar navele lor zac îngropate de multe ori sub zăpadă.
5. Pe scurt, veți găsi puține nume în afară de cele ale
acestor speculatori globali. Prin urmare, dorim să mergem în cele mai importante
state insulare pentru a observa funcționarea și mișcarea acestei națiuni. Priviți spre
partea de nord-est a insulei, o insulă importantă sub numele de Noua Guinee.
Această insulă este, de asemenea, considerată ca aparținând Australiei. De
asemenea, are puțini munți și, din punctul de vedere al originii sale, este mai
tânără decât Australia; Australia are puțin peste trei mii de ani, dar Guineea este
cu aproape șapte sute de ani mai tânără.
6. Totuși, această țară a fost descoperită de anumite
popoare asiatice cu mult înainte de Australia, astfel că englezii și olandezii au găsit-
o mult mai cultivată decât continentul australian. Ce era deci mai firesc decât ca,

Cele douăsprezece ore, Jakob Lorber

Cele douăsprezece ore, Jakob Lorber

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to Cele douăsprezece ore, Jakob Lorber

Similar to Cele douăsprezece ore, Jakob Lorber (20)

More from Loredana

More from Loredana (11)

Cele douăsprezece ore, Jakob Lorber