Cartea 'Cele douăsprezece ore' de Jakob Lorber conține revelații divine care urmează să facă cuvântul lui Dumnezeu accesibil tuturor oamenilor, fără a aparține vreunei denominațiuni religioase. Lucrarea subliniază decadența spirituală și materială a umanității și propune o întoarcere la legea divină a iubirii pentru a depăși egoismul și materialismul contemporan. În final, se face apel la conștiința morală și spirituală a individului, subliniind că mântuirea adevărată vine prin iubirea și exemplul lui Hristos.

1. Revelații ale misticului și profetului
Jakob Lorber
1841
CELE DOUĂSPREZECE ORE

2. *** * ***
Această carte conține Revelații Divine, primite prin Cuvântul
Interior si prin acestea se implineste promisiunea făcută de
Domnul Iisus: “…..deoarece în timpul vieții Mele pe pământ Eu
Însumi v-am promis lucrarea Spiritului Meu ..... Eu v-am asigurat
că "Eu vă voi trimite Mângâietorul, Spiritul Adevărului, care vă
va îndruma în tot adevărul .....Ioan 16:13“ "……Oricine are
poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește și cine Mă iubește
va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi și Mă voi revela lui ….. Ioan
14:21" "…..Voi toți veți fi învățați de Dumnezeu …..Ioan 6:45"
"…..Cel ce crede în Mine, după cum spune Scriptura, din
pântecele lui vor curge râuri de apă vie …...Ioan 7:38”
*** * ***

3. *** * ***
Aceste revelații sunt non-denominaționale, nu intenționează să atragă
membri ai vreunei afiliații religioase creștine, nici nu recrutează membri
în vreo afiliație creștină. Unicul scop al acestor revelații este acela de a
face Cuvântul lui Dumnezeu accesibil tuturor oamenilor, așa cum e Voia
Lui.
Doar mesajele complete și neschimbate, pot fi copiate .
*** * ***
Pentru traducere am folosit editia in limba italiană:
https://www.legamedelcielo.it/lorber/dodici_ore.htm
și textul din limba germană:
http://j-lorber.de/jl/zwst/index.htm
traducător: Liviu
luna: octombrie 2021
*** * ***

4. O caracteristică specială a acestei cărți este aceea de a evidenția decadența
istorică a diferitelor popoare de pe Pământ în perioada 1841, văzută din punct de
vedere material și spiritual. Atrocitățile aparente ale omenirii nu sunt altceva decât
reprezentarea imaginii Fiului pierdut care se estompează, dar Opera este și un
tratat foarte simplu despre reprezentarea globală a Creației materiale și spirituale.
Opera devine astfel un indicator cultural al umanității pentru a ne oferi un indiciu
al mântuirii prin imaginea lumii ca într-o cosmoramă a istoricității autentice.
Cele douăsprezece ore
Întreaga umanitate, considerată în mod precis, este unită în solidaritate. În măsura
în care binele și răul își găsesc în unul sau în celălalt o participare vie, în măsura în
care se dezvoltă adevărata umanitate; prin urmare, cantitatea și calitatea iubirii
față de aproapele sunt indicii adevăratei culturi. Omul de astăzi este în general
pierdut în egoism și pierdut în lăcomia plăcerilor, pentru că este prins în nebunia
materialistă; el nu poate fi recuperat decât prin întoarcerea la Legea divină
originară a iubirii pure pentru adevărata Viață.
Dacă prin mizeria timpului se trezește spiritul, iar acest lucru îl face să simtă
goliciunea trecutului și a erorilor sale, atunci se va trezi dorul după paradisul
adevăratei fericiri și al păcii interioare. Conștiința de sine a neajunsurilor noastre
duce la smerenie și trezește dorința de izbăvire de răul nostru, deci este condiția
progresului spiritual: "Tată, am păcătuit înaintea cerurilor și înaintea Ta și nu mai
sunt vrednic să mă numesc copilul Tău!". - Dumnezeu se împotrivește celor
aroganți și neîncrezători, ..... dar își revarsă harul peste cei umili. El dăruiește!

5. *** * ***
Prefață a editorului german la lucrarea
"CELE DOUĂSPREZECE ORE”
Care este ora? Care este ceasul - pentru omenire, pentru cultură în general și
pentru individ? - Acest lucru este indicat în cea mai mare parte a conținutului
acestei broșuri, în care, alături de expunerea eșecurilor mizerabile ale situațiilor
noastre actuale, ne este prezentat noua de asemenea înaltul Scop într-o imagine
simplă și extrem de convingătoare, care ne luminează în mod clar.
Perioada de doisprezece ani în care acest text nu a fost tipărit poate fi
explicată prin conținutul ciudat pe care lumea îl numește "pesimist", cu imaginile
sale adesea neînțelese și oarecum drastice; Din acest motiv, înainte de a fi
retipărită, ne-am rugat Domnului, iar apoi am primit în "prefață" Sugestii de har,
care, într-o formă foarte scurtă, conțin tot ceea ce este necesar, dar sunt totuși din
nou de natură să provoace și mai mult scandal printre cei slabi, mai ales printre cei
care "călăresc litera" în neplăcuta noastră perioadă de critică intelectuală. Și aici se
potrivește avertismentul Domnului: "Lumea are cuvântul (învelișul) în sens, iar Eu
sensul în Cuvânt".
Prin urmare, rugăm pe toată lumea să citească totul cu calm - și să reflecteze la
faptul că primele 11 ore constituie doar o introducere foarte amplă, dar foarte

6. necesară și umilitoare, pentru a putea suporta fără probleme revelația înălțătoare
și imensă a celei de-a 12-a ore.
Dacă ne ținem foarte tare de fraza finală a ceasului al 11-lea, atunci înțelegem
că aici se arată mai ales că - în ciuda prezumției de progres cultural-științific
datorat realizărilor noastre moderne - există încă atât de mult putregai în general
și în individ, mai ales în relația moral-spirituală, adică în lucrul principal. Această
contradicție ar trebui să fie recunoscută mai mult în esența ei. Dacă căutăm cauza
principală, atunci constatăm că succesele lăudate ale timpului nostru aparțin în cea
mai mare parte sferei intelectului, a cărei formare unilaterală, chiar abstractă, este
un semn că timpul nostru urmează orientarea sa materială; sfera intelectuală, de
fapt, este în mare parte un gen al acestei lumi și se armonizează astfel cu tendința
umanității actuale. Consecința este neglijarea educației sufletești, acolo unde
numai noblețea omului își are rădăcinile; aici sălășluiește dorința de adevărată
fericire interioară, care nu-și găsește niciodată satisfacția prin cultura exterioară,
pentru că acolo - deși adesea inconștient - dorul de Adevărul etern doarme și se va
face mereu simțit.
Acum ne întrebăm - cum stau lucrurile cu omenirea de astăzi în ceea ce
privește grija față de această sămânță cerească? Iar fenomenele zilnice, rapoartele
generale și individuale sunt martori elocvenți ai teribilei neglijențe a celor dintre
cei mai buni din lume, aceasta este cultura inimii! Această neglijență - ca urmare a
dominației suprapuse a spiritului materialist al lumii, pe care Sfintele Scripturi îl
descriu cu cuvântul caracteristic "antihrist" - a ajuns în punctul în care acum
Divinul și Eternul nu-și mai au cu adevărat locul în această lume materializată, și
astfel biata umanitate "culturală" s-a lipsit de Dumnezeu (și de Ideal), din fericire
cu excepții care se înmulțesc. Nu-i așa că primul fapt este foarte trist? - Această
stare este descrisă în Scripturi ca fiind "Ultimele Timpuri", deoarece adevăratul
uman - Divinul din om - aproape că a dispărut.
Pentru a descoperi acest lucru, broșura noastră se potrivește perfect ca un
îndemn aspru, explicând nu numai mizeria celor asupriți și nenorocirea lor, ci și
durerea Tatălui pentru cei pierduți din ambele tabere. Pentru a menține toleranța

7. necesară în agitația crescândă a acestui timp de luptă sau de naștere, în care
crimele și scandalurile etc. se adună acum, în așteptarea de condiții mai bune să
ținem cont de faptul că fiecare criminal este într-adevăr un păcătos împotriva
Ordinii divine și umane, dar în sensul cel mai profund este un frate pierdut cu un
suflet bolnav și, prin urmare, salvarea sufletului său ar trebui să fie cea mai
importantă sarcină a societății; Cu toate acestea, am dori să ne amintim că, pe de
o parte, păcătosul reprezintă, de asemenea, un fel de laudă și triumf al Creatorului,
deoarece sarcina supremă a Creatorului este tocmai aceea de a forma ființe cu
voință liberă și, prin aceasta, chiar dacă acționează împotriva voinței Sale
(recunoscute), ele dovedesc succesul acestei intenții; dar că un astfel de abuz
(adesea inconștient) al liberului arbitru nu tulbură Planurile lui Dumnezeu este
prevăzut; căci,într-adevăr, omul poate să vrea ce vrea, dar nu poate face decât
ceea ce permite Providența divină în Înțelepciunea Sa educatoare! - ceea ce,
totuși, nu anulează responsabilitatea; pe de altă parte, Iubirea Paternă culege, prin
iertarea omului pocăit și rătăcit în iubirea sa filială sporită, cea mai delicioasă
răsplată! Și noi să facem la fel! (Luca 15-18,21 __Fiul i-a zis: ‘Tată, am păcătuit
împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.’ --- Luca
18,11)
Dacă privim cu sinceritate, cu scara Predicii de pe Munte (Matei 5-7), la noi
înșine, atunci nu putem să nu ne dăm seama că, în răul care există, fiecare poartă
și el o parte din vină și, prin urmare, fiecare se angajează și el să coopereze cu
partea lui de vină pentru a reveni la mai bine. Primul pas, cunoașterea de sine a
răului, trebuie să fie general. Strigătul de apărare al profetului (Ieremia 30:12):
"Greșeala este cu desăvârșire rea", trebuie să fie expresia sentimentului general,
care este urmat în mod firesc de strigătul de ajutor: dar de aici, unde este salvarea
și sănătatea? Pe care acum urmează cu siguranță din multe părți chemarea care îi
amăgește pe mulți: "Aici", "nu aici", "veniți aici, aici este mântuirea lumii" și multe
altele (Matei 24:23: semnele sfârșitului vremurilor); dar în încercarea tuturor
acestor sisteme social-democrate, etice, spirituale, vegetariene etc. se dovedesc a
fi prea scurte, unilaterale și insuficiente, deși pot fi o binecuvântare pentru indivizi
și grupuri întregi.

8. În ciuda acestui rezultat deprimant al cercetării situațiilor noastre în actuala
criză a omenirii, să nu ne lăsăm totuși descurajați, pentru că înainte de a
recunoaște pierderea, nu mai este posibilă nici o întoarcere, ci să ne gândim la
strigătul consolator al singurului și adevăratului Mântuitor: (Luca 21.28) "Când vă
veți da seama de aceasta, ridicați-vă capetele, căci răscumpărarea voastră se
apropie!".
El a prevăzut bine acest lucru, această mare mizerie a tuturor timpurilor, și de
aceea a și promis ca cea mai mare consolare - revenirea Sa, și anume în glorie ca
Prinț al Păcii (care a fost inițiată cu Noul Său Cuvânt), astfel încât să existe o
singură turmă și un singur Păstor! - (Cel care gândește cu inima găsește cele mai
bune indicii despre aceasta în Ioan 1:1-14. 21:25 și în Apoc. 19:11,15,16).
Da, fie ca Spiritul Său de Compasiune față de toate nenorocirile, Spiritul Său de
Dăruire, pregătit pentru Sacrificiu, să se întoarcă acum din belșug asupra omenirii
și să-i trezească pe mulți pentru a deveni adevărați succesori ai Celui care, ca
Suprem, a înălțat Cerurile Magnificenței Sale și, ca un minim, a venit în lume
pentru a realiza cea mai mare Lucrare spirituală: o Răscumpărare veșnică a tuturor
celor pierduți, căzuți și nenorociți - care tânjesc după mai bine, depășind El
prăpastia dintre Sfințenia lui Dumnezeu, Creatorul, și oamenii căzuți, prin
învățătură și conduită, ba chiar cu însăși Viața Sa, motivând împlinirea Promisiunii
făcute demult: "Iată, Eu fac toate lucrurile noi" (Apoc. 21.5), - și astfel, prin Iubirea
smerită, blândă, tolerantă și atotstăpânitoare, El a pus temelia Cerului în mișcare,
pe care este posibilă și noua Formare a condițiilor pământești.
În acest punct luminos sunt de acord toți filantropii binevoitori, recunoscând
bine că este necesar să se creeze mai mult acces la această gândire creștină pură
care este singura care poate salva, adică idealul uman-ideal prin cuvânt și faptă.
Așadar, aici, binevoitori, care vreți să cooperați pentru a evita catastrofa
(împotriva căreia forța exterioară nu poate face mare lucru, deoarece este
condusă de spirit), aici este vorba de a acționa, - urmând Exemplul veșnic de a
aduce mântuirea celor nenorociți în Iubire umană jertfitoare de sine - pentru

9. Iubirea lui Dumnezeu și a Binelui, și astfel să obțineți prin jertfe exterioare,
fericirea interioară adevărată, eternă și sublimă, imediat și in eternitate!
Dar și pentru cei asupriți există aici Mângâiere și Lumină în exemplul Său, Cel
Care nu poseda nici măcar o piatră și era în toate privințele cel mai bogat în Spiritul
Său, după cum mărturisesc Cuvintele și Faptele; deși avea puterea - de a înlătura
toate obstacolele. Cu toate acestea, El S-a smerit, respectând Poruncile Sale: "Nu
vă opuneți răului", "rugați-vă pentru vrăjmașii voștri!", "binecuvântați pe cei ce vă
blestemă!", și astfel a adus Victoria în care stă Puterea - pentru a aduce Mântuirea
chiar și acum în această luptă dintre lume și spirit. Aici, în a-L Imita pe El, se află
Cheia pentru rezolvarea tuturor conflictelor!
Să luăm aminte: Împărăția cerurilor promisă nu se găsește doar în lumea de
dincolo, nu, ci rădăcina ei trebuie să fie deja sădită aici, în noi, beatificându-ne deja
aici (a se vedea exemplele martirilor); numai atunci poate răsări din noi( Împărăția
cerurilor) în lumea liberă de dincolo, în plinătate infinită, pentru toată veșnicia.
Așa cum iadul este deja înrădăcinat în noi aici, prin alimentarea geloziei, a
mândriei și a indolenței, tot așa le purtăm cu noi în partea cealaltă.
"Antihristul", răul în general, cel mai mare impediment în calea progresului,
este învins de "Sângele lui Hristos", care este - Sfântul Său Spirit de Viață, Iubirea
Răscumpărătoare milostivă și plină de sacrificiu care aduce Mântuirea. Astfel,
Hristos, în spiritul doctrinei Sale, poate învia în umanitatea purificată, transfigurată
și realizată; noi aspirăm la un astfel de Paște binecuvântat și plin de bucurie!
De aceea vrem să implorăm și să lucrăm, pentru ca acest Spirit să se reverse
din belșug, pentru ca să vină o mare Cincizecime și pentru ca scânteia cerului
adusă de Iisus pe pământ să devină un foc care mistuie tot răul (Luca 12,49__Eu
am venit să arunc un foc pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum!), o
scânteie care să se aprindă în curând în Tatăl nostru ceresc ca cel mai măreț semn
de mulțumire și de laudă!
Aici suntem încă îndemnați să mulțumim frățește celor câțiva prieteni dragi și
fideli, întinzându-le mâna, ca și cum le-am ura toate cele bune!

10. Fie ca aceasta să fie pe placul lui Dumnezeu! Care poate și va ajuta, dacă noi
înșine ne străduim să facem acest lucru în rugăciune. Atunci Harul și
Binecuvântarea Tatălui vor fi întotdeauna cu noi, pretutindeni!
Duminica Floriilor 1895
*** * ***
PRIMA ORĂ
(28.02.1841)

11. 1. În așa-numita lume mai bună și mai educată, unde religia
creștină, în diversele ei forme sectare, este deosebit de răspândită, morala este
predicată, fie în problemele lumești, fie în cele spirituale, doar în măsura în care
este utilă din punct de vedere politic pentru potentați. Oamenii sunt învățați o
cunoaștere cenușie a lui Dumnezeu, nu pentru a-L recunoaște și iubi, ci doar
pentru a se teme de El în mod nemărginit ca de tiranul inexorabil al tuturor
tiranilor; și astfel, divinitatea este predicată doar ca un ostatic care trebuie încă să
dea roade, atunci când toți ceilalți ostatici au devenit deja nefolositori. În loc de a
face cunoscută Dumnezeirea oamenilor pentru mângâierea lor, ea le este
prezentată doar ca ceva care nu are nimic de făcut decât să condamne irevocabil
în fiecare clipă milioane de copii corupți moral și neascultători la marea veșnică de
foc; și astfel, priviți puțin în jurul vostru, priviți nenumăratele închisori care sunt
toate pline de tot felul de infractori morali, și cum aceste închisori cresc în număr
neîntrerupt de la minut la minut, astfel încât, dacă ar fi adunate la un moment dat,
ar trebui să credeți că întreaga generație a Pământului, în câțiva ani, ar trebui să se
adapteze pentru a merge toți acolo.
2. Și întreabă: ce se întâmplă atunci cu acești oameni care
intră acolo? Apoi priviți puțin spre est și veți vedea acolo deja stând o mulțime
infinită de oameni palizi ca moartea, înconjurați de tot felul de oameni înarmați și
de judecători răi, și veți vedea un număr infinit de instrumente ale morții, cu care
sunt executați acești nefericiți. Acolo vedeți ruguri aprinse, spânzurători, furci și
tot felul de alte instrumente ale morții. Vedeți, aceasta este ultima casă de
corecție pentru astfel de infractori morali! Acum veți întreba: ce au făcut toți
aceștia? Da, am spus, sunt printre ei criminali, tâlhari, hoți, dezertori și instigatori
ai statului. Există, de asemenea, o serie de oameni care, prin tot felul de fraude, au
adus un mare prejudiciu statului; printre ei, cei care au repudiat o politică sau alta,
sau chiar dezordinea morală; vedeți, deci, aici sunt dezvăluite crimele acestor
nefericiți, în măsura în care pot servi măcar ca motiv aparent.
3. Acum, însă, am dori să punem o altă întrebare, și anume,
care este motivul pentru care acești oameni au devenit astfel de criminali? Și dacă
ați întreba pe oricine altcineva care este motivul pentru aceasta, atunci cu

12. siguranță nu ați primi alt răspuns decât acesta: motivul constă fie în educația
neglijată, fie, ceea ce este același lucru, în faptul că părinții, strămoșii și
progenitorii lor au fost și ei așa. Dar întreb din nou: de ce acești oameni au primit o
educație atât de proastă sau, mai degrabă, de ce o întreagă generație a fost
neglijată în educația lor? Pentru a răspunde la această întrebare nu trebuie să
mergi deloc departe, iar răspunsul apare de la sine: motivul principal nu este altul
decât politica, prin care clasa conducătoare a oamenilor nu se preocupă de nimic
altceva decât de faptul că subordonații pot fi ținuți cât mai mult posibil în cea mai
mare obscuritate, de teamă că, dacă oamenii ar primi lămuriri despre Mine și, prin
aceasta, și despre propria lor destinație, atunci, cu puterea și rentele lor
vremelnice, ar putea ajunge curând la sfârșitul lor. Oh, proștii ăștia! Ei ar trebui
doar să privească la David al Meu, care singur a fost rege și profet și, ca atare, a
fost un mare învățător al poporului, și ar vedea imediat că un popor care
recunoaște pe Dumnezeu și destinația sa, este și un popor plin de ascultare și
bunăvoință; și mii de oameni pot fi conduși fără efort și mai ușor decât zece nebuni
întunecați care nu au altă imagine despre Mine decât cea a unui tiran care poate
exista sau a unei creaturi care mai întâi, ca un vampir, suge și ultima picătură de
sânge de la credincioșii săi, până când, în sfârșit, îi beatifică cu viața veșnică pe un
nor de lumină veșnic îngenuncheat și adorat.
4. Vedeți, nu este ușor de înțeles aici de ce oamenii caută să
scape cât mai mult posibil de un Dumnezeu atât de rău? Și dacă mai au vreo
religie, atunci aceasta constă în pure ceremonii, și asta doar din considerente pur
divin-politice. Consecința acestui fapt, chiar și la început, nu a fost alta decât că
partea cea mai lacomă a lumii s-a îndepărtat în cele din urmă, așa cum spuneți, de
orice religie și de orice învățătură creștină; pe de altă parte, au apărut separări în
interiorul Bisericii, și tocmai prin intermediul unor oameni care au înțeles mai mult
sau mai puțin nebunia unei asemenea divinități propovăduite și care, într-un
anumit sens, au spus în spiritul lor: Ascultați, cu Dumnezeirea așa cum este ea
învățată aici nu ne este de folos; prin urmare, să luăm doctrina pură în sine, să o
examinăm îndeaproape și să vedem dacă nu cumva nu există părți mai bune care
să fie trase din Dumnezeire? Și în această examinare au constatat și ei cu adevărat

13. că nu sunt un astfel de tiran; pe de altă parte, însă, au uitat totuși că Eu sunt
Dumnezeu și atunci au acceptat voința Mea cu prea putina căldură; alții Mă pun
încă prea sus și filozofează în acest fel despre orice acțiune care își găsea doar un
impuls în natura lor, considerând-o dreaptă și conformă cu voința Mea, în ideea
greșită că tot ceea ce li se întâmplă prin nebunie este prin voința Mea! Și astfel, în
locul vechilor prostii, a apărut o cantitate de prostii și diferențe conceptuale
despre Dumnezeu, care, ca să fiu sincer, nu merită să vi le enumerăm. Cauza
tuturor acestor lucruri nu a fost și nu este alta decât, așa cum s-a observat deja
mai sus, în parte politica morală, dar mai ales lenea și, de asemenea, teama
oamenilor de a păși cu seriozitate pe căile indicate care duc la Viața Veșnică; căci,
în adevăr, Eu spun: "Cel care nu ia Împărăția Mea așa cum Eu am anunțat-o,
aceștia nu o vor primi, chiar dacă ar aduna în sine toate sectele sau ar fi sub toate
sectele; căci numai Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”.
A DOUA ORĂ
1. Iată, priviți această tăbliță, priviți țara care se întinde
înaintea voastră: este Asia. Priviți aici poporul, cum, cu totul învăluit în cel mai gros
văl (al spiritului), aleargă încoace și încolo, iar din piepturile lor înfundate nu
emană decât lamentații peste lamentații. Aici nu se găsește nimic altceva decât
păgânismul cel mai nerușinat, deși ici și colo o mulțime creștină se roagă, așa cum
se vede pe fotografie în acele grupuri mici de oameni goi și sângerânzi.

14. 2. Observați bine, în mijlocul Asiei, acea fortăreață colosală
de pe platou: este fortăreața zeului Brahma. Pentru că este versat în arta de a
înșela chiar și pe regi și de a-i hrăni cu bălegar.
3. Nimeni nu se poate apropia de fortăreața sa la mai puțin
de o oră de mers pe jos. Vai de cel care încalcă legea, căci "îngerii" acestui zeu stau
de pază la fiecare graniță, ca stăpâni peste viață și moarte. Oricine ajunge în
apropierea acelui loc și aduce aur și pietre prețioase, boi mari, vaci, viței și oi,
pentru aceștia îngerii nu fac nimic, ci iau în primire ofranda, iar cel care o dăruiește
este eliberat doar cu cincizeci până la o sută de lovituri date pe spate cu o baghetă
de bambus.
4. S-ar putea să credeți că este ceva rău. O, nu, zic Eu;
întotdeauna cel care se întoarce și își arată spatele vânăt și bătut de îngeri
primește chiar venerație divină și își poate asigura cu ușurință, cu această
"achitare", o funcție importantă în stat.
5. Numai că acesta nu este singurul lucru care li se întâmplă
acestor donatori; pentru că atunci când vine cineva care nu este suficient de
împovărat, atunci, într-adevăr, ofranda este de asemenea acceptată, dar donatorul
nu este bătut, ci este împovărat de îngeri cu tot felul de alte pedepse oribile,
pedepse care sunt de așa natură încât povestirea lor aici ar părea aproape de
necrezut sau cel puțin ridicolă în cel mai înalt grad. Ca de exemplu, trebuie să stai
ani de zile într-un picior sub un copac, iar acesta este doar un lucru mărunt, căci
acești îngeri sunt atât de ingenioși în astfel de penitențe încât tu, chiar dacă ți le-aș
dezvălui pe toate, cu greu m-ai crede chiar și pe mine.
6. Cruzimea lor în această privință nu are limite; și totuși,
constituția lor este proclamată pretutindeni în așa fel încât, conform învățăturii lor,
nimeni nu poate ajunge la fericirea eternă dacă nu i-a adus lui Brahma, cel puțin o
dată în viață, o ofrandă vizibilă. Numai că astfel de ofrande nu sunt tot ceea ce
Brahma cere de la închinătorii săi; el cere și ofrande umane.

15. 7. În primul rând, fiecare femeie după moartea soțului ei
trebuie să îi fie sacrificată; în al doilea rând, fetele și băieții trebuie să îi fie oferiți în
fiecare an, adică fetele trebuie să aibă cel puțin doisprezece ani, dar nici mai mult
de paisprezece; băieții trebuie să fie oferiți încă din al șaselea an de viață.
8. Este de la sine înțeles că fetele trebuie să fie extraordinar
de frumoase, iar băieții trebuie să fie în cea mai bună stare de sănătate.
9. Oricare dintre părinți prezintă o astfel de ofrandă,
adăugând încă o zestre considerabilă, poate cere două lucruri, și anume, să obțină
mai întâi o așa-zisă absoluțiune pentru toți copiii săi și să i se ierte toate
penitențele, sau poate, de asemenea, ceea ce este o favoare specială, să i se
elibereze trupul de către îngeri și astfel să ajungă cu siguranță la fericire.
10. Încă un alt mijloc de a obține harul este că, dacă cineva și-
a luat o soție tânără și frumoasă, atunci nu trebuie să o atingă mai întâi, ci, dacă
dorește să obțină har, trebuie să o însoțească la graniță, unde se află îngerii de
pază; acolo trebuie să se dezbrace complet goală în prezența paznicului, să intre
într-o baie pregătită pentru această ocazie și să se spele acolo, iar când iese din
baie, atunci se împodobește în mod festiv și îi lasă pe îngerii de pază să doarmă cu
ea timp de trei nopți.
11. Atunci când se întoarce, este și ea binecuvântată din
belșug; și aceste binecuvântări au un efect atât de mare încât, dacă soțul ei moare
înaintea ei, nu mai este nevoie să fie arsă, ci poate fie să fie arsă o altă persoană în
locul ei, fie poate, cu o jertfă considerabilă, să se ferească în întregime de a fi arsă.
12. Da, nebuniile merg adesea chiar mai departe; așa că,
apropo, și aceasta este o favoare care se împlinește numai când ofranda
corespunzătoare a fost livrată, căci unei fetițe de la un an până la trei ani buzele
vulvei sunt suturate de un astfel de înger pentru păstrarea castității, lăsând doar o
mică deschidere, iar apoi, când o astfel de fetiță a devenit căsătoribilă, atunci ea
este luată din nou acolo și un astfel de înger îi deschide din nou pubertatea; alte
nenumărate nebunii nici măcar imaginabile sunt obișnuite aici. Vedeți, trebuie să

16. stau și să privesc, aproape în pragul celui de-al treilea mileniu, cum acest popor
ticălos, în posesia religiei străvechi, încă antediluviene, despre care aveți chiar și
acum o oarecare cunoaștere, practică asemenea prostii de nedescris.
13. Acum, priviți în partea de jos a tabletei luminate: priviți,
este o clepsidră și doar câteva boabe nu au căzut încă. - Nu doresc să vă arăt toate
imaginile oribile din Persia, Arabia, Turcia, Imperiul Chinez, Siberia și alte state mici
care nu trebuie menționate, pentru că nicăieri nu veți vedea altceva decât cea mai
oribilă asuprire a popoarelor, iar Dumnezeul predicat peste tot nu este altceva
decât Satana însuși în diferitele degenerări ale răutății sale.
14. Totuși, nu vă îngrijorați de răbdarea Mea, căci suferința
spiritului va fi deja îmbogățită. Dar vai de robii răutății! Oh, răsplata lor va fi mare!
Eu spun, oricât de abil ar fi Satana, cu adevărat și Eu am făcut în secret o invenție
de care se va minuna în curând, din veșnicie în veșnicie.
15. Eu am avut răbdare multă vreme, așteptând peste tot o
îmbunătățire, dar Pământul s-a umplut de un miros urât; de aceea Mi-am aprins
deja torța, pentru al arde în viitorul apropiat, ca nu cumva mirosul său urât să urce
până în Cerurile Mele și să pângărească locuințele credincioșilor Mei.
16. De aceea, aveți grijă ca nu cumva lumea să vă păcălească.
Pentru că fiecare cuvânt al ei este un balon de săpun, dar plin de pestilență
mortală.
17. Așadar, ascultați Cuvântul Meu și urmați Sfatul Meu, și
atunci focul pământului nu vă va arde când îl voi aprinde, pentru că acest foc va da
viață celor vii și moarte celor morți!

17. A TREIA ORĂ
1. Și acum priviți acolo, la țara care se prezintă privirii
dumneavoastră pe tăblița albă, puteți recunoaște cu ușurință Africa în ea.
Observați-o cu atenție, vă spun că nu este o hartă, ci este chiar țara în adevărata ei
imagine.
2. Priviți aici, pe coastele nordice, priviți în nord, la Egiptul
antic; priviți, de asemenea, în vest, la toate statele prădătoare pe care le
cunoașteți. Examinați lanțurile muntoase abrupte și, între ele, deșerturile
nesfârșite de nisip și stepe.
3. Vedeți, pretutindeni domnește idolul Mahomed;
pretutindeni jaf, crimă, sclavie și, mai mult, despotism și tiranie în cel mai înalt
grad! Priviți: toți locuitorii care mai practică încă o meserie nu sunt decât sclavii
conducătorului lor. Sabia despotului se învârte în permanență în jurul gâtului lor
neacoperit, dacă nu predau conducătorului aproape tot ceea ce au câștigat.
4. Vedeți cum preoții lor din turnuri propovăduiesc
blesteme și înșelăciuni, dar nu și binecuvântări, și îi satură pe cei săraci cu aerul
Elisei*; în timp ce aceștia din urmă, pentru nimicurile lor, trebuie să sacrifice cel
puțin jumătate din ceea ce le-a lăsat conducătorul.
* Locul fericirii în lumea interlopă. __Câmpurile Elizee
5. Vedeți cum câțiva puțini creștini fac o figură destul de
mizerabilă și deplorabilă aici, în timp ce alți creștini puternici, cu numele, merg de

18. colo-colo bine înarmați în armate puternice și îi fac pe cei nenorociți și mai
nenorociți decât sunt deja, aducându-le, după cum vedeți, în loc de
binecuvântarea și harul Meu, război, moarte, distrugere, foamete și încă alte
nenumărate rele. Cu adevărat, Saul nu a adus atâta rău în persecuția sa împotriva
creștinilor, cât aduc acești creștini cu mizeria lor.
6. Dar să părăsim coasta de mai sus și să ne îndreptăm puțin
privirea spre Egipt. Priviți această țară frumoasă, această binecuvântare trecută a
lui Iacob. Uitați-vă acum la locul acela cum arată. Cu adevărat, curva din Babel este
o fecioară pură prin comparație.
7. Într-adevăr, vechiul Nil încă mai scălda pământul pe care
Iosif l-a condus, și totul a fost pentru Faraon; dar ce pământ mai scălda acum acest
Nil? Când poporul lui Israel a fost întors de Mine din această țară, Egiptul a fost
chinuit cu șapte plăgi grele doar pentru o scurtă perioadă de timp, până când copiii
au fost eliberați; dar ce erau acele plăgi în comparație cu plăgile de acum, al căror
număr este nesfârșit, ele au fost o adevărată mană din cer,prin comparație!
8. În acea vreme, aceeași țară era cu siguranță dominată de
păgâni; dar cel puțin ei erau oameni și știau să aprecieze valoarea omului, iar
învățătura lor era o doctrină care, ca și cea din Asia Centrală, își avea originea în
zilele lui Noe, iar Esența marelui Dumnezeu le era bine cunoscută; Și din această
cunoaștere au derivat o înțelepciune multiplă, dar au predat-o doar anumitor
oameni prin intermediul misterelor lor, și au făcut acest lucru pentru ca marele
Dumnezeu să nu fie profanat de vreo persoană incompetentă sau nedemnă; din
acest motiv, țara lor abundă în așa-numitele minuni ale lumii de toate felurile, iar
înțelepciunea și școala lor erau recunoscute ca fiind mari de către toate națiunile.
9. Chiar și în ziua de azi, puteți vedea rămășițele măreției
trecute a acestei țări ridicându-se deasupra nisipului arzător; dar priviți-o acum.
Uitați-vă la oamenii săi săraci, cum sunt vânați ca alte animale; uitați-vă acolo, în
sud, la niște colibe liniștite, înconjurate de munți aproape inaccesibili.

19. 10. Cu toate acestea, priviți și vedeți cățărătorii îndrăzneți și
înarmați ai despotului, care ajung cu îndrăzneală în vârfurile munților, și vedeți
cum se năpustesc asupra colibelor pașnice, îi ucid cu brutalitate pe toți locuitorii
pașnici, le iau toate bunurile, pun alți oameni prizonieri în locul lor și le impun
obligația amară, sub pedeapsa celei mai înfricoșătoare morți, de a câștiga prin
muncă tributul datorat despotului, cel puțin timp de zece ani, în decurs de numai
trei ani.
11. Priviți acum aici, aceasta este o altă localitate, unde acum
trei ani s-a întâmplat un lucru asemănător; vedeți cum acești colectori de tributuri
se apropie acum de sclavii plasați acolo, le iau toți banii câștigați cu greu și îi târăsc
departe, după ce i-au maltratat și le-au violat cu cruzime toate femeile și
fecioarele lor.
12. Acum, priviți mai departe, vedeți aici mai mulți mercenari
despotici dotați cu ștreanguri, săbii și arme de foc; pe partea aceea vedeți cum din
toate părțile se aruncă chiar ștreangurile asupra locuitorilor care fug din această
regiune muntoasă; priviți acolo, puțin mai la vest, cum unii tați, mame, copii, tineri
și bătrâni, încearcă să scape, urcându-se pe stânci cu mâinile însângerate, pentru a
scăpa de acești oameni feroce și însetați de sânge. Dar, în același timp, vedeți cum
îi urmăresc și cum îi doboară unul câte unul de pe stânci cu puștile lor, și acum
vedeți cum pun în lanțuri un număr mare de prizonieri, tineri și bătrâni, pentru a-i
duce în cel mai mizerabil și infamant mod la locul destinației lor militare.
13. Și acum coboară din nou cu privirea din munți și vei vedea
unul dintre răpitorii autorizați și puternici ai despotului, cum, pentru a-și da frâu
liber poftei, lovește cu biciul un mare număr de sclave, ca să se culce cu una dintre
ele încă sângerând sub loviturile sale puternice; ca să nu mai vorbim de un mare
număr de alte atrocități care se comit acum în această țară.
14. Priviți acum aspectul acestei țări; comparați aceste plăgi
cu sectele din vechime și va trebui să recunoașteți cu adevărat că acelea erau o
adevărată mană cerească; căci dacă vreți să vă faceți o idee la înălțimea abjecției
infernale, mergeți în Egipt și acolo o veți găsi la literă. Atunci Eu spun, și mai mult

20. nu pot să vă spun: aici lucrurile au ajuns în punctul în care chiar și o lucrare bună
făcută de cei mari din acea frumoasă împărăție este o adevărată cruzime.
15. Priviți aici spitalele, azilurile și ospiciile de nebuni; vedeți
cum bolnavii sunt torturați prin tot felul de mijloace. Săracii sunt hrăniți aproape
cu gunoaie, iar nebunii, ca și cum ar fi mumii, sunt ținuți în nișe zidite cu grilaje,
unde zac înghesuiți, strigând și gemând.
16. Nu doresc să explic mai amănunțit această chestiune și îmi
este suficient să vă spun că acolo un beneficiu este o cruzime extrem de pură;
imaginați-vă acum, pentru voi înșivă, sub ce formă apare atunci aceeași cruzime.
17. Să părăsim acum această parte nordică a acestei țări
mizerabile, ca și pe cea a întregii Africi, și să privim centrul necunoscut al acestei
țări! Aici încă se mai văd colibe împrăștiate ici și colo, această zonă este vastă, iar
în jur este înconjurată de munți insurmontabili; vedeți, acesta este singurul loc de
pe Pământ unde mai există încă o clasă de oameni incoruptibili și extrem de blânzi.
Vedeți, toți acești oameni sunt încă înzestrați cu Vederea interioară și, în afară de
un discipol al apostolului Toma, trimis de mine, niciun străin nu a pus încă piciorul
în acest loc și, astfel, acest popor foarte mic care, puțin numeros, locuiește doar în
aceste puncte fierbinți, trăiește în Învățătura mea pură, care nu a fost încă stricată.
18. Aceasta este, în același timp, singura mică joncțiune care
mai unește Pământul cu Cerul Meu și țineți bine minte ceea ce vă voi spune acum:
dacă un picior insolent calcă cu lăcomie pe acest sanctuar, voi arunca fulgerul Meu
asupra Pământului.
19. Dar uitați-vă chiar la estul și la vestul acestei țări, cum
două dintre cele mai mari națiuni pline de aviditate și lăcomie au pus deja toate
scările posibile în munți pentru a-și potoli setea nestăvilită de presupusul aur pe
care ei cred că se află în această țară.
20. Da! Vă spun că vor reuși chiar în curând și sunt aproape de
a o pătrunde, dar în adevăr, vă spun că nu vor găsi aurul după care sunt atât de
însetați, ci vor găsi acel aur care cu greutatea lui va zdrobi întregul Pământ.

21. 21. Și acum mergeți puțin mai departe, pe coasta de sud-vest
a acestei țări. Observați comerțul uman lăudabil. Vedeți cum, peste tot, cămătarii
despotici își supraîncarcă cu oameni săraci corăbiile lor, care sunt, după toate
numele, atât de ticăloase încât sunt de nedescris, și priviți puțin în această corabie;
vedeți cum în jurul ei sunt tuneluri înalte de abia de o palmă, și cum acești oameni
săraci sunt îngrămădiți în aceste tuneluri unul lângă altul, culcați pe burtă ca niște
bucăți de lemn.
22. Ei bine, vedeți, o astfel de corabie este încărcată cu șase
sute și până la o mie dintre acești nefericiți; în fața fiecăruia este așezată hrana
pentru gura lui, de pe această coastă până în America, o pâine tare ca piatra,
cântărind patru livre; întotdeauna în fața gurii curge pretutindeni un jgheab, unde
o dată pe zi se toarnă apă pentru toți; vedeți, cu această dietă, un astfel de om
sărac trebuie să facă față unei călătorii de multe ori de două mii de mile, iar în
timpul călătoriei se face zilnic o inspecție pentru a se verifica dacă cineva nu a
reușit.
23. Dar cum are loc această inspecție? Apoi, uite, prin tuneluri
trece un așa-zis sclavagist, cu un instrument ascuțit îi înțeapă pe unul și pe celălalt
în picior, iar dacă cel maltratat strigă, atunci e semn că mai este în viață.
24. Există și alte mijloace de a dovedi dacă sunt vii, ceea ce le
permite acestor negustori de oameni un adevărat sacrilegiu satanic; dar nu dorim
să ne gândim mai mult la acest lucru, pentru că un lucru este sigur: dacă acești
negustori ar transporta lei, tigri, șerpi și hiene, ar avea o grijă și o atenție infinit
mai mare pentru aceste animale decât pentru bieții lor frați.
25. Și cu aceasta am ajuns să cunoaștem întregul continent,
așa că haideți să privim puțin în jos, în partea de sud a acestei țări, care se numește
aici Capul Bunei Speranțe.
26. Vă spun cu adevărat că există într-adevăr o speranță bună
acolo, dar pentru Satana; pentru că acolo, într-adevăr, comerțul este atât de
important încât prințul întunericului își investește în general capitalul în proporție

22. de o mie de procente. Mai mult nu trebuie să vă spun; cât de mult îmi plac toate
aceste practici și mișcări, de cele mai multe ori mai ales ale creștinilor, vă puteți
imagina cu ușurință. O mare recompensă va urma!
A PATRA ORĂ
1. Și acum priviți aici, pe această suprafață plană, încă o
imagine. Aici nu se vede nimic altceva decât valuri peste valuri și cum un curent îl
împinge pe celălalt, dar pot să vă spun doar atât: acest tablou nu este decât o mică
parte din Oceanul Atlantic, iar în această a patra oră vrem să ne deplasăm și atunci
pe această mare întindere de apă, să observăm ici și colo, cum se fac și se mișcă
casele plutitoare.
2. Ei bine, uite acolo! Acolo, pe marginea vestică a întinderii
de apă, vedeți în acest moment un așa-numit mare vas de linie, iar pe laturile sale
vedeți un număr mare de nave mai mici, cu nume diferite.
3. Acum vrem să urmărim această navă pentru o vreme și,
după cum vedeți, de aici, din această parte, în sudul îndepărtat, apare o insulă
destul de considerabilă; priviți cum nava se lansează direct spre această insulă. Ce
crezi, ce pune la cale nava asta? Ghici ce. Uitați-vă în magaziile sale; vedeți, există
provizii pentru cel puțin șase ani. Uitați-vă în cabina aurită a căpitanului, uitați-vă
pe masă, veți găsi hărți și tot felul de instrumente nautice.

23. 4. Până acum ar fi trebuit să fi ghicit aproape ce pune la cale
această navă. Așteptați doar puțin mai mult. Observați expresia observatorului de
pe catarg, care, echipat cu un telescop, privește cu atenție în jur și examinează
întinderea nesfârșită de apă din val în val, dar tot nu vede niciun pământ.
5. Priviți cum oamenii aleargă disperați pe puntea corabiei,
în confuzie, pentru că lunga călătorie le-a consumat toată apa proaspătă. Priviți
acum scena! Iată, aici este aruncată soarta într-un vas.
6. Vezi, acum o aruncă. Soarta a ales un negru sărac. Uite,
acum este dezbrăcat, ochii îi sunt legați , brațele îi sunt legate strâns la umeri,
vedeți, executorul se apropie, îi deschide venele, iar sângele care îi curge din vene
este imediat amestecat cu puțin rom și apoi băut pentru a-și potoli setea, negrul
care tocmai a leșinat pe marginea vasului este aruncat în mare, și cum această
băutură nu a fost suficientă pentru toată lumea, atunci această procedură se face
din nou cu alții și din venele lor se prepară băutura făcută din sânge.
7. Deși această scenă aparține rarității extreme și este
folosită doar în cazuri de nevoie extremă de apă, ea nu poate fi scuzată; ar fi cu
totul altceva dacă, într-o astfel de nevoie, unul sau altul, din mare dragoste pentru
aproapele său, s-ar hotărî să potolească setea fraților săi cu propriul sânge pentru
a-i salva de la moarte, atunci o astfel de acțiune ar fi cu adevărat o mare mărturie
a iubirii sale, dar în acest fel este o urâciune și ar fi mai bine ca o mie să se sacrifice
de bunăvoie pentru unul singur, decât ca o acțiune atât de crudă să fie făcută
pentru unul singur. Dar acum priviți, strigă observatorul din coșul de observație:
"Pământ!". Imediat totul este festiv pe navă, toate pânzele sunt, după cum vedeți,
desfășurate spre această insulă.
8. Ca o săgeată, nava zboară în acea direcție, străbătând
valurile furtunoase, și, vedeți, tocmai au ajuns într-un golfuleț, ancorele sunt
aruncate, tot echipajul, cu excepția paznicilor necesari, se grăbește să se urce în
micile bărci de salvare și cu acestea ajung pe coastă. Văzând că acolo, pe coastă,
descoperă în curând un izvor de apă dulce și se organizează pentru a o aduce la
bord; astfel, în câteva ore, nava a fost aprovizionată cu apă proaspătă, iar acum

24. totul se face din nou rapid. Încet, bărcile de salvare se deplasează acum de-a
lungul coastei pentru a vedea dacă acest pământ este deja locuit sau nu. Ei
descoperă chiar acum un loc format din simple colibe rotunde; se apropie imediat
de acest loc. Aceștia debarcă și coboară pe țărm; locuitorii, speriați de zgomotul
tunurilor, fug; dar imediat le sunt percheziționate colibele, iar tot ce găsesc este
luat, indiferent ce ar fi și ce nume ar avea.
9. Vedeți, deci un biet omuleț este jefuit de toate bunurile
sale, numai că nu asta este toată povestea. Acești bieți fugari sunt urmăriți și, nu
de puține ori, aproape complet anihilați sau, atunci când este bine, cel puțin luați
prizonieri și, ca pradă bună și vandabilă, sunt vânduți în America în funcție de timp
și de ocazie. Vedeți, acum veți ști cu siguranță ce fel de navă a fost aceasta și care a
fost scopul ei. Vedeți, era o navă care pleca în călătorii de explorare. Dar acum
lăsați-o să-și continue drumul infamant și rău; vedeți există deja un alta acolo.
10. Cu toate acestea, această navă pe care o vedeți acum, v-o
arăt doar în spirit, pentru că a fost deja descoperită în anul 1835 în Marea
Mediterană de către un alt navigator francez și a fost distrusă ulterior. Dar acum v-
o arăt așa cum era, înainte de acest moment, făcându-și răul în Oceanul Atlantic.
Rețineți bine că această navă nu este singura; aproximativ douăzeci de astfel de
nave încă mai bântuie pe apele Atlanticului, aducând nenorociri oriunde merg.
11. Comandanții acestor nave sunt în majoritate spanioli și
portughezi și doar patru dintre ei sunt musulmani. Și uite, acest vas încărcat cu
sclavi tocmai părăsește acum coasta Africii, pentru a-i vinde în America unui
negustor local de sclavi. Dar acum observați că, imediat ce s-a îndepărtat de coastă
două sute de mile marine, este descoperit de o navă engleză, urmărit și capturat
de aceasta. Marinarii se apără cu înverșunare, dar degeaba; puterea navei engleze
este mult mai mare decât cea a corsarului, așa că trebuie să se predea.
12. Marinarii englezi se urcă imediat la bordul acestei nave,
eliberează sclavii și îi duc la ei, unde sunt tratați ceva mai bine. Dar ce se întâmplă
cu nava corsarului? Atunci uitați-vă cu atenție, veți afla în curând. Vedeți cum
marinarii englezi, la ordinul comandantului lor, dezbracă cu sârguință întregul

25. echipaj al navei și le aruncă hainele peste bord, iar bărbații, pe de altă parte, cu
cuie lungi și ascuțite, le prind membrele în cuie pe puntea navei, în ordinea poziției
pe care o aveau sclavii înainte. Pe căpitan, pe de altă parte, îl atârnă de mâini de
catargul principal, cu fața în afară și cu picioarele prinse cu o frânghie sub catarg;
după ce termină această treabă, intră în cabine și scot tot ce este util, apoi ridică
pânzele acestei corăbii, se întorc în mod firesc la a lor și o abandonează pe cealaltă
la mila vânturilor, cu strigătele sfâșietoare ale bărbaților bătuți în cuie pe punte.
13. Priviți și reflectați. Ce trebuie să se întâmple în cele din
urmă, când o cruzime urmează alteia, datorată pur și simplu celui mai nemilos
capriciu! Și gândiți-vă cum astfel de scene se prezintă înaintea Mea, care, încă
murind pe Cruce, L-a implorat pe Tatăl să-I ierte pe vrăjmașii Săi! Prin urmare, nu
există alte mijloace de a suprima răul comerțului cu sclavi decât acestea, care, într-
un fel sau altul, sunt încă marcate de o cruzime greu de imaginat.
14. Dar veți întreba: ce au făcut acum eliberatorii lor cu
sclavii? Credeți că le-au dus înapoi în țara lor? Oh, nu, nu, nu au făcut acest lucru;
nici măcar nu i-au vândut, ci i-au păstrat în serviciul lor, pentru că ei înșiși aveau
proprietăți în America; și în acest fel i-au avut, în mod natural, mult mai ieftin
decât dacă ar fi trebuit să îi cumpere. Și astfel, vedeți, Anglia exercită acum un
mare control asupra comerțului cu sclavi. Atunci când una dintre aceste nave,
încărcată cu sclavi, este descoperită, este imediat capturată cu forța, sclavii sunt
eliberați și sunt angajați ca muncitori liberi, dar adesea sunt și vânduți în libertate;
acest mod de a acționa corespunde vechiului proverb roman: "Scyllam praeteris,
Charybdim invadis" (Scapă de Scylla, atacă pe Charybdis).
15. Vedeți, v-am arătat toate acestea pentru ca să vă faceți o
idee reală despre așa-zisa suprimare a comerțului cu sclavi. Și astfel, un negustor
infam rămâne un negustor care nu se rușinează deloc să ridice în Sanctuarul meu
tarabele sale rușinoase de schimb de bani și magazinele sale. Da, dacă i-ai oferi
unui astfel de individ avid de bani un milion de monede de aur, ți-ar vinde inima
sângerândă a propriei fiice și nici măcar nu ar trebui să-l întrebi de două ori că ți-ar
vinde și capul fiului său întâi născut. Dar veți spune: oare acest lucru se întâmplă

26. atât de mizerabil pe toate navele? Oare nu se gândește niciodată la Dumnezeu în
aceste case ambulante?
16. Aici vă spun: cu adevărat, fiecare navă este prevăzută cu
unul, adesea chiar cu mai mulți preoți, care, din cauza ceremoniilor, ca o trupa de
muzică, sunt îmbarcați pentru marinari ca balast, iar această ultimă denumire este
cea mai potrivită; pentru că tot restul nu este decât o formă goală, iar steagul de
stat al navei este, pe acest tip de vas, mult mai sacru decât tot clerul și slujbele sale
uimitoare. Sunt invocat de unii dintre cei mai buni oameni doar atunci când
valurile furtunoase ale apei îi trezesc pentru scurt timp din delirul lor de profit. În
plus, pe fiecare navă tirania este atât de mult folosită încât, pusă alături de un
suveran al Egiptului, nu i-ar provoca nici o infamie; iar această insensibilitate rece
și uscată a marinarilor superiori este numită apoi în lumea morală "disciplină
navală"! Eu, totuși, la încheierea acestei a patra ore spun: "Lăsați aceste
tratamente violente să vină, cu adevărat într-o zi răsplata lor nu va fi mică!".
A CINCEA ORĂ
1. Și după ce am rătăcit prin ape, atunci să ne îmbarcăm pe
o astfel de navă de sclavi și, datorită vântului foarte favorabil, să navigăm cu ea
spre America de Nord. Vedeți, acea dungă verde care începe să apară acolo, este

27. deja o bandă de coastă estică bine cunoscută în America de Nord. Observați cum
devine din ce în ce mai distinct; priviți, puteți vedea deja un oraș mare cu un port
mare.
2. Ei bine, vedeți, suntem complet aici, cum se clatină și se
înghesuie de oameni lacomi, pe navă, în port și pe zidurile portului. Vedeți, tocmai
acum au debarcat sclavii eliberați. Totul este o grabă; un proprietar de plantație de
zahăr supraponderal vine și ia sclavi în serviciul său.
3. Căpitanului vasului, care a făcut o muncă atât de
umanitară pentru acești sclavi, nu i se oferă, de fapt, nici măcar un șiling drept
plată, ci pentru sentimentele sale umanitare i se oferă doar o recompensă
frumușică!
4. Ei bine, vedeți, în acest fel, o astfel de mediere atroce ia
cu siguranță un aspect umanitar în exterior și are aparența iubirii de om și de
aproapele; dar în esență nu este altceva decât același comerț cu sclavi, doar că sub
o morală politică.
5. Dar, pentru că așa stau lucrurile, vrem să aruncăm o
scurtă privire asupra uneia dintre aceste plantații de zahăr; și pentru a nu fi nevoiți
să căutați mult timp pe tableta noastră, priviți aici! Nu departe de oraș, în mijlocul
tăbliței, se află tocmai plantația foarte importantă a generosului nostru
remunerator al omenirii văzut mai înainte.
6. Priviți acolo, pe o mică parte din moșia sa, cum o sută
dintre acești bieți oameni, aproape complet dezbrăcați, trebuie să muncească non-
stop. Vedeți cum în spatele fiecărui zece dintre ei se află un paznic de sclavi la fel
de bine hrănit, înarmat cu o pușcă și o sabie și, de parcă asta nu ar fi de ajuns, ține
în mână un bici ascuțit, iar când un biet om se ridică doar o clipă de la pământ,
pentru a-și alina durerea provocată de muncă, pentru că este în mod constant
îndoit, toate membrele i-au devenit aproape rigide, uitați-vă acolo și vă veți
convinge și voi de cruzimea cu care acest paznic cu adevărat scrupulos își pune

28. imediat biciul în mișcare, în această întrebuințare are o asemenea dexteritate încât
fiecare bici scoate sânge din belșug din trupul bietului om lovit.
7. Vă veți gândi că poate acești sclavi sunt hrăniți măcar
omenește, astfel încât să primească suficientă putere pentru aceste munci, ceea ce
l-ar face pe Satana să cedeze. Nu vreau să vă spun nimic, doar să vă uitați în acest
punct și ceea ce vedeți este tocmai o masă pentru sclavi. Cauți cu siguranță un
castron; dar castronul, și nu numai unul, ci mai multe, pentru atâția sclavi, l-ar fi
costat pe proprietar bani, iar el se întreabă ce poate costa mai puțin decât astfel
de castronele și, după multă chibzuință, acest mare speculant găsește potrivit un
trunchi de copac scobit ca o iesle mare și lungă ridicată la fermă.
8. Și acum priviți mâncarea din acest bol lung, care nu
constă decât în leguminoase insuficient fierte, care aici constau în linte și fasole
sau, în zilele de sărbătoare, un fel de orz. Cu astfel de hrană se umple astfel
această troacă, iar muncitorii sunt apoi invitați fie prin așa-zisul drept al sclavilor,
fie prin pocnetul biciului.
9. Se înțelege, însă, că la această masă sunt invitați doar
sclavii care lucrează în apropiere; cei care lucrează departe primesc fie un fel de
pâine, din care voi chiar v-ați sufoca, fie, când munca de departe nu este atât de
apăsătoare, li se permite să gătească masa cunoscută într-o baracă special
construită pentru ei.
10. Dar rețineți bine, masa, cu excepția sărbătorilor legale, nu
poate dura niciodată mai mult de un sfert de oră. Oricine întârzie, atunci când se
dă semnalul de reluare a activității, este imediat întâmpinat cu cele mai dure și
rele tratamente.
11. Se mănâncă cu linguri de lemn doar de sărbători. Acum vă
puteți întreba: ce alte salarii primesc acești sclavi? Cei foarte sârguincioși, care
muncesc zi și noapte ca niște nebuni, primesc din când în când puțin rom și câteva
fructe, ba chiar și o haină uzată pe care o poartă în zilele de sărbătoare.

29. 12. Este cam atât cât își pot permite acești oameni săraci din
punct de vedere uman. Pentru ceilalți, există doar șase ore de odihnă și
binecunoscuta masă, iar acesta este tot ceea ce primesc ca salariu pentru munca
lor.
13. Acum veți întreba: un asemenea filantrop și mărinimos
proprietar de plantație nu are vreun stăpân mai presus de el în ceea ce privește
tratamentul sclavilor săi?
14. Vedeți, acest lucru nu vi-l pot arăta în imagini, dar vă spun
sincer: nu! În această privință, el este un despot absolut asupra vieții și morții
lucrătorilor săi și are dreptul de a executa un sclav neascultător cu orice fel de
moarte.
15. Dar pentru ca să înțelegeți cât de crude sunt legile lor, vă
voi arăta un exemplu, în care un astfel de lucru se repetă de sute de ori, chiar de
mii de ori. Recent, la unul dintre acești demoni, din cauza tratamentului infernal,
doi sclavi au scăpat. O casă vecină îi găzduise, pentru că aceasta mai avea cel puțin
o mică parte de sentiment uman în corp.
16. Imediat, acel demon deteriorat a recurs la autorități și și-a
revendicat fugarii. Casa vecină, care cunoștea bine legea, s-a dus imediat la
autorități și a adus un cuvânt în apărarea lor, pe baza plângerii amare a sclavilor.
17. Atunci s-a deschis imediat un proces între cei doi vecini; și
cum credeți că au rezolvat judecătorii înțelepți această chestiune? Vă voi comunica
sentința și astfel veți putea vedea foarte convenabil cum stau lucrurile în docta și
infama Americă de Nord. Aici avem propoziția care sună în felul următor:
Vecinul trebuie să-i predea proprietarului pe cei doi fugari, vii sau
morți, și să evite o amendă de o mie de lire sterline. Dacă aceștia se întorc, pot fi
livrați de vii, dar dacă refuză, atunci vecinul respectiv îi va împușca imediat și le va
aduce capetele sau corpurile întregi proprietarului, care va putea decide după
bunul plac. Dacă, totuși, cei doi fugari sus-menționați ar scăpa de execuție prin

30. fugă, atunci oricine are dreptul necesar de a-i împușca imediat, dacă îi întâlnește
pe stradă".
19. Acum trebuie să mai menționez încă un lucru, pentru ca
voi să fiți pe deplin conștienți de această ticăloșie. În hotărâre am vorbit de "la
bunul plac" al proprietarului; în ce constă aceasta cu adevărat? Atunci mai
observați puțin pe tăblița Mea. O mică scenă va răspunde suficient la această
întrebare.
20. Priviți aici, la un iaz: este un iaz de pescuit care aparține
unui astfel de proprietar de pământ și, priviți, acolo, în colțul acestui iaz, tocmai au
fost legați trei sclavi, doi bărbați și o femeie, și niciunul nu a împlinit vârsta de
douăzeci de ani. Alături de ei se află un sclav și o sclavă, care sunt deja morți;
acești doi morți sunt părinții acestor tineri.
21. Deci, uite, paznicul se ridică; căci, după cum vezi,
proprietarul se apropie cu doi așa-ziși gladiatori, cu cei doi administratori ai săi și
cu mai mulți sclavi. Vedeți, acum tinerii au o expresie teribil de speriată; ordinul
sau mai bine zis "la voia lui" către acești sărmani sună astfel: mai întâi cei doi morți
să fie tăiați în bucăți mici și apoi aruncați în iaz pentru a fi mâncați de pești. Apoi
fata trebuie dezlegată, iar toți însoțitorii, dacă au chef, se pot culca pe ea, și abia
după aceea va fi pregătită ca hrană pentru pești; cei doi tineri, pe de altă parte, vor
fi legați de un stâlp și apoi biciuiți până la moarte, și abia după aceea vor fi și ei
pregătiți ca hrană pentru pești.
22. Vedeți, acesta este aspectul condiției mult lăudate în
nordul extrem de cultivat al Americii. Judecați voi înșivă: cum ar trebui să fie
numite astfel de creaturi? Cu adevărat, în comparație, dușmanul Meu cel mai
înverșunat, prințul Întunericului, este un sclav mizerabil; într-adevăr, puteți să Mă
credeți sau nu, ați auzit de posedați care vin și sunt posedați de diavoli și de
Satana; dar vă spun că niciun satana nu s-ar lăsa determinat să intre în posesia
interioară a unui asemenea filantrop nord-american; într-adevăr, în asemenea

31. condiții orice diavol ar prefera cea mai joasă treaptă a Iadului decât să locuiască
într-unul dintre acești cultivatori de zahăr!
23. Din această mică comparație vă puteți face o idee bună
despre cum se comportă acest trafic în prezența Mea! O, vă spun vouă: cu
adevărat, fiecare fărâmă de zahăr este împovărată de Mine cu o mie de ori mai
multe blesteme; căci dacă acești monștri ar vinde în funcție de greutate sângele
vărsat, atunci acesta ar depăși de o sută de ori pe cel al zahărului obținut. Astfel,
puteți presupune că fiecare uncie de zahăr conține o sută de uncii de sânge uman
vărsat.
24. Vedeți, mi-am propus, de dragul sufletului vostru delicat,
să vă fac să aruncați o privire doar asupra părții mai bune a acestei părți a lumii,
așa că trebuie să vă mulțumiți și cu atât; pentru că, într-adevăr, dacă v-aș arăta ce
se întâmplă în jumătatea sudică a acestei țări, pixul din mâna voastră ar ceda, căci
nu ați mai fi în stare să scrieți nici măcar trei propoziții și, de aceea, de astfel de
cazuri extreme îmi rezerv să vă dau vești în al doisprezecelea și ultimul ceas, când
veți fi deja mai obișnuiți să vedeți atrocități de tot felul împreună cu Mine.
25. Aici nu vreau să vă spun nimic despre răsplata viitoare, dar
în schimb vă spun ceva nou: "Astfel de creaturi trebuie să fie complet anihilate
pentru eternitate! Amin.

32. A ȘASEA ORĂ
1. După ce v-ați uitat suficient de mult în jurul acestui punct
din America de Nord, să ne întoarcem acum privirea spre tabletă și să ne uităm din
nou la țărm, zăbovind acolo încă câteva clipe, până când această mare navă pe
care o vedeți aici, la țărm, va fi complet încărcată cu zahăr: abia atunci vom dori să
facem o călătorie cu această navă unde își va pune pânzele.
2. Acum, priviți puțin mai mult aici, în acest loc; vedeți cum
sclavii târăsc spre țărm numeroasele căruțe încărcate cu butoaie și lăzi mari. Priviți
acolo un vehicul greu, asemănător unui car încărcat cu lăzi ca un mic munte, și veți
vedea cum în fața acestui car patruzeci de sclavi sunt înhămați ca și cum ar fi boi,
iar paznicii sclavilor îi forțează cu biciul să accelereze transportul, și cum de fiecare
parte a acestui car de munte un număr de sclavi trebuie să-l protejeze de
accidente cu drugi și frânghii, iar de îndată ce carul face doar o oscilație
perceptibilă, biciul crud este fluturat deasupra capetelor lor.
3. Și vedeți, acum au ajuns destul de aproape de coastă; cu
căruțele a mers bine. Dar nu ați observat că o roată a carului s-a rupt sub greutatea
lui și, vedeți, douăzeci de sclavi sunt striviți sub greutatea imensă a carului enorm
de încărcat, iar cealaltă jumătate care nu a ținut carul este maltratată cu cruzime
și, după cum vedeți, nici măcar sclavii care făceau echilibristică pe margini nu sunt
cruțați cu această ocazie, și asta doar pentru că dintr-un cufăr prost închis în
partea de sus a căruței, în urma căzăturii puternice, abia trei uncii de zahăr pudră
s-au vărsat printr-o crăpătură, astfel că cel puțin trei sclavi trebuie să compenseze
cu viața această mare pagubă; și toată vina, care se găsește în acești custozi
abominabili și în beția lor aproape neîntreruptă, trebuie să fie plătită de acești miei
nevinovați ai umanității.

33. 4. Acum, vedeți, călăii aceia s-au săturat de biciuit; așa că se
adoptă un nou sistem, se aduc căruțe noi și mici, și cu acestea toate lăzile sunt
aduse la mal în mijlocul gemetelor și plânsetelor sclavilor. Ei bine, vedeți, totul a
fost adus acolo.
5. Englezul ia în primire bunurile și își reglează conturile cu
contabilul curent al proprietarului plantației de zahăr. Dar acum aceste lăzi trebuie
să fie aduse și pe navă, iar această muncă, care era inclusă în contract, revine acum
sclavilor. Vedeți cum, în căruțe mici, transportă adesea sute de lăzi grele; dar, din
fericire, niciuna dintre lăzi nu cade în mare, ceea ce se întâmplă uneori cu
adevărat, mai ales când unul dintre contractanții de sclavi are prea mult coniac în
stomac și își chinuie bieții supuși pentru a trece timpul.
6. Când în astfel de ocazii se întâmplă o pagubă atât de
mare, pentru că membrele slăbite ale sclavilor nu sunt capabile să ridice un astfel
de cufăr în întregime în căruță, iar acesta cade în apă, și chiar dacă este imediat
pescuit de sclavi și nici măcar o picătură de apă nu a pătruns în conținutul său,
atunci astfel de muncitori neglijenți sunt biciuiți aproape până la moarte, sau
uneori, după dispoziția crudă a unor astfel de custozi, chiar împușcați imediat și
aruncați în mare; și acești bieți oameni sunt abia atunci în afara pericolului, când
marfa a fost adusă în siguranță pe navă, unde, desigur, căruțele sunt aduse din nou
acasă, iar în locul lăzilor, custozii se campează pe acestea, de unde apoi, pentru
distracția și plăcerea lor, trebuie să meargă într-un galop constant, pe care ei, cu
biciurile lor, știu foarte bine cum să execute acest mers rapid.
7. Poate vă întrebați: ce s-a întâmplat cu cei care au fost
zdrobiți? Eu vă spun că nimic, ci priviți aici și convingeți-vă cu ochii spiritului vostru,
cum unii de jos, cu mâinile și picioarele rupte, gem, plâng și se tânguiesc, cerând
ajutor în felul lor; credeți că vor aduce un chirurg sau vor fi duși la vreun spital
pentru sclavi? Oh, te înșeli! Aceste ființe infernale au un sistem de vindecare mult
mai rapid decât voi, căci fiecăruia i se pune o piatră la gât și este aruncat pe fundul
mării, și în acest fel se vindecă pentru eternitate!

34. 8. Acum, poate că veți întreba din nou: când acești sclavi
galopanți vor ajunge la conac cu însoțitorii lor, vor primi acești bieți oameni măcar
o oră de odihnă, sau poate chiar o pauză? Oh, vedeți, în acea țară nu este ceva
obișnuit, dar se întâmplă des, atunci când proprietarul este prea inuman, ca ei să
fie maltratați pentru nepăsarea lor încă o dată sub comanda proprietarului barbar
pentru propria satisfacție. Și ați vrea să știți care este numărul real al acestor
nefericiți, a căror soartă în sfera nefericirii nu oferă absolut nici o varietate
importantă? Pe întregul teritoriu al statelor libere din America de Nord sunt
aproximativ 11 milioane de sclavi; și nu trebuie să credeți că printre acești sclavi se
află numai negri, ci între ei se află cel puțin un sfert de albi.
9. Dar cum există o lege care interzice înrobirea albilor,
acești sclavi albi sunt vopsiți în mod expres în negru și "întunecați". Ei bine, după
ce am observat aproape totul, atunci să urcăm din nou la corabia care, după cum
vedeți, tocmai acum, cu pânzele pline, se grăbește să iasă din port. Priviți acum
cum marinarii, ca niște acrobati, își fac echilibristica pe lonjeroanele pânzei; priviți
aceste fețe arse de mare, cu goliciunea lor acoperită de zdrențe mizerabile. Priviți,
cât de urâte sunt, ce aspect malefic au, de parcă ar aparține unei alte succesiuni de
ființe, în loc să aparțină oamenilor.
10. Vedeți, acești oameni sunt, așadar, marinarii englezi mult
discutați. O, umanitate! În ce adâncuri te-a scufundat lumea ta! Cât de departe ești
de Mine, de Sursa originară a Vieții, și cât de aproape ești de abisul ruinei tale
veșnice! Adâncurile mărilor nu te înspăimântă, iar furtunile Mele fluieră și răcnesc
în zadar pe fruntea ta; nu cunoști pe nimeni deasupra ta decât pe tine însuți!
Privești fix, este adevărat, cu presupusa ta vedere ascuțită, mult dincolo de
suprafața înșelătoare a valurilor.
11. Prevezi furtuna și cunoști toate stâncile și bancurile de
nisip din mare. Plutești fără griji între viață și moarte, pe scânduri slabe, peste
abisuri imense, pe o suprafață instabilă, de la o țară la alta a lumii, dar nu te
gândești la faptul că și Eu, nu mai sunt Tatăl tău, ci Judecătorul tău inexorabil, sunt
la bordul palatului tău plutitor de scânduri. Calea ta îți este cunoscută, și în

35. brazdele mării îți cunoști bine drumul; vezi, timpul tău este pe sfârșite, ating cu
degetul adâncurile Pământului, și acolo unde tu nu bănuiești, ți-am pus în cale noi
stânci, stânci pe care nu le cunoști, și Eu, Cârmaciul invizibil, voi ști bine cum să
arunc în calea ta biata și abjecta ta operă, această carcasă rușinoasă, care este
înghesuită complet cu murdăria speranțelor tale rușinoase, împotriva noului front
dur de stânci necunoscute ție, și astfel să te ruinez.
12. Oh, uite, această navă ambalată aleargă chiar acum în
brațele unei stânci atât de necunoscute. Priviți și nu vă speriați, căci vântul o
împinge acolo, iute ca o săgeată. Ei nu bănuiesc nimic, pentru că nu am ridicat
stânca deasupra suprafeței apei. Dar uite acum, încă două clipe și nenorocita
carcasă(nava) se va sparge, împreună cu tot conținutul ei. Uită-te acolo acum!
Uite, acum se izbește cu mare violență de stâncă. Vedeți cum este complet distrus
și cum nava începe să se scufunde. Priviți cum marinarii se grăbesc să dezlege
bărcile de salvare suspendate de marea navă și cum unii, cu mare repeziciune,
prind împreună scânduri și își construiesc o plută pentru a rămâne pe linia de
plutire.
13. Priviți, epava este suspendată de această stâncă și un
număr mare de oameni se agață de coastele navei care încă mai ies la suprafața
apei. Un număr mic de oameni plutesc în nenorocita ambarcațiune și își găsesc o
moarte sigură; dar căpitanul și proprietarul mărfii se strâng lângă catargul care iese
în afară și se luptă, cuprinși de o mare disperare, acum, în a treia zi de la naufragiu,
cu moartea; la fel și ceilalți naufragiați de pe coastele navei.
14. Credeți că unul dintre acești oameni M-a implorat să îi ajut?
Numai că căutarea lor este inutilă, pentru că voi dirija cu înțelepciune celelalte
corăbii astfel încât să nu se apropie de acest loc. Priviți acum cum cei doi care se
înghesuie lângă catarg se luptă unul cu celălalt; ați crede că prin această luptă ei
încearcă să se agațe mai bine de catarg. Ai crede că prin această luptă vor încerca
să se agațe mai bine de copac, numai că prin această luptă pun la cale altceva, și
anume că fiecare ar vrea să-l ucidă pe celălalt din lipsă de hrană, ca să primească
ceva de mâncare!

36. 15. Dacă te uiți la coastele navei, acolo poți fi deja martor la o
masă asemănătoare, căci un alt negustor englez cu soția sa iubită, care s-a agățat
de el, tocmai acum îi devorează sânii cu mare lăcomie. Și vedeți, această devorare
a celuilalt continuă de obicei până când rămâne doar unul singur, iar acesta din
urmă va lua asupra sa și va mânca cât de departe poate ajunge; această scenă se
termină de obicei după câteva ore cu o hemoragie.
16. În ceea ce privește oasele, le roade cât poate de mult, iar
ceea ce rămâne, apoi le blestemă adesea și le aruncă în mare. Și, din moment ce
acum nu mai este nimic de trăit și de văzut aici, atunci haideți să ne urmăm din
nou cele trei bărci de salvare și să vedem cum se termină aici! Ei bine, uite, există
deja una aici; dar în ea sunt înghesuite doar trei ființe care sunt mai mult cadavre
decât oameni; aceștia sunt trei eroi care, după ce au aruncat restul companiei în
apă, și-au impus legea de a nu se mânca unii pe alții și de a se abandona la o
întâmplare oarbă cu puțina viață care le-a mai rămas.
17. Cu asta nu mai trebuie să zăboviți cu cei trei, ca să le
punem repede capăt; priviți acolo, un val puternic lovește fragila barcă de salvare,
iar un rechin cuminte așteaptă deja cu nerăbdare conținutul acestei bărci de
salvare pe care o însoțește deja de atâta timp ca un tovarăș de drum fidel. Și acum,
uite, valul și-a făcut datoria și rechinul și-a devorat prada mult așteptată. Și aici nu
ne-a mai rămas nimic la care să ne uităm, așa că vrem să căutăm o altă barcă de
salvare. Poate vă gândiți: unde se vor găsi acestea? Dar Eu vă spun: nu vă
îngrijorați, cel care caută împreună cu Mine nu va găsi nimic greu. Ei bine, uite,
este deja aici! Numărați oamenii care sunt încă înăuntru; nu vă va fi greu să
reconstituiți scena. Atunci de ce nu numărați? Spuneți că nu vedem pe nimeni.
Apoi, mergeți puțin mai aproape și priviți în barca de salvare care se clatină; nu
vedeți decât oase roase, și este abia a zecea zi de la naufragiu!
18. Acum ai vrea măcar să știi unde s-a dus ultimul care a ros
acele oase, pentru că nici el însuși nu a putut mânca totul până la os. Ei bine,
atunci, întoarceți-vă puțin privirea în lateral, priviți, acolo, în jumătatea cea mai
vestică a tăbliței, se ridică din apă o stâncă acoperită de mușchi, de câțiva metri

37. pătrați. Priviți, acolo, ghemuit în mijlocul acestei insulițe extrem de mici, se află
ultimul din barca de salvare, în disperare totală, și cum adună mușchiul și iarba
mică și o poartă în gură.
19. Vedeți, aceasta este soarta ultimului, și este și singurul
dintre toți naufragiații pe care o altă navă îl va lua peste două zile și care este încă
în viață, pentru a putea relata ce s-a întâmplat aici, și este și singurul care, cel puțin
pe această mică insulă, a început să-și amintească puțin de Mine. Să-l lăsăm deci să
aștepte mântuirea și să vedem acum unde este pluta.
20. Priviți, iat-o, plutește! Vedeți, nici aici nu a mai rămas
nimeni, dar câteva oase sunt prinse de o scândură cu o frânghie și, la fel, acolo, în
mijlocul plutei, o sticlă neagră cu dop de plută; Ultimul supraviețuitor a notat
naufragiul ca fiind al său și le-a legat, împreună cu sticla, tot cu o frânghie de o
scândură, ocazie cu care, în slăbiciunea sa, a alunecat nesăbuit cu un picior în apă,
s-a mai ținut de scândură cu mâinile, până când chiar un rechin gurmand i-a smuls
jumătate din corp, iar în cele din urmă a devorat cealaltă jumătate!
21. Acum, vedeți, suntem la sfârșitul călătoriei noastre pe
mare; și din moment ce aici, așa cum spune unul dintre proverbele voastre, chiar și
moartea și-a pierdut drepturile, adică nu mai există nimic, atunci și noi vrem să
renunțăm la drepturile noastre vizuale, acolo unde moartea ne-a luat totul din
vedere, așa că haideți să ne întoarcem puțin pe tabletă și să vedem ce ne oferă
marea, dacă nu găsiți ceva memorabil gata făcut și plutitor la care să vă uitați.
22. Uite aici! Un pachebot englezesc plutește în această
direcție. Pe punte nu se află nimeni în afară de marinari și de timonier. Vreți să știți
ce conține? Ei bine, atunci, uite! Acum voi trânti asupra acestei corăbii o Efta, și
imediat corabia va deveni transparentă ca și cum ar fi făcută din sticlă, iar
conținutul ei va sări în fața ochilor tăi cu totul înfiorător; și atunci voi spune: "Efta!
Acum uitați-vă și judecați ce se află înăuntru. În spațiile inferioare ale navei se află
trei sute de persoane de ambele sexe, împovărate cu lanțuri grele, aproape
complet dezbrăcate; priviți-le trupurile cât de subțiri sunt, numărați vânătăile
sângerânde și priviți mâncarea mizerabilă care li se dă, nu de la o zi la alta, ci de la

38. o săptămână la alta, constând în doar o treime de kilogram de pâine tare ca piatra,
împreună cu un ulcior de apă putredă de persoană.
23. Priviți cum, într-un colț, un om destul de bătrân, la
picioarele căruia sunt deja atașați câțiva șobolani, îl roagă pe temnicerul care
tocmai a intrat să-l lase să moară. Vedeți acolo, într-un alt colț, o adevărată Venus
feminină, conform noțiunilor voastre de frumusețe, cu brațele ei moi prinse în
lanțuri, în chinuri strigă și imploră să fie aruncată în mare, sau să i se elibereze
măcar o mână, ca să-și poată scoate mizeria mușcătoare de pe nas. Ce face
tutorele? El ia o mătură înțepătoare și i-o pune în fața nasului, pentru ca ea să se
poată curăța; în acest fel o zgârie și îi murdărește întreaga față, astfel încât, în cele
din urmă, aceasta este plină de ulcerații și de materii purulente.
24. Iar dacă se plânge de un astfel de tratament, atunci este și
mai aspru pedepsită. Uită-te aici la picioarele ei. Oh, aceste piciorușe delicate! Cu
numai trei săptămâni în urmă cum erau ținute în mare stimă de un libidinos și
bogat ticălos englez; numai că promisiunile lui bogate de a o seduce pe această
fată nu au produs prea mult efect, așa că lașitatea răzbunării lui a găsit o cale de a
se răzbuna și, printr-o corupere secretă a judecătorilor, a acuzat-o pe biata fată de
un furt considerabil și inexistent, iar acum este deportată așa cum o vedeți acum.
25. Și așa cum aici această biată fată este deportată ca
delincventă, în acest grup mai sunt încă câteva, și chiar acolo, în colțul opus, vezi
un bărbat în lanțuri încă destul de tânăr care, pentru că era singurul moștenitor al
unui om bogat, după moartea tatălui său a fost adus aici tot de propria mamă cu
ajutorul unuia dintre iubiții ei rușinoși.
26. Nu dorim să urmărim mai departe povestea ei, ci să
aruncăm o privire retrospectivă asupra picioarelor delicate și frumoase ale
frumoasei noastre prizoniere. Priviți cu câtă sârguință sare să alunge paraziții de pe
navă, ca nu cumva picioarele ei să semene cu cele ale acelui bătrân, și priviți-i și
mai atent picioarele cum, prin această mișcare continuă, a format deja o adevărată
covată de șobolani! Și credeți că aceste bestii putrede ale navei coboară măcar
pentru a îndepărta aceste paraziți uciși, o, nu, nu, nu fac asta; mai degrabă preferă

39. să afume zilnic cu gudron această parte nefericită a navei pentru a preveni prin
aceasta apariția unor boli la bord.
27. Veți crede cu siguranță că o astfel de cruzime este dincolo
de orice imaginație și, cu siguranță, medicii și preoții trebuie să vegheze la
respectarea prevederilor legii; Vă asigur însă că în Anglia fiecare navă, când
părăsește portul, nu are în vigoare altă lege decât cea a căpitanului, și nu durează
mult până când întreaga autoritate a navei este adusă sub o singură cauză, și
astfel, sub același acoperiș, chiar și de multe ori domină o singură infamie, așa că
nu trebuie să vă explic, așa cum a fost cazul aici, că o tânără deportată atât de
frumoasă, prin faptul că nu a ținut cont de pasiunile sălbatice ale comandanților
adesea beți și nu s-a lăsat folosită pentru orice josnicie libidinoasă imaginabilă, a
primit deja cea mai deplorabilă sentință din această lume. Vedeți, chiar și acum
veți înțelege de ce acești paraziți nu sunt aruncați de pe navă.
28. Aceasta nu este însă singura pedeapsă pe care o astfel de
sărmană deportată trebuie să o suporte; în plus, tovarășele sale de ambele sexe îi
strigă în continuare înjurături oribile, pentru că numai de ea ar depinde să le facă
soarta mai suportabilă. Și mai privește puțin în jurul tău în aceste camere ale
durerii, și du-te acum cu privirea în sus, în camerele splendide ale stăpânilor
corăbiei; vezi ce bine se descurcă ei! Vinul spumant se toarnă în cupele lor; cu toții
țin un toast pentru căpitanul lor, iar unul dintre ei chiar strigă: Ura pentru
frumoasa noastră prizonieră! Și toți se alătură ca și cum ar fi cuprinși de o nebunie
irepresibilă.
29. Și vedeți, acum ofițerii complotează între ei; ce pot avea în
minte? - veți întreba. Nu vă preocupați de acest mister, căci nu este decât un truc
obraznic pentru a cuceri frumoasa și săraca prizonieră. Și tu ce crezi, în ce constă
acest truc obraznic? Vedeți, această împușcătură nu constă în nimic mai mult
decât atât: fermecătoarea fată va fi acum eliberată imediat din lanțuri și va fi
supusă fără întârziere unui tratament medical eficient; iar când își va reveni, i se va
face o cerere oficială de căsătorie, prin care va putea deveni soția unuia sau altuia
dintre ofițeri.

40. 30. Biata fată nu-și dă seama de înșelăciune; este prea
speriată de tortura infernală la care a fost supusă în camerele inferioare, așa că se
căsătorește sub o binecuvântare falsă dată nu de un preot, ci de un marinar
deghizat; în acest fel, pretinsul ei soț poate profita de ea, iar în timpul nopții un
altul intră în mod arbitrar în camera ei, și astfel biata noastră prizonieră devine,
fără știrea ei, prostituata navei. În ceea ce privește stomacul, cu siguranță nu-i
lipsește nimic și se lasă amăgită de ideea fericită că și-a găsit norocul aici; dar ochii
i se deschid abia când ajunge în Golful Batanj, o coastă a Australiei, unde, la fel ca
și ceilalți criminali, este lăsată să fie biciuită pe viață. Soarta acestor nefericiți va
urma în ceasul al șaptelea.
A ȘAPTEA ORĂ
1. După ce vom fi observat suficient de mult această navă în
activitatea ei nefastă și semnificația ei nu vă va mai fi necunoscută, atunci, lăsând-
o în urmă, să facem un salt înainte și să examinăm puțin mai devreme țara cu
patru nume, care, conform clasificării voastre, se află între 131 și 171 grade de
longitudine estică, precum și între 10 și 30 grade de latitudine sudică. Într-adevăr,
acest lucru este necesar pentru voi, deoarece nu sunteți încă familiarizați cu natura
sa, cu subdiviziunea sa, precum și cu condițiile sale climatice; și astfel, priviți aici, în
această tabletă care vă este bine cunoscută!

41. 2. Țara care vă este prezentată, observați-o bine, este
propriu-zis Australia, sudul Indiei, Oceania și Polinezia. Vedeți, partea sudică a
acestei țări este încă formată din mocirle și mlaștini nesfârșite, în care, dacă vreți
să vă uitați mai atent, veți descoperi o cantitate nenumărată de monștri și insecte
otrăvitoare de toate felurile.
3. Priviți spre sud, cum o infinitate de insule de corali într-
un lanț se întind aproape până în regiunea Polului Sud; din acest motiv, coasta
sudică a acestei țări nu poate fi ocolită, la fel cum este la fel de imposibil să ajungi
pe uscat pe această coastă sudică, care de fapt nici măcar nu este o coastă, și să-i
explorezi natura. Această cunoaștere este cu atât mai dificilă cu cât această țară
este formată în cea mai mare parte din câmpii nesfârșite, care sunt întrerupte doar
ici și colo de mici dealuri nesemnificative; pentru că nu există munți importanți în
această țară, cu excepția câtorva corali și roci de ardezie de-a lungul coastelor.
4. Acest pământ cunoscut până acum are pe continentul
său o suprafață de aproape două sute de mii de mile pătrate; pe această suprafață
trăiesc aproximativ două milioane șaizeci de mii de oameni. Regiunile cele mai
locuibile se află mai ales de-a lungul coastei de est, care ar trebui să vă fie deja mai
mult sau mai puțin cunoscute, cum ar fi marile domenii sub numele de:
Carpentaria, Arehmesland, Witsland, Edelsland, Eintrachtland, Leuwiesland,
Kuntsland, Flintersland, Baudingsland, Grantsland și alte nume mai puțin
cunoscute, care nu prezintă interes. Pe această coastă estică există un loc de
debarcare numit Botanj Bay, unde, în decursul unei perioade de timp de numai
zece ani până în prezent, englezii au debarcat aproximativ o sută șaptezeci de mii
de infractori, iar de acolo au fost distribuiți între diferitele proprietăți mari.
5. Dar nu numai pe coasta de est există o astfel de
destinație, ci și pe coasta de vest au debarcat acum aproape în majoritate
deportați. Acolo vezi un râu care aici se varsă în mare; se numește Râul Lebăda, iar
pe malurile sale vezi și că a fost construit un oraș frumos, de unde se face acum o
colonizare, folosind tocmai condamnații deportați acolo; dar cu rezultate mult mai
proaste decât pe coasta de est; căci aici se vând de obicei doar cei mai răi englezi,

42. conform înțelegerilor făcute cu olandezii cărora le aparține această coastă, pentru
a cultiva o regiune foarte neospitalieră.
6. Pe coasta de est, adică în golful Botanj, a fost construit de
mult timp un oraș; se numește Sydney, așa cum întreaga coastă se numește New
South Wales. Deocamdată, însă, observați doar punctul vestic; apoi, după ce vom
vedea că nava noastră acostează în golful Botanj, dorim să mergem aici, unde
martiriul oamenilor este de neconceput mai rău decât pe coasta de est. Dar înainte
de a examina acest spectacol principal, vreau să vă familiarizați mai bine cu țara în
sine, pentru a vă face o idee reală despre ce înseamnă și cum este să veniți aici, fie
că sunteți vinovați sau nevinovați.
7. Priviți acum cum arată interiorul teritoriului. Te gândești
că aceste întinderi, fără margini pentru ochii tăi, nu sunt decât niște petice pur
împădurite. Oh, nu, Eu am spus; aceasta este iarbă, și nu ar trebui să fiți surprinși
dacă ici și colo vedeți iarbă înaltă de trei sau patru oameni. Această iarbă seamănă
cu așa-numitele stufărișuri și nu există altă modalitate de a o dezrădăcina decât
prin foc, atunci când a devenit uscată. Dar focul trebuie să fie aprins când suflă
vânturile de nord, căci vânturile de sud sufocă acest foc.
8. Cu siguranță v-ar plăcea să vedeți și o pădure de copaci;
numai că aici sunt foarte puține astfel de păduri, iar copacii care cresc mai ales în
regiunile sudice sunt adesea mari și abia dacă sunt înalți, la fel ca unele dintre
ierburi, și dau foarte puține fructe comestibile. În partea de nord, precum și pe
coastele estice, există cu siguranță deja adesea culturi de alte tipuri, care, totuși, în
general, nu prea prosperă și își schimbă treptat natura chiar considerabil.
9. Astfel, perele devin adesea complet lemnoase și mai late
la tulpină decât la corolă. La cireșe, sâmburii cresc în afara pieliței, iar fructele
devin apoase, iar modificări similare, care vi se par destul de ciudate, se întâlnesc
și în diverse alte plantații. Cele mai bune dintre toate sunt nucile în formă de
spirală, care nu vă sunt încă cunoscute, precum și nucile de cocos, smochinele, așa-
numitele roscove și un fel de specie de prune-pepene de-a lungul coastei nordice.

43. 10. Cu toate acestea, trebuie avut mare grijă ca nucile în
formă de spirală să nu fie înțepate de o anumită insectă roșie; dacă o astfel de
nucă înțepată cade în pământ, atunci din ea iese o plantă malefică foarte
otrăvitoare, care este de zece ori mai rea decât așa-numitul Bohonupas; Pentru că,
de îndată ce frunzele sale au ajuns la o înălțime de un metru deasupra solului,
atunci aceste frunze emană o expirație otrăvitoare atât de puternică și de
devastatoare, încât nu numai că ucide toate animalele și oamenii care se apropie
de ea, dar provoacă foarte des, în apropierea unei ore de mers pe jos, o devastare
atât de violentă a plantelor, încât în scurt timp nu mai crește acolo nici măcar o
mică plantă de mușchi, ci totul se usucă și devine un fel de cenușă.
11. Din fericire, această plantă nu vegetează mai mult de șase
luni, dar iarna moare imediat și devine astfel inofensivă. Și pentru că am analizat
puțin regnul vegetal, să aruncăm o scurtă privire și asupra regnului animal. Mai
întâi de toate, priviți cerul, cum este plin de vulturi mari și albi, care în forță și
agilitate întrec toate celelalte specii. Râvna lor, mai ales în timpul iernii, este atât
de mare încât, mai departe în interior, atacă oamenii ca niște lupi zburători.
12. În afară de acestea, mai există încă o specie de păsări
feroce care seamănă aproape cu struții; în loc de pene, au puf, iar unele nu au
aripi, dar altele au aripi ca cele ale liliacului. Aceste păsări au adesea picioare
foarte lungi și pot, cu ajutorul acestora, să alerge atât de repede încât le este ușor
să parcurgă 16 km într-o oră. Când ajung la prada lor, o doboară cu un picior și
apoi devorează mâncarea astfel pregătită. Să nu luăm în considerare armata de
păsări mici și inofensive.
13. Printre altele, există un patruped, un mamifer cu un cioc
puternic; numele său propriu ar fi "pasăre-lup". Acest animal de felul său este mai
crud decât orice tigru. În ceea ce privește solul și mlaștinile, este o adevărată casă
pentru șerpi și tot felul de șopârle, printre care se numără câteva specii dotate cu
aripi; cu siguranță nu toate speciile sunt otrăvitoare, dar mai mult sau mai puțin
dăunătoare.

44. 14. În interior se întâlnește adesea o specie mare de lilieci
care sunt foarte otrăvitori și care posedă în privirea lor, chiar mai rău decât șarpele
cu clopoței, un efect magnetizant, astfel încât dacă privirea unui astfel de liliac a
prins pe cineva în ochi, Dacă nimeni nu-i vine în ajutor și nu-l ucide pe liliacul care
zburdă în jurul lui, acesta va suge până la ultima picătură de sânge din el, iar apoi,
după ce se satură, zboară departe de el, șuierând puternic.
15. În ceea ce privește vremea, se poate spune că este un
adevărat cameleon, deoarece, cu excepția unor regiuni estice și nordice, este atât
de schimbătoare încât, în anumite regiuni, într-o singură zi se pot întâlni toate cele
cinci condiții meteorologice.
16. De ce toate acestea sunt atât de ciudat aranjate vă va fi
făcut cunoscut la timpul potrivit, dar puteți lua notă în avans: am legat pentru
anumite țări ale Pământului scopuri cu totul diferite de cele care trebuiau să fie
supuse lăcomiei rușinoase a oamenilor de dinainte de timp. Dacă, totuși, oamenii,
în nebunia lor, pătrund înainte de vreme în țări care nu sunt încă coapte, atunci
este drept să li se întâmple ceea ce li se întâmplă copiilor neglijenți, care mănâncă
fructe imature și boabe otrăvitoare. Cu toate acestea, așa cum s-a spus deja, într-o
ocazie viitoare veți primi o mulțime de informații despre acestea.
17. Și acum, vedeți, în timpul cât am rătăcit pe aceste
meleaguri, corabia deja bine cunoscută de voi a aruncat ancora în portul din Golful
Botanj, și vedeți, este deja aici! Pentru că atunci când ai totul în fața ta într-o
singură imagine, nu trebuie să faci o călătorie lungă pentru a ajunge într-un punct
fix. Observați bine acum, spun din nou: "Epheta!", și vedeți, nava a redevenit
transparentă, până la fund.
18. Mai întâi de toate, priviți cu atenție pe fermecătoarea
noastră, ca să zic așa, consoartă! Observați cât de slabă este, astfel încât abia se
poate ridica de pe scaun. Acum du-te puțin mai departe în cabina căpitanului. Vezi
cum trei coloniști sunt deja acolo examinând cu atenție listele împreună cu el, și
tocmai în prezența guvernatorului local. Acum vedeți că douăzeci de nume au fost

45. tăiate, iar printre ele se află și bătrânul nostru, dar numele vrăjitoarei noastre nu a
fost tăiat.
19. Vedeți, acum acestea, adică listele, sunt semnate și
confirmate de guvernator, iar gardienii prizonierilor coboară acum, îi eliberează pe
prizonieri, apoi leagă mâinile la spate și îi împing pe puntea vasului, astfel aranjați.
Acum, iată că acești gardieni ai prizonierilor intră și ei în cabina frumoasei noastre
fete, îi spun soarta ei, o dezbracă de haine și, în același timp în care îi leagă mâinile
la spate în mod egal, ea cade în disperare neputincioasă, iar ei o târăsc pe punte
până la ceilalți.
20. Vedeți cum cade la pământ în fața presupusului ei soț,
cum îl imploră cu toată tăria și puterea pe care o poate avea doar inima unei femei
și cum îi expune cât se poate de mult, cum a fost condamnată fără vină la această
teribilă deportare și cum el a profitat în mod rușinos de nenorocirea ei, ea care era
pură ca Soarele, folosindu-se de ea mai rău decât o prostituată de bordel englezesc
pentru marinari.
21. Priviți acolo și vedeți un om care se declară pentru religia
creștină! Vedeți cum, ca un mare sultan, le ordonă gardienilor prizonierilor să
închidă gura acelei bestii urlătoare, adăugând că, dacă ea nu va tăcea ca ceilalți, să
o pedepsească imediat cu treizeci de lovituri de bici. Iată, vedeți, acesta este
efectul rugăciunii ei! Vedeți cum doi bătăuși o leagă de catargul cel mai mic cu o
frânghie la piept și la picioare și vedeți cum biata nenorocită este biciuită de
nenumărate ori de supraveghetorul prizonierilor.
22. Acum, după ce picioarele, de sus până jos, i-au fost tăiate
de biciul ascuțit, este dezlegată și imediat, împreună cu ceilalți criminali, este
coborâtă pe frânghii de pe marginea navei în bărci mici și astfel, sângerând, este
adusă la țărm și, de către guvernator, este pusă imediat la dispoziția colonistului
respectiv.
23. Credeți că a fost dusă la vreun spital de acolo? Atunci vă
înșelați! Leacul pentru aceste răni nu constă în nimic altceva decât în a pune o

46. astfel de persoană să stea timp de o jumătate de oră în apa mării, unde este foarte
puțin adâncă. Aceasta este faimoasa cale curativă de acolo. Ajută într-adevăr, dar
imaginați-vă durerea arzătoare, mai ales pentru o fecioară atât de hipersensibilă!
Acum am terminat aici. Vrem doar să mai aruncăm o privire pentru a vedea ce se
întâmplă în continuare cu acești nefericiți.
24. Priviți, aici, mai departe în interior, conform calculelor
dumneavoastră, la aproximativ o sută de mile de coastă, cum acești bieți oameni
cu uneltele lor de lucru, sub conducerea mai multor supraveghetori, trebuie să se
lupte cu toate dificultățile pe care le cunoașteți oarecum din descrierea acestei
țări; cum se află, ca să spunem așa, între două focuri. Aici, conform proverbului
vostru, înseamnă de fapt: "Bea sau îneacă-te!". Ce importanță poate avea pentru
un astfel de colonist principal, dacă douăzeci sau treizeci dintre angajații săi, cei
mai mulți dintre ei încă legați cu lanțuri, sunt devorați de șerpi, sau dacă ei, adesea
în iarba înaltă și întinsă, se scufundă în mlaștinile care apar brusc, sau dacă unul
sau altul este atacat și sfâșiat de binecunoscutele acvile; sau dacă încă mai mulți
pier prin îndepărtarea vreunei plante otrăvitoare înmugurite, cunoscute de voi.
25. Vedeți, unui astfel de colonist îi pasă puțin sau deloc de
toate acestea, pentru că locuința lui este suficient de bine asigurată chiar și fără
acești muncitori nou-veniți. Dacă, totuși, poate câștiga o parte considerabilă din
pământ prin aceste noi încercări, atunci este în regulă pentru el; dar dacă, în ciuda
încercărilor sale crude, întreprinderea eșuează, nu contează deloc pentru el,
pentru că este, după cum spune el, la fel de bine aprovizionat.
26. Credeți că, atunci când acești infractori au recuperat un
nou teren, acesta este apoi concesionat unuia sau altuia dintre ei pe bază de
arendă? Oh, nu, spun Eu; un astfel de colonist folosește pământul în cu totul alt
scop. El face să fie construite case de muncă ici și colo, dar tot ceea ce produce
pământul îi aparține, de la A la Z. Muncitorii primesc doar cele mai mizerabile
beneficii. Muncitorii nu primesc decât o hrană foarte slabă, abia comestibilă, iar
dacă uneori nu vor să moară de foame, prind șerpi și șopârle, le taie capetele, le

47. prăjesc într-un foc de paie și mănâncă această carne cu cea mai mare poftă; căci și
aici se potrivește bine cunoscutul proverb: "Foamea este cel mai bun bucătar".
27. Într-adevăr, această foame a unora este adesea atât de
mare încât nici măcar nu-și fac timp să prăjească un astfel de șarpe, ci, după ce au
fost lipsiți de cap, piele și măruntaie, îl mănâncă imediat așa. O nouă plagă pentru
acești bieți indivizi este atunci când, mai ales în partea de nord, dau peste
aborigenii care sunt arcași desăvârșiți și îi resping cu săgeți otrăvite, sau îi iau
prizonieri și îi mănâncă cruzi.
28. Vedeți, toate aceste greutăți, fără număr și fără măsură,
trebuie să fie suferite aici de acești bieți oameni; ca să nu mai vorbim de pedepsele
pe care le primesc de la supraveghetorii și superiorii lor, care sunt chiar mai
inumane decât cele din America de Nord, pedepse care nu pot fi comparate în nici
un fel cu calamitățile din țară.
29. Și uite, chiar și biata noastră fată este deja aici, cosind
iarba. În țara dumneavoastră, cositul ierbii este o muncă plăcută; aici, însă,
muncitorii au de-a face, la propriu, cu păduri primordiale de iarbă, în desișurile
impenetrabile ale cărora, mai ales în sezonul estival, trăiesc nenumărate insecte
puternice și înțepătoare, care se năpustesc asupra acestor muncitori cu atâta
violență încât, după câteva zile, nu mai rămâne decât scheletul pur.
30. Dar dacă această lucrare se face iarna și tocmai cu ajutorul
focului, atunci nu de puține ori se întâmplă ca focul să devină atât de violent încât
flăcările să se răspândească pe pământ, adesea ore întregi, prin iarba uscată; iar
dacă bieții oameni care au dat foc nu fug suficient de repede, atunci fie sunt arși
complet, fie sunt adesea arși grav pe tot corpul. Cea mai grea treabă, însă, este
atunci când focul se stinge undeva, după care bieții artificieri trebuie să alerge ore
întregi peste cenușa care de multe ori încă arde, pentru a reaprinde focul acolo
unde s-a stins. În realitate, li se permite să lege un fel de scândură sub tălpile
picioarelor, dar aceste scânduri sunt adesea arse până la jumătate, astfel încât este
același lucru și tălpile picioarelor sunt adesea arse până la picior, oricum.

48. 31. Ca să nu mai vorbim de alte nenumărate calamități și boli
care se ascund în această țară! Nu este nevoie să vă mai spun nimic despre Coasta
de Vest decât că acolo lucrurile sunt de zece ori mai inumane decât pe Coasta de
Est, motiv pentru care colonizarea însăși face progrese nefericite.
32. Vedeți, vina pentru toate acestea nu este altceva decât
lăcomia rușinoasă a oamenilor așa-zis "morali" și chiar "creștini". Faptul că nu vă
permit să vă mai uitați la astfel de cruzimi vă va fi ușor de înțeles fără prea multă
reflecție; pentru că, într-adevăr, oamenii își îngrămădesc păcatele până la al treilea
cer. Mai multe nu trebuie să vă spun.
33. Și așa pentru astăzi Amin; Ora a opta vă va dezvălui lucruri
și mai mari și mai memorabile.
A OPTA ORĂ
1. Acum că am îmbrățișat cu privirea continentul australian,
am dori să mai facem o mică vizită în cele mai importante insule, pentru a vedea
cum merg lucrurile și acolo. Am menționat doar statele insulare majore, deoarece
există încă un număr incalculabil de insule mici în ocean, care sunt, totuși,
guvernate fie de continent, fie de statele insulare mai mari.

49. 2. Cu adevărat, nu ai putea găsi printre miile de insule mici
din Ocean una care să nu fi fost roasă și examinată îndeaproape de principalul
despot european bine cunoscut de tine. Iar această națiune principală, specializată
în a cerceta fiecare colț al lumii, a lăsat mai mult sau mai puțin singure doar acele
insulițe unde, după cea mai atentă explorare, s-a convins că nu există nimic acolo
pe care să îl roadă dinții de șobolan.
3. Privește acum aici, pe tăbliță; vreau să întind în fața
ochilor tăi tot pământul de la un pol la altul și niciun loc nu va fi ascuns. Uite aici!
Marele spațiu dintre Asia, Australia și America; priviți numărul de insulițe cum ies
în evidență peste marea masă de apă ca stelele de pe firmament! Dar, pentru ca să
vă faceți o idee despre lăcomia comercială a acestei națiuni, care a jefuit lumea, aș
vrea să adaug, lângă fiecare insulă, numele scris așa cum a fost pus acolo de către
descoperitorii ei lacomi.
4. Așa că acum citiți! Uitați-vă la toate ascunzătorile
Pământului încă atât de neospitaliere și îndepărtate! Priviți doar scrisul și vă veți
convinge imediat pentru ce națiune a Pământului sunt accesibile toate climatele.
Căci acestor oameni nu le pasă dacă sub ecuator pânzele sunt înflăcărate de o
mare căldură, sau dacă de cealaltă parte îngheață trei sferturi din an în mijlocul
munților de gheață plutitoare, iar navele lor zac îngropate de multe ori sub zăpadă.
5. Pe scurt, veți găsi puține nume în afară de cele ale
acestor speculatori globali. Prin urmare, dorim să mergem în cele mai importante
state insulare pentru a observa funcționarea și mișcarea acestei națiuni. Priviți spre
partea de nord-est a insulei, o insulă importantă sub numele de Noua Guinee.
Această insulă este, de asemenea, considerată ca aparținând Australiei. De
asemenea, are puțini munți și, din punctul de vedere al originii sale, este mai
tânără decât Australia; Australia are puțin peste trei mii de ani, dar Guineea este
cu aproape șapte sute de ani mai tânără.
6. Totuși, această țară a fost descoperită de anumite
popoare asiatice cu mult înainte de Australia, astfel că englezii și olandezii au găsit-
o mult mai cultivată decât continentul australian. Ce era deci mai firesc decât ca,

50. odată cu tunetul tunurilor, această națiune dornică de a domina lumea să intre în
posesia unei asemenea descoperiri. De fapt, nu sunt trimiși deportați aici, dar bieții
locuitori ai acestei insule nu stau mai bine decât sclavii din America de Nord.
7. Acești oameni sunt, într-adevăr, într-o oarecare măsură
civilizați, dar nu pentru că au fost educați prin propria lor voință în așa-numita
religie creștină sau în orice altă cunoaștere, ci sunt educați doar pentru același
motiv pentru care caii sălbatici sunt îmblânziți printre voi, adică pentru ca ei să
devină capabili și apți să poarte poverile englezilor, să muncească și să lupte
pentru ei, iar atunci când stăpânii se vor ghiftui, să primească și ei o răsplată care
nu este mai bună, ci adesea mai rea decât cea pe care o primesc de la voi
animalele de povară atunci când munca lor este terminată; Pentru că aceste
căpetenii lumești nu doresc nicidecum să-și câștige pâinea cu sudoarea frunții lor,
ci se stabilesc cu mâinile lor leneșe în toate colțurile Pământului și își deschid larg
gura și se așează în gura popoarelor subjugate pe nedrept, așa cum obișnuiți să
spuneți voi, păsări prăjite.
8. Priviți doar aici, în centrul tabletei; aici este insula mult
mărită. Uitați-vă la muncitori, cum, aproape complet dezbrăcați sub razele
arzătoare ale soarelui, trebuie să facă cele mai grele munci. Iată, aici mulți se
cațără în copaci și trebuie să culeagă de pe aceștia un fel de bambus care aici este
mult mai frumos și mai fin decât unul similar din India de Est; iată-i din nou aici pe
alții care se ocupă aproape zi și noapte cu cultivarea trestiei de zahăr. Vedeți aici,
din nou, pe alții care trebuie să sape în adâncurile pământului în căutare de aur și
de tot felul de pietre prețioase.
9. Uitați-vă, sunt alții care, ca niște animale de tracțiune,
trebuie să-și care stăpânii lor leneși în șezlonguri; și mai vedeți și alții care sunt
angajați în construcția de fortificații și de mari magazine și care, pentru cel mai
mizerabil aur, sunt adesea maltratați până la a face milă. Ar mai fi încă o infinitate
de situații mizerabile de analizat, dar dacă luați în considerare acest lucru puțin,
atunci, vă poate fi suficient dacă, în plus, credeți că această națiune lacomă de

51. dominație mondială aproape cu toate celelalte state insulare cucerite, procedează
așa cum procedau odinioară romanii în privința zeilor străini.
10. Pentru că atunci când sunt convinși că unii oameni păgâni
de pe o insulă sunt de natură bună, atunci creștinismul nu prea este menționat, ci
sunt instruiți în această formă de religie păgână; și când au ajuns astfel la concluzia
că o astfel de religie mizerabilă este mai utilă pentru marea lor pungă mondială
decât religia creștină, atunci spun, ca dragul meu Pavel: "Vrem să fim totul pentru
toți oamenii, ... să câștigăm ceva de la toți oamenii!". Bineînțeles, nu ca Pavel, care
voia să fie totul pentru toți oamenii pentru a-i câștiga pentru Mine, ci, așa cum am
spus deja, să câștige totul de la toți oamenii.
11. Doar atunci când o religie păgână are principii foarte
interesate, atunci cu siguranță religia creștină este predicată cu rigoarea tunurilor
de calibru mare; iar dacă acest popor păgân a acceptat religia creștină, atunci
înțelegem deja de la sine care este răsplata atotcuprinzătoare pentru cei care
proclamă mântuirea. Și astfel, priviți din nou aici, pe tăbliță.
12. Priviți, încă o insulă: se numește New Britain, iar puțin mai
departe vedeți încă o insulă, se numește New Ireland. Cred că nu este nevoie să ne
întrebăm pe larg cine sunt stăpânii acestor două insule importante. Vedeți, mai
jos, din nou o insulă importantă, înconjurată de multe insule mai mici: Noua
Caledonie. De asemenea, nu este nevoie să ne întrebăm cine sunt stăpânii acestor
teritorii importante și cum merg lucrurile acolo; este suficient să privim parțial spre
America de Nord, Australia și Noua Guinee.
13. Priviți acum acolo, în sud, în partea de est a Australiei, o
insulă importantă, dar foarte mizerabilă și greu accesibilă: se numește țara lui Van-
Diemen. Vedeți, aici arată destul de mizerabil; de aceea, olandezilor li se permite
chiar ca această insulă să poarte un nume olandez, dacă nu altceva. În ciuda
numelui olandez, englezii au ales, de asemenea, cel mai bun loc de aterizare. Doar
partea vestică rămâne scutită de taxe vamale pentru Țările de Jos. Dar în ceea ce
privește pescuitul abundent din partea de est, englezii știu foarte bine unde să-și
arunce plasele în mare. Acum să părăsim această insulă și să ne îndreptăm mai

52. degrabă spre sud; acolo veți vedea două insule foarte importante, una lângă alta,
care sunt separate doar de așa-numitul drum al lui Cook.
14. Aceasta este Noua Zeelandă; și, dacă ne uităm puțin mai la
sud, există o insulă deloc neglijabilă sub numele de Cornwall. Vedeți, englezii au
lăsat acestor insule o suveranitate liberă în schimbul unui tribut considerabil de
cereale. Acest lucru înseamnă că cei care guvernează aceste insule rămân în
continuare pe poziții, și tocmai din motive diferite. Motivul principal este acesta,
deoarece guvernarea acestor țări extrem de îndepărtate nu îi costă nimic pe
englezi și pentru că, în virtutea convingerii lor extrem de ospitaliere, așa cum am
menționat deja mai sus, promite multe, motiv pentru care creștinismul face și aici
foarte puține progrese.
15. Al doilea motiv pentru care această națiune dornică de
dominație mondială nu a întreprins încă nici o expediție fulminantă împotriva
acestor țări constă în cheltuielile mari pe care le implică. Al treilea motiv este
acesta, pentru că această țară, din cauza uraganelor frecvente și a numeroaselor
recife și bancuri de nisip, nu este ușor accesibilă. Și mai sunt încă câteva alte
motive interesante pentru care aceste insule îndepărtate, dar foarte productive,
nu au căzut încă complet în ghearele despotice ale acestei națiuni cunoscute de
toți.
16. Dar acum, priviți, aici navighează doar câteva nave
englezești, care sunt la jumătatea distanței dintre navele comerciale și cele de
război, după cum vedeți, ele se îndreaptă exact în direcția acestor insule; pentru că
acum se produc deja grâne și alte fructe utile acolo. Pentru că știți deja că
primăvara de acolo corespunde toamnei. Vedeți, și astfel aceste nave ajung acolo
exact la momentul potrivit. Numărați-le o dată: câte sunt? Vedeți, este o caravană
de până la 170 de corăbii, atât mari cât și mici, dar ca să le observați activitatea,
atunci doresc să accelerez în Spirit această navigație.
17. Acum, priviți aici; suntem deja acolo. Priviți cum acești
bieți oameni, cei mai mulți dintre ei descendenți puri ai lui Cain, se grăbesc spre
coastă, supraîncărcați cu coșuri, saci și cufere lăsate acolo de englezi în mod expres

53. în acest scop, pentru a plăti presupusul tribut zeilor! Căci acești sărmani oameni îi
consideră pe maniacii lumești drept ființe de o specie superioară, care au coborât
pe pământ din nori prin intermediul acelor frumoase bărci-casă, pentru ca, după
părerea lor, să primească la sfârșitul lumii lor ofranda care li se cuvine.
18. Faptul că sunt ființe atât de superioare se deduce din
faptul că din aceste case plutitoare trimit tunete și fulgere și răcnete puternice, ca
din nori.
19. Întrucât destinatarii ofrandelor sunt acum familiarizați cu
aceste slăbiciuni ale oamenilor, ei își anunță sosirea și prin tunetul tunurilor și,
după o ședere de câteva săptămâni, când totul a fost aranjat la bordul navelor lor,
atunci, ca plată pentru acești sărmani omuleți, se oferă un alt spectacol grandios
de rachete și tunuri, iar acest spectacol le spune apoi băștinașilor că zeii au primit
o ofrandă suficientă.
20. Dar, pentru ca această descoperire vicleană să nu fie
făcută și de alte națiuni, insulele mici care o înconjoară pe cea mare sunt bine
dotate cu fortificații de către englezi. Și astfel, aceste țări mari sunt ca și cum ar fi
ocupate în permanență; căci în puținele locuri în care aceste țări sunt potrivite
pentru debarcare, englezii și-au amplasat tunurile în lung și în lat. Cu toate
acestea, în cazul în care, așa cum am menționat deja, țara este inaccesibilă, nu este
nevoie nici măcar de pază.
21. Și astfel, acești lacomi de pământ și de mare, în ciuda
suveranității acestor țări, se consideră conducători de la coastă până în interior.
Aici, bineînțeles, ei nu exercită nici o cruzime, adică nu-și flutură biciul pe sclavi,
nici focul iadului pe cei săraci; dar Eu spun: Acesta este chiar locul în care acești
oameni se cataloghează drept cei mai mari monștri de pe pământ; Căci atâta timp
cât un om, din lăcomie și râvnă, tiranizează pe aproapele său, atunci este bine să
fie comparat cu un diavol, care este un slujitor flagrant al Satanei, căci, oricât de
rea ar fi tirania, atunci este cel puțin sigur că cel nedreptățit este, în același timp,
umiliți până în cele mai adânci particule ale măduvei, și totuși sunt învățați, chiar

54. dacă în mod tiranic, cu siguranță cel puțin un concept de creștinism, în urma căruia
acești bieți oameni își suportă suficient de mult mizeria, în vederea Crucii Mele.
22. Dar acolo unde, din cauza lăcomiei josnice, un popor este
complet exclus de la orice Lumină Superioară și unde, pe de altă parte, se
trâmbițează în fața întregii lumi despre progresul binecuvântat pe care îl face
această națiune, în timp ce în secret este ținută în cea mai rușinoasă obscuritate;
ascultați, nici un diavol nu este capabil de o astfel de prestidigitație, dar aici
trebuie să se pună la lucru un mare maestru.
23. Vedeți, aceasta este și aparține celor mai mari atrocități
ale Pământului! Cu adevărat, dacă un tiran, în decursul unui an întreg, ar fi luat
viețile a o mie de oameni nevinovați cu cele mai îngrozitoare instrumente de
tortură, astfel încât chinul pe care l-a provocat a fost de așa natură încât nici o
limbă umană nu l-ar putea exprima, atunci aș putea totuși să-mi arăt Mila Mea față
de el în fața unor astfel de monștri din fundul Prințului Iadului.
24. Voi cu siguranță nu puteți înțelege deloc această cruzime
de neconceput, ca și cum ai vedea pe o altă insulă cum oamenii sunt atârnați de
picioare de ramurile copacilor, astfel încât capetele lor ating pământul, unde sunt
apoi devorați de o anumită specie de furnici mici și verzi, și adesea în a șasea sau a
șaptea zi, sub cele mai de neconceput dureri, își dau viața și apoi sunt lăsați
atârnați atât de mult timp, până când și ultima fărâmă de măduvă din oasele lor
este devorată de furnicile menționate. Da, zic Eu, ți s-ar face părul alb ca zăpada și
ți s-ar ridica în picioare dacă în alt loc ai vedea cum oamenii ținuți de o piatră mare
de tocat, sunt ascuțiți până la ultima fibră, da, ai închide inevitabil ochii, dacă pe
altă insulă ai găsi bărbați cu mâinile și picioarele legate atârnați de ramurile
copacilor de organele lor genitale, iar sexul feminin însă, își trece un șiret prin
buzele vulvei, apoi atârnă la picioarele sexului masculin.
25. Aș putea menționa un număr infinit de astfel de cruzimi,
dar ați vedea în ele doar tot felul de crucificări prin care oamenii sunt privați de
viața lor pământească. - Dar, vedeți, toate aceste cruzimi trebuie considerate ca
fiind doar o picătură de rouă în comparație cu Oceanul, care este cu adevărat un

55. ultraj spiritual împotriva bietei umanități. Într-adevăr, se poate smulge din trup un
membru după altul, dar trupul va suporta un astfel de martiriu doar într-o anumită
măsură.
26. Când este prea mult pentru suflet, atunci acesta se separă
imediat de învelișul său în unire cu spiritul, după care tiranul poate chinui, biciui,
arde, distruge trupul, pe scurt, poate face cu el orice cruzime care îi trece prin
minte, acest lucru nu este atunci mai mult decât dacă cineva te-ar pune să faci
același lucru cu haina lui zbârcită; căci trupul este sensibil la durere doar atâta timp
cât sufletul este unit cu el.
27. Dacă acest lucru a dispărut, când este prea mult pentru
tine, atunci, așa cum am spus deja, a încetat și durerea. - Dar un astfel de chin al
sufletului și al spiritului, o astfel de folosire lacomă a lanțurilor ca sclavi ai spiritului
nemuritor, aceasta este mult, ba chiar aș spune infinit mai mult decât toate
atrocitățile trupești care se comit pe întreg pământul.
28. Într-adevăr, credeți că este ușor să convertești un sclav
spiritual la libertate? Oh, vedeți, spiritul uman este un spirit liber; dar atunci când a
luat o direcție, cine o poate schimba fără ca spiritul să fie anihilat?
29. Și imaginați-vă cum trebuie să se simtă Inima Tatălui, când
El, ca un proprietar meticulos al unei ferme, trebuie să stea și să privească inert
cum grindina îi distruge roadele. De aceea spun: Vai vouă, tiranilor, veți împărtăși
cu frații voștri, diavolii, destinul lor; dar de nenumărate ori vai de voi, care aveți în
mâinile voastre puterea de a aduce tuturor popoarelor de pe Pământ o adevărată
Lumină și nu faceți acest lucru, ci mai degrabă îi aruncați, din cauza lăcomiei lașe și
a poftelor lumești, în labirintul Întunericului chiar mai mare decât cel în care se
aflau înainte, în inocența lor.
30. Da, vă spun încă o dată: vai de voi, infinit, când va veni
pentru voi ziua de socoteală: cu adevărat, veți primi ceea ce Divinitatea Mea, în
adâncurile cele mai adânci ale mâniei Sale arzătoare, va putea concepe și născoci!
Mai e nevoie să mai spun! Pentru că a lipsi un om de Dumnezeul său este cea mai

56. mare atrocitate; mai mult decât atât, nu este nevoie să vă spun. Să folosești
Cuvântul Meu în scopurile cele mai josnice, cele mai lacome și cele mai avare este
la fel ca toate cele de mai sus: cea mai mare dintre atrocități; mai mult nu trebuie
să vă spun deloc!
31. În ceea ce privește celelalte state insulare până la Japonia,
de care ne vom ocupa în ceasul al nouălea, cu excepția unei insule din mijlocul
Pacificului sub numele de Otaheiti (astazi Tahiti), situația este cam la fel ca în cazul
insulelor tratate anterior. Această insulă se aseamănă foarte mult cu Noua
Zeelandă, doar că aici, în unele părți, au fost introduse exerciții militare europene
și, pe ici, pe colo, și învățături creștine; pentru că această insulă, deși mică în
comparație cu celelalte, aprovizionează acum aproape toate statele insulare ale
Angliei cu sulf și cu cel mai bun salpetru, motiv pentru care au fost construite aici
fabrici de praf de pușcă foarte importante; Într-adevăr, solul acestei insule este
aproape sulf pur, motiv pentru care există și unul dintre cei mai mari vulcani, al
cărui crater are o circumferință de câteva ore și este în permanență plin de lavă
incandescentă.
32. Și, prin urmare, pentru voi, cea de-a opta oră de astăzi
este suficientă; pentru că, datorită scurtei introduceri pe care v-am făcut-o în
această oră, atât din punct de vedere material, cât și spiritual, următoarea a noua
oră vă va oferi clarificări și mai clare. Amin.
A NOUA ORĂ

57. 1. După ce am trecut prin sudul Pământului și am pătruns
cu ochii noștri, desigur, mai mult în funcție de interior decât de exterior, dorim
acum să ne întoarcem în emisfera nordică și, așa cum am menționat deja, să facem
o scurtă vizită în statul insular Japonia. Dar, după cum știți deja, nu ne va lua nici
ani, nici luni pentru a ajunge acolo, ci doar priviți aici - pe binecunoscuta tabletă,
întregul stat insular păgân este deja desfășurat în fața ochilor vostrii.
2. Priviți doar puțin coastele; vedeți cât de înfricoșător
privesc de pe vârfurile lor înalte de stânci în marea furtunoasă. Mergeți peste tot și
veți găsi puține coaste care să fie la același nivel cu suprafața mării. Uite, aici, în
sud, există un singur punct potrivit pentru debarcare, spre care, chiar și prin harul
constituției interne, unele națiuni străine își pot îndrepta navele.
3. În ceea ce privește celelalte câteva puncte de debarcare
pentru locuitorii locului, în primul rând, acestea sunt fie puține la număr, fie
adesea aproape inaccesibile, iar în al doilea rând, de către guvernul local, care este
considerat foarte strict și drept, străinilor nu le este permis să debarce în alt loc
decât locul de debarcare desemnat, în primul rând, pentru ca aceste locuri să nu
fie profanate de oameni degenerați, iar în al doilea rând, pentru că străinii nu sunt
conștienți de marile pericole ale acestor alte mici puncte de debarcare și, prin
urmare, pot suferi pagube inevitabile și se pot scufunda.
4. Al treilea motiv, însă, este acesta: pentru că regentul
însuși își închipuie că numai el este în posesia tuturor artelor, meșteșugurilor și
secretelor, așa că trăiește într-o permanentă teamă zgârcită că, dacă străinii ar afla
despre aceste lucruri, ar pune capăt bogăției sale; de aceea a stabilit un singur loc
de debarcare, unde, după părerea sa, aceste produse extraordinare pot fi oferite
spre vânzare printr-o milă specială și dreaptă.
5. Pentru că este ferm convins, ca și întreaga sa națiune, că
numai el se află în punctul central al lumii și că toți străinii din întreaga lume
trebuie să vină la el pentru a cumpăra produsele sale naționale extraordinare,

58. pentru a intra astfel în posesia lor și pentru ca, din această posesiune, să-și poată
face o idee despre perfecțiunea la care a ajuns acest principat central al lumii; ba
chiar este de părere că oamenii din celelalte părți ale pământului nu au nici măcar
capacitatea de a-și închipui cum se face un simplu coș de stuf.
6. Chiar și atunci când primește vestea că navele străinilor
sunt construite cu o îndemânare extraordinară, atunci pentru un astfel de raport
informatorii sunt întotdeauna bătuți, pentru că un astfel de raport este considerat
o ofensă evidentă împotriva maiestății sale; iar când apoi deleagă unul sau doi
comisari să se convingă în secret dacă este într-adevăr așa, iar dacă apoi se întorc
cu știrea și confirmă raportul, atunci o astfel de confirmare este considerată o
înaltă trădare formală; pentru că acest monarh spune:
7. Dacă acest lucru nu le-ar fi fost dezvăluit străinilor de
către unii dintre subordonații mei, cum altfel ar fi fost posibil ca acești străini
ignoranți să fi intrat în posesia misterelor științifice pentru a-și construi singuri case
de lemn care să-i poată purta peste valurile mării? Pentru că aceste lucruri numai
noi, poporul ales din centrul Pământului, le înțelegem! Și imediat din capitală și din
orașele rezidențiale sunt trimiși comisari de anchetă în toate cele trei țări pentru a-
i examina cu toată severitatea pe locuitorii de pe coastă, pentru a descoperi de
unde a pornit o asemenea trădare; iar dacă comisarii nu au găsit nimic, la
întoarcere sunt la fel de abitir bătuți și suspendați din serviciu timp de trei ani,
timp în care trebuie apoi să studieze cu o viteză amețitoare și tocmai sub
supravegherea celor mai riguroși profesori din lume.
8. După încheierea perioadei de studiu, urmează un examen
extraordinar de riguros; cei care trec examenul se întorc la posturile lor; cei care
nu reușesc sunt din nou bătuți și trebuie să înceapă din nou studiile. În acest timp,
însă, în care acești comisari trebuie să-și ducă până la capăt studiile punitive,
înlocuitorii sunt numiți imediat prin harul suveran. Această numire are loc în felul
următor: noii așa-numiți stagiari sunt chemați în prezența majestății sale cele mai
drepte și mai riguroase și sunt examinați oral de către aceasta.

59. 9. Această examinare constă în următoarele: mai întâi
trebuie să enumere toate produsele țării și modul în care sunt pregătite; apoi
trebuie să numească și să enumere literalmente toți munții, toate râurile, toate
văile și câmpiile, toate animalele, atât domestice cât și sălbatice, toți copacii,
plantele și ierburile; Și, în cele din urmă, trebuie să recite numele complet al
împăratului, ceea ce este într-adevăr partea cea mai dificilă pentru practicanți,
deoarece acest nume este atât de lung încât, folosind un font mediu, cu greu ai
putea să-l scrii pe o rolă de hârtie lungă de cel puțin un kilometru. Acest nume
conține totul, ca și lunga linie genealogică presupusă a fi nesfârșită, apoi toate
lucrurile și industriile statului, la fel și numele tuturor supușilor săi.
10. Dacă vă gândiți acum la acest lucru, atunci trebuie să
recunoașteți bine ce efort de memorie este necesar pentru a învăța, așa cum
spuneți, pe de rost, toate aceste nume. Acum veți întreba: pentru ce este un nume
atât de lung? Acest lucru vă poate fi explicat foarte ușor, pentru că el, adică
monarhul, a consemnat în ea toată splendoarea, istoria și bunurile sale. Există într-
adevăr și alte persoane în țară care au nume foarte lungi, dar nimeni nu poate
avea un nume mai lung decât cel al monarhului, sub pedeapsa de a fi condamnat
la moarte.
11. De aceea, și în această privință se studiază mult numele
monarhului, pentru ca ei să compare lungimea numelui lor cu cea a numelui său,
iar dacă cineva, în egală măsură de descendență străveche, constată că numele
său este încă mai lung decât cel al monarhului, atunci ia protocolul numelui și îl
aduce, gemând și cu hainele zdrențuite, în fața monarhului, și imploră pedeapsa și
distrugerea completă a numelui său; iar când monarhul a măsurat acel nume cu un
compas și a constatat că, într-adevăr, este mai lung de două lungimi, atunci șase
lungimi sunt tăiate din nume și arse, iar persoana care a implorat , din milă,
primește numărul corespunzător de lovituri și, în cele din urmă, numele scurtat îi
este înmânat.
12. Și acum ne întoarcem la practicanții noștri. Dacă trei sau
patru dintre ei au trecut examenul, atunci li se dă imediat și decretul de numire,

60. așa cum spuneți și dumneavoastră, iar odată cu această predare, însă, li se impune
imediat obligația de a merge la destinație în calitate de comisari, pentru a
descoperi înalta trădare care a fost tratată anterior.
13. Totuși, acești comisari sunt, de obicei, ceva mai
circumspecți decât cei precedenți. În acest timp, ei pun la cale o stratagemă
ingenioasă pentru a-și înșela monarhul și, când se întorc, aduc de obicei cu ei mai
mulți martori corupți, care declară atunci că, după acest eveniment oribil, fulgerul
a mai căzut de trei ori în acel loc și că, de aici, toți cei prezenți l-au slăvit pe marele
Dumnezeu în Soare, pentru că a făcut un semn atât de mare pentru glorificarea
marelui prinț în fața poporului său.
14. Poate că vă veți întreba acum: de ce nu au fost primii trei
atât de inteligenți ca succesorii lor? - Și vă veți minuna când vă voi spune că primii
trei au fost chiar mai vicleni decât ei; Pentru că acum sunt imediat eliberați de la
studii și sunt apreciați personal de monarh ca funcționari publici perfect cinstiți,
riguroși și pe deplin competenți, ajungând astfel la cea mai înaltă funcție, în
virtutea căreia li se permite chiar să atingă haina monarhului de patru ori pe an,
fiind astfel eliberați de orice altă bătaie, căci dacă nu au obținut efectul
succesorilor lor, acest lucru nu are nicio importanță, pentru că aici contează doar
marea fidelitate față de rezultat.
15. Cu toate acestea, succesorii sunt angajați ulterior ca
funcționari publici cu rangul predecesorilor lor. Nu trebuie să credeți că aceasta
este o chestiune banală în acea țară. Un funcționar care poate atinge haina
monarhului de patru ori pe an este ceva atât de extraordinar în țară încât, atunci
când trece pe stradă sau este purtat în șezlong, toți oamenii, sub pedeapsa cu
moartea, trebuie să cadă cu fața la pământ, iar un cuvânt al său adresat cuiva este
atât de extraordinar încât persoana numită nu părăsește adesea locul unde i s-a
făcut acest har timp de trei zile la rând; Dar dacă cuvântul a fost nefavorabil, dacă
oficialul i-a adresat persoanei numite o admonestare sau altceva neplăcut, cum ar
fi faptul că l-a numit cu numele unui animal sau într-un alt mod dezonorant,
persoana numită începe imediat să se tânguiască și să se plângă și să implore

61. înaltul oficial să îi acorde o pedeapsă foarte miloasă, care îi este acordată fără prea
multe ceremonii; și imediat îi adresează rugăciunea sa înaltului funcționar de stat,
și anume, să nu-i aplice pedeapsa cu prea multă indulgență, ci să-l bată după
severitatea, echitatea și plăcerea sa.
16. Atunci când funcționarul public a auzit această rugăciune în cea
mai grațioasă dispoziție a sa, el ordonă imediat numeroșilor săi servitori să îl ia de
mâini și de picioare pe solicitant în cauză și să îl ridice de la pământ; și când acesta
atârnă în aer printre cei opt servitori, vine cel care mânuiește un baston cu o
baghetă de bambus și îl bate pe solicitant atât de mult timp până când înaltul
funcționar public îi face semn că prin această lovitură harul său se încheie. În acest
moment, suplicantul pe jumătate bătut este din nou pus la pământ, iar pe lângă
aceasta, vecinii săi vin și laudă înalta înțelepciune, dreptatea și severitatea
oficialului pentru bătaie.
17. Poate că v-ar plăcea să vedeți și o laudă adusă monarhului
de către popor; numai că astfel de lucruri nu se întâmplă în această țară, pentru că
acolo monarhul se află prea sus pentru ca oamenii de rând să-l laude. Acesta și alte
lucruri de acest fel reprezintă cu adevărat partea cea mai bună a acestei
constituții; dacă acum o cunoaștem, atunci se cuvine să examinăm puțin și partea
cea mai rea. Din acest punct de vedere, aici se întâmplă lucruri care nu se întâmplă
nicăieri altundeva în lume.
18. În primul rând, în această țară nimeni nu deține
proprietăți, ci totul este proprietatea exclusivă a monarhului. Fiecărui om, sau mai
bine zis fiecărei clase, i se prescrie cu precizie ce muncă trebuie să facă și cât de
mult trebuie să muncească. I se prescriu hrană și îmbrăcăminte; i se stabilesc
locuința și districtul, pe care nu trebuie să le părăsească niciodată, cu excepția
cazului în care primește un ordin special din partea statului. În plus, i se prescrie
câte soții poate avea și câți copii poate avea cu ele.
19. I se prescrie ce trebuie să livreze din produse, conform
unei legi foarte stricte. Locuitorilor de pe coastă li se prescrie cu desăvârșire să nu
predea nimic în afara punctului comercial pentru străini. Li s-a ordonat să nu

62. permită niciodată unui străin să pună piciorul pe teritoriul japonez, cu excepția
pieței pentru străini, sub nicio formă.
20. De asemenea, li se prescrie cu exactitate ce bunuri pot fi
vândute străinului și ce trebuie să dea în schimb, și de asemenea, se prescrie
foarte strict că nu mai mult de un singur străin poate rămâne în localitate ca
interpret, care, totuși, din momentul în care este acceptat ca atare, nu trebuie să
părăsească niciodată coasta. În plus, trebuie să învețe limba sa la trei comisari
japonezi și, cu toate acestea, nu trebuie să pătrundă în interiorul țării nici măcar
pentru o oră.
21. Vedeți, acesta este mai mult sau mai puțin un extras din
constituția japoneză. Eu spun: în linii mari, din moment ce această țară nu are
absolut nicio lege de stat existentă, ci legea existentă a statului este reprezentată
de monarhul de serviciu și de funcționarii săi supremi de stat, și este mai mult sau
mai puțin la latitudinea lor să facă imediat o nouă lege pentru fiecare caz care se
ivește, de fapt, nu poți să ai nicio idee în ce circumstanțe minuscule legea aplică
pedeapsa pentru orice infracțiune. Vreau să vă dau doar un mic exemplu.
22. Persoanei i s-a atribuit posesia sa măsurată, în afara căreia
nu trebuie să se miște. Dacă cineva nu a respectat cu scrupulozitate hotarul și a
pus doar o jumătate de picior peste linie, dacă vecinul său observă acest lucru,
acesta îl anunță la rândul său pe vecinul său și acesta pe încă un vecin, până când
ajunge la casa așa-numitului paznic al terenului. Dacă trecerea este mai mare de
jumătate de metru, contravenientul este pedepsit imediat cu o sută de lovituri.
Dacă, pe de altă parte, gardianul găsește că cel puțin trei sferturi din picior a fost
plasat peste linia de demarcație, atunci pedeapsa crește de aproape două ori.
Dacă, totuși, cineva a trecut cu tot piciorul peste graniță, atunci primește mai întâi
multe bătăi și apoi este legat timp de trei zile de un stâlp, pentru a se obișnui să
recunoască granița foarte precisă.
23. Dacă, totuși, un astfel de caz se repetă de șapte ori, atunci
piciorul său este tăiat imediat, în măsura în care a fost plasat dincolo de graniță.
Dacă, totuși, cineva a îndrăznit să facă doar câțiva pași dincolo de granița

63. teritorială fără permisiunea corespunzătoare, atunci, prin grație specială, este
spânzurat sau ucis cu bâta. Iar dacă nu i se acordă harul, atunci este legat gol de o
cruce și este lăsat atâta timp pe ea până la moarte; totuși, chiar și de pe cruce, prin
rugăciuni puternice, poate obține harul de a fi ucis cu o lance.
24. Vedeți, din acest mic exemplu vă puteți face deja o idee
despre cum stau lucrurile în această țară; iar organizarea este atât de bine pusă la
punct încât, cu excepția înalților funcționari de stat bine cunoscuți, nimeni nu este
scutit de pedeapsa cu moartea. Și aici, ca să zic așa, cuiul este bătut. Nu veți vedea
niciodată un caz în care un funcționar din subordine va trebui să răspundă, așa
cum s-a arătat, pentru vreo cruzime, ci mai degrabă să fie condamnat pentru că a
comis, într-un fel sau altul, doar cea mai mică neglijență.
25. Așadar, aici, partea principală a ordinii de stat este
compasul și cântarul; de fapt, aici totul este măsurat și cântărit cu precizie. Dacă vă
gândiți acum că, în toate aceste reglementări fundamentale care au fost expuse în
linii mari, pedeapsa cu moartea joacă rolul principal, cu tot felul de variațiuni ale
martiriului, atunci nu vă va fi greu să vă faceți o idee corectă despre cum stau
lucrurile într-o țară în care despotismul a atins punctul cel mai înalt al tiraniei.
Pentru că, în realitate, cu greu poate exista o a doua țară pe suprafața pământului
care să o egaleze pe aceasta în cruzimea sa.
26. Acum v-am făcut cunoscută toată partea rea a acestei țări,
ceea ce este de ajuns ca să știți. Dar există una și mai rea. Acum vă veți gândi cu
siguranță: poate exista într-o țară ceva mai rău decât ceea ce am auzit deja?
Deocamdată nu vă spun nimic, ci vă invit doar să aruncați o privire la tableta Mea.
Priviți încoace, această clădire este un templu! Și acestui templu îi spun: "Epheta! -
și acum priviți în interiorul său. Priviți cum acolo, într-o celulă rotundă din lateral,
multe fecioare și tineri sunt hrăniți pentru a deveni frumoși și corpolenți.
27. Uitați-vă la acei bărbați în haine galbene și albastre care
stau în mijlocul lor: ei sunt preoții sacrificatori. - Atunci când un an rău lovește
această țară, se predică imediat că Dumnezeu este supărat și, prin urmare, trebuie
să i se aducă un sacrificiu pentru a-l liniști. Și imediat, din ordinul marelui preot,

64. șase fecioare și șase tineri sunt scoși din această celulă, îmbrăcați cu grație în felul
lor, iar apoi un preot se așează pe un așa-zis scaun al înțelepciunii, de pe care apoi
stabilește cu cuvinte mânioase, ca și cum ar fi Dumnezeu cel mânios care vorbește
prin el, în ce fel trebuie să fie oferită jertfa.
28. Dacă fecioarele sunt foarte frumoase și luxuriante cu o
astfel de hrană, atunci zeitatea disprețuiește sacrificarea lor și le returnează
fecioarelor preoților săi ca proprietate pe viață; În schimb, cu băieții tineri, dacă nu
este vorba de cineva de o frumusețe extraordinară, divinitatea mânioasă nu este
atât de generoasă, ci aceștia sunt de obicei destinați sacrificiului, sacrificiu care
constă fie în arderea lor de vii, fie sunt mai întâi decapitați și abia apoi arși, fie sunt
duși pe o stâncă cu vedere la mare și de acolo scufundați în apă.
29. Cu siguranță că astfel de sacrificii umane au loc doar
rareori, dar este deja prea mult dacă mai au loc, astfel încât o astfel de țară, din
acest motiv, se află deja în cel mai adânc întuneric și are cea mai rușinoasă și
mizerabilă concepție despre singurul Dumnezeu adevărat. La acest lucru foarte
grav se adaugă uciderea copiilor peste numărul stabilit; iar cel care a născut copii
peste numărul stabilit este mutilat în părțile sale sexuale.
30. La acest lucru îngrozitor se adaugă faptul că în această
țară se acționează cu o cruzime nemaiîntâlnită împotriva pătrunderii
creștinismului. Căci nici măcar un om născut din nou, înzestrat cu toate facultățile
miraculoase, nu se poate aventura să intre în această țară, pentru că este imediat
pedepsit cu moartea cea mai crudă, ca un străin care aduce nenorocire și incită
poporul la neliniște.
31. S-a întâmplat într-adevăr ca trimișii creștini să fie ținuți în
viață de Mine, chiar dacă au trecut prin cele mai diverse feluri de moarte; numai că
acești monștri considerau toate acestea ca fiind nimic și zadarnice și experimentau
în astfel de trimiși creștini toate felurile de moarte imaginabile într-un mod
insațiabil, până când, conform ordinului Meu, măsura a fost deplină și a trebuit să-
mi rechem înapoi trimisul, pentru a nu-mi mai vedea Sanctitatea Mea expusă unui
asemenea dispreț de nedescris. Acum, însă, rețineți următoarele: nu mai este

65. foarte departe momentul în care acest sediu gratuit al Satanei va fi anihilat, când
auziți că monarhia este predată unor popoare străine, atunci gândiți-vă că sfârșitul
lucrurilor nu este departe.
32. Vedeți, în această țară din Orientul Îndepărtat există încă
unele popoare care nu doresc să știe nimic despre Mine; cu toate acestea, Eu nu
voi trimite acolo decât câțiva mesageri, dar doar mesagerii Judecății Mele, și va fi
ca la un pom fructifer toamna, unde fructele necoapte sunt adunate împreună cu
cele coapte. Cele coapte se păstrează pentru masa stăpânului, iar cele necoapte se
aruncă în presă și acolo se storc pentru a lua puținul suc pentru acidificare, în timp
ce tescovina se aruncă la porci; și acolo va fi ca la un tată de familie, pe câmpul
căruia s-a copt grâul. Într-adevăr, acolo nu se privește la coacerea buruienilor, ci
ele sunt adunate de pe câmp împreună cu grâul; dar apoi robii le vor separa de el.
33. Le vor lega în mănunchiuri și le vor lăsa să se usuce pe
câmpurile deschise, apoi vor fi incendiate și arse până la pământ, pentru ca orice
sămânță de buruieni să fie distrusă, în timp ce grâul Meu va fi adus în hambarele
Vieții Veșnice. De aceea, aveți grijă să nu vă scandalizați când pe pământ veți găsi
încă atâtea fructe necoapte și atâta neghină în mijlocul grâului.
34. Să nu credeți că voi întârzia Ziua Mea, ci cu adevărat vă
spun: "Eu doresc doar să o grăbesc de dragul celor aleși, căci dacă la momentul
acestor ultime necazuri predestinate aceste zile nu ar fi scurtate, cu adevărat chiar
și cei vii și-ar pierde viața!
35. Prin urmare, fiți liniștiți și folosiți această comunicare nu
ca pe o imagine literală a lumii murdare, ci folosiți-o mai degrabă pentru
contemplarea voastră interioară; pentru că asta vă dau, ca să recunoașteți lumea
în voi înșivă, să o disprețuiți și, de dragul Meu, să o evitați. Dar numai la încheierea
ultimei ore voi ridica vălul de pe ochii voștri, unde veți vedea pe deplin unde
doresc cu adevărat să ajung cu aceste douăsprezece ore. Amin.

66. (supliment la a noua oră)
CEVA MAI MULT DESPRE JAPONIA
1. Japonia este formată din insulele: 1 Sachalin, 2 Jesso
(Hokkaido), 3 Niphon sau Nippon (Honscu), 4 Hikoko sau Likoku (Shikoku), 5 Kinsin
sau Ximo (Kyuschu) și este cea mai populată țară de pe Pământ.(1841)
2. Suprafața abia dacă o atinge pe cea a Marii Britanii.
3. Japonezii actuali sunt compuși doar din mongoli,
malaezieni și câteva populații indigene. Ei nu sunt deloc înrudiți cu chinezii și îi
depășesc în toate, atât în ceea ce privește educația, cât și cruzimea.
4. Ceea ce contribuie în mare măsură la faptul că ei îi
depășesc cu mult pe chinezi în diferite științe este faptul că în limba lor au doar
patruzeci și opt de litere simple, în timp ce chinezii au aproximativ cincizeci de mii.
Limbajul lor este foarte delicat și flexibil. Religia lor este un păgânism rafinat; legile
lor sunt tiranice în cel mai înalt grad.
5. Printre locuitori există zece așa-numite caste; pentru
fiecare castă există anumite legi fixe și imuabile, iar altele arbitrare și mutabile.
Fiecăruia i se atribuie în mod strict propriul district, de unde nu poate pleca fără
permisiune, care constă într-un fel de concediu de odihnă.

67. 6. Cele mai importante localități sunt: Jeddo-Edo (Tokyo),
pe râul Tonkai, cu 280.000 de case și peste un milion de locuitori, fiind în același
timp aproape cel mai populat oraș de pe glob (anul 1841). Rio sau Miako, cu
140.000 de case și aproape un milion de locuitori; Nangasaki, un oraș portuar cu
10.000 de case și aproximativ 100.000 de locuitori; Mastmai sau Matsumai, cu
6.000 de case și 60.000 de locuitori.
7. Cel mai nordic capăt al insulei Saghalin este numit Cape
Elizabeth de către britanici, iar în jumătatea vestică a acestei insule se află Cape
Patience. Această insulă, care este cea mai nordică și, de asemenea, cea mai
săracă, este separată de insula Jesso (Hokkaido) prin strâmtoarea La Peyronse
(Perouse). În extremitatea sud-estică a insulei Jesso se află orașul Mastmail sau
Matsumai.
8. Această insulă este separată de Niphon sau insula Nippon
(Honshu) prin strâmtoarea Hangar (Tsugaru-Kaido).
9. Această insulă mijlocie și mare este, în același timp,
insula-reședință. În ea se află un port mare numit Namba, dar fără drept de oraș;
apoi se află orașul rezidențial Jeddo sau Edo (acum Tokyo) cu un port mare care
este protejat de teribilul Cape King; apoi se află orașul de munte Rio sau Miako
care este cel mai mare oraș industrial din Japonia; această insulă este în același
timp cea mai muntoasă, ca și cea mai nordică insulă Saghalin - cea mai vulcanică.
Insula Sikok (Shikoku) este aproape doar un munte care se ridică din mare și, prin
urmare, este și mai puțin populată. Cu toate acestea, insula Kinsing (Kyushu) cu
orașul port Nangasaki (astăzi Nagasaki) este și ea suprapopulată, această insulă are
cele mai stricte legi și este accesibilă doar olandezilor, și asta doar pe mica insulă
de vizavi de Nangasaki, sub numele de Guelport, care provine de la răufăcătorii
portughezi și spanioli.
10. Deasupra jumătății nord-vestice a insulei Nippon (Honshu)
se află, de asemenea, o insulă destul de importantă, Sado, un loc de refugiu pentru

68. băștinași, care se bucură aici de anumite privilegii; pe această insulă s-au stabilit și
câțiva portughezi, dar aceștia nu o pot părăsi niciodată și trebuie să se închine la
tot ce este japonez și la luna plină.
11. Întreaga populație a Japoniei se ridică la aproximativ
patruzeci de milioane de locuitori, dintre care patru șaptimi sunt femei. Cu
excepția mecanicii, matematicii, navigației, geografiei și astronomiei, ei sunt mai
avansați în toate domeniile decât orice alt popor de pe pământ și dețin o mare
bogăție și multe secrete. Locuitorii din Sado mai posedă încă, pe ici, pe colo, a
doua vedere și mai au cunoștințe din vremurile îndepărtate ale lui Meduhed. Ei
sunt trei milioane, fără a-i număra pe portughezi, care sunt doar câteva mii.
12. Toate acestea vă vor servi pentru o prezentare mai precisă
a acestei țări și pot fi adăugate la "Ora nouă". Amin!
A ZECEA ORĂ
1. După ce am cercetat oarecum străinii în ceea ce privește
cultul moral, dorim acum să ne întoarcem la patria noastră; spun patria, în primul
rând pentru că v-ați născut acolo, dar în al doilea rând în mod fundamental pentru
că sunt recunoscut pe acest pământ mai mult decât pe oricare altul prin
creștinism, care este cu siguranță foarte zdruncinat și complet degenerat.

69. 2. Pe Pământ ar mai exista încă multe domenii mari, atât pe
continente, cât și pe insule, dar aici nu este vorba de a vă pune în mâini o nouă
descriere și statistică a Pământului, ci mai degrabă de a vă trezi spiritul, pentru ca
acesta să poată percepe și înțelege cu atât mai ușor statisticile sale interioare și să
recunoască malignitatea corespunzătoare a mediului său cel mai apropiat; și astfel,
ceea ce s-a spus până acum despre țările străine este mai mult decât suficient.
3. În ceea ce privește particularitățile altor țări și regate
bine cunoscute, cum ar fi, de exemplu, imperiul chinez, precum și altele, și există
insule care aparțin în parte acestui regat, dar în parte și continentului asiatic,
Australiei, precum și Africii, la fel și marele imperiu brazilian cu tot restul Americii
de Sud și toate insulele, care fie sunt numărate printre aceste continente, fie există
sub un alt nume, vedeți, toate acestea puteți, în limitele necesității, să le
cunoașteți.
4. Dar nu pot, din mai multe motive, să v-o aduc pe tăbliță;
pentru că în astfel de țări idolatria a contaminat poporul într-un grad prea mare,
astfel încât, în realitate, nu ați obține niciun profit din ea, ci prin viziunea acestor
imagini ați putea primi în voi chiar mai multă otravă decât binecuvântare.
5. Mai există un alt considerent pentru care nu pot să vă
dau o astfel de descriere: pentru că acest lucru nu se potrivește cu sfințenia Mea
și, de asemenea, în virtutea Ordinului Meu, nu este posibil să întorc Ochiul Iubirii
acolo, lângă voi; pentru că din momentul în care o astfel de țară a fost descoperită
de o națiune care nu Mi-a plăcut, astfel de țări au fost împovărate cu blestemul
Meu, sau încă din cele mai vechi timpuri sunt atât de degenerate și pervertite încât
doar o privire a Mea asupra imaginii corespunzătoare le-ar anihila instantaneu.
6. Pentru că monstruozitatea căilor din aceste țări este de o
asemenea amploare fără precedent, încât numai la o expunere, oricât de parțial
detaliată, mai ales în funcție de condițiile interioare, ați fi oripilați în așa măsură,
încât nici măcar unul dintre voi nu ar mai avea puterea să ducă stiloul mai departe.
Prin urmare, să nu ne atingem de ele și, așa cum s-a spus deja, să examinăm ceea
ce în interior este cel mai apropiat de voi și de Mine în toate privințele.

70. 7. Vă va fi greu să credeți că, printre aceste mari proprietăți
funciare care au fost numite și, în parte, în mod intenționat, nu au fost numite,
există țări pentru care chiar și blestemul Meu este prea sfânt și, prin urmare, sunt
și ele nedemne de el în sensul literal. Mai multe nu trebuie să vă spun. De ce nu
doresc să intru în explicații mai detaliate despre astfel de puncte de pe Pământ,
acum veți înțelege bine; pentru că acolo unde Satana și-a stabilit dominația în
toate și în fiecare pe deplin, cu adevărat, acolo nu este bine să privești.
8. Și chiar dacă v-aș face să expuneți pe tăblița Mea aceste
regiuni, cu adevărat nu ați vedea în ele decât un spațiu negru al Pământului, și ici și
colo complet incandescent. Mai multe nu trebuie să vă spun. De aceea, priviți mai
degrabă aici pe tabletă și încercați să cunoașteți țara care se prezintă acum privirii
voastre. Uită-te cu atenție. Din ce parte privești pământul? Este complet la nord,
nu-i așa? Uitați-vă acum, sunteți deja acolo. Cum să nu-l fi recunoscut chiar
imediat? Câmpurile vaste de zăpadă și întinderile de gheață îți anunță cu voce tare
numele: Rusia. Vedeți cum acest vast regat se întinde pe aproape trei continente,
iar din punct de vedere al suprafeței este, de asemenea, cel mai mare regat de pe
Pământ condus de un singur monarh.
9. Priviți mai ales în părțile cele mai nordice, se pare că
pacea eternă și-a stabilit acolo sediul. Dar nu întotdeauna trebuie să ne încredem
în aparențe, căci chiar și aici există unele furtuni în sufletele oamenilor din Nord,
nu numai pentru că sunt inferiori față de cultura celorlalte popoare din Europa, dar
sunt inferiori și în multe alte condiții de viață în comparație cu partea mai bună a
Europei, și aceasta pentru că acolo, din partea guvernului, s-a făcut încă prea puțin
pentru a lăsa să strălucească mai mult, cel puțin acea lumină creștină care este
proprie acestui regat în general.
10. Această așa-zisă discordie este, prin urmare, mai degrabă
o discordie morală decât una politică; pentru că nu le poate oferi oamenilor, în
materie spirituală, o stare mai liniștitoare decât atunci când la câteva scântei de
creștinism se alătură un întreg torent de foc al celei mai necurate superstiții;

71. pentru că este mult mai ușor să îi faci pe cei mai întunecați păgâni să aibă acces la
Adevărul pur, atât aici, cât și în viitor, decât pe astfel de creștini păgâniți. Și această
stare, după cum vedeți acum aici pe tabletă, se prelungește aproape neîntrerupt
pe toată partea de nord a acestei țări.
11. Cu toate acestea, totuși, constituția acestui imperiu este
încă de așa natură încât Adevărul are acces liber în el, bineînțeles în anumite
condiții, pentru că oriunde un monarh conduce o țară, el încearcă întotdeauna, în
marea sa activitate, să o aducă cât mai mult posibil la unitate. Atunci vă spun că
acest lucru valorează mai mult, mult mai mult decât atunci când, în orice alt stat
astfel format, un monarh este doar cu numele și le acordă supușilor săi constituție
peste constituție, de teamă să nu fie alungat de pe tronul său atât de iubit.
12. În realitate, un astfel de monarh nu se află într-o situație
mai bună decât un infractor arestat, pentru că doar orbirea sa nu-i permite să vadă
în ce lanțuri de robie l-a aruncat poporul său constituit în mod repetat. El nu vede
în lanțul de aur că este un om înlănțuit; dar chiar și lanțul de aur este un lanț de
metal, ale cărui verigi masive sunt adesea de zece ori mai grele decât verigile de
fier ale unui criminal. Și astfel, în aceste câmpii înghețate nu mai avem nimic de
observat care să fie demn de luat în seamă, cu excepția nordului îndepărtat, spre
lanțul muntos numit Urali, unde locuiesc câteva familii complet izolate care sunt
înzestrate cu a doua vedere.
13. Această a doua vedere, însă, nu este semnul unui spirit
trezit, ci motivul ei trebuie căutat doar într-o viață animată superioară, și este, în
general, proprietatea oamenilor care sunt obligați să trăiască mereu în mare
mizerie și, prin necesitate, retrași din lume. Faptul că această a doua viziune nu are
nimic de-a face cu trezirea spirituală poate fi dovedit suficient și prin faptul că și
animalele sunt capabile de o astfel de a doua viziune, individualitatea lor nefiind,
în general, purtătoare de nimic spiritual, ci doar de un suflet pentru dezvoltarea
ulterioară.
14. Acum vă veți întreba cu siguranță: "Ce realitate are ceea
ce se prezintă contemplativ la a doua vedere?". - Nu va fi deloc dificil pentru voi să

72. dezlegați acest nod. Dacă ai fi încă scufundat în adâncurile iernii și ai privi în jur
câmpurile îngrozitoare și rigide de zăpadă și gheață care te înconjoară din toate
părțile și, în plus, ai fi obligat să locuiești în camere reci, nu ai începe să tânjești
după primăvară și vară? Și n-ar prefera oare imaginația sufletului tău să intre prin
imagini în primăvară și vară?
15. Vedeți, acest dor, ca să spunem așa, presimțirea plastică,
este primul pas al celei de-a doua viziuni și își are fundamentul în suspinul ușor
eteric a ceea ce sufletul, în condiția sa apăsătoare, așteaptă ca aducător de
bunăstare. Dacă cineva ar dori să se cufunde din ce în ce mai mult în acest lucru,
atunci ar dori, cel puțin în orele de noapte, să vadă imaginile primăverii și ale verii
trecând nu de puține ori prin fața ochilor ca niște viziuni de vis.
16. Dar atunci când un suflet este cumva oprimat și mai mult
de suferință, atunci se întâmplă același lucru cu această opresiune ca atunci când
aerul este comprimat la un grad prea mare: se aprinde și părăsește sfera fizică.
Există însă în spațiul vizibil efecte și mișcări sufletești, la fel cum în vastul spațiu
luminos există efecte și mișcări ale luminii, cu singura diferență că vibrațiile luminii,
prin mijloace naturale, nu se pot propaga decât în linie dreaptă; dimpotrivă,
vibrațiile sufletești sunt mai degrabă asemănătoare cu cele ale sunetului și se pot
propaga în toate direcțiile imaginabile, precum și în toate curburile imaginabile, cu
mai multă rapiditate decât curentul electric.
17. Imaginați-vă acum un fapt de orice fel, care are
întotdeauna la bază trei condiții: o condiție materială, una sufletească și una
spirituală. În ceea ce privește prima condiție, adică cea materială, faptul poate fi
perceput cu ochii corpului, dar numai atunci când se produce și la o distanță
precisă pe care o poate atinge puterea vizuală a corpului. În ceea ce privește
condiția sufletească, veți recunoaște cu ușurință, fără prea multă reflecție, că un
fapt trebuie să pătrundă în suflet înainte de a trece în lumea trupească.
18. Dacă, totuși, acoperirea sufletului este ridicată, atunci
acesta poate, datorită propagării sufletești rapide, să perceapă un astfel de fapt,
deseori deja cu mult timp înainte de a ajunge la obiectivitatea materială, sau poate

73. chiar să vadă un fapt care a avut loc deja anterior, ca și cum ai percepe un ecou
îndepărtat. Deși este de prisos, aș dori să adaug încă trei mici exemple de vedere
sufletească.
19. De exemplu, cineva care este înzestrat cu a doua vedere
vede trecând în fața sa un cadavru necunoscut, o cunoștință care este încă în viață
și bine, și care va muri doar câteva luni mai târziu; acest lucru se întâmplă în
următorul mod ușor de înțeles, și anume: sufletul celui destinat să moară percepe
apropiata desprindere a învelișului său, mai ales în momentul în care și acest
suflet, datorită unei ieșiri perceptibile din corpul său, percepe clar și precis
prăbușirea casei (corpului) sale, care a ajuns la maturitate.
20. În această stare, sufletul face deja toate pregătirile și
ceremoniile necesare pentru trecerea în neființă; în același timp, însă, în această
stare înaltă se află și sufletul unui alt om, care vede pe deplin cum sufletul celuilalt
s-a predestinat deja, și tocmai acest lucru devine o comunicare sufletească, care vă
este deja cunoscută. Ei bine, vedeți, în acest fel, astfel de lucruri sunt văzute de
suflet în avans, așa cum ochiul fizic vede lucrurile care se întâmplă în acel moment.
21. Ca un al doilea exemplu, un suflet. La o distanță mare,
vede ceva ce se întâmplă. Și această viziune are loc în același mod; căci ori de câte
ori se întâmplă ceva la care oamenii sunt prezenți, fie ca simpli spectatori, fie ca
participanți norocoși sau nefericiți, atunci nu există nimic mai natural decât ca un
astfel de fapt să fie primit imediat în viața sufletească a celorlalți și apoi să se
propage în sfera sufletească ca un fluid magnetic foarte delicat, în funcție de
gravitatea și de modul în care s-a petrecut faptul care s-a petrecut adesea la câteva
mii de ore distanță. Și dacă un om se află într-o astfel de stare sufletească înaltă, el
percepe imediat aceste vibrații și astfel poate vedea imaginea prin varietatea
vibrațiilor înseși, ca o imagine materială care, prin varietatea vibrațiilor obiectului
de la care provine, ajunge la imaginea materială prin ochiul cărnii.
22. Un al treilea exemplu este cel în care, în urma unui
eveniment care nu s-a produs încă, mulți oameni sunt răniți. Această viziune este,
ca să spunem adevărul, oarecum rară, dar totuși se întâmplă ca și în celelalte

74. cazuri. Această viziune trebuie înțeleasă în felul următor: atunci când un suflet, în
cazuri speciale, atinge o stare înaltă, atunci se trezește și spiritul care locuiește în
el, cu siguranță doar pentru o scurtă perioadă de timp.
23. În condiția spirituală, însă, toate evenimentele, fie că sunt
trecute sau viitoare, se găsesc ca o bază nepieritoare. Acum, această viziune poate
avea loc în două moduri, adică persoana în cauză percepe mai întâi ceea ce
urmează să se întâmple în spiritul său. Această viziune trece apoi în mod natural în
suflet; dar când a trecut în suflet, ea se propagă și ea însăși, conform legilor pe
care le cunoașteți deja, și dacă atunci o altă persoană se află într-o stare
sufletească înaltă, atunci și ea percepe un astfel de eveniment, așa cum este într-
un fel prezis, împreună cu toate circumstanțele care vor contribui la el. Iar această
viziune este tocmai al doilea mod de a vedea un fapt care se va întâmpla.
24. Faptul că un astfel de om poate vedea și sufletele
oamenilor care au murit, dacă aceștia doresc sau sunt capabili să se vadă pe ei
înșiși, nu trebuie menționat mai mult. Ei bine, vedeți, aici aveți întreaga esență a
celei de-a doua viziuni și, în același timp, puteți vedea că pentru aceasta nu este
nevoie de trezirea spiritului; pentru că vederea spiritului este cu totul diferită de
cea a sufletului.
25. Însă, așa cum vederea trupului este legată de vederea
sufletului, tot așa și vederea sufletului este legată de vederea spiritului. Dar așa
cum vederea ochilor trupești poate fi sporită prin mijloace materiale, acestea fiind
diferite instrumente optice, tot așa și vederea sufletului poate fi sporită prin acele
mijloace care corespund în mod natural sufletului. Aceste mijloace sunt,
bineînțeles, o credință puternică și sinceră, o voință fermă și o trezire spirituală cel
puțin la jumătatea drumului. Dar așa cum viziunea sufletului poate fi sporită, tot
așa și vederea spiritului poate fi întărită la infinit, și tocmai prin acele mijloace pe
care marele Clarvăzător v-a învățat prin Învățătura Sa. Care mare Clarvăzător este
chiar Cel care vi le amintește acum.
26. Vă veți gândi: unde rămân atunci, cu aceste explicații,
condițiile statelor europene la care vă așteptați înainte? Vă spun doar atât: în felul

75. acesta ați aflat destule despre celelalte condiții oribile, astfel încât să puteți fi
mulțumiți dacă nici în țara voastră nu este chiar mai bine, dar condițiile sunt totuși
atât de bine aranjate, încât cel care dorește să fie mai bun, să acționeze mai bine și
să facă bine, nu găsește nici un impediment pentru a fi mai bun.
27. Nicăieri pe acest Pământ nu există atât un paradis
material, cât și unul spiritual. Dar fiecare poate ajunge la el în spirit, doar dacă
dorește să o facă; căci dacă în orice țară domnește întunericul, acesta nu este un
impediment prea mare și chiar dacă întunericul nopții s-a întins cu atâta răutate
peste văi și munți, nu poate împiedica Soarele să răsară la orizont.
28. Cu toate acestea, mormântul se află doar în acele țări în
care nu există absolut nicio libertate, ca în abisuri, prăpastii și tuneluri subterane.
Acolo, în loc de unul, ar putea răsări o mie de sori, dar lumina sa va putea pătrunde
până la asemenea adâncimi ale scoarței terestre numai atunci când gradul maxim
de căldură al razei sale nu a transformat Pământul în eter până în punctul central.
Și tot așa și în cele două ore rămase vom găsi argumente cu totul diferite de cele la
care vă așteptați, iar la final va trebui să recunoașteți că: cine râde la urmă râde cel
mai bine.
29. Dacă priviți toate aceste ore într-o lumină complet
diferită, ceea ce voi realiza cu câteva mici schimbări în proiectorul Meu, veți
înțelege că nu am intenționat să fiu pentru voi un profesor de statistică, ci unul
complet diferit, care poate privi mult dincolo de domeniul statisticii. Prin urmare,
ceea ce se va întâmpla în următoarea oră veți ști doar în următoarea oră. Nu vă
obosiți cu presupuneri, nu faceți nici măcar comparații cu datele Mele statistice,
pentru că atunci ar trebui să recunoașteți că toate acestea sunt complet inutile.
30. Dar dacă vreți să vă gândiți deja la ceva, atunci gândiți-vă
că nu mă interesează Europa, Asia, Africa, America, Australia și toate insulele
menționate, precum și întreaga lor condiție morală și politică, ci motivul pentru
care am folosit imaginile lor, a fost pentru ceea ce este necesar pentru voi, spun
doar pentru voi, vedeți, restul vă va fi clarificat cu fidelitate în cele două ore care

76. vor urma, așa cum a doua vedere v-a fost clarificată în această oră, și chiar mai
fidel. Amin.
A UNSPREZECEA ORĂ
1. Ați citit în Cartea Mea(Luca 15:11-31) povestea fiului
pierdut, și această poveste nu o veți fi citit și auzit o singură dată, ci de mai multe
ori. Totuși, vă spun că în întreaga Carte nu există niciun verset și niciun capitol care
să conțină în sine ceva mai mare decât fiul pierdut. Și nici nu este ușor să găsești
un pasaj care să fie mai greu de înțeles pentru tine decât acesta. Și tocmai din
acest motiv trebuie să știți acum, pentru că este de cea mai mare importanță și, ca
atare, este o cheie indispensabilă pentru contemplarea interioară.
2. Acest motiv, însă, este următorul și sună astfel: vorbesc
adesea despre lucruri înalte, din Înțelepciunea Mea prin Iubirea Mea; adesea, însă,
vorbesc din Iubire, prin Lumina Înțelepciunii, despre lucruri aparent mărunte.
Acum, atenție: în primul caz, ți se oferă doar ceea ce este posibil de suportat
pentru individualitatea ta corespunzătoare; în al doilea caz, ți se oferă un infinit
voalat, pentru a cărui dezvoltare finală eternitățile nu sunt suficiente.
3. Și vedeți, tocmai un astfel de dar aparent mic este și "fiul
pierdut". Da, Eu spun, dacă ați ști tot ce se ascunde în spatele fiului pierdut, cu

77. adevărat, arhanghelii ar veni la școală cu voi. V-am arătat deja în cele zece Ore
anterioare multe lucruri, cum este pe Pământ în prezent, în care am ascuns încă cu
siguranță de voi cele mai mari răutăți.
4. V-am arătat, în general, insuficiența sistemului juridic; v-
am arătat nebunia Asiei, precum și barbariile Africii; v-am arătat din infamiile
Americii, cu siguranță, doar o foarte mică parte dintre ele; v-am arătat
administrarea justiției în Anglia, mai ales în condițiile sale externe, precum și
tratamentul criminalilor de pe coastele australiene făcute cunoscute.
5. Astfel, v-am arătat și în Sudul profund o țară maltratată,
așa cum a fost și cum mai este în mare măsură și în prezent; totuși, tocmai cu
referire la această țară trebuie să vă fac cunoscut ceva, și tocmai din acest motiv,
în primul rând, să vă îndreptați dubla atenție exact la ceea ce s-a spus despre
această țară, și în al doilea rând că exact ceea ce s-a spus despre această țară,
trebuie să înțelegeți cel mai puțin în sens propriu, fapt pentru care cele ce urmează
vă vor arăta. În plus, v-am arătat și condițiile extrem de rigide și tiranice ale altor
state insulare, în special ale Japoniei, și, de asemenea, câteva lucruri succinte
despre situația din nordul Rusiei.
6. Deși lucrurile în lume sunt așa cum sunt, totuși aceste
condiții nu v-au fost comunicate de Mine pentru ca din ele să puteți eventual
discerne cum merg lucrurile în lume, căci în viitor va fi de o mie de ori mai rău, și
oricum veți citi prea des despre asta, dar motivul pentru care v-am dat aceste
comunicări nu este altul decât acesta: pentru ca din ele să recunoașteți un pic mai
profund, spre folosul vostru, marele mister al fiului pierdut.
7. Acum vă veți gândi cu siguranță: ce legătură are fiul
pierdut cu toate aceste cruzimi care au loc în lume? - Și ești plin de curiozitate cum
poate fiul rătăcit să găsească drumul de ieșire din tot acest labirint al lumii. Dar Eu
vă spun: este cu siguranță mai ușor să găsești fiul pierdut din toate aceste scene și
chiar să îl înțelegi, decât să faci o cămilă să treacă prin urechea acului.

78. 8. Pentru a înțelege întregul, este necesar să știți mai întâi
cine este cu adevărat acest fiu pierdut. Când vă arăt pe fiul pierdut, chiar și numai
cu numele, cu adevărat ați fi loviți de o orbire mai mult decât septuplă dacă nu v-
ați da seama imediat că o mare legătură a fost îndepărtată de pe ochii voștri; și
acum pregătiți-vă și ascultați numele! Vedeți, el se numește "Lucifer!". În acest
nume este întregul compendiu pentru tine veșnic evaziv și infinit al fiului pierdut.
9. Închipuiți-vă acum că aproape întreaga omenire din zilele
noastre nu este altceva decât membrii acestui fiu pierdut și, în mod special, acei
oameni care descind din neamul nemărginit al lui Adam. Vedeți, acest fiu rătăcit a
luat toate bunurile care i se cuveneau și acum le risipește pentru spații de timp,
după concepțiile voastre, infinit de mari. Știți din povestea fiului rătăcit cum a
ajuns la destinul său final. Examinați acum toate aceste condiții ale lumii; cu
adevărat, nu veți vedea nimic altceva decât destinul final al fiului pierdut în mare
măsură. Uitați-vă la administrarea deficitară a justiției. Ce părere aveți? În ce ar
putea avea acest motiv? Cu adevărat, în nimic altceva decât în neglijența și în
amorțeala conștiinței care rezultă din aceasta.
10. Priviți acum din nou pe fiul pierdut: nu este aceasta prima
cădere pentru el când părăsește casa tatălui său? Luați în considerare nebuniile din
Asia. Ce sunt ele, dacă nu consecința firească a ceea ce succesiunea a format
treptat până la punctul culminant actual de monstruozitate? Acum mergeți în
Africa; luați cu voi de mână fiul pierdut și, dacă vă îndreptați acum o privire
spirituală ceva mai pătrunzătoare acolo, atunci veți pătrunde cu o fidelitate
puternica nu numai în starea actuală, ci în orice stare imaginabilă a acestei țări, ba
chiar aș spune, nu numai a Egiptului, ci a întregii Africi. Și aceasta nu numai în ceea
ce și din ceea ce oferă timpul prezent, ci prin toate perioadele de timp pe care le
poate atinge gândirea unui om, și încă mai mult, că fiul pierdut s-a aflat în aceeași
situație, când și-a risipit averea, apoi a încercat la fel de bine să-și reconstruiască
pe toate căile imaginabile o avere egală; dar observați toate eforturile sterile
barbare din toată această parte a lumii, căci acolo toți vor cu adevărat să se
îmbogățească!

79. 11. Istoria trecutului vă va arăta multe, și exact aceleași lucruri
pe care prezentul acestui întreg continent vi le arată irevocabil. Căci vă spun că nu
numai în fiecare om în parte, nu numai în fiecare popor în parte, ci în tot
continentul, de la primul până la ultimul grăunte de nisip, ba chiar de la prima
până la ultima rază de soare, în fiecare pământ, în fiecare munte, în fiecare râu, în
fiecare deșert, în fiecare animal, este reprezentată cu fidelitate condiția fiului
pierdut, ca și de la începutul istoriei primordiale până în momentul de față și chiar
mai departe.
12. Acum ia-l din nou de mână pe fiul pierdut, dar nu uita să-l
legi în această călătorie ca pe un sclav, și mergi cu el în America, pentru că, într-
adevăr, ar trebui să fii mai orb decât punctul central al Pământului, dacă acolo nu-l
întâlnești reprodus de o mie de ori în toate nuanțele imaginabile. În acest moment
nu mai este nevoie să adaug nimic altceva, decât că America de Nord reprezintă
ființa sa interioară, în timp ce America de Sud reprezintă ființa sa exterioară, astfel
încât și această țară reprezintă deja, în forma sa, o figură a fiului pierdut care
seamănă cu un fel de insectă înfometată. Cine are urechi de auzit, să audă, și cine
are ochi de văzut, să vadă.
13. Știți cu toții cum a fost cu fiul pierdut în ultima sa
perioadă, când s-a trezit în el scânteia interioară sfințită pe care o cunoașteți din
Africa; în Australia, el găsește un angajator care nu-i permite să se hrănească nici
măcar cu mâncarea destinată porcilor, astfel încât este nevoit să-și umple
stomacul cu ce-i cade la îndemână. Acum vă gândiți: ce va face fiul pierdut în Noua
Zeelandă? Nu este nevoie să-l trimitem în Noua Zeelandă, dar nu ne va costa un
mare efort să recunoaștem Noua Zeelandă în fiul pierdut. Observați, așadar, că
Sudul reprezintă cea mai înaltă exterioritate a omului. Observați acum puțin pe fiul
pierdut, cum în această ultimă perioadă înfricoșătoare a încercării sale nu este
îmbrăcat cu adevărat după cea mai înaltă modă a Parisului: doar niște zdrențe
foarte sărace și murdare îi ascund părțile sale modeste.
14. Ei bine, vedeți, aici avem deja harta credincioșilor care
flutură în jurul goliciunii celui pierdut; haideți să-l mărim sau să-l mărim pe fiul

80. nostru pierdut și, cu această ocazie, să facem o scurtă vizită și la actuala Biserică
creștină existentă. Nu seamănă oare cu această țară? Puteți să o observați cum
doriți, atât din punct de vedere spiritual, așa cum v-am arătat-o, cât și din punct de
vedere material, așa cum o puteți găsi descrisă peste tot; într-adevăr, ar trebui să
fiți chiar mai orbi decât punctul central al Pământului dacă nu ați observa
asemănarea izbitoare a acestei țări cu zdrențele fiului pierdut și a acestora cu
Biserica. Așa cum acolo, în ținuturile sudice, sărăcia acestor locuitori este
împrăștiată de vânturi, desigur, așa a făcut vântul cu zdrențele dărăpănate ale
fiului pierdut, așa fac acum vânturile sfinte care suflă de sus cu acele secte creștine
care, în ansamblu, sunt mai mult păgâne decât creștine. Acum nu va mai fi nevoie
de cunoștințe matematice profunde din partea voastră pentru a deduce care este
acum Ora Marii Zile.
15. Dacă vă uitați din nou la Japonia, aceasta vă va dezvălui cu
ușurință și vă va indica mai mult decât clar, cu semne foarte clare, opresiunea
interioară a fiului pierdut, precum și starea actuală a bisericilor în ceea ce privește
interiorul lor. Nu este nevoie să spun mai multe aici.
16. Dar ce-i spui unui om care este foarte bolnav, când
picioarele lui au devenit înghețate și pe fruntea lui sunt picături de transpirație
rece? Cu adevărat, nu este nevoie de nici un preparat medical pentru a exprima un
spirit profetic într-un anumit fel: doar câteva pulsații mai grele, și oboseala și
chinul vieții au încetat!
17. Mai întâi simte picioarele fiului pierdut din Sud, apoi
simte-i capul în marea Împărăție a Nordului, apoi pune-ți mâna pe inima bătrână și
obosită a Bisericii; cu adevărat ar trebui să fii mai orb decât centrul Pământului,
dacă nu ai putea număra pe degete ce oră din ziua cea mare este acum. Cu
siguranță că vă veți aminti bine de ultima oră, când v-a fost dezvăluită și explicată a
doua vedere.
18. Acum, cu siguranță vă veți gândi: ar trebui ca această a
doua vedere să aibă și ea o afinitate elective* cu fiul pierdut? O, iubiții Mei! Când
dau ceva cuiva, nu dau așa cum dau oamenii, care chiar și cu cea mai bună voință

81. nu pot da ceva complet, ci eu dau în orice moment ceva complet, și astfel vă spun:
în această a doua vedere întregul nod va fi dezlegat, iar după această soluție nu
veți mai greși nici măcar un minut în calculele voastre.
*dex_ ELECTÍV, -Ă, electivi, -e, adj. Bazat pe alegeri; care are scopul sau dreptul de
a alege. – Din fr. électif, lat. electivus.
19. Să ne întoarcem acum la fiul nostru pierdut, - și să vedem
puțin cum se luptă în marea suferință a morții. Privește-i sufletul, cât de asuprit
este până la un anumit punct; și într-adevăr trebuie să se ajungă la asta! Dar iată,
cu sufletul fiului pierdut se întâmplă acum ceea ce v-am comunicat cu privire la
sufletele celor care primesc, în astfel de împrejurări, a doua vedere. Vedeți, marea
lor suferință se extinde acum în vibrații rapide, iar acestea vin acolo, în fața marii
Case a Tatălui, iar vibrațiile Tatălui plin de Iubire sunt schimbate cu vibrațiile de
frică, mizerie și suferință ale fiului pierdut.
20. Sufletul fiului rătăcit simte o asemenea suflare dulce și
sfântă venind din Casa marelui Tată. Încurajat de aceste vibrații sfinte, se întoarce
din nou la casa sa dărăpănată, o reconstruiește și se îndreaptă cu cea mai mare
umilință, anihilându-se, spre locul unde știți că se îndreaptă fiul pierdut. Dar ce se
întâmplă acolo? Vedeți, numai zdrențele sunt luate de la fiu și arse; numai fiul,
după cum știți, va fi primit din nou.
21. Vedeți, acum vi s-a dezvăluit în fața ochilor întregul mister
al numărului profetic al omului, care a fost ascuns până în acest moment. Dacă
treceți prin condițiile acestui timp într-un anumit fel, cu adevărat ar trebui să fiți
mai mult decât morți dacă nu ați observa chiar acum vibrațiile sfinte ale Harului
care se revarsă acum în torente din sfânta Casă a Tatălui.
22. Și voi sunteți membri ai fiului pierdut! Lărgește-ți sufletul
și lasă Spiritul să se trezească în el, și întoarce-te cu toată umilința, la fel ca fiul
pierdut, consolat în marele Teritoriu a Tatălui vostru cel mai iubitor; cu adevărat vă
spun, El vă va întâmpina la jumătatea drumului!

82. 23. Vedeți, acest timp al Harului Meu s-a apropiat și, de
aceea, Eu v-am dat și tot ceea ce l-a precedat, pentru ca voi să
recunoașteți că acesta este acel Mare Timp despre care profeții au
prezis, da, acel Timp care a fost anunțat de Propria Mea Gură. De
aceea mai răbdați încă puțin timp și bucurați-vă cu mare încredere!
24. Căci, într-adevăr, marea Casă a Tatălui a venit la voi mai
aproape decât vă puteți închipui!
25. Cum însă puteți recunoaște în voi înșivă fiul pierdut și
toate aceste condiții ale timpului prezent, și cum se regăsește acest fiu pierdut în
fiecare om în parte, sau cum se va regăsi mai degrabă el însuși și cum se va regăsi
"omul cel mare" în cel mic, despre aceasta, dragi copii, Ultima oră vă va aduce o
cunoaștere fidelă. Amin!
A DOUĂSPREZECEA ORĂ
1. După ce l-am însoțit și luminat pe fiul pierdut în Ora a
unsprezecea, de la început și până la căderea sa, și după ce am calculat timpul și

83. am stabilit aproape ora care va fi martoră a apusului său, atunci dorim să vedem în
această a douăsprezecea oră unde și cum acest fiu pierdut, umilit până în cele mai
adânci fibre ale sale, se va întoarce din nou în marea Casă a Tatălui.
2. Dar, pentru a înțelege aceasta pe deplin, nu este suficient
doar faptul că am pătruns cu privirea noastră puțin în praful lumii numite Pământ,
ci, după ce v-am oferit în acest scop, în plus, o mică amenajare în camera
întunecată a spiritului pe care o cunoașteți, este necesar să aruncăm din nou o
privire ceva mai largă în această cameră nou pregătită. Dar Eu vă spun mai înainte:
"Stați liniștiți!", căci această viziune va aduce înaintea ochilor voștri ceva ce nimeni
nu a simțit până acum. Din cauza acestei noi dispuneri, pentru a găzdui o imagine
atât de mare, chiar și tableta (ca un ecran) va trebui să fie oarecum mărită într-un
mod foarte natural și să ia în loc de poziția orizontală anterioară, una verticală.
3. Ei bine, vedeți, aranjamentul nostru este finalizat;
întoarceți-vă privirea acolo, pe tăblița mult mărită, și veți vedea imediat marea
imagine de acolo. Pentru că numai în acest mod și numai în acest mod este posibil
să pui în fața ochilor tăi într-o singură imagine infinita Creație extinsă.
4. Acum priviți cu atenție masa și, de îndată ce voi pronunța
cuvântul Epheta, veți vedea în ea marea imagine. Și de aceea, de vreme ce privirea
voastră este îndreptată acolo, vă spun acum: "Epheta!
5. Ei bine, ce părere aveți despre această imagine? Într-
adevăr, vedeți pe această masă nici mai mult, nici mai puțin decât figura distinsă a
unui bărbat ale cărui șolduri abia sunt acoperite de câteva zdrențe, iar părul zburlit
îi cade din cap până dincolo de mijlocul corpului. Veți gândi cu siguranță: "Nu este
nimic de văzut în această figură, cu excepția faptului că este reprezentată într-o
formă foarte colosală pe acest panou. Apropo, un portretist expert ar fi putut să
schițeze o astfel de imagine cu o culoare albicioasă pe o tablă neagră"; - și nu pot
să vă spun nimic mai mult despre asta decât că deducția voastră este corectă
pentru moment. Dar dacă doriți să reflectați puțin mai profund, veți vedea în
curând în această imagine albicioasă forma fiului pierdut.

84. 6. Dar vedeți, dragii mei copii! Masa este așezată un pic
prea departe pentru ochii voștri, așa că haideți să ne apropiem complet de ea;
pentru că ați văzut deja întreaga imagine, așa că haideți să observăm, examinând
puțin mai îndeaproape, culoarea cu care această figură este așezată pe masă. Ei
bine, acum suntem aproape de masă. Priviți această suprafață foarte mare și
strălucitoare, precum și o parte din piciorul acestei întregi figuri. Priviți doar cu
atenție și spuneți-Mi: "Ce descoperiți din asta? Uită-te cu atenție, nu-i așa? Nu
distingi nimic altceva decât niște sfere strălucitoare în rânduri foarte apropiate una
lângă alta? Știți că această imagine nu este o pictură, ci doar o imagine luminoasă a
unui obiect exterior.
7. Ce credeți că sunt de fapt aceste sfere? Vedeți, nu vreau
să vă fac să vă stoarceți creierii ca să ghiciți; dar dacă vă gândiți că aceste sfere
sunt poate reproduceri ale unor sori, planete, sateliți și comete îndepărtate,
ascultați: atunci ar trebui să vă spun: "Copilașilor! Nu judecați prea repede, ca să
nu vă înșelați foarte tare. Totuși, înainte de a vă dezvălui esența acestor sfere
minuscule, faceți un efort să le numărați pe o suprafață de mărimea unei linte.
8. Ei bine, ai terminat deja? - Da, da, văd deja că nu reușești
cu ușurință, pentru că există pentru tine un număr abia exprimabil al acestor
puncte strălucitoare care se află în acest spațiu mare cât o linte, iar numărul lor
poate fi mai mare de un trilion; și pentru că te-ai familiarizat puțin cu culorile,
atunci îți spun ce reprezintă cu adevărat un astfel de punct. Așa cum s-a spus deja,
nu de un soare sau de orice alt corp al lumii, ci fiecare dintre aceste puncte sau
sfere, așa cum se prezintă ochilor voștri spirituali, este, nici mai mult nici mai puțin,
decât imaginea unei carcase-Sferă. Dar cum stau lucrurile cu o carcasă-Sferă nu
mai este nevoie să vă explic. Acum să ne întoarcem puțin în urmă și să reexaminăm
întreaga figură.
9. Vedeți, este o figură umană perfectă; și, întrucât acum ați
privit exhaustiv această figură, atunci Eu vă spun: această figură, prin și conform
Ordinii Mele eterne, reprezintă Universul, iar de felul ei - în realitate - nu este
vizibilă pentru nimeni altcineva în afară de Mine.

85. 10. Un spirit creat nu a văzut niciodată această imagine așa
cum o vedeți voi acum. Acum, însă, văd din nou o dorință care se naște în voi. Ați
dori să vedeți cu plăcere în acest om Pământul vostru. Nu este posibil să vă arăt
acest lucru atâta timp cât întreaga figura ocupă întreaga tablă. Dar așteptați puțin,
pentru că, vedeți, Eu sunt un foarte bun optician și, de aceea, în "camera" noastră
vreau să Mă pun mai întâi pe Mine însumi să fac o mică schimbare optică, și numai
după o astfel de schimbare nu va mai rămâne din toată această figură decât un
singur punct luminos. Acum vedeți, figura a dispărut; totul este deja în ordine. Să
ne apropiem din nou de masă și să căutăm punctul nostru. Ei bine, l-ați găsit deja?
- Doar unul singur nu dă prea multă lumină; dar dacă îți forțezi privirea, îl vei găsi
cu siguranță. Nu trebuie să vă uitați în partea de sus a tablei mărite, ci în partea de
jos, acolo unde ați văzut înainte piciorul stâng al întregii figuri, și exact acolo, la
sfera cea mai exterioară a degetului mic. Această mică sferă este acel glob-
investigator în interiorul căruia se află și Pământul vostru.
11. Dar, pentru a ajunge pe Pământul nostru, va trebui să
intervin din nou asupra punctului luminos cu "Epheta" a Mea, și astfel spun:
"Epheta!". Acum observați cum această mică sferă s-a separat de celelalte și acum
ocupă aproape întreaga formă mare și rotundă a mesei. Acum, priviți din nou
nenumăratele puncte strălucitoare, care scânteiază din nou unele la altele. Caută
acum Pământul tău. Poți? Nu-l puteți găsi printre multitudinea de puncte
luminoase? Da, îți spun, și tu ai face un efort zadarnic; pentru că aceste puncte pe
care le vezi aici nu sunt încă singure, ci sunt grupuri galactice întregi; de aceea voi
alege din nou un punct, exact cel potrivit, iar pe toate celelalte le voi șterge de pe
marea tablă.
12. Ei bine, iată punctul ales și, pentru a ajunge mai repede la
țintă, spun imediat din nou: "Epheta! Acum, uitați-vă, masa noastră este încă plină
de noi puncte de lumină. Numai că aceste puncte luminoase nu sunt încă sori, ci
galaxii reale, așa că nici aici nu va fi vorba de găsirea Pământului. Astfel, îl alegem
din nou dintre aceste puncte pe cel corect și le ștergem pe toate celelalte din
tablă. Ei bine, aici este punctul. Priviți ce singur și decolorat strălucește pe marele

86. plan! Cu toate acestea, numai "Epheta" al meu, iar punctul va trebui să fie imediat
mărit; prin urmare, "Epheta!".
13. Acum priviți, masa noastră este din nou plină de puncte
strălucitoare pure. Nu v-ar plăcea să căutați Pământul printre toate aceste trilioane
de trilioane de ori trilioane de puncte? Numai că și aici trebuie să vă spun: "Nu vă
forțați, pentru că nici măcar aceste puncte nu sunt sori, ci roiuri de stele
individuale, și ele sunt ceea ce înțelegeți prin numele de așa-numita nebuloasă
stelară. Numai că, pentru a ajunge mai repede la obiectiv, voi alege și aici punctul
corect, iar pe toate celelalte le voi șterge de pe tablă și voi adăuga în același timp,
"Epheta".
14. Acum, priviți. Adevărat, vedeți un nor luminos care se
întinde pe orizontală peste întreaga masă și este de șapte ori mai lung decât lat.
Acum, priviți, aici, spre centru, dorim să alegem din nou unul dintre acești nori
luminoși și să ștergem totul de pe masă. - Ei bine, după cum vedeți, totul s-a
întâmplat deja din nou, "Epheta!" al meu dă din nou acestui punct locul potrivit.
15. Priviți cu atenție acolo: acum deja veți înțelege! Vedeți
acolo, în centru, un disc luminos de mărimea unei linte; este imaginea Soarelui
vostru, iar acum priviți exact acolo, al treilea punct luminos în fața Soarelui, în
partea stângă, puțin în jos: este Pământul vostru. Acum este necesar doar ca Eu să
măresc puțin această imagine și veți recunoaște imediat Pământul vostru; și astfel:
"Deschide-te, punct al Pământului, pentru ca observatorii Mei să te recunoască! Și
priviți cum acum acest punct se extinde treptat și a ajuns la acel diametru care
este mai mult decât suficient pentru a recunoaște locuința voastră naturală,
lăcașul necurat.
16. Pentru că am văzut totul, să ne întoarcem la fiul nostru
pierdut. Și priviți acolo, pe masă; deja iarăși se distinge prima figură. Observați,
însă, că acum această figură devine din ce în ce mai mică, abia dacă mai are
dimensiunea unui copil, și priviți din nou, acum și acest copil se micșorează
continuu până când devine un punct, dar observați, în partea dreaptă a mesei
începe să apară o altă figură umană mare; acum a ajuns la mijlocul mesei și sub

87. piciorul său stâng încă se mai poate distinge punctul mic anterior, care aici este în
proporție corectă cu dimensiunea acestei noi imagini.
17. Ce părere aveți, ce reprezintă această nouă imagine?
Credeți că este acel Mare Om pe care ați ajuns să-l cunoașteți mai mult sau mai
puțin din scrierile lui Swedenborg? Credeți că el este cel mai mare om? Dar Eu vă
spun: "Vă înșelați complet!". Acest om pe care îl vedeți aici nu este nici mai mult
nici mai puțin decât fiul pierdut care s-a regăsit, dar nu în totalitatea sa, ci este acel
fiu pierdut care s-a regăsit în fiecare om născut din nou; sau, în alte cuvinte, mai
ușor de înțeles de către voi: "Acesta este cel mai mizerabil dintre toți în Noua Mea
Împărăție! ", iar aici, în această imagine, este reprezentată o proporție justă și vă
arată măsura perfectă a unui om care este infinit mai mare decât figura care vi s-a
arătat anterior cu dezmembrarea sa progresivă și continuă în chip de fiu pierdut.
18. Dacă acum luați această imagine puțin în serios, atunci ar
trebui să începeți să înțelegeți puțin cum stau lucrurile în ceea ce privește
întoarcerea fiului pierdut.
19. Nu trebuie să credeți deloc că acest Lucifer căzut, pe care
l-ați întâlnit în ceasul al unsprezecelea, se va întoarce ca un întreg; dacă acest lucru
ar fi fost posibil, cu adevărat, o Creație materială nu ar fi avut loc niciodată, dar așa
se va întoarce în fiecare om care trăiește conform Cuvintelor Mele și renaște prin
Cuvânt! Iar prin Răscumpărare, acest "pierdut" este "găsit" și se va întoarce în
marea Casă a Tatălui! Nu degeaba Eu vă spun: "Căci în marea Casă a Tatălui, într-
adevăr, pentru oamenii care au devenit atât de mari trebuie să fie pregătită și o
casă mare, unde să poată locui din nou cu Tatăl lor”.
20. Dar că este așa, puteți deduce clar din ceea ce s-a spus
mai înainte; căci în necazul general nu suferă oare fiecare om în sine și nu este
lovit fiecare în propria persoană? Toate aceste lovituri, însă, se aplică unuia și
aceluiași fiu pierdut. Dacă un om este bătut, nu este adevărat că doar el, ca și cel
bătut, simte durerea, în timp ce cel nebătut foarte des stă și privește fără durere?
Sau dacă o întreagă națiune din altă parte a lumii este maltratată, să zicem, ați
simțit o biciuire pe pielea voastră? Dar dacă cineva moare, moare pentru el însuși

88. sau pentru alții? Sau poți afirma că cineva a venit pe lume pentru altul? Sau nu se
aplică răscumpărarea Mea și Cuvântul Meu la fel de bine fiecărui om în parte
pentru el însuși, cât și popoarelor întregi? Și nu ar putea fiecare om să Mă
primească pe deplin pentru el însuși, cu iubirea sa și cu credința vie care o
însoțește, astfel încât Eu să locuiesc în el și el în Mine? Dacă te gândești acum la
toate acestea, poți, până la urmă, să susții doar cea mai îndepărtată afirmație că
Eu sunt mai puțin prezent într-un singur om decât în toți ceilalți la un loc?
21. Dar dacă Eu am devenit Una cu un Om și el una cu Mine,
spuneți, ce lipsește pentru a găsi fiul pierdut într-un singur om? Nu a recepționat
acesta totul și nu a primit toate lucrurile în sine când M-a primit pe Mine? În
adevăr, fiecare singur om care a devenit una cu Mine, este mai mult - chiar Eu
spun - infinit mai mult decât a fost marele Lucifer, în măreția sa de neconceput
pentru voi prin mijloace naturale!
22. Vedeți, sub acest fiu pierdut, care este numit aici Lucifer,
fiecare om este înțeles astfel pentru el însuși; și dacă un popor întreg a devenit una
cu Mine, atunci acest popor întreg devine și el "un singur om" cu Mine; și toți
oamenii care au trăit pe Pământ și care vor mai trăi, când vor deveni una cu Mine,
vor fi și ei "un singur om" în Mine; adică ei, toți, vor fi vivificați și animați de unul și
același Spirit(Duh) Sfânt al întregii Iubiri, al întregului Adevăr, al întregii Forțe și al
întregii Puteri, și cei mulți nu vor fi mai mulți decât unul, și unul mai puțin decât
mulți, ci toți vor fi perfect uniți în Mine; și cei mulți nu vor avea mai multă Forță și
Putere decât unul, și unul nu va fi mai puțin decât mulți, ci toți vor trăi ca unul, prin
aceeași Forță și Putere a Spiritului(Duhului) Sfânt al întregii Iubiri și al întregului
Adevăr care vine de la Mine!
23. Dar ați mai auzit că zdrențele fiului pierdut vor fi
împrăștiate ca pleava în vânt, iar rămășița va fi luată de la el și arsă. Știți ce
înseamnă aceste zdrențe? Dedesubt nu este nimic altceva de înțeles, ci numai
Omul universal care a apărut anterior pe masa noastră; pentru că, odată cu
recuperarea fiecărui om în parte, se recuperează nobilul care a ieșit din Mine, sau
fiul Meu pierdut. Zdrențele, sau adevăratul arhimaleficul actual, vor fi aruncate în

89. focul din care a izvorât cu adevărat, dar acest foc din Divinitate este același din
care toate lucrurile își au existența materială. Așadar, cel care se agață de lume și
se agață de materie, se agață de zdrențele fiului pierdut; dar așa cum toată
materia îți arată deja marea sa afinitate cu focul, tot așa sunt și zdrențele alături
de fiul pierdut; se va întâmpla exact așa! Pentru ca Dumnezeu să devină din nou un
Dumnezeu liber, în Care materia nu mai plutește, atunci ceea ce este asemănător
cu focul sau cu mânia trebuie să se întoarcă de unde a venit; și se va întâmpla
exact ca atunci când ți se întărește trupul și te îmbraci cu comprese calde, pentru
ca acesta să se înmoaie din nou. Astfel, Focul Meu Etern va cuprinde și el această
întărire arhimalignă în totalitatea sa, pentru a o asimila din nou în esența sa.
24. Există încă o întrebare în tine: "Acele ființe care sunt
înțelese sub "zdrențe" vor avea, de asemenea, o conștiință constantă de ele însele,
sau nu? Dar Eu vă spun: "Această întrebare aproape că se răspunde de la sine,
pentru că este de neconceput să acceptați că în Divinitate poate exista vreun punct
inconștient de sine!". Prin urmare, această întrebare se răspunde de la sine. Mai
există, totuși, o întrebare: "Este sau nu chinuită această conștiință de sine?".
Vedeți, aceasta este o altă problemă. Dar pentru a înțelege corect acest lucru,
trebuie să înțelegeți mai întâi că orice efort de a vă găsi pe voi înșivă trebuie să
includă în mod necesar în sine chiar și o anumită cantitate de suferință; singurul
lucru important este dacă această suferință este dureroasă sau benefică? Dacă
această suferință constă în faptul că ființa se captează continuu pe ea însăși și, prin
această captare, se străduiește continuu să se formeze ca unitate, atunci această
suferință este extrem de benefică, iar percepția care provine din conștiința clară
de sine este extrem de fericită. Dar dacă suferința - sau percepția conștientă de
sine a unei ființe - este în sine sfâșietoare și devastatoare, atunci ea este și extrem
de dureroasă, ceea ce se poate vedea foarte ușor în natură, mai ales dacă ați
observat doar unele boli inflamatorii, care nu constau decât în faptul că anumite
părți din corp încep să se dilate din ce în ce mai mult.
25. Cu cât un astfel de proces începe să se producă mai
violent, cu atât devine mai dureros. Din toate acestea rezultă că starea reală
conștientă de sine a arhirăutății, asemănătoare focului, trebuie să fie, de

90. asemenea, tocmai una de durere și suferință extremă. Credeți acum, poate, că
Divinitatea trebuie să fie, într-un anumit sens, în mod constant suferind în cel mai
înalt grad în propria Sa parte a mâniei? Numai că nu este așa! Dimpotrivă, este
exact ca atunci când mâncarea este consumată în stomac; pentru că până și micile
păstăi ale hranei ingerate sunt sparte de focul stomacului. Dar întreabă-te, în stare
naturală, dacă acest teribil proces distructiv din focul stomacului tău ți-a provocat
vreodată durere. Cu toate acestea, din moment ce v-am îndrumat deja până acum,
vreau să vă dau cu această ocazie un indiciu care nu a fost încă exprimat! Doriți să
discerneți cauza ultimă a unei astfel de stări a tuturor răutăților materiale lumești?
Apoi privește în stomacul tău și vezi ce se întâmplă acolo cu alimentele pe care le-
ai mâncat, cum și de ce! Atunci veți discerne o mare cale a căilor Mele, în care va
avea loc acest proces final. Totuși, timpul nu este scris în stomacul tău și îți este de
ajuns că ți-am arătat scopul.
26. Ei bine, vedeți, dragi copii, asta este tot ce vi se poate da,
asta este tot ce puteți suporta! Mai mult decât atât nu trebuie să știți, dar
observați acest lucru din punct în punct, și exact ceea ce v-a fost dat de la prima
până la ultima oră; străbateți pe această cale întregul Pământ în voi și, în acest fel,
găsiți în voi înșivă fiul pierdut. Fă același lucru pe care l-a făcut și încă îl face în
fiecare păcătos care aspiră la Împărăția Mea. Să se întâmple în camera interioară a
spiritului vostru, pe masa poftelor voastre lumești, se întâmplă cu lumea ceea ce ai
văzut că se întâmplă la sfârșit pe masa care ți s-a arătat cu Omul universal; atunci
în fiecare dintre voi se va găsi fiul pierdut, care va fi apoi înlocuit cu un alt om, așa
cum s-a întâmplat în imaginea arătată de Mine, adică după ce s-a micșorat atât de
mult, până când s-a redus la un mic punct. Numai atunci veți discerne și
recunoaște ca fiind marele Adevăr care se găsește în voi înșivă, oferit în aceste
douăsprezece Ore în cea mai clară lumină. Într-adevăr, așa cum v-am mai spus, toți
oamenii formează un singur Om ca un întreg. Căutați astfel și tot răul din voi înșivă,
iar când îl veți găsi și îl veți elimina din voi înșivă cu puternicul Meu ajutor , atunci
Eu, ca Sfânt Părinte al vostru, care am venit deja la jumătatea drumului, voi veni la
voi complet, vă voi elibera apoi complet de zdrențele voastre și după aceea vă voi
primi în marea Casă părintească a Iubirii Mele eterne!

91. 27. În concluzie, nu fac decât să vă atenționez, să vă aduc la
cunoștință faptul că în prezent nu vin doar să vă întâlnesc pe voi, ci și pe mulți alți
copii pierduți. Este de preferat, totuși, să fiți atenți la venirea Mea în voi înșivă și să
vă intereseze mai puțin acea "venire generală". Dar ceea ce simțiți despre venirea
generală, aduceți-o înaintea Mea în inimile voastre în rugăciune, și lăsați ca tot
restul să nu vă îngrijoreze, căci marele când, cum și de ce, este bine păstrat în cele
mai bune Mâini. Amin!
Aceasta spun Eu, marele vostru Tată, sfânt și foarte iubitor. Amin!
*** * ***
M.E.I. _ Vol. 6 _ Capitolul 245
Despre Marele Om Cosmic al Creaţiei
1. Cărturarul a spus: „Da, Doamne şi Învăţătorule, acum şi mie îmi sunt limpezi
toate acestea. Dar noi toţi, chiar dacă ne unim forţele, nu vom putea face nimic
împotriva puterii stăpânitorilor lumii! Aceştia nu-şi vor schimba legile şi vor
continua să aplice pedeapsa cu moartea; şi, din acest punct de vedere, învăţătura
Ta nu va clinti hotărârea mai-marilor şi pu-ternicilor lumii!”

92. 2. Eu am spus: „Eu ştiu cum stau lucrurile cu mai-marii acestei lumi. Dar nu cu
ei am vorbit Eu acum, ci doar cu voi! Iar voi veţi ajunge şi la mai-marii lumii şi le
veţi putea face cunoscută Voia Mea. Cei care o vor accepta, aceia vor păşi pe calea
cea bună, dar cei care nu o vor accepta, ci îşi vor continua judecăţile ca şi până
acum, îşi vor primi apoi şi răsplata, chiar de acolo de unde şi-au luat şi dreptul la
judecată. Căci dacă nu l-au primit de la Mine, atunci nu aveau de unde să-l
primească din altă parte decât doar din iad, astfel că tot de acolo îşi vor primi şi
răsplata!”
3. Atunci a spus cărturarul: „Da, Doamne, dar dacă vor auzi pilda despre fiul cel
rătăcitor şi o vor înţelege, atunci nu-şi vor mai face prea multe griji în privinţa
iadului!”
4. Eu am spus; „Lasă tu lucrurile acestea! Căci timpul care se va scurge până
când fiul rătăcitor* va regăsi această speranţă nu este atât de scurt, pe cât îţi
imaginezi tu. Ascultă bi-ne, căci vreau să-ţi dau o idee despre durata lumilor
judecate.
* Este vorba aici de Marele Om al Creaţiei din spaţiul infinit, (n. ed. germ.)
5. În mod evident, Pământul nu este un corp ceresc foarte mic, iar Soarele este
de un milion de ori mai mare decât el. Dar soarele central cel mai apropiat este
deja de mai mult de un milion de ori mai mare decât soarele acesta - care
luminează pământul nostru şi care în curând va răsări - şi are o masă corporală mai
mare decât a tuturor celor o mie înmulţit cu un milion de sori planetari care,
împreună cu toate pământurile şi lunile şi cometele lor, se rotesc pe nişte
traiectorii inimaginabil de îndepărtate pentru mintea voastră, cu mare viteză,
tocmai în jurul acestui soare central, şi care, în special cele mai îndepărtate dintre
ele, au nevoie ade-seori de un milion de ani pământeşti pentru a parcurge doar
una singură dintre rotaţiile lor imense şi pentru a reveni în acelaşi punct.
6. Există însă şi o a doua categorie de sori centrali, în jurul cărora se rotesc, pe
traiec-torii infinit mai mari, împreună cu sorii lor centrali, întregi REGIUNI SOLARE,
ale căror cele mai îndepărtate zone au nevoie chiar de un eon de ani pământeşti

93. pentru a înconjura doar o singură dată acest al doilea tip de soare central. Un
asemenea soare central de gradul al doi-lea, în jurul căruia gravitează regiuni
solare întregi cu sorii lor centrali, constituie, împreună cu cele o mie de mii de
regiuni solare ale sale, un UNIVERS SOLAR.
7. Acum imaginaţi-vă din nou un număr tot atât de mare de asemenea
universuri sola-re! Acestea au la rândul lor, la o depărtare de necuprins pentru
mintea omenească, un soare central comun, şi acest corp ceresc este de zece
milioane de ori mai mare decât universurile solare, care gravitează pe nişte
traiectorii incomensurabil de largi în jurul său.
8. Acest grup de universuri solare, împreună cu soarele lor central, îl vom numi
MARE UNIVERS SOLAR. Şi asemenea mari universuri solare există iarăşi într-un
număr inco-mensurabil de mare pentru voi, şi toate au, la rândul lor, la o
depărtare infinit de mare, un gigantic soare central primordial, în jurul căruia ele
se rotesc, ca nişte corpuri separate, pe nişte traiectorii pe care doar îngerii le pot
măsura. Pentru a fi mai uşor de înţeles, vom numi TEACĂ GLOBALĂ DE SORI ŞI
LUMI sistemul acesta de sori şi de universuri gravitând în jurul unui soare central
primordial, fiindcă toate acele mari universuri, despre care am vorbit şi care
gravitează neîncetat, în toate direcţiile, în jurul soarelui central primordial,
formează un fel de glob incomensurabil de mare şi, ca urmare a vitezei lor de
rotaţie apropiată de cea a gândului şi (ca urmare) a forţei centrifuge determinate
de aceasta, formează, pe o distanţă de neconceput pentru voi, un fel de înveliş sau
teacă, a cărei densitate este comparabilă cu cea a aerului atmosferic al acestui
pământ şi pentru măsurarea diametrului căreia, dacă ar fi să folo-sim unităţile de
măsură pământeşti, un milion de eoni ar fi un număr prea mic.”
9. Atunci cărturarul, romanul şi Lazăr au exclamat: „Doamne, ne cuprinde
ameţeala în faţa acestei imensităţi de-a dreptul uluitoare a Creaţiei Tale! Oare
vreun înger o poate totuşi cuprinde vreodată şi o poate concepe în adevărata ei
complexitate?” 10. Eu am spus: „Fără îndoială; căci altfel el nu ar fi înger! Dar lăsaţi
acum ameţeala voastră, căci încă nu aţi văzut tot, întrucât Eu nu v-am arătat până
acum decât o mică parte din imensitatea Creaţiei Mele!

94. 11. Rămăsesem la marea teacă ce conţine toate nenumăratele mari universuri
şi v-am explicat deja pe scurt cum se constituie acest înveliş. Însă care să fie cauza
constituirii sale?
12. Vedeţi voi, de la cele mai mici până la cele mai mari, toate lucrurile care
constitu-ie un întreg au un înveliş destinat să acopere şi să protejeze interiorul lor
complex! Dar înve-lişul sau «pielea» aceasta mai are încă un scop foarte important,
şi anume, acela de a prelua impurităţile provenind din funcţionarea unui corp
însufleţit, de a le expulza ca pe nişte ele-mente inadecvate vieţii organice şi de a
absorbi în schimb din afară substanţe hrănitoare pure, pe care să le dirijeze către
mecanismul organic intern al acelui corp viu pentru a-l întări. Ex-plicaţia aceasta
poate măcar să vă facă să înţelegeţi raţiunea pentru care Eu numesc TEACA
GLOBALA acest ansamblu de mari universuri de sori şi de lumi.
13. Dar să nu Mă întrebaţi care sunt volumul şi diametrul unei asemenea teci
globale! Căci oamenii nu îşi vor putea imagina niciodată un număr suficient de
mare prin care, chiar luând drept unitate de măsură distanţa dintre pământul
acesta şi Soare - care reprezintă cam de patruzeci şi patru de ori o mie de mii de
leghe -, să poată estima diametrul unei astfel de teci globale, căci nici eonii
înmulţiţi cu eoni nu sunt suficienţi spre a desemna dimensiunea unui astfel de
mare univers de sori şi de planete, din care, după cum am spus, există într-o teacă
globală un număr infinit. Totuşi, v-am sugerat într-o oarecare măsură dimensiunile
ini-maginabil de mari ale unei teci globale, iar pe această piatră de temelie putem
construi acum în continuare.
14. Căci, vedeţi voi, o asemenea teacă globală nu este decât un punct în
imensul spa-ţiu al Creaţiei Mele! Şi cum trebuie gândit şi înţeles lucrul acesta, am
să va explic tuturor de îndată.
15. Imaginaţi-vă acum că în afara tecii incomensurabil de mari sau a învelişului
exte-rior al unui asemenea glob, aşa cum a fost el descris, se întinde în toate
direcţiile un spaţiu imens de mare, complet vid, şi aceasta, până la o aşa de mare
depărtare, încât cineva, chiar fiind înzestrat cu o privire foarte pătrunzătoare, n-ar
mai percepe din teaca globală cea imensă decât un punct foarte mic şi vag

95. luminos, iar în direcţia opusă, un alt asemenea punct, care fireşte că reprezintă o
altă teacă globală. Aceasta vă arată un pic măsura distanţei dintre două teci
globale la fel de mari, care ar apărea, dacă ar fi privite de la jumătatea distanţei
dintre ele, ca nişte puncte luminoase abia perceptibile; şi iată că am făcut
cunoştinţă cu două teci globale învecinate.
16. Ce părere aveţi însă dacă vă voi spune acum că astfel de teci globale există
cu adevărat nenumărate în imensul spaţiu al Creaţiei şi că toate, potrivit Ordinii
Mele, reprezintă în ansamblul lor un om cu tot ce presupune el?
17. Întrebarea este cât de mare trebuie să fie acest om, dacă o singură teacă
globală es-te deja atât de infinit de mare, iar distanţa de la o teacă globală la alta
este de eoni înmulţiţi cu eoni mai mare?!
18. Dar şi acest om este, la fel ca fiecare teacă globală în parte, acoperit la
exterior de un fel de piele. Fireşte că această «piele» este, raportat la percepţia
voastră, infinit mai groasă - ca să vorbim pe înţeles - decât cea a unei teci globale,
şi totuşi are aceeaşi funcţie în acest ansamblu infinit de mare pentru voi ca şi
«pielea» fiecărei teci globale în parte. Şi acum vă puteţi închipui ce este în
exteriorul acestui om aproape infinit de mare, unde fiinţează el şi cum acţionează,
19. În exteriorul acestui Mare Om Cosmic se întinde, în toate direcţiile, spaţiul
liber al eterului, prin care acest om, dirijat de voia Mea, pluteşte în cercuri
inimaginabil de mari pen-tru voi, cu o viteză pe care voi nu o puteţi concepe, graţie
hranei pe care şi-o extrage din ma-rea cea nesfârşită de eter, prin care el înoată
oarecum ca un peşte, întrucât în imensul spaţiu de eter nu există «sus» sau «jos» şi
nicio făptură nu poate cădea în nicio parte, omul acesta se ţine la fel de ferm în
spaţiul eteric ca şi acest pământ, ca Soarele sau ca toţi eonii de eoni de sori dintr-o
teacă globală.
20. Iar menirea sa constă în a duce la desăvârşire toate marile idei şi gânduri
ale lui Dumnezeu cuprinse în el, pentru ca acestea să acceadă într-o zi la viaţa
spirituală pe deplin liberă şi independentă care le-a fost destinată.”

96. Capitolul 246
Despre mântuirea Omului Cosmic
1. (Domnul): „Şi. asemenea vouă acum, se vor naşte încă nenumăraţi alţii din el,
încă mult timp, până când tot ceea ce conţine el şi se află în capcana judecăţii se va
fi transpus într-o viaţă spirituală perfect liberă; şi, atâta vreme cât Marele Om
Cosmic nu se va fi dizol-vat pe deplin în Spiritul cel liber şi independent, vor
continua să existe şi judecata şi iadul. Şi astfel, nimeni dintre voi nu trebuie să se
teamă că duhurile iadului de cea mai joasă speţă vor scăpa prea curând de
suferinţele şi chinurile lor, determinate chiar de ele însele.
2. Timpul de rotaţie al Soarelui nostru în jurul soarelui său central este de
aproximativ douăzeci şi opt de mii de ani pământeşti, timp care pentru Soarele
nostru reprezintă un an, cu alte cuvinte, este echivalentul unui an pe Soare.
3. Înainte ca pământul acesta să fi existat, Soarele, aşa cum este el acum, a
efectuat deja de nenumărate ori traseul acesta, iar de când fiinţează el (Pământul),
de atâtea ori încât nu există un număr suficient de mare în aritmetica voastră
pentru a exprima multitudinea atâ-tor ani solari. Şi cu atât mai puţin s-ar putea
găsi un număr pentru viitoarele sale rotaţii până la dispariţia sa completă. Vă spun:
eoni de eoni de astfel de ani solari nu reprezintă mai nimic în comparaţie cu
aceasta!
4. Dar ce înseamnă vârsta unui SOARE PLANETAR în comparaţie cu cea a unui
SOARE CENTRAL AL UNEI REGIUNI SOLARE, care exista încă cu mult înainte ca
măcar un singur soare planetar să fi luminat planetele care gravitează în jurul său?!
Şi ce înseamnă, la rândul ei, durata aceasta în comparaţie cu durata vieţii unui
SOARE CENTRAL AL UNUI UNIVERS SOLAR, şi ce înseamnă apoi aceasta faţă de cea
a unui SOARE CENTRAL UNIVERSAL, şi durata unui astfel de soare în comparaţie cu

97. cea a unui SOARE CENTRAL PRIMORDIAL al unei teci globale, care de fapt
reprezintă primul străbun al tuturor sorilor şi lumilor dintr-o teacă globală?!
5. Ce matematician ar putea determina oare vârsta unui asemenea soare
central prim-ordial şi vârsta pe care o va putea atinge el în continuare?! Câţi sori
centrali şi câte ţinuturi solare întregi s-au născut deja din el, şi au şi dispărut deja
de mult, şi câte altele le-au luat locul din timpuri imemoriale, şi câte vor mai
dispărea încă după o durată incomensurabil de lungă de timp, şi câte se vor mai
naşte în locul lor?!
6. Dar până şi soarele acesta central primordial va dispărea odată şi odată,
după ce toţi sorii care s-au născut din el vor dispărea şi ei, după perioade
incomensurabil de lungi de timp, şi totuşi aceasta nu se va petrece la fel de repede
şi cu Marele Om Cosmic; căci aşa cum la un om pământean moartea se instalează
treptat, tot aşa se petrec lucrurile şi în cazul Marelui Om Cosmic.
7. De ce trupul unui om ajuns la bătrâneţe devine treptat-treptat tot mai
şubred? Pen-tru că în el anumite fibre şi anumiţi nervi mor cu timpul, încetându-şi
activitatea - ceea ce determină îmbătrânirea şi slăbirea trupului. Şi totuşi, omul
mai poate trăi în condiţiile acestea încă mulţi ani, fără a-şi pierde prin aceasta forţa
spirituală, mai ales dacă a trăit mereu după Voinţa lui Dumnezeu. Şi la fel se va
petrece odată şi odată şi cu Marele Om Cosmic. Chiar şi după ce eoni de teci
globale se vor fi dizolvat în el, el tot va mai dăinui încă un timp infinit după
noţiunile voastre pământeşti. Căci tecile globale sunt în el ceea ce în voi, oamenii,
sunt fibrele şi nervii.
8. Şi iată că acest Mare Om Cosmic pe care vi l-am descris acum îl reprezintă, în
sens universal, pe fiul cel rătăcitor, despre care v-am vorbit mai înainte, aflat acum
pe drumul de întoarcere, iar tatăl, care îi iese în întâmpinare, sunt chiar Eu, care
Mă aflu acum în chip de om printre voi, şi, prin fiecare om care trăieşte potrivit
Învăţăturii Mele, Eu îl reprimesc pe el în casa Mea părintească.
9. Ferice de păcătosul care se pocăieşte şi se întoarce cu căinţă spre Mine! Dar
pentru aceasta, să nu-şi imagineze nimeni că marea întoarcere universală se va

98. face într-un timp scurt şi că locuitorii iadului, adică cei supuşi judecăţii nu vor avea
de suferit şi de lâncezit suficient de mult timp în haosul pe care ei înşişi l-au creat!
Cei încrâncenaţi vor avea fireşte mai mult timp de suferit, iar cei ce se vor întoarce
mai repede la Mine, mai puţin. Ai înţeles acum acestea, cărturarule?”
Capitolul 247
Domnul nostru Iisus Hristos ca Mântuitor al Marelui Om Cosmic. Despre măreţia
spirituala a omului
1. Uluit din cale afară, fariseul a spus: „Doamne, Doamne, atotputernicul şi
eternul meu Dumnezeu, judecând după explicaţia aceasta atât de clară a Ta,
rămâne doar puţină spe-ranţă de mântuire pentru condamnaţii din iad. Căci o
perioadă de timp atât de infinit de lungă, încât niciun număr şi nicio măsură să nu
o poată cuprinde, poate fi considerată foarte bine a fi însăşi veşnicia! Ah, dar
acestea sunt nişte imensităţi despre care până acum niciun om nu a putut să-şi
facă nici cea mai mică idee! Şi ce nulitate absolută reprezintă, în condiţiile acestea,
omul! O Doamne, de ce oare eşti Tu atât de infinit de mare, de înţelept şi de
puternic, iar noi, oamenii, atât de insignifianţi, de prosti şi de slabi?! Doamne,
adevărat Îţi spun, să ştii că acum chiar mă cuprinde o mare teamă faţă de Tine, Tu
fiind, în spiritul Tău, prea veşnic, prea infi-nit de mare, prea înţelept şi prea
atotputernic! Şi cel mai de neînţeles pentru mine este cum de ai putut Tu să cobori
la noi, pe pământul acesta neînsemnat, în plenitudinea Ta dumnezeiască, şi să te
încarnezi în trupul atât de mărginit al unui om!”
2. Eu am spus: „Linişteşte-te; căci, din vecii vecilor, Eu nu fac nimic fără un motiv
foarte înţelept. Este de la sine înţeles că un medic înţelept şi foarte priceput, odată
venit la un bolnav, va cerceta întâi şi-ntâi în ce parte a trupului este localizată
boala. Odată ce a recunos-cut acest lucru, el va căuta de îndată, prin metodele
sale, să vindece şi să reînsufleţească ner-vul cel mai bolnav, oricât de mic ar fi el.

99. Iar când nervul respectiv a fost vindecat, foarte re-pede se va însănătoşi şi omul în
întregime.
3. Şi, uite, Eu ştiu cel mai bine care este nervul cel bolnav al Marelui Om Cosmic,
şi tocmai de aceea am venit la acest nerv bolnav, spre a-l însănătoşi mai întâi pe el,
pentru ca apoi întregul Mare Om să-şi regăsească sănătatea! Pricepi acum lucrurile
acestea?”
4. Iar cărturarul a spus: „Da, da, Domnul şi Dumnezeul meu, acum toate sunt
clare şi în ordine, însă eu, în ciuda acestui fapt, simt cum mă pierd în faţa Ta, într-o
nimicnicie tot mai mare, aproape totală.”
5. Eu am spus: „Dar Eu nu sunt oare, din punct de vedere al trupului Meu, la fel
de in-signifiant ca şi tine, în faţa acestei Creaţii?! Şi totuşi, Spiritul Meu se înalţă cu
infinit de mult deasupra ei!”
6. Cărturarul a spus: „Da, în cazul Tău, cu siguranţă; dar unde oare se află
Spiritul meu?”
7. Eu am spus: „Ei bine, dar oare Spiritul tău nu s-a avântat şi el împreună cu al
Meu până foarte departe, deasupra tuturor tecilor globale incomensurabil de mari,
şi chiar până dincolo de Marele Om Cosmic?! N-ai văzut tu împreună cu Mine
tecile globale aproape infi-nit de mari, ca pe nişte puncte de lumină abia licărind,
şi, la fel, şi pe Marele Om Însuşi?! Şi oare nu ai zburat alături de Mine până mult
dincolo de învelişul Marelui Om Cosmic, în spa-ţiul cel vid, astfel încât până şi
Marele Om în ansamblul său să ţi se înfăţişeze în imaginea spirituală a gândurilor
tale abia la dimensiunea unei furnici lucitoare?! Iar dacă tu, în Spiritul tău, Mă poţi
urma pe Mine în spaţiile cele nesfârşite ale Creaţiei, astfel încât până la urmă ea să
se reducă pentru tine la ceva infim, atunci cum poţi afirma că tu sau vreun alt om
aţi fi o adevărată nulitate în comparaţie cu dimensiunile infinite ale Creaţiei?!
8. Priveşte de pildă pe fereastră: tu vezi acum steaua Regulus în constelaţia
Leului! Vezi tu, acela este tocmai Soarele Central Primordial al acestei teci globale!
Distanţa incomensurabil de mare dintre el şi noi l-a redus la dimensiunea unui
punct. Şi câţi astfel de Reguluşi ţi-ai putea imagina oare unul lângă altul? Îţi spun

100. Eu: o puzderie - la fel cum spiritul tău a început să-şi imagineze deja alţi Mari
Oameni Cosmici, pe lângă acesta! Şi, fiind înzes-trat cu astfel de însuşiri pur
dumnezeieşti în Spirit, mai poţi tu spune că omul este o nulitate a nulităţii?! Trupul
tău, ca materie, este fără îndoială o nulitate. Dar tocmai de aceea marele om
nemuritor nu trebuie să se preocupe de acest nimic temporar şi material, ci de
Spiritul său, iar atunci nu va mai putea afirma niciodată că este o nulitate a
nulităţii, ci o totalitate a totalităţii, în Mine şi cu Mine!
9. Uite, chiar dacă te simţi copleşit de spectacolul pe care vi l-am dezvăluit
despre imensitatea reală a Creaţiei Mele, Eu totuşi îţi spun că, în Împărăţia Mea,
cel mai umil va fi incomparabil mai mare decât ceea ce îţi reprezinţi tu acum drept
atât de infinit de mare! Înţe-legi aceasta?”
10. La aceste cuvinte au răsuflat cu toţii mai uşuraţi şi s-au bucurat că Eu, prin
această ultimă explicaţie, îi ajutasem să se smulgă din starea de nimicnicie care
tindea să-i copleşeas-că, redându-le oarecum conştiinţa existenţei lor.
Capitolul 248
Despre mişcarea Omului Cosmic şi a tecilor sale globale. Despre sorii dubli
1. Atunci s-a apropiat Lazăr de Mine şi M-a întrebat: „Doamne, dar aceste teci
globa-le, pe care acum, prin graţia Ta, chiar mi le pot reprezenta foarte bine, în
pofida imensităţii lor, nu au şi o altă mişcare decât mişcarea generală pe care le-o
imprimă Marele Om Cos-mic?”
2. Eu am spus: „O, ba da, ele se rotesc în jurul propriei lor axe, şi aceasta pentru
ca ele să producă, prin frecarea continuă a învelişului lor de eterul care le
înconjoară din toate părţi-le, o cantitate considerabilă de foc electric, asemănător
fulgerului, care serveşte drept sub-stanţă nutritivă principală pentru toate
corpurile cereşti ce se află în teaca respectivă. Căci masa imensă a acestei

101. substanţe, care se naşte din frecarea unui glob de eterul ce-l înconjoară, umple
spaţiul eteric din interiorul globului. Mişcarea nenumăratelor corpuri cereşti din
interi-orul unui glob generează o reactivare a acestei substanţe, prin intermediul
atmosferei care le înconjoară, şi ea difuzează în cantitate suficientă, în primul rând
în atmosfera corpurilor ce-reşti, iar prin aceasta, în înseşi corpurile cereşti. Cu cât
un corp ceresc este mai mare - precum un soare sau chiar un soare central -, cu
atât mai vie este mişcarea sa şi cu atât mai mare este şi cantitatea de substanţă
nutritivă şi luminoasă produsa de el, iar substanţa care le prisoseşte sorilor le este
transferată planetelor.
3. Din acestea poţi înţelege foarte clar că şi o teacă globală trebuie să-şi aibă
mişcarea sa, iar rotaţia în jurul propriei sale axe, care este foarte rapidă, este mai
mult decât suficientă pentru a satisface necesităţile ei foarte mari; iar mişcarea
efectuată de Marele Om Cosmic în imensul spaţiu eteric este şi mai productivă.
Viteza cu care el se deplasează pe o traiectorie circulară imensă este atât de
extraordinară, încât într-o clipită el parcurge distanţa a o mie de teci globale,
având totuşi nevoie de o suta de mii ori o mie de ani solari pentru a ajunge din nou
în punctul de plecare.
4. Din toate acestea, vă puteţi face o imagine despre cât de mare este drumul
circular pe care îl parcurge el mereu şi care îi asigură suficientă hrană pentru toate
fibrele şi toţi nervii săi. Şi totodată vă puteţi face o imagine şi mai clară despre
puterea, înţelepciunea şi Ordinea lui Dumnezeu. Aţi înţeles bine toate acestea?”
5. Şi cărturarul a spus: „Doamne, acum mie mi s-au limpezit toate! Tu ai spus
mai înainte că nimeni nu-L poate iubi cu adevărat pe Dumnezeu, atâta vreme cât
nu îl cunoaşte, şi abia acum înţeleg adevărul acestor spuse ale Tale. Abia acum Îl
cunosc pe Dumnezeu, şi, în Tine, o Doamne, îl iubesc mai presus de orice. Dar este
şi uşor să-L recunoşti pe Dumnezeu, atunci când El în persoană ţi se înfăţişează
atât de evident, iar noi nu avem desigur niciun merit, căci totul se datorează graţiei
Tale. Dar ce om de pe acest pământ ar fi putut descoperi şi revela vreodată
profunzimile Tale incomensurabile?! Aceasta îţi este posibil numai Ţie, care le-ai
creat pe toate cu o înţelepciune desăvârşită şi le-ai ordonat într-un mod magnific!

102. 6. O Doamne, noi nu putem decât să-Ţi oferim, din adâncul inimii, recunoştinţa
noas-tră fierbinte, şi să Te rugăm să ne acorzi şi în continuare graţia Ta şi să ne
întăreşti tot mai mult. Doamne, ucenicii Tăi cei vechi vor fi aflat probabil mult mai
multe despre măreţia Ta. Am putea să-i rugăm să ne împărtăşească şi nouă ceea ce
ştiu?”
7. Eu am spus: „O, desigur - ei cunosc chiar foarte multe în privinţa aceasta! Iar
în această zi care stă să înceapă, ocaziile nu vor lipsi. Dar acum, fiecare să înţeleagă
bine cele auzite aici, spre a le păstra cât mai fidel pentru toţi cei cărora le va vorbi
în numele Meu!
8. Acum însă, să ieşim afară şi să admirăm venirea zorilor şi răsăritul soarelui, şi
toate inimile să se umple de bucurie! Între timp, oamenii hangiului se pot îngriji de
masa noastră de dimineaţă!”
9. De îndată hangiul a dat dispoziţiile necesare, şi imediat s-a pus în mişcare
toată ca-sa. Iar noi ne-am ridicat şi am ieşit afară.
10. Spre vest, mai multe dintre stelele fixe mari se vedeau încă destul de bine,
iar La-zăr M-a întrebat dacă printre acestea se află şi vreun soare central.
11. Iar Eu i-am spus: „Printre stelele încă vizibile, acum nu se află niciunul. Dar
mult în spatele lor există chiar foarte mulţi, însă, chiar cu un ochi extrem de ager şi
într-o noapte foarte întunecată, nu poţi sesiza dintre ei decât cel mult doi sau trei,
ca pe nişte puncte luci-toare abia vizibile.
12. Şi mai există o categorie specială de sori, din care se întâlnesc mai mulţi în
fiecare ţinut solar. Este vorba despre sorii dubli, care însă nu sunt nişte sori
centrali, ci doar nişte sori planetari ceva mai speciali, iar unul dintre cei doi este
întotdeauna mai mare decât însoţitorul său. Cei doi sori se află arareori la o
distanţă mai mare de şase mii de milioane de leghe unul de celălalt. Soarele cel
mic se roteşte în jurul celui mai mare asemenea unei planete. Totuşi, în jurul
fiecăruia dintre aceştia doi, se rotesc numeroase planete, mai mari şi mai mici, ale
căror locuitori o duc foarte bine. Căci ei nu au niciodată o noapte deplină, şi nici

103. friguri mari, mai ales cei de pe planetele mai mici, care trec printre cei doi sori*, în
timp ce are loc această rotaţie.
* Altfel spus, planetele mici se rotesc doar în jurul unuia dintre cei doi sori, iar cele
mari, în junii ambilor, (n. t.)
13. Dar există şi planete mai mari, care descriu o mare traiectorie eliptică în
jurul am-bilor sori. Iar locuitorii acestor planete nu au o viaţă la fel de plăcută
precum cei de pe plane-tele mici.
14. În fiecare ţinut solar, sorii aceştia dubli au un rol esenţial; căci ei sunt
regulariza-torii naturali ai mişcării celorlalţi sori planetari simpli, precum şi cei ce
repartizează substan-ţele nutritive amintite pentru întregul ţinut solar, şi sunt
astfel dispuşi, încât să revină un astfel de soare dublu la fiecare şapte sute - o mie
de sori obişnuiţi. Dar veţi vedea toate acestea cât se poate de clar în Împărăţia
Mea, căci aici toată această ştiinţă nu poate fi decât incompletă şi deşartă.
15. Acum să ne îndreptăm ochii din nou spre răsărit. Căci în foarte scurt timp
soarele va apărea în toată splendoarea şi măreţia sa; să priviţi cu mare atenţie
acest răsărit de soare de astăzi!”.
*** * ***
DE LA IAD LA RAI_Vol.3__Capitolul 301
Privire prin cea de a doua uşă dinspre sud:
Imaginea generală a creaţiei materiale
Marele om creat ca fiu pierdut

104. Fiinţa şi determinarea sa. Creaţia infinită a lui Dumnezeu
1. Toţi păşesc plini de curiozitate prin cea de a doua uşă de pe peretele dinspre
sud. Când ajung acolo, rostesc cu toţii: „O, aici este plăcut de privit în afară! Căci
aici ochii noştri nu trebuie să se mai lupte cu o lumină atât de puternică! Cu aceşti
ultimi doi sori chiar că a fost greu să rezistăm! Se pune acum întrebarea ce vedem
de fapt, aici? Căci iată, aici nu se află decât un fundal scânteietor, aproximativ cum
se vede scânteind de pe Pământ Calea Lactee într-o noapte senină de vară. Dar
desigur că vom afla ce se ascunde dincolo de aceasta, dacă Tu, Doamne şi Părinte
preaplin de iubire, doreşti să ne dezvălui aceste lucruri”. – Eu le răspund: „Doar de
aceea mă aflu aici! – Ieşiţi ceva mai mult afară, pe balcon, ca să aveţi imaginea
completă”.
2. Se îndreaptă cu toţii înspre marginea balconului. Robert cuprinde cu privirea
marele cer scânteietor şi spune: „Foarte ciudat! Aceasta este întru totul o statură
omenească! Genunchii sunt întrucâtva îndoiţi. Mâinile atârnă neglijent în jos. Iar
capul, cu părul lung ca al lui Absalom, apare ca având un chip trist, înclinat în faţă şi
privind în adâncuri. Coapsele îi sunt învelite cu un şorţ rupt, care abia le acoperă.
Pe scurt, întreaga statură îmi face o impresie extrem de tristă! – Mărimea sa
imensă ne poate duce la ideea că aceasta ar fi expresia exterioară a spiritului Tău
atoatecreator, Doamne! Dar chipul lui trist îmi spune că nu poate fi vorba de aşa
ceva. Şi dacă ar fi vorba de spiritul Tău, Doamne, ar trebui ca această făptură să
dea semne de viaţă. Dar aşa ceva nu poate fi descoperit în imaginea sa. Este ca un
fel de reflexie pe care ai creat-o Tu, Doamne, prin răsuflarea Ta. Toate acestea îşi
au desigur, temeiul lor, pe care nu îl cunoaşte nimeni în afară de Tine! Doamne, Te
rugăm, explică-ne acest chip!”
3. Eu: „Aş vrea să vi-l explic, dar tu acorzi prea multă valoare mărimilor materiale şi
dacă îţi voi oferi doar câteva explicaţii s-ar putea să te apuce iarăşi febra. Şi Mi-ar
părea rău să te îmbolnăvesc aici, în Împărăţia Mea. Întreabă-te, deci, dacă eşti în

105. stare să suporţi partea cea mai monstruoasă din împărăţia materiei, şi atunci voi
începe să vă dezvălui întrucâtva mai îndeaproape această imagine”.
4. Robert: „Doamne şi Părinte plin de cea mai înaltă iubire! Acum nu mai contează,
căci mă aflu deja în această imagine şi sufletul meu este deja impresionat de ea. Aş
putea suporta acum încă câteva duzini de învelişuri globale, în care din partea mea
se pot roti cum vor de un decilion de ori decilioane de Sori”.
5. Eu: „Bine, atunci priveşte mai îndeaproape şi spune-Mi ce vezi!” – Robert spune:
„Văd acum întreaga statură imensă ce pare că umple aproape toate abisurile
spaţiului infinit, precum şi faptul că ea este alcătuită din mici fire de nisip
strălucitoare, dispuse compact unele lângă altele. Acum, întreaga făptură se poate
distinge cu mult mai bine, pentru că această strălucire îi conferă un nimb
maiestuos deosebit! Dar doresc să Te întreb încă o dată: Ce înseamnă toate
acestea?”
6. Eu îi răspund: „Aşadar, percepeţi cu toţii taina cea mare! Acest om, prin întreg
conţinutul său, este spiritul primordial creat pe care Scriptura îl numeşte Lucifer
(purtătorul luminii). El se mai află încă în posesia deplină a conştiinţei sale, dar nu
se mai află în posesia puterii sale iniţiale. Este un spirit captiv şi judecat în toate
părţile fiinţei sale. O singură cale îi mai este deschisă, iar aceea este calea înspre
inima Mea de Părinte iubitor. Orice altă cale îi este închisă şi el este ca mort pentru
oricare dintre ele, căci nu-şi poate mişca nici măcar o mână sau un picior – nici cât
un fir de păr – pe aceste alte căi.
7. Ceea ce voi percepeţi drept fire strălucitoare de nisip sunt globuri învelitoare, în
care sunt conţinute decilioane de decilioane de Sori şi de milioane de ori mai multe
planete, luni şi comete. – Iar distanţa dintre două astfel de globuri învelitoare este
în medie de aproape un milion de ori diametrul unui asemenea înveliş globular.
Faptul că nouă ni se par atât de apropiate una de cealaltă se datorează în primul
rând distanţei foarte mari la care se află de noi, dar şi faptului că multe din ele se
află în fundalul celor din faţă, iar noi le vedem ca şi cum ar fi la aceeaşi distanţă de
noi. Este aproximativ ca şi cum v-aţi afla pe Pământ şi aţi privi Cerul înstelat; el

106. apare ochilor ca şi cum ar fi o suprafaţă boltită, presărată cu grupări de stele aflate
strâns una lângă alta, pe când în realitate două stele ce par învecinate se află
adeseori la mai multe trilioane de mile distanţă.
8. Faptul că acest spirit este divizat acum în astfel de globuri separate constituie
judecata lui. Iar viaţa sa, care este împărţită în felul acesta în nenumărate părţi
separate între ele, nu este nici ea un întreg, ci trebuie văzută ca fiind ceva extrem
de divizat. Căci viaţă se află doar în interiorul globurilor, iar în afara lor nu există
altceva decât voinţa Mea veşnic neschimbătoare. Fiecare glob este încremenit şi se
află într-un raport imuabil faţă de globurile învecinate.
9. Dacă veţi privi degetul mic de la piciorul stâng al lui Lucifer, veţi vedea un punct
roşu scânteietor. Acela este globul în care se află Pământul vostru, cu tot ceea ce
am văzut până acum.
10. Iar viaţa acestui spirit primordial creat este înlănţuită acum tocmai în acest
punct pe care îl constituie Pământul. Dacă el este dispus să se smerească şi să se
întoarcă la Mine, îi va fi redată viaţa sa primordială, şi atunci, acest om uriaş va fi
din nou animat de viaţă. Dar dacă acest spirit primordial al creaţiei Mele va stărui
în încăpăţânarea sa, această situaţie actuală se poate prelungi la nesfârşit, sau cel
puţin până când întreaga materie se va dizolva într-o nouă viaţă sufletească şi
spirituală multiplă.
11. Dar această dispoziţie va dăinui şi atunci, dacă acest mare spirit primordial
creat nu va voi să se răzgândească. El se poate întoarce smerit la Mine, ca şi cel
mai simplu spirit creat, şi atunci va trebui să renunţe în mod liber la totalitatea sa
primordială, primind desigur în schimb o alta, infinit mai mare, dar care îi va
reveni, ca oricărui spirit omenesc, doar parţial.
12. Însă opera de învăluire – care constă numai din voinţa Mea neclintită – va
rămâne ca bază solidă uşurată de întreaga viaţă sufletească şi spirituală conţinută
în ea şi ca un mare monument al marii noastre acţiuni, peste care se vor înşirui
noile creaţii. – Robert şi voi, ceilalţi, spuneţi-Mi, aţi înţeles acum?”

107. 13. Robert şi toţi ceilalţi abia îndrăznesc să respire de veneraţia care i-a copleşit.
Numai Robert spune, după un răstimp în care a fost cuprins de cea mai înaltă
uluire: O, Doamne Dumnezeule, o, Părinte preasfânt! Eu îmi apar mie însumi acum
ca un nimic nimicit pe vecie. O, preabunule Părinte, îngăduie-ne să ne venim puţin
în fire, înainte de a ne conduce înspre o altă uşă! Căci ceea ce am văzut şi am auzit
aici ne-a năucit în aşa măsură, încât acum nu mai suntem în stare să vedem sau să
înţelegem ceva. O, Doamne, cât de măreţ eşti Tu! O, aşa ceva nu poate fi suportat
de un spirit creat! O, Doamne Dumnezeule, o, Tată!”
DE LA IAD LA RAI_Vol.3__Capitolul 303
Privire prin cea de a treia uşă de pe peretele sudic
Marele om de lumină al noii Creaţii
1. Cu toţii se grăbesc acum să treacă prin cea de a treia uşă dinspre sud. Ei zăresc
din nou un om infinit de mare, dar de data aceasta înconjurat de o lumină blândă.
Numai din regiunea inimii izvorăşte o lumină puternică, lumină care nu răneşte
însă ochiul, ci produce în el un deliciu nesfârşit. Sub piciorul său stâng se zăreşte o
statură omenească micuţă, pe jumătate întinsă, pe jumătate aplecată în faţă, întru
totul asemănătoare staturii văzute prin cea de a doua uşă şi care este înconjurată
aici de o sclipire de un roşu şters.
2. Robert Mă întreabă desigur de îndată ce reprezintă toate acestea. – Eu îi
răspund: „Acum aveţi alăturate una lângă alta, cea dintâi şi cea de a doua Creaţie!
Marele om de lumină reprezintă noua Creaţie, un nou Cer şi un nou Pământ. Aici,
Pământul nu se mai află în degetul mic de la picior, ca în cazul primei Creaţii
materiale, ci în centrul inimii acestei noi Creaţii. Puternica lumină din sfera inimii

108. provine din noul Pământ, care va rămâne pentru totdeauna locuinţa veşnică a
iubirii Mele şi a tuturor copiilor Mei.
3. Dacă vei contempla mai îndeaproape acest om excesiv de mare şi plin de
lumină, vei descoperi că şi el constă din nenumărate stele maiestuoase, atât
veşmântul cât şi întreg trupul său. Fiecare dintre aceste stele este infinit mai mare
decât întreg omul văzut prin cea de a doua uşă, cu toate nenumăratele sale globuri
învăluitoare. Căci aceste stele sunt uniuni locuite de oameni-spirit, dintre care cea
mai mică este de o mie de ori mai mare şi mai puternică decât acel prim om, a
cărui imagine se zăreşte aici ca un mic vierme aflat sub degetul mic de la piciorul
acestui al doilea om ceresc. El reprezintă în comparaţie cu acest al doilea om ceea
ce reprezintă un mic fir de nisip în comparaţie cu întreg omul alcătuit din aceste
globuri învăluitoare.
4. Acest al doilea om Mă reprezintă pe Mine, lucrând pe un ogor bine îngrijit.
5. Vezi însă că şi forma acestui al doilea om trebuie să aibă nişte limite, căci altfel
nu ai putea vedea un om în el. Dar ce zăreşti deasupra acestei forme, care este
viaţa cea mai pură în toate particulele ei?”
6. Robert îmi răspunde, cu totul copleşit: „O, Doamne Dumnezeule şi Părinte al
meu! Zăresc lumină peste lumină, atâta cât ajung să vadă ochii mei!” – Eu:
„Această lumină este Spiritul Meu, Puterea Mea, Iubirea Mea! – Iar aici îşi vor găsi
locul alte miriade de astfel de oameni uriaşi, căci toţi copiii Mei trebuie să aibă loc
pentru a-şi plasa operele!
7. Însă acum, dragi Mei copilaşi şi frăţiori, ştiţi suficient pentru cea dintâi oră
petrecută în casa Mea! De aceea, nici nu vom deschide acum cele trei uşi dinspre
răsărit, pentru că voi încă nu aţi suporta priveliştea care se află dincolo de ele. Dar
după ce vă veţi obişnui cu toate încăperile casei Mele, veţi putea contempla şi
conţinutul acestor trei uşi.
8. Tot ce vă pot spune pe scurt că cea dintâi conţine întregul regn spiritual al
Pământului şi al tuturor celorlalţi Sori, ca şi al celorlalte Pământuri şi Luni ale
fiecărui glob învăluitor. – Prin cea de a doua uşă ni se prezintă în prim-plan cel

109. dintâi sau cel mai de jos Cer al Pământului nostru, iar în fundal acelaşi Cer al
tuturor lumilor globurilor învăluitoare. – În aceleaşi raporturi apar în cea de a treia
uşă cel de al doilea Cer, sau Cerul iubirii şi al înţelepciunii – în prim plan acela al
Pământului, iar în fundal acelea ale globurilor învăluitoare. – Dar pentru cel de al
treilea şi cel mai înalt Cer, Acela al iubirii pure, în care ne aflăm acum şi în care ne
vom afla veşnic, nu există aici nici o uşă, pentru că noi oricum ne aflăm în el. Dar în
cerurile de mai jos, în fiecare locuinţă a unui spirit îngeresc se află câte o uşă care
duce spre cel de al treilea Cer. Însă aceasta este foarte greu de deschis, şi uneori
nici nu poate fi deschisă, ceea ce se întâmplă în special în Cerul cel mai de jos.
9. Deocamdată ştiţi destul şi aproape tot ceea ce trebuie să ştie un spirit îngeresc
din acest Cer suprem. Dar înţelegerea deosebită, însoţită întotdeauna de interesul
mereu crescut, abia începe aici şi durează la nesfârşit, aducând mereu cu sine cea
mai mare fericire.
10. Să mergem acum încă o dată în sala cea mare, de unde veţi putea să priviţi
împreună cu fraţii Mei marele oraş înconjurător şi vă desfătaţi după placul inimii cu
această privelişte.
11. Iar pe Mine Mă veţi putea găsi mereu acasă.
12. Totodată, cei trei fraţi ai voştri vă vor arăta încăperile ce vor rămâne pe veci ale
voastre, cu toate amenajările lor – Tu, frate Robert, vei avea o uşă tainică prin care
vei putea ajunge oricând vei dori la societatea ta, unde vei putea să ordonezi şi să
orânduieşti lucrurile după placul şi în Numele Meu, în modul cel mai desăvârşit. Fie
ca tu să fii un conducător drept şi un frate bun pentru toţi supuşii tăi!
13. Fie ca de acum încolo fiecare dintre voi să se bucure de libertatea cea mai
deplină şi de ceea ce aduce mulţumire inimilor voastre! Căci aici domneşte cea mai
deplină libertate, iar pentru spirite nu mai există nici o lege şi nici un păcat!
14. Înfăptuiască-se aşadar ceea ce am prezis Eu din veşnicii!”
15. După aceste cuvinte, ne îndreptăm cu toţii către sala cea mare, unde o mare
mulţime de fraţi şi surori ne salută prietenoşi. Abia aici începe societatea cerească.

110. Şi fiecare se îndreaptă fericit înspre minunata locuinţă ce i-a fost hărăzită,
aducându-Mi slavă şi laudă.
16. Iar aceasta reprezintă într-o măsură amănunţită conducerea spirituală a unui
mare spirit în lumea spirituală.
17. Ferice de acela care o consideră cu inima plină de bunăcredinţă şi îşi
organizează viaţa în funcţie de ea! El va avea cândva de parcurs aceeaşi cale, dacă
inima sa este onestă şi de bunăcredinţă. Şi dacă a parcurs acest drum deja de pe
Pământ, va mai avea de parcurs doar o cale foarte scurtă.
18. Este bine însă ca omul să nu citească această vestire cu capul, ci cu inima. El va
ajunge atunci la o mare binecuvântare, iar moartea va ieşi din oasele sale. Dar cel
care o citeşte cu simpla raţiune, îşi va găsi într-însa moartea, din care cu greu se va
trezi.
19. Cu aceasta se încheie această descriere provenită din lumea spirituală. Ferice
de aceia care nu vor găsi poticnire într-însa! – Amin! Amin! Amin!
Slavă şi mulţumire veşnică, Ţie, Doamne, pentru această dezvăluire, de care noi,
sărmanii oameni păcătoşi, nu suntem câtuşi de puţin vrednici! O, Doamne,
binecuvântează-i pe toţi aceia care o primesc cu inimi credincioase şi pline de
bucurie! Amin!
*** * ***
MUSCA__Capitolul 12
Musca - un simbol al smereniei

111. (25 martie 1842)
Nu numai în această comunicare, dar şi în multe altele, am precizat deseori ce
se înţelege prin această calitate, ce înseamnă să fii un individ, dar simultan să fii
într-o fuziune intimă cu Creatorul în inima ta. Din păcate, înţelegerea voastră este
încă limitată, iar credinţa voastră are în faţă obstacole dificil de trecut, căci vă este
greu să realizaţi cum este posibil ca omul să aibă, spiritual vorbind, o viaţă complet
independentă, fiind simultan conectat cu viaţa primordială a Creatorului, astfel
încât să alcătuiască împreună o singură viaţă.
Într-adevăr, este foarte greu să înţelegi acest lucru cu o minte supusă
limitărilor terestre, dar Eu vă spun: cine nu învaţă această lecţie din cântecul
smerit al muştei, sau, ca să fim şi mai expliciţi, cine nu descoperă adevărata
umilinţă interioară purtându-şi crucea, şi încă şi mai clar, cine nu învaţă acest lucru
de la Mine, Tatăl ceresc, care reprezint umilinţa supremă şi cea mai profundă cu
putinţă, nu va înţelege niciodată cum pot fi una Tatăl şi copilul Său.
Ca să înţelegeţi mai bine, vă invit să contemplaţi două aspecte imense ale
creaţiei, şi anume omul cosmic, care este tot una cu lumea materială, şi un alt
om, spiritual, numit cerul.
În ceea ce îl priveşte pe primul om, universuri întregi, alcătuite din nenumăraţi
sori şi planete locuite, nu alcătuiesc împreună nici măcar o celulă nervoasă din
trupul său. Cu toate acestea, acest om se consideră o viaţă „unică”, la fel cum şi voi
vă consideraţi o viaţă unică, deşi fiecare celulă a voastră reprezintă o lume în sine.
Se poate vorbi însă de o singură viaţă în cazul omului cosmic?
Ca să puteţi înţelege faptul că acest om cosmic trăieşte o viaţă multiplă, este
suficient să priviţi un roi de muşte, care vă vor învăţa cu smerenia lor că până şi
ele, primele animale de pe pământ, trăiesc o viaţă complexă. Vă puteţi imagina cu
uşurinţă cât de mare este complexitatea vieţii unui om, a unei planete pe care
trăiesc nenumăraţi oameni, a unui soare pe care trăiesc fiinţe infinit mai complete

112. decât pe orice planetă, dar mai ales a unui soare central, pe care trăiesc spirite
atotputernice, aproape desăvârşite, sau a unui univers întreg.
Pe de altă parte, toate aceste universuri, toţi aceşti sori centrali, secundari,
planetari, cu toate planetele lor şi cu fiinţele care trăiesc pe ele, nu reprezintă
altceva decât celule şi organe ale acestui mare „om cosmic”, care are totuşi o viaţă
în sine, la fel ca orice om de pe pământ.
Aceasta este unicitatea vieţii privită din perspectiva materială.
Să ne întoarcem acum privirea contemplativă asupra „omului ceresc”, prin
comparaţie cu care „omul cosmic” reprezintă ceea ce reprezintă a milioana parte
dintr-un atom faţă de atomul respectiv.
În forma sa umană, „omul ceresc” este atât de mare încât numărul uriaş de
universuri care alcătuiesc corpul „omului cosmic” ar putea încăpea cu uşurinţă
într-un singur por al unui fir de păr de pe capul său, în interiorul căruia s-ar putea
mişca cu uşurinţă fără să atingă nici măcar pereţii respectivei deschizături
tubulare.
Gândiţi-vă acum cât de multe vieţi trebuie să existe în interiorul firului de păr
în ansamblul său, ca să nu mai vorbim de un organ sau un membru al trupului său,
sau de corpul său în ansamblul lui! Şi totuşi, acest „om ceresc” se gândeşte la sine
ca fiind o viaţă unică, deşi este alcătuit din miliarde şi miliarde de spirite şi de
îngeri perfecţi, cu o conştiinţă de sine independentă, care gândesc şi trăiesc la fel
ca el. Într-adevăr, în interiorul acestui om ceresc se stabileşte un alt gen de relaţii,
în care fiinţele care gândesc şi simţ la fel, care iubesc la unison, alcătuiesc o unitate
care corespunde unui trup pământesc (sau cel puţin unui membru al unui
asemenea trup), dând ca rezultantă un om complet, care gândeşte şi simte numai
pentru sine, ca şi cum ar fi un om individual!
Mai mult decât atât: vă asigur că în spaţiul infinit al fiinţei Mele există
nenumărate asemenea ceruri, fiecare dintre ele fiind în sine un om complet,
împreună, toate aceste ceruri alcătuiesc un alt om nesfârşit, pe care nimeni
altcineva decât Mine nu şi-l poate imagina, căci el reprezintă chiar trupul Meu,

113. adică un aspect al infinităţii divine, al lui Dumnezeu, care gândeşte şi se consideră
pe Sine o persoană individuală, deşi în interiorul Lui există o abundenţă de viaţă
absolut incredibilă!
Dacă veţi compara între ele aceste imagini, reflectând asupra lor cu ochii
spiritului, veţi înţelege în curând că într-o singură Viaţă eternă şi infinită există un
număr nesfârşit de mare de vieţi mai mici, care trăiesc absolut independent,
bucurându-se plenar de fericirea pe care le-o oferă viaţa, deşi nu reprezintă decât
un tronson din drumul care duce către Dumnezeu.
Vedeţi voi, acesta este cântecul muştei despre smerenie. Umilinţa este
adevărata victorie pe care o poate obţine omul, iar marele său maestru este
musca. Aşa cum pe un continent, musca începe să cucerească viaţa, obţinând în
cele din urmă victoria, la fel, omul trebuie să cultive în el calitatea smereniei, care
îl poate conduce către adevărata viaţă liberă, cea trăită întru Dumnezeu, să o
integreze în sine la fel cum a făcut musca cu energia vieţii (în calitatea ei de punct
de colectare pentru aceasta), iar apoi, prin perseverenţa şi curajul său, să
hrănească şi să amplifice această comoară sacră în interiorul lui, căci ea îl
reprezintă pe „Hristos cel viu” înlăuntrul omului. Când această viaţă nouă îi va
invada toate părţile sufletului, ajungând apoi până la nivelul trupului; el va
cunoaşte victoria revelării plenare a spiritului, cea mai mare dintre toate victoriile
pe care le poate cunoaşte omul, căci ea îi permite să atragă în sinea sa viaţa
supremă a lui Dumnezeu, să o integreze în sine prin iubirea sa şi să devină astfel
una cu Dumnezeu cel etern, Părintele Iubirii. Spuneţi-Mi, nu merită să luptaţi
pentru a obţine această victorie, pe care musca o cântă în permanentă?
Dacă doriţi să înţelegeţi cu adevărat ce înseamnă această victorie, apelaţi la
principala ei calitate, smerenia, căutaţi-o în interiorul vostru şi cultivaţi-o, iar ea vă
va da răspunsul corect! Numai prin ea veţi putea experimenta adevărata victorie!
Aşa cum iubirea este un fruct al umilinţei, la fel, Adevărul Etern sau Lumina
Lumii reprezintă un Fruct al Iubirii, care se naşte la rândul ei din Smerenie, în timp
ce Adevărul se naşte din Iubire. Aceasta este adevărata creştere şi adevăratul

114. Arbore al Vieţii, singurul care poate conduce la cunoaşterea întregii Vieţi divine,
deopotrivă la nivel temporal şi etern.
Cine doreşte să cunoască secretele vieţii folosindu-se doar de intelectul său
limitat nu le va descoperi niciodată, ci dimpotrivă, va pierde şi ce a câştigat în
timpul copilăriei sale. Adevăr vă spun: cine nu crede Cuvântul Divin atunci când
acesta îşi face cunoscută prezenţa, fie prin mustrările de conştiinţă pe care orice
om superior le simte în inima sa, fie direct, prin cuvintele rostite de un om cu
conştiinţa trezită, cine nu acceptă acest Cuvânt cu o inimă pioasă şi simplă, de
copil, fără să rămână însă un simplu ascultător, ci transpunându-l apoi în fapte,
acela nu va ajunge niciodată în ceruri. Adevăr vă spun: nu poţi ajunge în ceruri
numai ascultând şi privind, ci doar acţionând!
Cred că aţi înţeles din această comunicare că viaţa nu se poate întoarce la
Dumnezeu fără a fi supusă judecăţii, şi aşa cum vă spune Evanghelia: „Nu Eu, ci
Cuvântul pe care L-am rostit vă va judeca!”
După cum vedeţi, judecătorul este Cuvântul. Cel care ascultă primeşte drept
răsplată viaţa eternă! Cel care nu ascultă va avea parte de moartea eternă! Nimeni
nu poate ajunge la un adevăr sigur dacă nu urmează calea „activă” a crucii, în
conformitate cu Cuvântul care nu vorbeşte de altceva decât de iubire şi smerenie.
Cine se limitează însă să asculte Cuvântul cel viu fără să acţioneze aplicându-l în
viaţa sa de zi cu zi, astfel încât să poată fi judecat în funcţie de el, nu va putea
deveni una cu puterea sa pozitivă şi vie (cu esenţa spirituală a fiinţei sale),
rămânând de-a pururi în polaritatea negativă a morţii, din care va fi extrem de
greu să dezvolte din nou o viaţă autentică, polar pozitivă.
Care sunt primele semne care atestă că omul nu respectă Cuvântul,
îndreptându-se astfel cu paşi repezi către judecata morţii?
Întotdeauna, acestea sunt îndoielile referitoare la un aspect sau altul al
revelaţiei divine.
Ce înseamnă însă aceste îndoieli?

115. O îndoială nu înseamnă altceva decât o neputinţă a vieţii interioare, datorită
căreia spiritul se retrage în sine, iar sufletul rămâne scufundat într-un
semiîntuneric în care lumina spiritului devine din ce în ce mai slabă, în timp ce
lumina lumii exterioare (amăgitoare, căci depinde exclusiv de simţuri), devine din
ce în ce mai puternică.
Nu este greu de bănuit încotro va conduce această neputinţă spirituală, dacă
spiritul nu se va trezi curând, printr-o activitate riguroasă, în acord cu Cuvântul
divin.
Cine nu va reuşi să îşi schimbe în cursul acestei vieţi polaritatea interioară,
dintr-una negativă într-una pozitivă, a vieţii eterne, va fi judecat din perspectiva
polarităţii sale negative, din care nu se va mai putea ridica niciodată!
Atunci când vorbim de cele două polarităţi, vorbim practic de viaţa „spirituală”
(corespunzătoare polarităţii pozitive) şi de cea „materială” (corespunzătoare
polarităţii negative) a sufletului, adică de fructul cel viu şi de învelişul exterior
mort.
Cine va aspira către fruct, va ajunge la viaţă. Cel care va cultiva însă numai
coaja cea goală nu va cunoaşte decât moartea.
Trebuie să ştiţi că în toate lucrurile, inclusiv la nivelul lui Dumnezeu, există
două polarităţi. Cum Fiinţa Divină este eternă, cele două polarităţi ale Sale nu pot
fi altfel decât tot eterne.
Cel care este judecat de Cuvânt, sau mai bine spus, a cărui conştiinţă îi judecă
faptele în funcţie de Cuvântul divin, va primi viaţa, care corespunde polarităţii
divine pozitive, adică existenţei libere şi nelimitate.
Cine nu acceptă însă Cuvântul şi nu-l integrează în fiinţa sa, aplicându-l eficient
în viaţa de zi cu zi, limitându-se să-l disece cu intelectul său negativ, va fi angrenat
din ce în ce mai puternic în polaritatea sa negativă, care reprezintă principiul de
bază ai materiei, şi deci al morţii şi al limitării. Nu va exista însă niciodată un sfârşit
al acestor două polarităţii, adică al lumii naturale şi al celei spirituale, iar lumea
naturală va rămâne de-a pururi suportul polar negativ al oricărui principiu spiritual

116. şi liber. Numai de voi depinde destinul pe care vi-l doriţi pentru eternitate:
asumarea polarităţii negative a materiei sau a celei pozitive a lui Dumnezeu.Altfel
spus, numai de voi depinde dacă preferaţi să ajungeţi un spirit angelic, perfect
liber şi absolut fericit, sau un Satan izgonit şi întemniţat în piatra cea dură.
Cel viu trăieşte în lumina adevărului, dar cel mort nu poate avea parte de nici o
lumină în întreaga eternitate.
De aceea, omul care doreşte să ajungă la viaţă trebuie să poarte tot timpul în
el lumina adevărului, care nu este menită să-i distreze intelectul, ci pe care trebuie
să o integreze şi să devină una cu ea, transpunând-o sincer în practică şi lăsându-se
condus în toate de ea.
Cine înţelege acest lucru îşi dă seama că tonalitatea sunetului este asemenea
instrumentului din care iese, lumina este precum viaţa omului, răsplata este pe
măsura faptelor comise, adevărata cunoaştere (cunoaşterea de sine a vieţii eterne)
depinde de acţiunile realizate la unison cu Cuvântul. Cu cât muntele este mai înalt,
cu atât mai frecvente vor fi cotiturile drumului care duce pe vârful lui. După cum
este trăită viaţa, la fel va fi şi polaritatea fiinţei. După cum este inima, la fel este şi
vocea prin care se exprimă ea. Numai o inimă smerită va manifesta plenar
Cuvântul cel viu.
De acum înainte nu veţi mai putea exclama: „Cine poate înţelege aceste
lucruri? Pentru cine se va coace această ramură de măslin?” Căci acum aţi aflat,
din această comunicare, ce este pământul şi ce este lumina, şi aţi înţeles că lumina
luminii este adevărul, singurul judecător corect al vieţii, pe care o poate
transforma într-o viaţă autentică (spirituală), sau dimpotrivă, în moartea eternă
(viaţa trăită în ignoranţă, supusă pasiunilor materiale).
Dacă aţi înţeles cu adevărat cele spuse mai sus, veţi putea răspunde cu
uşurinţă la întrebarea pe care v-o adresez mereu: „Cine poate să aspire către
soare, cramponându-se în acelaşi timp de pământ?” Sau, mai pe româneşte: „Cine
poate sluji la doi stăpâni?”

117. Cum ar putea cel care aspiră către soare, adică spre perfecţiunea cea vie, să se
folosească de această lumină încercând să stoarcă un profit pe acest pământ? Sau,
ca să înţelegeţi şi mai bine: cum ar putea să ajungă la viaţa eternă cel care caută
adevărul divin cu ajutorul intelectului său, dacă nu doreşte să accepte Cuvântul,
integrându-l şi transformându-l în faptă?
Prin indolenţa sa, omul care încearcă să fure lumina murdăreşte chiar solul pe
care ar fi trebuit să cucerească în mod activ viaţa! Fizicienii voştri ştiu foarte bine
că polarităţile de acelaşi fel nu se atrag niciodată, respingându-se întotdeauna. În
sine, pământul este leneş şi inert. Cum ar putea fi trezit el la viaţă prin inactivitate?
De aceea, este evident că omul nu poate sluji simultan la doi stăpâni:
intelectului său leneş şi faptelor sale vii (la unison cu Cuvântul).
Cine aspiră către soare nu ar trebui să profaneze pământul cu lumina acestuia,
ci ar trebui să-l binecuvânteze prin faptele sale, pentru ca pământul însuşi să se
poată transforma, devenind la rândul lui un soare.
Chemarea Cuvântului se adresează tuturor, inclusiv celor care trăiesc în
întuneric, îndoindu-se. Atunci când Eu voi aduce jos lumina soarelui, aceştia vor
dori să fugă, dar unde ar putea să o facă?
Dacă ar întreba musca, aceasta le-ar răspunde încotro duce trenul vieţii, şi cât
de mare este profitul care îi aşteaptă la destinaţie. Tot ea le-ar putea spune şi
încotro să fugă dacă nu vor prinde acest tren al vieţii eterne, din cauza acţiunilor
lor aflate în neconcordanţă cu Cuvântul divin.
Cine şi-a deschis ochii într-o măsură cât de mică nu trebuie să caute prea mult
pentru a descoperi imensa vastitate plină de fiinţe de toate felurile, care aleargă -
fiecare în ritmul ei - către aceeaşi destinaţie finală. Prima fiinţă de pe orice planetă
care îşi asumă această cursă, către o viaţă din ce în ce mai liberă, este musca.
Cine înţelege aceste lucruri, îşi dă imediat seama cine este Acela care a creat
întregul lanţ al existenţei, care conduce la sursa întregii lumini şi vieţi, şi cum îl
poate ridica El.

118. Mi se pare firesc să îmi pun întrebarea dacă şi intelectualul cel leneş poate
ridica acest lanţ. În caz contrar, Mi se pare firesc să întreb: dacă voi nu puteţi
descoperi amprentele adevărului în faptele voastre, cine oare vă mai poate elibera
de această noapte a morţii eterne?
Nu cred că mai trebuie să răspundem la această ultimă întrebare. Am fost
suficient de clar în această comunicare, afirmând că numai cel care aplică activ
Cuvântul cel viu poate fi eliberat de noaptea morţii eterne - nicidecum ascultătorii
lui, criticii, sau şi mai rău, cei care îl dispreţuiesc ori îl contestă cu desăvârşire.
Cel care doreşte să aplice cu adevărat Cuvântul trebuie să o facă însă într-o
deplină sinceritate, pentru a putea afirma cu inima curată, la fel ca şi dragul Meu
David: „Dumnezeu este singura mea aspiraţie. De aceea, îl voi cânta şi îl voi slăvi pe
El, iar gloria Lui se va revărsa astfel asupra mea. Daca sănătatea îmi va permite, o,
psalmişti şi harpişti, mă voi trezi devreme şi îţi voi mulţumi Ţie, o, Doamne, şi Te
voi cânta numai pe Tine între popoare, căci graţia Ta este la fel de întinsă ca şi
cerul, iar adevărul Tău se înalţă mai sus decât norii. Ridică-Te deasupra cerului, o,
Doamne, şi revarsă-Ţi slava asupra pământurilor, pentru eliberarea prietenilor Tăi
dragi. Ajută-mă cu mâna Ta dreaptă şi ascultă ruga mea, o, Doamne!”
În acest imn, David afirmă cu claritate că singura sa aspiraţie o reprezintă
Dumnezeu,
Cum ar putea să-l însoţească însă Dumnezeu pe om altfel decât prin Cuvântul
Său? De aceea, adevărata aspiraţie a omului ar trebui să se îndrepte către Cuvântul
divin, ascultându-l, scriindu-l, cântându-l şi aplicându-l. În acest fel, slava lui
Dumnezeu se va revărsa inclusiv asupra omului.
De ce se adresează David psalmiştilor şi harpiştilor, afirmând că se va trezi
devreme? Ce are el de făcut?
Nimic altceva decât să aplice Cuvântul. Numai cel care integrează Cuvântul în
inima sa, acţionând în consecinţă, printre popoare (printre oameni), care se
regăseşte astfel la mijloc, între cele două polarităţi, croindu-şi calea către
Dumnezeu, care nu acceptă rătăcirea din cauza altor oameni (popoare), dar nici

119. din cauza intelectului sau indolenţei sale, numai acesta îmi mulţumeşte cu
adevărat şi Mă slăveşte alături de psalmişti şi harpişti.
Adevăr vă spun: cel care acţionează în acest fel, aspirând către Dumnezeu cu o
sinceritate deplină, la fel ca şi David, ştie cât de departe se întinde graţia Mea, dar
şi viaţa născută din Mine în spaţiile infinite, despre care v-am povestit atât de
multe, dar mai presus de orice, el cunoaşte „norii adevărului”, adică spiritele vieţii
eterne.
Da, cine aspiră cu toată ardoarea către Dumnezeu recunoaşte victoria din fiinţa
sa şi strigă la fel ca şi David: „Ridică-Te deasupra cerului, o, Doamne (adică
deasupra acestei vieţi actuale a mea) şi revarsă-Ţi slava (adică lumina divină)
asupra pământurilor, pentru eliberarea (de moarte) a prietenilor Tăi dragi, adică a
tuturor celor care s-au orientat către viaţă, indiferent de nivelul existenţial pe care
se află!”
Da, cel care aspiră cu toată credinţa către Dumnezeu, la fel ca David, i se va
adresa întotdeauna astfel: „Doamne, Dumnezeu şi Părinte al meu, inima mea este
plină de iubire faţă de Tine! Din profunzimile smereniei mele, Te implor şi îţi strig
să mă ajuţi cu mâna ta dreaptă, dăruindu-mi lumina autentică a vieţii, pentru ca
viaţa mea să fuzioneze pe deplin cu viaţa ta divină. Ascultă ruga mea, o, Doamne!”
Aceasta este adevărata rugăciune a celui care poate afirma, întru spirit şi
adevăr: „Dumnezeu este singura mea aspiraţie!”
Căci numai asemenea oameni se vor întoarce pe deplin către Dumnezeu, fără
să privească cu colţul ochilor înapoi, către lumea exterioară. Numai ei îşi vor
întoarce către Dumnezeu nu doar privirea, ci întreaga lor fiinţă! Din păcate, în
lumea voastră, aşa cum a ajuns ea astăzi, nu mai există o asemenea aspiraţie către
Dumnezeu, căci umanitatea a decăzut complet, iar puţina putere a vieţii care i-a
mai rămas este folosită exclusiv pentru scopuri materiale!
Îi puteţi număra pe degetele de la o singură mână pe cei care îşi mai folosesc
puterea vieţii pentru a se întoarce la Mine.

120. Credeţi că acest lucru îmi trezeşte neliniştea? O, dragii Mei copii, nici vorbă!
Vă asigur că evenimentele care vor urma vor respecta întru totul judecata
Cuvântului, indiferent dacă oamenii merg pe calea cea bună sau preferă cărările
ocolite. Ca să vorbim pe şleau, deşi această planetă a fost mântuită de Mine
pentru un scop extrem de înalt, deşi a fost plasată între cele două polarităţi, mai
există încă destule planete în infinitatea cosmică, locuite de copii mult mai
credincioşi Mie decât voi, oameni nerecunoscători, care aţi uitat că nu am făcut
pentru nici o planetă ceea ce am făcut pentru pământul vostru!
Cât despre eternitate, aceasta nu s-a sfârşit! Vai acestui pământ dacă îmi voi
întoarce inima de la el, privind către altă planetă!
Reţineţi cuvintele Mele! Meditaţi asupra informaţiilor pe care vi le-am
transmis în legătură cu musca şi acţionaţi în consecinţă, îndepărtaţi-vă de intelect
şi apropiaţi-vă de inimă, căci numai aşa veţi putea recunoaşte adevărata victorie a
vieţii în fiinţa voastră, integrându-vă astfel în lumina înşeptită, şi în cea întreită de
deasupra celei înşeptite!
Şi vă mai spun un lucru: chiar dacă se vor găsi unii printre voi care nu vor
crede în această comunicare, refuzând să o integreze în inima lor, cel mai bine este
să nu o conteste, căci nu vor face altceva decât să îşi sporească pedeapsa judecăţii.
Dacă nu o vor contesta, judecata lor va fi mai uşoară, iar staţionarea în polaritatea
negativă mai tolerabilă, poate chiar reversibilă (după scurgerea câtorva eternităţi).
În schimb, cei care acceptă acest mesaj ca pe un puternic apel către viaţă,
acţionând în consecinţă, aceia cunosc deja victoria înlăuntrul lor, devenind una cu
voinţa şi cu iubirea Tatălui ceresc. Amin.
*** * ***