Cartea crestina "Cheamarea harului, studii in cartea lui Iov"

1. Chemarea harului
Un studiu ‘n cartea lui Iov
Evanghelia de dinaintea Evangheliei
Omniprezenya Evangheliei

2. Cuprins
Introducere
5.
Proolog
Iov - rqbdqtor ‘n suferinyq
19.
Dialoguri neinspirate
Iov - revoltat ‘n suferinyq
39.
Dialoguri inspirate
Iov - pocqit prin suferinyq
71.
Epilog
Iov - restaurat dupq suferinyq
109.
Anexe
133.

3. Dedicayie
“n ultimii trei ani, un grup de tineri pentecostali wi baptiwti mi-au fqcut
bucuria sq mq invite ‘n serile de luni la studiu biblic. Cartea aceasta este
wi rezultatul curiozitqyii lor binefqcqtoare. “mpreunq am descoperit ceea ce
Biblia wtia de mult: cq cel ce cautq gqsewte, cel ce cere capqtq wi cq celor
smeriyi Dumnezeu le dq har.
Le menyionez aici numele cu recunowtinyq:
George Puraci,
Teo Sfatcu,
Catalin Iuga,
Gabriel Budean,
Nic Puraci,
Dann] Cosa,
David Miszti,
John Dobrea,
Bobb] Sezonov,
Chris Hoble,
Gabriel Ples,
Ciprian Jivcu,
Emanuel Ceausu,
Cosmin Iuga,
Ciprian Boitor,
Filu Tifrea,
Florin Catinas,
Tinu Maret,
Ben Jivcu,
Daniel Baies,
Daniel Popa,
David Popa,
Dani Tifrea.
Fqrq ei, aw fi ‘mbqtrknit mai repede wi aw fi fost mult mai sqrac ‘n
dimensiunile contribuyiei mele la lucrarea ‘mpqrqyiei.

4. Introducere

5. Introducere
Introducere
Pentru trecut ‘ncrede-te ‘n harul lui
Dumnezeu, pentru prezent, ‘n dragostea Lui, iar
pentru viitor, ‘n promisiunile Lui.
Ce cautq o carte scrisq de un ne-evreu, despre un ne-evreu ‘ntre cqryile
sfinte ale evreilor? Care este semnificayia acestui fapt? A existat sau
existq o revelayie a lui Dumnezeu pentru cei aflayi ‘n afara perimetrului
poporului Bibliei? Existq o constantq ‘n planul lui Dumnezeu cu oamenii, o
caracteristicq pe care o putem ‘ntklni ‘n toate locurile, ‘n toate timpurile wi
care este valabilq pentru toyi oamenii?
La toate aceste ‘ntrebqri wi la multe altele veyi putea primi un rqspuns
citind cu atenyie aceastq carte extraordinarq pe care vi-o propunem ca obiect
de studiu. Existq cel puyin trei motive pentru care cartea lui Iov exercitq
asupra noastrq o atracyie fascinantq.
Mai ‘ntki, pentru cq este o carte misterioasq. Ea nu vine la noi nici din
vremea lui Moise, nici din vremea lui David wi nici din vremea profeyilor. Iov
este cu mult mai timpuriu deckt toyi acewtia. Evenimentele descrise ‘n aceastq
carte fac parte din istoria timpurie a umanitqyii, mai ‘nainte ca aceasta sq se fi
‘mpqryit clar ‘ntre poporul lui Dumnezeu, Israelul, wi ceilalyi, adicq Neamurile
pqgkne. Iov n-a fost un evreu, iar aceasta este adevqrat pentru cq pe vremea
lui evreii nu apqruserq ‘ncq pe faya pqmkntului. Ce cautq atunci aceastq carte
‘n Biblia evreilor? Ea este o mqrturie a dorinyei lui Dumnezeu de a se face
cunoscut oamenilor wi de a combate modurile grewite ‘n care El ar putea
fi ‘nyeles de acewtia. Dacq ar fi fost awezatq ‘n ordinea scrierii ei ‘n istorie,
cartea Iov ar trebui sq fie cea dintki din Biblie! Se prea poate ca autorul
ei iniyial sq fi fost tknqrul Elihu, amintit ‘n text, dar cartea a fost preluatq,
tradusq wi versificatq apoi de Moise ‘n perioada ‘n care a stat la Ietro, preotul
Madianului. Dacq lucrurile stau awa, atunci Iov este prima scriere care ni s-a

6. Introducere
pqstrat de la Moise!
Iov a trqit ‘nainte de vremea lui Avraam. Lungimea vieyii lui este
caracteristicq acelei perioade. Numai dupq suferinya sa, Iov a mai trqit ‘ncq
140 de ani! (Iov 42:16). “n textul cqryii se amintewte de o monedq numitq ‘n
evreiewte: Chesita, despre care nu mai aflqm deckt ‘n textele care vorbesc
despre viaya patriarhilor (Gen. 33:19). Viaya lui Iov ar trebui plasatq ‘ntre
capitolele 11 wi 12 ale cqryii Geneza.
Izolatq de revelayia mozaicq, cartea lui Iov ne pune la ‘ndemknq un
veritabil tratat de teologie sistematicq din perioada patriarhilor. Analizatq ‘n
profunzime, cartea ne va dezvqluie un adevqr extraordinar: Dumnezeu nu S-a
schimbat ‘n decursul vremii. Teologia cqryii ne prezintq acelawi Dumnezeu
din revelayia datq wi evreilor wi credinciowilor crewtini din vremea Bisericii.
Cartea Iov este Evanghelia de dinaintea Evangheliei, conyinknd ‘n rezumat
toate elementele revelayiei din restul Bibliei.
Cartea lui Iov este o Biblie ‘n miniaturq. Ea debuteazq, ca wi Geneza, cu
un conflict desfqwurat ‘n sferele cerewti ‘ntre Dumnezeu wi Satana, continuq
prin a-l aweza pe om ‘n mijlocul acestui conflict wi se terminq cu pocqinya
omului, singura ‘n stare sq-l readucq ‘n privilegiile binecuvkntqrilor iniyiale.
Urmqriyi ‘mpreunq cu mine straturile informayiilor succesive ascunse
‘n detaliile metaforice ale ‘ntkmplqrilor. Fqrq o vinovqyie aparentq, Iov
ajunge ruinat wi awezat pe o grqmadq de gunoi (ca wi Adam peste lumea
cqzutq). El este lovit acum cu o boalq rea din cauza cqreia trebuia sq se
scarpine ne’ncetat peste tot corpul (simbol al unei perplexitqyi totale).
Cknd nu ‘nyelegem, noi obiwnuim sq ne scqrpinqm ‘n cap sau pe pielea feyei.
Ne’nyelegerea lui Iov este totalq, awa cq el trebuie sq se scarpine cu un ciob
peste tot corpul. Metafora este iarqwi extraordinar de evidentq. “nfruntarea
din dialogurile cu cei trei prieteni este un prilej de a trece ‘n revistq trei
teologii grewite despre Dumnezeu ilustrate de convingerile lui Elifaz,
Bildad wi Yofar. Ei ne propun drept cqi de cunoawtere a divinitqyii experienya
personalq, tradiyia wi intuiyia legalistq. Ewecul lor este subliniat de neputinya
lor de a-l convinge pe Iov de vinovqyia lui. Ca din senin, ‘n scenq apare
un al patrulea prieten al lui Iov, tknqrul Elihu, care-l simbolizeazq aici pe
Duhul Sfknt. Inspiratul personaj alege o cale cu totul diferitq de a celor trei
prieteni ai lui Iov wi-L aduce ‘n scenq pe ‘nsuwi Dumnezeu. “ntklnirea lui
Iov cu Dumnezeu este apogeul cqryii, punctul ei culminant. Perplexitatea lui
Iov se rezolvq ‘ntr-o teologie a cunoawterii personale prin revelayia naturii
wi a conwtiinyei (caracteristicq epocii dinaintea Sinaiului). “ntklnirea are
drept consecinyq pocqinya patriarhului, lepqdarea lui de sine wi reawezarea
lui ‘n privilegiile unui favorit al divinitqyii. Prezenya jertfei, atkt ‘n debutul
cqryii, ckt wi ‘n finalul ei subliniazq necesitatea credinyei ‘n ispqwirea divinq
care satisface dreptatea lui Dumnezeu. De fapt, toate jertfele sunt un fel de
chitanye emise de-a lungul timpului wi a cqror achitare a fost fqcutq de ‘nsuwi

7. Introducere
Dumnezeu prin jertfirea Fiului Squ la Calvar. Remarcayi cq epilogul cqryii
vorbewte iarqwi de cei trei prieteni ai lui Iov, dar nu amintewte nimic despre
Elihu, prezenya discretq aflatq ‘nsq ‘ntotdeauna la dispoziyia lui Dumnezeu wi
a lui Iov.
Ne ‘ntrebqm ckteodatq de unde au venit magii cunoscqtori de Dumnezeu
din rqsqrit, mowtenitori ai unei cunoawteri adevqrate de Dumnezeu. Cartea
lui Iov ne pune la ‘ndemknq evidenya unei revelayii de dinaintea wi dinafara
poporului evreu. Dumnezeu nu S-a lqsat nici atunci fqrq mqrturie. Existenya
wi circulayia cqryii lui Iov ‘n lumea patriarhilor este o dovadq de netqgqduit
despre dragostea lui Dumnezeu pentru toyi oamenii.
“n al doilea rknd, cartea ne fascineazq pentru cq are ‘n centru un personaj
misterios. Subliniind mesajul metaforic din aceastq multistratificatq
carte poeticq nu spunem ‘n nici un fel cq avem de a face cu o ficyiune a
imaginayiei, de genul miturilor wi legendelor. Iov a existat ‘n carne wi ‘n oase.
Profetul Ezechiel l-a considerat drept o personalitate proeminentq, demnq sq
fie pusq alqturi de Noe wi de Daniel (Ezec. 14:14, 20), iar apostolul Iacov ‘l
citeazq ca exemplu de rqbdare ‘n suferinyq (Iacov 5:11).
Acest Iov este un om greu de ‘nyeles pentru cititorul modern. Avem
mari probleme cu el. La urma urmei, nici Dumnezeu nu ne ajutq prea mult
sq-l ‘nyelegem. La ‘nceputul cqryii, Iov este declarat cel mai bun om de
pe pqmknt. La mijlocul cqryii, cartea ‘l declarq un rqzvrqtit ‘mpotriva lui
Dumnezeu wi a providenyei divine care bea nelegiuirea ca apa (Iov 34:7).
Finalul rqstoarnq iar lucrurile wi-i dq dreptate lui Iov. Dumnezeu le spune
celor trei care au cqutat sq-l aducq pe Iov la pocqinyq:
Mknia Mea S-a aprins ‘mpotriva ta wi ‘mpotriva celor doi
prieteni ai tqi, pentru cq n-ayi vorbit awa de drept de Mine, cum
a vorbit robul Meu Iov. Luayi acum wapte viyei wi wapte berbeci,
duceyi-vq la robul Meu Iov, wi aduceyi o ardere de tot pentru voi.
Robul Meu Iov sq se roage pentru voi, wi numai ‘n vederea lui nu vq
voi face dupq nebunia voastrq; cqci n-ayi vorbit awa de drept despre
Mine, cum a vorbit robul Meu Iov. (Iov 42: 7-8).
“n al treilea rknd, presupunem cq aceastq carte se ocupq cu problema
misterioasq a suferinyei ‘ndurate pe nedrept. Este o problemq cu care ne
confruntqm toyi wi care ne intereseazq ‘n mod direct wi personal. Misterul
este, de ce sufere oamenii buni? Unde este Dumnezeu cknd vine nenorocirea
peste preaiubiyii Lui? (vezi anexa Pavel wi problema suferinyei)
Care este tema cqryii?
Cine se apropie de cartea Iov doar ca sq afle un rqspuns la problema
perplexq a suferinyei umane n-a ‘nyeles ‘ncq cu ce comoarq are de a face.
Sigur, suferinya este una din sub-temele cqryii, sau mai bine zis suferinya este

8. Introducere
pretextul dialogurilor care se poartq ‘n carte, dar tema ei principalq este cu
totul alta, mult mai mare wi mai cuprinzqtoare wi anume: Care este principiul
dupq care se poartq Dumnezeu cu oamenii? Care este esenya religiei?
“mpqryind pqrerile gknditorilor vremii ‘ntre cei trei prieteni ai lui Iov, la
care se adaugq apoi wi Elihu, conyinutul cqryii este un compendiu de teologie
din epoca patriarhilor. Avem de-a face cu ceea ce oamenii de specialitate
numesc sistemul de gkndire religioasq din epoca teologiei naturale sau a
conwtiinyei.
Premiza cqryii este cq oamenii cred ‘n mod grewit cq Dumnezeu
guverneazq afacerile umane prin prisma principiului dreptqyii. Cartea
demonstreazq cq nu dreptatea, ci harul este caracteristica supremq a
providenyei. Ce ‘nseamnq aceasta?
“nseamnq cq ‘n loc sq rqsplqteascq acyiunile noastre bune cu binecuvkntqri
wi sq pedepseascq cele rele cu blesteme, Dumnezeu a ales sq ne arate
bunqvoinyq indiferent de ceea ce facem. Nu dreptatea, ci harul guverneazq
relayia dintre Dumnezeu wi oameni.
Harul “l face pe Dumnezeu sq nu ne pedepseascq dupq cum meritqm wi sq
ne binecuvinteze cu mult peste meritele sau awteptqrile noastre. Vqzutq din
perspectiva harului, viaya noastrq sub providenya divinq primewte o mare dozq
de ‘ncredere ‘n Dumnezeu:
De altq parte, wtim cq toate lucrurile lucreazq ‘mpreunq spre
binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, wi anume, spre binele celor ce
sunt chemayi dupq planul Squ. Cqci pe aceia pe care i-a cunoscut
mai dinainte, i-a wi hotqrkt mai dinainte sq fie asemenea chipului
Fiului Squ, pentru ca El sq fie cel ‘ntki nqscut dintre mai mulyi frayi.
Wi pe aceia pe care i-a hotqrkt mai dinainte, i-a wi chemat; wi pe aceia
pe care i-a chemat, i-a wi socotit neprihqniyi; iar pe aceia pe care i-a
socotit neprihqniyi, i-a wi proslqvit.
Deci, ce vom zice noi ‘n faya tuturor acestor lucruri? Dacq
Dumnezeu este pentru noi, cine va fi ‘mpotriva noastrq? El, care n-a
cruyat nici chiar pe Fiul Squ, ci L-a dat pentru noi toyi, cum nu ne va
da fqrq platq, ‘mpreunq cu El, toate lucrurile?
Cine va ridica pkrq ‘mpotriva alewilor lui Dumnezeu? Dumnezeu
este Acela care-i socotewte neprihqniyi!
Cine-i va oskndi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a wi ‘nviat, stq
la dreapta lui Dumnezeu, wi mijlocewte pentru noi! (Romani 8:2834).
Chiar wi aparentele nenorociri care ni se ‘ntkmplq, privite prin har, devin
cqi de binecuvkntare:
Dar Dumnezeu scapq pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, wi
prin suferinyq ‘l ‘nwtiinyeazq (Iov 36:15).
10

9. Introducere
Meritul celui mai reuwit exemplar al umanitqyii dispare atunci cknd este
awaezat ‘n ckntarul dreptqyii divine, singura lui wansq fiindu-i nu realizqrile, ci
rqscumpqrarea obyinutq prin bunqvoinya
lui Dumnezeu:
Dar wtiu cq Rqscumpqrqtorul
meu este viu, wi cq se va ridica la
urmq pe pqmknt (Iov 19:25).
Provocat de obrqznicia lui Satan,
Dumnezeu are ocazia sq arate tuturor
fqpturilor cerewti cq nu dreptatea i-a fqcut
pe Dumnezeu wi pe Iov sq aibe trecere
unul ‘naintea celuilalt.
Inima tuturor revelayiilor
din textele sfinte este
problema harului
Domnul a zis Satanei: Ai vqzut pe robul Meu Iov? Nu este
nimeni ca el pe pqmknt. Este un om fqrq prihanq wi curat la suflet,
care se teme de Dumnezeu wi se abate de la rqu.
Wi Satana a rqspuns Domnului: Oare degeaba se teme Iov de
Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui wi tot ce este al lui? Ai
binecuvkntat lucrul mkinilor lui, wi turmele lui acopqr yara. Dar ia
’ntinde-Yi mkna, wi atinge-te de tot ce are, wi sunt ’ncredinyat cq Te
va blestema ’n fayq. (Iov 1: 8-11).
Dumnezeu este mult prea mare ca omul sq-i poatq face ceva, fie bine,
fie rqu. Omul ‘n schimb se aflq la totala discreyia a lui Dumnezeu wi numai
bunqvoinya divinq a harului ‘i poate garanta existenya. Orice altq pretenyie sau
semeyie orgolioasq trebuie spqlatq ‘n lacrimile unei pocqinye sincere wi totale:
Oare dupq pqrerea ta va face Dumnezeu dreptate? (Iov 34:33).
Da, am vorbit, fqrq sq le ‘nyeleg, de minuni care sunt mai pe sus
de mine wi pe care nu le pricep ... Urechea mea auzise vorbindu-se
de Tine; dara cum ochiul meu Te-a vqzut. De aceea mi-e sckrbq de
mine wi mq pocqiesc ‘n yqrknq wi cenuwq (Iov 42:3,5).
Dacq punem aceste elemente ‘mpreunq, un Dumnezeu Rqscumpqrqtor,
bunqvoinya harului, necesitatea pocqinyei wi apoi iertarea wi revqrsarea
binecuvkntqrilor fqrq merit personal, ci numai prin bunqvoinya divinq,
obyinem reyeta Nou Testamentalq a mkntuirii!
Cartea lui Iov este ‘ntr-adevqr Evanghelia de dinaintea Evangheliei,
dovada cq Dumnezeu nu se schimbq wi cq oamenilor de pe vremea
patriarhilor le-a fost vestit acelawi mesaj care ne-a fost adus wi nouq, anume,
planul fqcut ‘nainte de ‘ntemeierea lumii pentru binecuvkntarea alewilor lui
Dumnezeu ‘n Christos.
Dacq vreyi sq citiyi corespondentul Nou Testamental al cqryii lui Iov puteyi
11

10. Introducere
parcurge unul din pasajele ‘n care Pavel vorbewte despre revelayia divinq,
aceiawi ‘n toate veacurile, inclusiv ‘n epoca patriarhilor:
Binecuvkntat sq fie Dumnezeu, Tatql Domnului nostru Isus
Hristos, care ne-a binecuvkntat cu tot felul de binecuvkntqri
duhovnicewti, ’n locurile cerewti, ’n Hristos. “n El, Dumnezeu ne-a
ales ’nainte de ’ntemeierea lumii, ca sq fim sfinyi wi fqrq prihanq
’naintea Lui, dupqce, ’n dragostea Lui, ne-a rknduit mai dinainte sq
fim ’nfiayi prin Isus Hristos, dupq buna plqcere a voiei Sale, spre
lauda slavei harului Squ pe care ni l-a dat ’n Prea Iubitul Lui.
“n El avem rqscumpqrarea, prin skngele Lui, iertarea pqcatelor,
dupq bogqyiile harului Squ, pe care l-a rqspkndit din belwug peste
noi, prin orice fel de ’nyelepciune wi de pricepere; cqci a binevoit sq
ne descopere taina voiei Sale, dupq planul pe care-l alcqtuise ’n Sine
’nsuwi, ca sq-l aducq la ’ndeplinire la plinirea vremurilor, spre a-Wi
uni iarqwi ’ntr-unul ’n Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri, wi cele
de pe pqmknt.
“n El am fost fqcuyi wi mowtenitori, fiind rknduiyi mai dinainte,
dupq hotqrkrea Aceluia, care face toate dupq sfatul voiei Sale, ca sq
slujim de laudq slavei Sale, noi, care mai dinainte am nqdqjduit ’n
Hristos. (Efeseni 1:3-12).
Wtiu cq existq cititori pentru care tema cqryii Iov este alta. Iatq ckteva
argumente ‘n susyinerea pqrerii mele cq tema cqryii este evidenyierea harului
ca motivayie a atitudinii lui Dumnezeu fayq de oameni.
Awa cum am spus deja, se pare cq aceastq carte este, dacq nu cea dintki,
cel puyin una din primele prin care Dumnezeu le-a vorbit oamenilor. A fost
necesar deci ca Dumnezeu sq stabileascq ‘ncq de la ‘nceput care este baza
tuturor relayiilor Lui cu oamenii wi esenya planului pe care-l va desfqwura ‘n
scurgerea vremii. Inima tuturor revelayiilor din textele sfinte este aceastq
problemq a harului. Cknd vq gkndiyi la cartea Iov, gkndiyi-vq la har:
Nu ne face dupq pqcatele noastre, nu ne pedepsewte dupq
fqrqdelegile noastre. Ci ckt sunt de sus cerurile fayq de pqmknt, atkt
este de mare bunqtatea Lui pentru cei ce se tem de El; ckt este de
departe rqsqritul de apus, atkt de mult depqrteazq El fqrqdelegile
noastre de la noi. Cum se ‘ndurq un tatq de copiii lui, awa se ‘ndurq
Domnul de cei ce se tem de El. Cqci El wtie din ce suntem fqcuyi;
“wi aduce aminte cq suntem yqrknq. .. Domnul Wi-a awezat scaunul de
domnie ‘n ceruri, wi domnia Lui stqpknewte peste tot.
Binecuvkntayi pe Domnul, ‘ngerii Lui, care sunteyi tari ‘n putere,
care ‘mpliniyi poruncile Lui, wi care ascultayi de glasul cuvkntului
Lui. Binecuvkntayi pe Domnul, toate owtirile Lui, robii Lui, care
faceyi voia Lui! Binecuvkntayi pe Domnul, toate lucrqrile Lui, ‘n
12

11. Introducere
toate locurile stqpknirii Lui! Binecuvinteazq, suflete, pe Domnul!
(Psalmul 103:10-14; 19-22).
Ca wi Satan, avem tendinya sq nu credem cq Dumnezeu ne vrea binele
wi am ajuns sq ne ‘ndoim cq ne putem awtepta la ceva bun din partea Lui.
Urmarea este cq ne-am apucat sq ne cqutqm singuri fericirea. Necredinya ne-a
‘mpins la nemulyumire, iar nemulyumirea este rqdqcina tuturor pqcatelor wi
necazurilor noastre. Cum sq nu fim noi nemulyumiyi ‘n condiyiile de astqzi,
cknd Adam wi Eva au fost nemulyumiyi ‘n condiyiile raiului ?
Cartea Iov ne ‘ndeamnq sq ne ‘ntoarcem la Dumnezeu wi sq primim cu
smerenie din mkna Lui harul. Ca Iov wi ca apostolul Pavel, trebuie sq ‘nvqyqm
sq cultivqm o inimq mulyumitq:
... cqci m-am deprins sq fiu mulyumit cu starea ‘n care mq
gqsesc (Filipeni 4:11).
Mulyqmiyi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; cqci aceasta
este voia lui Dumnezeu, ‘n Hristos Isus, cu privire la voi (1
Tesaloniceni 5:18).
Ca wi Satan, avem dorinya sq ridicqm un principiu secundar al purtqrii lui
Dumnezeu cu oamenii, dreptatea, deasupra principiului Squ fundamental de
comportament, harul. Facem aceasta, conwtient sau inconwtient, pentru cq ‘n
climatul dreptqyii avem iluzia unei anumite libertqyi de manifestare pentru
mkndrie. Principiul dreptqyii ne lasq iluzia cq, ‘ntr-o oarecare mqsurq, noi
suntem stqpkni pe situayie wi-L putem manipula pe Dumnezeu. Dacq El este
obligat sq ne dea ceea ce ni se cuvine, fie rqu, fie bine, avem sentimentul
cq ne putem determina singuri destinul. Noi nu mai facem ce hotqrewte
Dumnezeu, ci Dumnezeu ajunge obligat de dreptate sq fqcq ceea ce hotqrkm
noi. Apelul la dreptate este deci o tendinyq lucifericq. Harul, pe de altq parte,
ne aweazq ‘n poziyia de simpli beneficiari ai bunqvoinyei divine.
Dewi existq trei epoci distincte ‘n relayia dintre Dumnezeu wi oameni,
principiul fundamental al atitudinii lui Dumnezeu fayq de noi a fost, este
wi trebuie sq rqmknq, harul. Acest principiu s-a manifestat wi ‘n epoca
responsabilitqyii la nivelul conwtiinyei, wi ‘n epoca legii mozaice wi ‘n epoca
harului rqscumpqrqtor prin Bisericq. Dovada acestei realitqyi este prezenya
Jertfei ‘n toate cele trei epoci. Jertfele aduse de Iov, ca wi toate jertfele
prescrise de Lege, ar fi rqmas doar un fel de chitanye fqrq acoperire, dacq n-ar
fi fost achitate de marea Jertfq de la ‘mplinirea vremii, rqstignirea Fiului
lui Dumnezeu pentru salvarea noastrq. Permanenya jertfei ‘n toate cele trei
epoci distincte scoate ‘n evidenyq nqdejdea unei relayii bune cu Dumnezeu nu
prin meritele noastre, ci prin bunqvoinya lui Dumnezeu, care a gqsit o cale sq
achite toate datoriile noastre ‘n faya dreptqyii Sale eterne.
13

12. Introducere
Textul
DIALOG
1 - 2
3 - 37
EPILOG
Controversa
dintre Dumnezeu wi Iov
“mpqryirea
cqryii
PROOLOG
Controversa
dintre Iov wi prietenii sqi:
Runda I-a: 4 - 14
Runda a II-a: 15 - 21
Runda a III-a: 22 - 31
Elihu: 37
Schiya
Controversa
dintre Dumnezeu cu Satan
Care este structura cqryii ?
Cartea Iov este o combinayie de stiluri literare. “nceputul wi sfkrwitul cqryii,
capitolele unu wi doi wi aproape tot textul din capitolul patruzeci wi doi sunt ‘n
prozq, ‘n timp ce restul cqryii este scris ‘n versuri.
Departe de a fi o expunere uscatq de teologie sistematicq, aceastq
extraordinarq piesq de literaturq patriarhalq expune principii de filosofie wi
teologie ‘ntr-o formq atractivq wi chiar pasionantq. Conyinutul cqryii este,
asemenea unei drame deosebite, frumos ordonat ‘n trei acte distincte, pe
care le vom numi de dragul convenyiilor literare de azi, proolog, dialog wi
epilog. Dialogul conyine la rkndul lui trei runde ale ‘nfruntqrilor dintre Iov
wi prietenii sqi (Runda I-a: capitolele 4 - 14; Runda a II-a: capitolele 15 - 21;
Runda a III-a: capitolele 22 - 31) wi o intervenyia a lui Elihu (capitolul 37).
Epilogul conyine dialogul dintre Dumnezeu wi Iov wi rezolvarea crizei prin
pocqinyq wi binecuvkntqrile harului. Iatq o reprezentare graficq menitq sq ne
ajute sq memorizqm wi sq analizqm mai bine conyinutul cqryii.
38 - 42
CIRCUMSTANYA
CONCLUZIA
Dialoguri
‘n locurile cerewti
Dialoguri
pe pqmknt
Dialoguri
‘ntre cer wi pqmknt
Declanwarea suferinyei
Teme
CONTROVERSA
Ewecul ‘nyelepciunii
omenewti
Descoperirea divinq
Locul
“n yara Uy (Arabia de Nord)
Timpul
Perioada patriarhalq (aproximativ 2.000 de ani ‘.Ch.)
14

13. Introducere
Cartea ni-l prezintq pe Iov ‘n ckteva ipostaze distincte:
Iov - omul neprihqnit persecutat de Diavol din pricina neprihqnirii lui
(Iov 1:1-2:10),
Iov - omul plin de sine care se ceartq ne’ncetat cu prietenii sqi wi cu
Dumnezeu (Iov 2:11-31:40),
Iov - omul care se pocqiewte ‘n faya mqreyiei lui Dumnezeu (Iov 32:142:6),
Iov - omul care a primit harul wi-l dqruiewte pentru recuperarea celorlalyi
(Iov 42:7-9) wi
Iov - omul binecuvkntat de bogqyiile harului (Iov 42:10-17).
Cartea prezintq douq motive pentru suferinya lui Iov: Suferinya ca wi
consecinyq a ‘nfruntqrii nevqzute dintre Dumnezeu wi Satan wi suferinya ca o
disciplinare a mkndriei wi a unei prea mari ‘ncrederi ‘n sine.
Cartea ar fi putut avea trei finaluri. Dacq toatq acyiunea s-ar fi ‘ncheiat
odatq cu Iov 2:10, am fi rqmas cu pqrerea cq Iov a fost un om desqvkrwit:
”n toate acestea, Iov n-a pqcqtuit de loc cu buzele lui.
Acyiunea cqryii continuq ‘nsq wi noi descoperim treptat cq Iov este un
om remarcabil printre semeni, dar lipsit de perfecyiune cknd este confruntat
cu standardul lui Dumnezeu. Chiar wi cel mai bun dintre oameni meritq
pedeapsa divinq. Chiar wi cel mai strqlucit exemplar uman are nevoie de har
wi de iertare. Ckt timp se laudq ‘n faya lui Dumnezeu, Iov este vinovat de
pqcatul mkndriei, iar pentru cei mkndri cerul se ‘nchide:
Sq tot strige ei atunci, cqci Dumnezeu nu rqspunde, din pricina
mkndriei celor rqi. Degeaba strigq, cqci Dumnezeu n-ascultq, Cel
Atotputernic nu ia aminte (Iov 35:12-13).
Dacq finalul ar fi fost dupq capitolul 36, cartea ar fi fost o dovadq a
neputinyei noastre de a ‘nyelege natura relayiilor dintre Dumnezeu wi oameni.
Apare ‘nsq ‘n capitolul 37 Elihu. El este doar un purtqtor de cuvknt care-l
aduce ‘n mijlocul acyiunii pe ‘nsuwi Dumnezeu. Dupq ce vorbewte Dumnezeu,
mintea wi inima lui Iov se lumineazq. Patriarhul se cqiewte de pqrerile
exprimate de el pknq atunci wi acceptq providenya divinq a harului. Concluzia
cqryii este cq numai smerenia wi pocqinya omului ‘l pot readuce ‘n perimetrul
binecuvkntqrilor lui Dumnezeu. Numai lepqdarea de sine ne poate duce pe
tqrkmul ‘mbogqyirii divine.
“n cei din urmq ani ai sqi, Iov a primit de la Domnul mai multe
binecuvkntqri deckt primise ’n cei dintki. (Iov 42:12).
“ncheiem aceastq introducere cu un citat din A.{.Tozer:
Charles G. Finne] era de pqrere cq ‘nvqyqtura bilicq lipsitq
de aplicare moralq este mai rea deckt lipsa de ‘nvqyqturq. Mai bine
15

14. Introducere
sq nu-i ‘nveyi pe oameni, deckt sq le umfli de mkndrie mintea fqrq
sq le educi inima. Cknd l-am auzit, am crezut cq poziyia lui este
exageratq, dar cu timpul am ajuns sq-i dau ‘n totul dreptate. Nu
existq nimic mai periculos wi mai plictisitor deckt doctrina seacq,
propovqduitq de dragul cunowtinyei teoretice, fqrq nici o legqturq cu
viaya practicq. “n bisericile noastre n-are ce sq caute ’nvqyqtura de
dragul ‘nvqyqturii. Biblia ne spune cq adevqrul divoryat de viayq
nici nu este adevqr veritabil. Teologia este o sumq de adevqruri
despre Dumnezeu, despre om wi despre lume. Fqrq a reglementa
relayia dintre aceste trei entitqyi, adevqrul rqmkne doar o catalogare
contabilq, nu o sursq de ‘nyelepciune. Adevqrul Bibliei trqiewte, se
manifestq, se miwcq printre noi wi ne ajutq sq-i miwcqm wi pe alyii.
La prima vedere, adevqrurile teologiei sunt fapte vrednice sq
fie cunoscute wi numai prin ele ‘nsele wi aici pkndewte warpele care-i
poate ‘nvenina wi pe ‘nvqyqtorii crewtini wi pe cei din audienya lor. Ca
wi ‘n Edenul primordial, conowtinya fqrq ascultare practicq ne poate
provoca cqderea.
Printre altele, Biblia este wi o carte de adevqr revelat, adicq
adevqr pe care n-am fi avut nici o wansq sq-l cunoawtem dacq nu ni
l-ar fi descoperit Dumnezeu. El ar fi rqmas pururi ascuns de minyile
noastre ca dupq o perdea wi nici minyile cele mai iscusite wi mai
pqtrunzqtoare n-ar fi avut acces la el.
Dumnezeu a dat perdeaua la o parte wi ni l-a descoperit prin
oameni care au vorbit sub inspirayia Duhului Sfknt. Biblia conyine
astfel de adevqruri revelate. Ele nu ne sunt date ‘nsq numai pentru
documentarea noastrq. Adevqrul lui Dumnezeu pretinde o anumitq
atitudine wi niwte acyiuni precise din partea noastrq. Biblia nu face
artq pentru artq, ci artq cu tendinyq, o informare angajatq care
urmqrewte anumite scopuri wi acyiuni. Ea este o carte de ‘ndemnuri
divine bazate pe adevqrul care ne-a fost descoperit. Cea mai mare
parte a conyinutului ei este, de departe, destinat efortului de a-i
convinge pe oameni sq-wi schimbe felul de trqi wi sq-wi alinieze viaya
‘n armonie cu voia lui Dumnezeu.
Nici un om nu este mai bun doar pentru cq a ajuns ‘n posesia
unor mari adevqruri. Nimeni nu este bun doar pentru simplul
fapt cq a aflat cq Dumnezeu a creat cerurile wi pqmkntul. Asta o
wtiau wi Ahab wi Iuda Iscarioteanul wi ... diavolul! Nimeni nu se
face mai bun doar pentru cq a citit ‘n Biblie cq Dumnezeu a iubit
lumea awa de mult cq a dat pe singurul Squ Fiu ca sq moarq pentru
16

15. Introducere
rqscumpqrarea ei. Vor ajunge ‘n iad milioane de oameni care au
wtiut despre aceasta. Adevqrul teologic este neputincios dacq nu este
pus ‘n practicq. Dupq iluminare trebuie sq urmeze ascultare. Scopul
revelayiei divine este acyiunea moralq. Ceea ce este adesea ignorat
este cq adevqrul din Scripturi este un agent moral activ, care trebuie
sq ne atingq wi voinya, nu numai intelectul. El se adreseazq ‘ntregii
personalitqyi a omului wi nimeni nu se poate sustrage obligayiilor
care derivq din cunoawterea lui. Adevqrul revelat asediazq cetatea
inimii umane wi nu se lasq pknq ce nu-wi supune tot ceea ce este ‘n
ea:
Noi rqsturnqm izvodirile minyii wi orice ‘nqlyime, care se ridicq
‘mpotriva cunowtinyei lui Dumnezeu; wi orice gknd ‘l facem rob
ascultqrii de Christos (2 Corinteni 10:5).
Sub asediul revelayiei, inima omului trebuie sq fluture steagul
capitulqrii, iar voinya trebuie sq ia poziyia de drepyi, gata sq facq tot
ceea ce i se poruncewte. O predare mai puyin totalq ar fi echivalentq
cu un armistiyiu temporar oferit ca un compromis pknq la
re’nceperea ostilitqyilor.
Cunowtinya adevqrului revelat fqrq ascultarea care-l pune ‘n
practicq este incompletq, inadecvatq wi fqrq nici un folos.
Explicarea fqrq ‘ndemnare nu va ‘ntkmpina niciodatq
‘mpotrivire. Rezistenya la ‘nvqyqturq se ivewte numai atunci cknd
ascultqtorul este fqcut sq ‘nyeleagq cq adevqrul expus este ‘n conflict
cu pornirile inimii lui. Proclamarea liturgicq fqrq predicarea
practicq ‘i leagqnq pe oameni ‘n speranye dewarte. Ei vor continua sq
frecventeze cu bucurie biserici wi ‘ntruniri religioase atkta timp ckt
nu li se va cere sq ia nici o hotqrkre care sq le afecteze viaya.
Adevqrul este pe alocuri doar o melodie dulceagq ‘n schimbul
cqreia nu i se cere ascultqtorului deckt sq punq ckyiva bqnuyi ‘n cutia
milei. “nsoyit de puyinq muzicq bunq wi ambalat ‘n prietenia cqlduyq
a celor de aceiawi teapq, el dq o falsq impresie de bunqstare wi nu
‘ntkmpinq nici un fel de ‘mpotrivire din partea celor prezenyi. Mult
din ceea ce se dq astqzi drept adevqr evanghelic wi crewtinism
noutestamental nu este altceva deckt o inventariere a unor lucruri
teoretice wi abstracte acompaniate de un program de distracyii
religioase foarte bine orchestrat. Unul din motivele despqryirii
adevqrului revelat de viaya cotidianq s-ar putea sq fie lipsa iluminqrii
duhovnicewti. Altul s-ar prea putea sq fie dorinya predicatorului de
17

16. Introducere
a nu deranja wi de a nu intra ‘n conflict cu nimeni. Un vorbitor
chiar wi mediocru poate avea succes ‘ntr-o bisericq obiwnuitq dacq
se angajeazq doar sq hrqneascq adunarea de la amvon, fqrq sq
urmqreascq dacq pune cineva ‘n practicq ceea ce scrie ‘n Biblie. Dq
oamenilor doar adevqruri obiective wi teoretice, fqrq sq le spui
cktuwi de puyin cq sunt rqi wi cq trebuie sq-wi schimbe viaya wi vei fi
un om pe care-l vor asculta cu plqcere. Spune-le ‘nsq cq Dumnezeu
‘i vrea pentru Sine despqryiyi de pqcat wi de felul dewert de vieyuire
a celor din lume wi vei simyi imediat colyii lupilor ‘mbrqcayi ‘n piele
de oaie. Cknd Adevqrul s-a pogorkt printre oameni, ei L-au awezat
pe o cruce. “ncearcq sq le vorbewti oamenilor despre rqstignirea
firii pqmkntewti wi vei vedea cum te vor duwmqni wi pe tine. Mq rog
Domnului ca El sq scoatq astqzi o generayie de profeyi ca cei din
vechime. Bisericile noastre au o disperatq nevoie de oameni ca ei
(A.{.Tozer, din cartea Of God and Man, publicatq de Christian
Publications, Inc., 25 South Tenth St., Harrisburg, PA. 17101.)
Conwtienyi de cele de mai sus, ne vom strqdui sq ‘ncheiem fiecare capitol
din cartea aceasta cu ckteva aplicayii practice.
18

17. Proolog
Dar Dumnezeu scapq pe cel nenorocit prin
nenorocirea lui, wi prin suferinyq ‘l ’nwtiinyeazq. Wi
pe tine te va scoate din strkmtoare, ca sq te punq
la loc larg, ‘n slobozenie deplinq, wi masa ta va fi
‘ncqrcatq cu bucate gustoase (Iov 36:15-16).
Cine ne poate spune ce se intkmplq in cer?
Scrisq la doar ckteva generayii dupq potop wi pqstrknd ‘ncq mowtenirea
comunq a celor care au trqit ‘ntre alungarea din paradis wi potop, cartea lui
Iov nu simte cq trebuie sq explice prea mult despre existenya wi lucrarea
fqpturilor din sfera cerului. Spre deosebire de cititorii de astqzi, cei de atunci
erau familiarizayi cu lucruri care ne par astqzi de domeniul imaginayiei.
Ca wi cartea Genezei de altfel, cronica lui Iov ‘ncepe cu relatarea unor
lucruri de dincolo de sfera noastrq de acces, ‘n sferele cerewti. Primele trei
capitole ale cqryii ne informeazq despre un dialog desfqwurat ‘ntre Dumnezeu
wi Satan. Este interesant cq Dumnezeu nu-l cheamq deoparte pe Satan ca
sq aibe o discuyie pe care sq nu o audq nimeni. Wtiind ceea ce va urma,
Atotputernicul face din ‘ntklnirea cu Satan un prilej de ‘nvqyqturq pentru
toyi cei din preajmq. Nu numai atkt, dar prin scrierea celor petrecute ‘n cer,
‘ntkmplarea devine o lecyie wi pentru citiorii cqryii pe pqmknt. Dacq privim cu
atenyie, observqm imediat ckteva lucruri.
Este foarte clar cq ‘ntre cei doi nu sunt relayii bune. Tonul wi conyinutul
dialogului dintre ei sunt caracterizate de contraziceri wi ‘nvinuiri reciproce:
Domnul a zis Satanei: De unde vii? Wi Satana a rqspuns
Domnului: De la cutreerarea pqmkntului wi de la plimbarea pe care
am fqcut-o pe el (Iov 1:7).
19

18. Iov - 'ncercat prin suferinyq
Doi vrqjmawi
“n universul peste care Dumnezeu este “mpqrat, Satan wtie cq are ‘n
stqpknire termporarq pqmkntul. Este clar cq vorbele lui cautq sq-L ’nyepe
pe Cel atotputernic. Este ca wi cum i-ar spune: Vin de pe mowia mea.
M-am plimbat pe planeta pqmknt. O fi universul al Tqu, dar pqmkntul este
deocamdatq al meu ... Este grqdina mea, curtea mea, partea mea de avere; mq
plimb pe el cknd vreau wi cum vreau eu. Fiecare cuvknt ‘n parte wi toate la
un loc sunt o declarayie de sfidare fayq de Cel atotputernic.
La rkndul Squ, Dumnezeu ‘l ’nyeapq cu vorba pe Satan:
Domnul a zis Satanei: Ai vqzut pe robul Meu Iov? Nu este
nimeni ca el pe pqmknt. Este un om fqrq prihanq wi curat la suflet,
care se teme de Dumnezeu wi se abate de la rqu (Iov 1:8).
Este ca wi cum i-ar spune: O fi pqmkntul al tqu, dar ai acolo un om care
este al meu! Iov nu-yi slujewte yie, ci mie. Pe el n-ai reuwit sq-l ‘nrobewti.
I-ai pqcqlit pe mulyi, dar pe Iov n-ai reuwit sq-l faci sq yi se ‘nchine. El ‘mi
este credincios, strqduindu-se din rqsputeri sq facq voia Mea ‘n condiyiile
neprielnice ale stqpknirii tale peste oameni.
Ca rqspuns la ‘ntrebarea lui Dumnezeu care-l punea ‘n dificultate, Satan
‘ncearcq o explicayie posibilq a situayiei. “n faya tuturor fiilor lui Dumnezeu
care-l ascultq, el sugereazq cq Iov nu-L slujewte pe Dumnezeu pentru ceea ce
este El, ci pentru ceea ce poate obyine ‘n schimb. Pqrerea lui Satan este cq, de
fapt, Iov nu-L respectq pe Dumnezeu, ci doar “l folosewte pentru propria lui
propqwire:
Wi Satana a rqspuns Domnului: Oare degeaba se teme Iov de
Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui wi tot ce este al lui? Ai
binecuvkntat lucrul mkinilor lui, wi turmele lui acopqr yara (1:8-10).
O provocare publicq
Cuvintele lui Satan sunt viclene wi par, cel puyin din punctul lui de vedere,
‘ndreptqyite. Noi nu vedem lumea awa cum este ea, ci awa cum suntem
noi. Fiecare dintre noi coloreazq realitatea prin ochemarii personalitqyii
lui. Un om mkndru ‘i va vedea pe cei din jur plini de mkndrie. Un hoy ‘i va
suspecta pe toyi de hoyii. Un superficial crede cq toyi oamenii se complac ‘n
superficialitate, etc.
Satan, primul exponent al prqbuwirii ‘n egoism, nu poate crede cq ‘ntre
Iov wi Dumnezeu existq o relayie dezinteresatq. El proiecteazq asupra lui
Dumnezeu wi asupra lui Iov defectele lui de personalitate. sunt simptomele
celui care heruvim strqlucitor fiind, s-a pervertit lquntric. El a rkvnit la
supremayie, dorind sq fure gloria care I se cuvine numai lui Dumnezeu:
Alte texte despre acest subiect: Ioan 12:31; 14:30; 16:11; Fapte 26:18; Efes. 2:2; 6:12
20

19. Iov - 'ncercat prin suferinyq
Awa vorbewte Domnul, Dumnezeu: ajunsesei la cea mai ‘naltq
desqvkrwire, erai plin de ‘nyelepciune, wi desqvkrwit ‘n frumuseyq.
Stqteai ‘n Eden, grqdina lui Dumnezeu, wi erai acoperit cu tot felul
de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu
onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald, wi cu aur; timpanele
wi flautele erau ‘n slujba ta, pregqtite pentru ziua cknd ai fost
fqcut. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile ‘ntinse; te pusesem
pe muntele cel Sfknt al lui Dumnezeu, wi umblai prin mijlocul
pietrelor scknteietoare. Ai
fost fqrq prihanq ‘n cqile tale,
Satan ‘l acuzq pe
din ziua, cknd ai fost fqcut,
Dumnezeu cq-i mituiewte
pknq ‘n ziua cknd s-a gqsit
pe oameni pentru a obyine
nelegiuirea ‘n tine. ... Yi s-a
‘ng’mfat inima din pricina
slujirea wi gloria din partea
frumuseyii tale, yi-ai stricat
lor, iar pe patriarh ‘l prezintq
‘nyelepciunea cu strqlucirea ta.
drept un wmecher care
De aceea, te arunc la pqmknt,
a ‘nvqyat de la Dumnezeu
te dau priveliwte ‘mpqrayilor
sq foloseascq un truc
(Ezechiel 28:12-17).
asemqnqtor pentru a primi
Cum ai cqzut din cer,
binecuvkntqrile materiale.
Luceafqr strqlucitor, fiu al
zorilor! Cum ai fost dobor’t la
pqmknt, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai ‘n inima ta: Mq voi
sui ‘n cer, ‘mi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui
Dumnezeu; voi wedea pe muntele adunqrii dumnezeilor, la capqtul
miazqnoaptei; mq voi sui pe vkrful norilor, voi fi ca Cel Prea “nalt
(Isaia 14:12-14).
Acum, Satan ‘l acuzq pe Dumnezeu cq-i mituiewte pe oameni pentru
a obyine slujirea wi gloria din partea lor, iar pe patriarh ‘l prezintq drept un
wmecher care a ‘nvqyat de la Dumnezeu sq foloseascq un truc asemqnqtor
pentru a primi binecuvkntqrile materiale.
Aceastq provocare obrqznicq este fqcutq ‘n public, ca sq fie auzitq de toyi
fiii lui Dumnezeu, care stau ‘n anturajul Fqpturii divine:
Fiii lui Dumnezeu au venit ’ntr-o zi de s-au ’nfqyiwat ’naintea
Domnului. Wi a venit wi Satana ’n mijlocul lor (Iov 1:6).
O lecyie eternq
Bine’nyeles cq Dumnezeu wtia dinainte ce va spune Satan wi este hotqrkt sq
foloseascq viaya patriarhului ca pe un obiect didactic prin care sq dea o lecyie
fiilor lui Dumnezeu. Cine sunt ei wi de ce trebuie sq ‘nveye ceva din ceea ce
21

20. Iov - 'ncercat prin suferinyq
li se ‘ntkmplq oamenilor?
Pentru cq ‘ntkmplarea s-a petrecut ‘n sferele cerewti, ei trebuie sq fi
fost ‘ngeri sau alte creaturi care populeazq cerul. De altfel, Septuaginta,
traducerea celor waptezeci din limba originalului evreiesc ‘n limba greacq,
folosewte ‘n loc de fii lui Dumnezeu, numirea de ‘ngeri.
Expresia fiii lui Dumnezeu se mai gqsewte wi ‘n alte pqryi ale Bibliei.
“n Geneza 12 ni se vorbewte despre o contaminare a rasei umane prin
‘ncruciwarea cu o anumitq parte a acestor fqpturi cerewti . Existq wi un pasaj
‘n cartea Iov care ni-i prezintq pe fii lui Dumnezeu asistknd la creayie wi
bucurkndu-se de lucrqrile lui Dumnezeu:
Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din
capul unghiului, atunci cknd stelele dimineyii izbucneau ’n ckntqri
de bucurie, wi cknd toyi fiii lui Dumnezeu scoteau strigqte de
veselie? (Iov 38:6-7).
Unul din psalmii mesianici amintewte despre existenya fiilor lui
Dumnezeu:
Cqci, ’n cer, cine se poate asemqna cu Domnul? Cine este ca
Tine ’ntre fiii lui Dumnezeu? (Psalmul 89:6)
“n Noul Testament, fiii lui Dumnezeu sunt deosebiyi categoric de
copiii lui Dumnezeu (termen care-i poate include wi pe oameni). Iatq ce le
rqspunde Domnul Isus saducheilor, care nu credeau ‘n ‘nviere wi veniserq sqL ‘ntrebe ipotetic wi retoric ce s-ar putea ‘ntkmpla dupq ‘nviere cu o femeie
care a fost nevastq la mai mulyi bqrbayi:
Isus le-a rqspuns: Fiii veacului acestuia se ’nsoarq wi se mqritq;
dar cei ce vor fi gqsiyi vrednici sq aibq parte de veacul viitor wi de
’nvierea dintre cei moryi, nici nu se vor ’nsura, nici nu se vor mqrita.
Pentru cq nici nu vor putea muri, cqci vor fi ca ’ngerii. Wi vor fi fiii
lui Dumnezeu, fiind fii ai ’nvierii (Luca 20:34-36).
Dacq acceptayi aceastq explicayie despre fiii lui Dumnezeu, proologul
cqryii lui Iov ne pune ‘nainte o ocazie didacticq ‘n care Dumnezeu vrea
sq-wi ‘nveye fiii, fqckndu-i martori la evoluyia unor oameni de pe suprafaya
pqmkntului. O astfel de realitate nu este singularq wi este confirmatq de
ckteva pasaje din Noul Testament:
Da, mie, care sunt cel mai ne’nsemnat dintre toyi sfinyii, mi-a
fost dat harul acesta sq vestesc Neamurilor bogqyiile nepqtrunse ale
lui Hristos, wi sq pun ’n luminq ’naintea tuturor care este isprqvnicia
acestei taine, ascunse din veacuri ’n Dumnezeu, care a fqcut toate
lucrurile; pentru ca domniile wi stqpknirile din locurile cerewti sq
cunoascq azi, prin Bisericq, ’nyelepciunea nespus de feluritq a lui
Vezi anexa: Fii lui Dumnezeu.
22

21. Iov - 'ncercat prin suferinyq
Dumnezeu, dupq planul vewnic pe care l-a fqcut ’n Hristos Isus,
Domnul nostru (Efeseni 3:8-11).
Anumite profeyii din Scripturq vorbesc despre lucruri care-i intereseazq ‘n
mod direct pe ‘ngeri:
Proorocii, care au proorocit despre harul care vq era pqstrat
vouq, au fqcut din mkntuirea aceasta yinta cercetqrilor wi cqutqrii lor
stqruitoare. Ei cercetau sq vadq ce vreme wi ce ’mprejurqri avea ’n
vedere Duhul lui Hristos, care era ’n ei, cknd vestea mai dinainte
patimile lui Hristos wi slava de care aveau sq fie urmate. Lor le-a
fost descoperit cq nu pentru ei ’nwiwi, ci pentru voi spuneau ei
aceste lucruri pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovqduit
Evanghelia, prin Duhul Sfknt trimis din cer wi ’n care chiar ’ngerii
doresc sq priveascq (1 Petru 1:10-12).
Apostolul Pavel era conwtient cq ‘ngerii privesc cu interes, ca la un
spectacol, ceea ce se ‘ntkmplq cu oamenii de pe pqmknt.
Cqci parcq Dumnezeu a fqcut din noi, apostolii, oamenii
cei mai de pe urmq, niwte oskndiyi la moarte; fiindcq am ajuns o
priveliwte pentru lume, ‘ngeri wi oameni (1 Corinteni 4:9).
Se pare cq facerea omului a avut locul ‘n contextul unei ‘nfruntqri directe
dintre Dumnezeu wi Satan-Lucifer. Altfel, de ce l-ar fi creat Dumnezeu pe
Adam ‘nainte de a stkrpi rebeliunea fostului heruvim ocrotitor? Oare nu
tocmai pentru cq a vrut sq dea prin omenire un rqspuns wi o soluyionare marii
crize care a apqrut ‘n cer? Awa cum obiwnuia sq spunq tatql meu, Vasile
Brknzei: Dumnezeu a fqcut din istoria omenirii un Manual de educayie
pentru fqpturile ceerewti.
Numai awa se explicq de ce Satan este nimicit ‘n contextul judecqyii finale
a oamenilor. Aceastq directq legqturq ‘ntre existenya oamenilor wi destinul
final al lui Satan se vede wi din faptul cq oamenii vor fi direct implicayi ‘n
procesul de judecatq al lui Satan wi al acoliyilor lui:
Nu wtiyi cq noi vom judeca pe ‘ngeri? (1 Corinteni 6:3).
Cknd a ‘nceput discuyia dintre Dumnezeu wi Satan, cred cq ‘ngerii erau
numai ochi wi urechi. Cred cu convingere cq viaya lui Iov, ca de altfel wi
‘ntreaga istorie a omenirii, este o lecyie destinatq de Dumnezeu cu prioritate
pentru fqpturile cerewti.
Circumstanyele ‘n care atrqit Iov
Iov a fost un personaj important din vremea dinaintea formqrii poporului
Israel. El a trqit ‘n epoca dinaintea dqrii Legii de pe Sinai, numitq wi epoca
conwtiinyei. Caracterizarea pe care o gqsim ‘n text este evaluarea pe care
23

22. Iov - 'ncercat prin suferinyq
Dumnezeu ‘nsuwi i-o face:
Ai vqzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pqmknt.
Este un om fqrq prihanq wi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu
wi se abate de la rqu (Iov 1:1, 8; 2:3).
Un astfel de limbaj este tipic pentru epoca ‘n care comportamentul uman
era reglementat nu de prescripyiile Legii, ci de limitele conwtiinyei umane.
Urmqriyii termenii: Iov era fqrq prihanq wi curat la suflet tocmai pentru
cq, atkt ckt ‘l ‘ndemna wi-l avertiza conwtiinya sa se temea de Dumnezeu wi
se abqtea de la rqu. El vrea sq le transmitq wi fiilor sqi aceastq preocupare
pentru o vieyuire curatq. Ca preot ‘n familia sa, Iov ‘i aduce dis de dimineayq
‘n faya altarului.
Poate cq fiii mei au pqcqtuit wi au supqrat pe Dumnezeu ’n
inima lor (Iov 1: 5).
Remarcayi cq Iov nu aduce o singurq jertfq pentru toyi cei zece copii ai
sqi. El ‘l ia pe fiecare ‘n parte, pe rknd, wi-l aduce ‘naintea Domnului. Prin
aceasta, Iov cultivq ‘n copiii sqi aceiawi sensibilitate a conwtiinyei ‘n care trqia
el. Absenya legislayiei mozaice nu ‘nseamnq cq viaya wi convieyuirea socialq
erau total lipsite de reglementqri personale wi colective. Ele nu erau ‘nsq
rezultatul primirii unei revelayii divine, ci izvorau din ‘ndemnurile interioare
ale conwtiinyei.
Trqind la doar ckteva generayii dupq potop wi probabil contemporan cu
bqtrknii copii ai lui Noe, Iov este cetqyeanul unei vremi ‘n care oamenii
24

23. Iov - 'ncercat prin suferinyq
pqstrau ‘ncq proaspqtq ‘n conwtiinya lor responsabilitatea personalq ‘naintea
unui Dumnezeu atotputernic. Pqyania celor care au pierit cu ocazia potopului
le-a inspirat celor din vremea lui Iov dorinya de a nu repeta grewelile wi
pqcatele lor. Nu numai necredinya, dar pknq wi idolatria era pe atunci
interzisq:
Dacq am privit soarele cknd strqlucea, luna cknd ‘nainta
mqreayq, wi dacq mi s-a lqsat amqgitq inima ‘n tainq, dacq le-am
aruncat sqrutqri, duckndu-mi mkna la gurq: wi aceasta este tot o
fqrqdelege care trebuie pedepsitq de judecqtori, cqci m-aw fi lepqdat
de Dumnezeul cel de sus! (Iov 31: 26-28).
O mare importanyq era acordatq aspectului moral al societqyii:
Dacq mi-a fost amqgitq inima de vreo femeie, dacq am pkndit
la uwa aproapelui meu, atunci nevastq-mea sq macine pentru altul,
wi s-o necinsteascq alyii! Cqci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o
fqrqdelege vrednicq sq fie pedepsitq de judecqtori (Iov 31: 9-11).
Oricine citewte Geneza wi Exodul ’wi dq seama cq anumite reglementqri
sociale wi religioase sunt semnalate ’n text fqrq a li se identifica originea
(Ex. 18:16). Unele dintre ele le-au fost date oamenilor de ’nsqwi Dumnezeu:
legea Sabatului (Gen. 2:3), legea jertfelor (Gen. 4:4), etc. Altele ’nsq sunt
consemnate ’n text fqrq nici o referinyq la o intervenyie divinq. Probabil cq
aceste legi au fost produsul experienyei wi ’nyelepciunii umane, bazate pe
mqrturia interioarq a conwtiinyei.
“n 1901, M. J. de Morgan a
descoperit la Susa Codul lui
Hamurabi. Acest personaj, numit ’n
Biblie Amrafel (Gen. 14:1), a fost o
mare pesonalitate a vremii, ’mpqrat al
Babilonului. Data probabilq a scrierii
este anul 2.139 ’nainte de Christos.
Cu aproximativ opt sute de ani
’nainte de vremea lui Moise, codul lui
Hamurabi a guvernat viaya popoarelor
aflate ’n teritoriu dintre Golful Persic,
Marea Caspicq wi Marea Mediteranq.
Relatarea biblicq ni le aratq la lucru ’n
yara Canaanului. Hamurabi wi-a numit
legile: Judecqyi despre neprihqnire.
Hamurabi
Comparate cu legile date de Dumnezeu
prin Moise, judecqyile lui nu sunt nici
neprihqnite wi nici nepqrtinitoare. Iatq doar ckteva aspecte contrastante:
25

24. Iov - 'ncercat prin suferinyq
OFENSA
LEGEA MOZAICQ
HAMURABI
Furt
Sq dea ’napoi ’ndoit
(Ex. 22:9)
Moartea (#4 din COD)
Jaf
Sq dea ’napoi ’ndoit
(Ex. 22:7)
Moartea (#21din COD)
Adqpostirea unui rob
fugar
Mutilarea unui rob
Nevinovat (Deut.
23:15)
Moartea #16
Eliberarea robului
Stqpknul compensat
#199
Rqnirea unui om
bogat
Dinte pentru dinte
Dinte pentru dinte
#196,197
Rqnirea unui om
sqrac
Dinte pentru dinte
Sq plqteascq o mina
de argint
Rqnirea mortalq a
unei fete de om bogat
De la caz la caz
Rqnirea mortalq a
unei fete de om sqrac
De la caz la caz
Moartea #209
Sq plqteascq 5 sicli de
argint #211, 213
Iatq wi ckteva texte biblice ’n care lucreazq judecqyile lui Hamurabi:
1. Legea adoptqrilor ’l face pe Eliezer mowtenitorul lui Avraam (Gen. 15;
judecata #191)
2. Agar nawte pentru Avraam (Gen. 23:16), Bilha (Gen. 30:4) wi Zilpa
(Gen.30:9) nasc pentru Iacov (#146).
3. Reglementqri pentru cumpqrarea pewterii Macpela (Gen.23; #7).
4. Pedeapsa cu moartea pentru furt, propusq de Iacov lui Laban (Gen.
31:32; #4).
5. Iuda propune ca Tamar sq fie arsq de vie pentru curvie (Gen. 38:24;
#110).
6. Cel ce a furat cupa lui Iosif trebuie sq moarq (Gen. 44:9; #4).
7. Ruben pierde dreptul de ’ntki nqscut (Gen. 49:4; #158).
8. Lui Avraam nu ’i este ’ngqduit sq o vkndq pe Hagar (Gen. 16:6; #119).
Ca sq putem ‘nyelege cum au trqit oamenii ‘nainte de revelayia de pe
Sinai este bine sq privim la felul ‘n care au trqit cei dinafara limitelor
racestei revelayii. “n scrisoarea sa cqtre cei din Roma, apostolul Pavel descrie
o stare care i-a caracterizat wi ‘i caracterizeazq pretutindeni pe cei care n-au
fost iudei, ci Neamuri lipsite de oracolele lui Dumnezeu. Iatq ce ne spune
el:
Romani 3:2
26

25. Iov - 'ncercat prin suferinyq
Cqci ’nainte de Lege pqcatul era ’n lume. Dar pqcatul nu este
yinut ’n seamq cktq vreme nu este o lege (Romani 5:13)
Toyi cei ce au pqcqtuit fqrq lege, vor pieri fqrq lege; wi toyi cei
ce au pqcqtuit avknd lege, vor fi judecayi dupq lege. Pentru cq nu
cei ce aud Legea, sunt neprihqniyi ’naintea lui Dumnezeu, ci cei ce
’mplinesc legea aceasta, vor fi socotiyi neprihqniyi. Cknd Neamurile,
cu toate cq n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei,
care n-au o lege, ’wi sunt singuri lege; wi ei dovedesc cq lucrarea
Legii este scrisq ’n inimile lor; fiindcq despre lucrarea aceasta
mqrturisewte cugetul lor wi gkndurile lor, care sau se ’nvinovqyesc
sau se desvinovqyesc ’ntre ele. Wi faptul acesta se va vedea ’n ziua
cknd, dupq Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos,
lucrurile ascunse ale oamenilor (Romani 2:12-16).
Prin creayie, principiile Legii divine sunt ‘nscrise ‘n ‘nsqwi structura
conwtiinyei noastre. De fapt, chiar termenul conwtiinyq ‘nseamnq un fel de
cunoawtere ‘mpreunq cu Dumnezeu. Conwtiinya este martorul lui Dumnezeu
‘n gkndirea noastrq. Conwtiinya este ca linia indicatoare de pe carosabil, ea ne
spune ce n-ar trebui sq facem, dar nu ne poate ‘mpiedica sq o facem.
Sigur cq wtiu ce este conwtiinya, spuse indianul punknd mkna la inimq,
este ceva micuy wi cu trei colyuri care stq liniwtit ckt timp fac ceea ce este
bine, dar ‘ncepe sq se rostogoleascq produckndu-mi o mare durere de ‘ndatq
ce fac rqul. Dacq stqruiesc ‘n facerea rqului, colyurile ‘ncep sq se toceascq wi
nu mq mai doare awa de tare.
Conwtiinyq ne avertizeazq prietenewte, dar dacq n-o ascultqm, ne
pedepsewte ca un judecqtor intransigent. Ruwinea izvorqwte din frica de
oameni; conwtiinya din frica de Dumnezeu. Conwtiinya nu este un sfetnic bun
deckt atunci cknd Dumnezeu este sfetnicul conwtiinyei. Dewi pare o exprimare
paradoxalq, iatq o afirmayie foarte corectq: Cknd ai o luptq cu propria
conwtiinyq wi te lawi bqtut, ckwtigi.
Ce fel de om a fost Iov?
Iov era un om neprihqnit wi curat la suflet pentru cq, la nivelul propriei
lui conwtiinye, se temea de Dumnezeu wi se abqtea de la rqu.
Plkngerile autobiografice ale lui Iov (capitolul 3 wi mai ales capitolele
29-31) ne pun la ‘ndemknq un bogat izvor de informayii despre viaya acestui
om cu totul wi cu totul remarcabil. Pe mqsurq ce vom citi aceste texte, vom
ajunge sq-I dqm dreptate lui Dumnezeu ‘n aprecierea pe care i-a fqcut-o
patriarhului:
Nu este nimeni ca el pe pqmknt. (Iov 1:8).
Iov este un om foarte bogat wi cu o familie mare wi fericitq:
27

26. Iov - 'ncercat prin suferinyq
I s-au nqscut wapte fii wi trei fete. Avea wapte mii de oi, trei mii
de cqmile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de mqgqriye, wi un
foarte mare numqr de slujitori. .... Fiii sqi se duceau unii la alyii, wi
dqdeau, rknd pe rknd, ckte un ospqy. Wi pofteau wi pe cele trei surori
ale lor sq mqnknce wi sq bea ’mpreunq cu ei (Iov 1:2-4)
Ca prestigiu, poziyie wi putere, omul acesta era cel mai cu vazq din toyi
locuitorii Rqsqritului (Iov 1:3b).
Iov s-a bucurat de o existenyq fericitq wi a gustat din plin binecuvkntqrile
lui Dumnezeu. Iatq cum descrie el vremea de fericire wi prosperitate:
Oh! cum nu pot sq fiu ca ’n lunile trecute, ca ’n zilele cknd mq
pqzea Dumnezeu, cknd candela Lui strqlucea deasupra capului meu,
wi Lumina lui mq cqlquzea ’n ’ntuneric! Cum nu sunt ca ’n zilele
puterii mele, cknd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
cknd Cel Atotputernic ’ncq era cu mine, wi cknd copiii mei stqteau
’n jurul meu; cknd mi se scqldau pawii ’n smkntknq, wi stknca vqrsa
lkngq mine pkraie de untdelemn! (Iov 29:2-6).
Iov era cel mai cu vazq din toyi locuitorii Rqsqritului.
Omul acesta era vestit pentru bogqyia sa. Cineva a spus cq milionarii de
astqzi n-ar fi putut nici mqcar sq ridice de la pqmknt portofelul lui Iov.
Avea wapte mii de oi, trei mii de cqmile, cinci sute de perechi
de boi, cinci sute de mqgqriye, wi un foarte mare numqr de slujitori
(Iov 1:3).
Omul acesta era renumit pentru ‘nyelepciunea sa:
Dacq ieweam sq mq duc la poarta cetqyii, wi dacq ’mi pregqteam
un scaun ’n piayq, tinerii se trqgeau ’napoi la apropierea mea,
bqtrknii se sculau wi stqteau ’n picioare. Mai marii ’wi opreau
cuvkntqrile, wi ’wi puneau mkna la gurq. Glasul cqpeteniilor tqcea, wi
li se lipea limba de cerul gurii. Urechea care mq auzea, mq numea
fericit, ochiul care mq vedea mq lquda (Iov 29:7-12).
Oamenii mq ascultau wi awteptau, tqceau ’naintea sfaturilor
mele. Dupq cuvkntqrile mele, nici unul nu rqspundea, wi cuvkntul
meu era pentru toyi o rouq binefqcqtoare. Mq awteptau ca pe ploaie,
cqscau gura ca dupq ploaia de primqvarq. Cknd li se muia inima,
le z’mbeam wi nu puteau izgoni seninqtatea de pe fruntea mea.
“mi plqcea sq mq duc la ei, wi mq awezam ’n fruntea lor; eram ca
un ’mpqrat ’n mijlocul unei owtiri, ca un mkngkietor lkngq niwte
’ntristayi (Iov 29:21-25).
Omul acesta era renumit pentru dreptatea sa:
28

27. Iov - 'ncercat prin suferinyq
Cqci scqpam pe sqracul care cerea ajutor, wi pe orfanul lipsit de
sprijin. Binecuvkntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam
de bucurie inima vqduvei. Mq ’mbrqcam cu dreptatea wi-i slujeam
de ’mbrqcqminte, neprihqnirea ’mi era manta wi turban. Orbului
’i eram ochi, wi wchiopului picior. Celor nenorociyi le eram tatq, wi
cercetam pricina celui necunoscut. Rupeam falca celui nedrept, wi-i
smulgeam prada din dinyi (Iov 29:13-17).
Omul acesta era renumit pentru moralitatea wi integritatea sa:
Fqcusem un legqmknt cu ochii mei, wi nu mi-aw fi oprit privirile
asupra unei fecioare (Iov 31:1).
N-a cunoscut Dumnezeu cqile mele? Nu mi-a numqrat El toyi
pawii mei? Dacq am umblat cu minciuna, de mi-a alergat piciorul
dupq ’nwelqciune: sq mq ckntqreascq Dumnezeu ’n cumpqna celor
fqrq prihanq, wi-mi va vedea neprihqnirea!
De mi s-a abqtut pasul de pe calea cea dreaptq, de mi-a urmat
inima ochii, de s-a lipit vreo ’ntinqciune de mkinile mele, atunci eu
sq semen wi altul sq secere, wi odraslele mele sq fie desrqdqcinate!
Dacq mi-a fost amqgitq inima de vreo femeie, dacq am pkndit la
uwa aproapelui meu, atunci nevastq-mea sq macine pentru altul, wi so necinsteascq alyii! Cqci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fqrqdelege
vrednicq sq fie pedepsitq de judecqtori, un foc care mistuie pknq la
nimicire, wi care mi-ar fi prqpqdit toatq bogqyia.
De aw fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cknd se certau
cu mine, ce aw putea sq fac, cknd se ridicq Dumnezeu? Ce aw putea
rqspunde cknd pedepsewte El? Cel ce m-a fqcut pe mine ’n pkntecele
mamei mele, nu l-a fqcut wi pe el? Oare nu ne-a ’ntocmit acelawi
Dumnezeu ’n pkntecele mamei? Iov 31:4-15).
Omul acesta era renumit pentru dqrnicia sa:
Dacq n-am dat sqracilor ce-mi cereau, dacq am fqcut sq
se topeascq de plkns ochii vqduvei, dacq mi-am mkncat singur
pkinea, fqrq ca orfanul sq-wi fi avut wi el partea lui din ea, eu, care
din tinereyq l-am crescut ca un tatq, eu, care de la nawtere am
sprijinit pe vqduvq; dacq am vqzut pe cel nenorocit ducknd lipsq de
haine, pe cel lipsit neavknd ’nvqlitoare, fqrq ca inima lui sq mq fi
binecuvkntat, fqrq sq fi fost ’ncqlzit de lkna mieilor mei; dacq am
ridicat mkna ’mpotriva orfanului, pentru cq mq simyeam sprijinit de
judecqtori; atunci, sq mi se deslipeascq umqrul de la ’ncheieturq,
sq-mi cadq brayul wi sq se sfqrkme! Cqci mq temeam de pedeapsa lui
Dumnezeu, wi nu puteam lucra astfel din pricina mqreyiei Lui (Iov
31:16-23).
29

28. Iov - 'ncercat prin suferinyq
Omul acesta era renumit pentru credinciowia lui fayq de Dumnezeu:
Dacq mi-am pus ’ncrederea ’n aur, dacq am zis aurului: Tu ewti
nqdejdea mea; dacq m-am ’ngkmfat de mqrimea averilor mele, de
mulyimea bogqyiilor pe care le dobkndisem; dacq am privit soarele
cknd strqlucea, luna cknd ’nainta mqreayq, wi dacq mi s-a lqsat
amqgitq inima ’n tainq, dacq le-am aruncat sqrutqri, duckndu-mi
mkna la gurq: wi aceasta este tot o fqrqdelege care trebuie pedepsitq
de judecqtori, cqci m-aw fi lepqdat de Dumnezeul cel de sus! (Iov
31:24-28).
Omul acesta era renumit pentru bunqvoinya fayq de duwmani wi fayq de
strqini:
Dacq m-am bucurat de nenorocirea vrqjmawului meu, dacq am
sqrit de bucurie cknd l-a atins nenorocirea, eu, care n-am dat voie
limbii mele sq pqcqtuiascq, sq-i cearq moartea cu blestem; dacq nu
ziceau oamenii din cortul meu: Unde este cel ce nu s-a sqturat din
carnea lui? Dacq petrecea strqinul noaptea afarq, dacq nu mi-aw fi
deschis uwa sq intre cqlqtorul ... (Iov 31:29-32).
Omul acesta era renumit pentru o totalq integritate fqrq obsesia
popularitqyii ieftine:
... dacq mi-am ascuns fqrqdelegile, ca oamenii, wi mi-am ’nchis
nelegiuirile ’n skn, pentru cq mq temeam de mulyime, pentru cq mq
temeam de dispreyul familiilor, yinkndu-mq deoparte wi necutezknd
sq-mi trec pragul... (Iov 31:33-34).
Omul acesta era renumit ca bun wi milos gospodar:
Dacq pqmkntul meu strigq ’mpotriva mea, wi dacq brazdele lui
varsq lacrqmi; dacq i-am mkncat roada fqrq s-o fi plqtit, wi dacq am
’ntristat sufletul vechilor lui stqpkni: atunci sq creascq spini din el ’n
loc de grku, wi neghinq ’n loc de orz! (Iov 31:38-40).
Fqrq ‘ndoialq, Iov a fost un exemplar remarcabil al rasei umane, o
personalitate excepyionalq ‘ntr-o epocq ‘n care oamenii erau chemayi sq
vieyuiascq la standardele ‘nalte ale conwtiinyei. Expresia nu este nimeni ca
el subliniazq performanya lui Iov ‘n mijlocul celor din generayia sa.
Sunt convins ca apariyia unor asemenea personalitqyi a fost wi este metoda
lui Dumnezeu pentru a pqstra ‘n fiecare generayie ‘ntre oameni chipul omului
dupq voia lui Dumnezeu, lumina wi sarea pqmkntului. Una din expresiile
biblice care-mi place foarte mult este acewtia sunt niwte oameni care vor sluji
ca semne (Zaharia 3:8).
Cknd a murit foarte cunoscutul wi respectatul Alexa Popovici, n-am putut
sq mq duc la Chicago ca sq particip la serviciile de ‘nmormkntare. Am trimis
30

29. Iov - 'ncercat prin suferinyq
‘nsq o scurtq notq, ca un mesaj oamgial. Ea suna cam awa:
“n concertul mqrturiei crewtine generale, fiecare dintre noi suntem
chemayi sq ne ‘mplinim chemarea primitq de la Dumnezeu. Majoritatea
ckntqm ‘n cor, anonimi ‘n mulyimea mare a Bisericii. Fratelui Alexa ‘nsq,
Dumnezeu i-a dat o partiturq de solist. A fost un om ales cu o activitate
unicq wi parcq i-a depqwit pe cei din jur de la umqr ‘n sus. Pe dknsul l-au
vqzut toyi wi glasul lui a fost auzit wi ‘ndrqgit pknq departe. Influenya lui s-a
manifestat asupra unei ‘ntregi generayii. Cum wi-a interpretat partitura, mai
bine sau mai puyin bine, va fi apreciat de Acela care a gkndit wi compus
aceastq simfonie a noastrq a tuturor. Ceea ce putem spune ‘nsq de pe acum cu
certitudine este cq ‘n corul mqrturiei generale, fratele Alexa Popovici n-a fost
ca noi ceilalyi, ci a fost unul dintre puyinii cu partiturq de solist.
La scara unei alte generayii wi la dimensiuni mult superioare, Iov a fost un
astfel de ales pentru o misiune specialq. Providenya divinq wi perseverenya lui
skrguincioasq l-au fqcut sq fie recunoscut de toyi drept o mare cqpetenie.
Prezenya acestor oameni de excepyie trebuie sq fie un catalist pentru
stimularea tuturor celorlalyi spre excelenyq. Nu se poate sq nu ne dqm seama
cq suntem chemayi wi noi sq perseverqm pentru a ne ‘mplini misiunea de a fi
luminq wi sare ‘n propria noastrq generayie.
“ntr-o casq mare nu sunt numai vase din aur wi din argint, ci
wi din lemn wi de pqmknt. Unele sunt pentru o ’ntrebuinyare de
cinste, iar altele pentru o ’ntrebuinyare de ocarq. Deci dacq cineva
se curqyewte de acestea, va fi un vas de cinste, sfinyit, folositor
stqpknului squ, destoinic pentru orice lucrare bunq (2 Tim. 2:21).
Astfel de oameni ai lui Dumnezeu sunt chemayi ‘n cartea Apocalipsei
biruitori. Ei sunt prezenyi ‘n toate bisericile amintite ‘n primele capitole ale
cqryii. Pe ei se sprijinq edificiul spiritual al bisericilor de astqzi wi tot ei vor fi
stklpii din structurile lucrqrii din vewnicie:
Pe cel ce va birui, ’l voi face un stklp ’n Templul Dumnezeului
Meu, wi nu va mai iewi afarq din el. Voi scrie pe el Numele
Dumnezeului Meu wi numele cetqyii Dumnezeului Meu, noul
Ierusalim, care are sq se pogoare din cer de la Dumnezeul Meu, wi
Numele Meu cel nou. Cine are urechi, sq asculte ce zice Bisericilor
Duhul (Apocalipsa 3:12-13).
Lansarea temei din cartea Iov
Cine este familiar cu lumea muzicii bune wtie cq o simfonie este
dezvoltarea unei teme ale cqrei motive muzicale sunt date ‘n uverturq.
Motivele sunt adeseori ‘n antitezq, ca douq pareri contrarii, urmknd ca restul
simfoniei sq cuprindq pqryi ‘n care aceste fraze muzicale sq se confrunte sau
31

30. Iov - 'ncercat prin suferinyq
sq se completeze ‘ntr-o succesiune ‘nlqnyuitq, asemenea unui dans al ideilor
muzicale.
Asemenea unei mqiestre simfonii, proologul cqryii Iov se ‘ncheie wi el
cu lansarea temei. Ocazia este dialogul dintre Iov wi nevastq-sa, un probabil
apogeu al tuturor discuyiilor lor anterioare. “n dialogul dintre cei doi apare
condensat ca ‘ntr-un cartuw grafic enunyarea dilemei: este suferinya lui Iov o
manifestare a dreptqyii divine sau este ceva mult mai mult?
Nevasta lui Iov vorbewte din durerea unei femei care-wi vede iubitul
suferind chinuri degradante wi deznqdqjduite. Ea preferq sq caute o cale
pentru curmarea acestor suferinye wi o gqsewte ‘n logica retribuyiei divine.
Fqrq sq-wi dea seama, nevasta lui Iov gkndewte ca Satan, reduckndu-L pe
Dumnezeu la dimensiunile dreptqyii seci wi impersonale. Nevasta lui Iov
nu-wi poate sfqtui soyul nici sq se sinucidq wi nici nu-l poate ucide ea ‘nsqwi.
Singura alternativq care-i mai rqmkne la dispoziyie este sq gqseascq o metodq
prin care sq-L facq pe Dumnezeu sq-l ucidq pe Iov. Femeia este convinsq
cq, sub incidenya dreptqyii divine, pedeapsa pentru blestem trebuie sq fie
moartea, awa cq sfatul ei devine:
Tu rqmki neclintit ‘n neprihqnirea ta! Bleastqmq pe Dumnezeu,
wi mori! (Iov 2:9)
Patriarhul ‘wi dq repede seama cq nevasta lui, asemenea tuturor femeilor
sentimentale, gkndewte cu inima, nu cu mintea sqnqtoasq. Dragostea este
‘ntotdeauna un bun medic, dar foarte rar wi un bun dascql. Rqspunsul lui Iov
nu este o insultq, ci un diagnostic dat de perspicacitatea lui spiritualq:
32

31. Iov - 'ncercat prin suferinyq
Vorbewti ca o femeie nebunq. Ce! primim de la Dumnezeu
binele, wi sq nu primim wi rqul? (Iov 2:10a).
Cuvintele lui Iov dau pe fayq convingerea lui cq binele wi rqul vin
amkndouq spre noi din partea unui Dumnezeu mereu egal cu El ‘nsuwi wi
binevoitor fayq de oameni. Dewi nu ‘nyelege ceea cei se ‘ntkmplq, patriarhul
este convins cq Dumnezeu are o logicq ‘n providenya Sa. Nu wtim de ce
primim din partea Lui binele pe care nu-l meritqm, cum am putea sq nu
primim wi rqul, a cqrui explicayie ne este la fel de necunoscutq?
Dewi incompletq, explicayia lui Iov este corectq:
“n toate acestea, Iov n-a pqcqtuit deloc cu buzele lui (Iov
2:10b).
Nu acelawi lucru se poate spune ‘nsq wi despre nevasta lui. Ea rqmkne,
‘n economia simbolicq a cqryii, o mare anonimq. Este singurul personaj al
cqrui nume n-a fost parcq vrednic de a ne fi comunicat. Cine ‘ncearcq sq
spunq cq lipsa numelui acestei femei din text este o caracteristicq a timpului
datoratq poziyiei de inferioritate pe care o ocupau atunci femeile sq facq bine
sq citeascq finalul cqryii wi sq gqseascq acolo trei femei ale cqror nume, fqrq
o logicq aparentq, ni se dau. sunt cele trei fete ale nevestei lui Iov: Iemima,
Cheyia wi Cheren-Hapuc.
Recapitulknd cele spune pknq acum, iatq care este jocul ideatic din
primele capitole ale cqryii Iov:
Care este esenya relayiilor lui Dumnezeu cu oamenii?
Satan
Propriul interes egoist
Iov te va blestema
Dumnezeu
Harul wi Iubirea reciprocq
Iov mq va proslqvi
Nevasta lui Iov
Bleastqmq pe Dumnezeu
Iov
Binecuvknteazq pe
Dumnezeu
Concluzia: Iov n-a pqcqtuit cu buzele lui.
Adevqruri wi aplicayii practice din proologul cqryii
Sq poposim puyin pentru meditayie wi sq ne ‘nsuwim patru adevqruri
teologice wi trei aplicayii personale scoase din primele douq capitole ale cqryii.
Le-am putea grupa sub observayia: Iov este rqbdqtor ‘n teribila lui suferinyq.
Primul adevqr teologic este cq Satan vrea sq distrugq fericirea pe care o
avem noi ‘n Dumnezeu. Cknd Dumnezeu ‘i spune lui Satan: Ai vqzut pe
robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pqmknt. Este un om fqrq prihanq
wi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu wi se abate de la rqu, Satan
nu rqspunde: Wi ce-mi pasq mie. Treaba voastrq. Nu mq intereseazq. Este
33

32. Iov - 'ncercat prin suferinyq
evident cq Iov era o problemq care-l nemulyumea pe Satan. “l scqpase din
gheare! Ar fi fost gata sq facq orice numai sq-l scoatq din sfeera de atracyie
a lui Dumnezeu wi sq-l aducq ‘n stqpknirea lui. Acest duwman al sufletelor
care rqgnewte ca un leu care cautq sq ne ‘nghitq ne-ar face harcea parcea
dacq n-ar fi limitat ‘n acyiunile lui de suveranitatea lui Dumnezeu. “n fiecare
zi ‘nsq, el ne dq tkrcoale wi cautq sq ne biruiascq. Satan folosewte douq arme:
promisiunea mincinoasq a plqcerilor wi ... durerea. “n cazul lui Iov, plqcerile
n-au putut sq-l ‘ndepqrteze de Dumnezeu, awa cq Satan cere acum dreptul de
a se arunca asupra lui cu asaltul suferinyelor. “n domeniul plqcerilor, Satan
ar vrea sq ne facq sq credem cq Dumnezeu nu ne dq ceea ce ni se cuvine. “n
suferinye, Satan vrea sq ne convingq de faptul cq Dumnezeu este fqrq putere
sau ne este ostil.
Fiecare dintre noi este un fel de Iov aflat la intersecyia conflictului
dintre Dumnezeu wi Satan. Nemulyumit de fericirea pe care noi o gqsim ‘n
Dumnezeu, Satan ne atacq pe fiecare dintre noi cu armele lui caracteristice.
Uneori, el urmqrewte sq ne facq sq-L ‘nlocuim pe Dumnezeu cu surogatele
idolatre ale bogqyiei materiale, cu plqcerile rebele ale pqcatelor sau cu
distracyii aparent nevinovatele. Dacq nu reuwewte awa, el cere de la Dumnezeu
dreptul sq ne cearnq ca grkul, arunckndu-ne wi-ntr-o parte wi-n cealaltq
(Luca 22:31).
Al doilea adevqr teologic din acest pasaj este cq Dumnezeu direwte sq
se proslqveascq prin vieyile copiilor Sqi. Scopul lui Dumnezeu ‘n facerea wi
‘n rqscumpqrarea lumii este sq-wi arate nemqrginita bogqyie a slavei Sale.
El face aceasta prin rqscumpqrarea unui popor care se va alipi de El wi-L va
preyui mai presus deckt toate plqcerile wi averile din lume. Prin harul Squ,
slava Lui se va arqta ‘naintea tuturor prin bucuria negrqitq pe care o vor
experimenta cei care se ‘ncred ‘n El.
Al treilea adevqr teologic din acest pasaj este cq Satan este limitat ‘n
puterea lui de a face rqu. Dumnezeu nu este luat prin surprindere sau wocat
de atacurile lui Satan, cqci acesta nu are voie sq facq nici o miwcare fqrq sq
primeascq aprobarea de la Cel Atotputernic. Dumnezeu ‘i dq lui Satan foarte
precis limitele ‘n care-wi poate exercita puterile lui malefice:
Iatq, ‘yi dau pe mknq tot ce are, numai asupra lui sq nu ‘ntinzi
mkna (Iov 1:12).
Iatq, yi-l dau pe mknq: numai cruyq-i viaya (Iov 2:6).
O fi Satan ca un leu, dar Dumnezeu ‘l yine ‘n zgardq, lqskndu-l sq facq
doar ceea ce ‘mplinewte scopurile lui cu lumea. “n cartea sa, The Argument
Of The Boo Of Job Unfolded , {illiam Henr] Green scrie despre Satan:
Cu toatq ura lui ‘mpotriva lui Dumnezeu wi duwmqnia lui fayq de poporul
sfinyilor, Satan nu poate trece peste autoritatea wi controlul suveran al lui
1874, retipqritq ‘n 1977 la editura James and |loc, pp.63
34

33. Iov - 'ncercat prin suferinyq
Dumnezeu. Vrknd, nevrknd, el ‘mplinewte planurile lui Dumnezeu. “n
eforturile lui de a-L detrona pe Cel Atotputernic, el nu reuwewte deckt sq-I
mqreascq slava ‘naintea ‘ntregului univers. Satan este gata sq rqstoarne cerul
wi pqmkntul ca sq le facq rqu alewilor lui Dumnezeu, dar singurul lucru pe
care-l face este sq-i pregqteascq wi mai bine pentru slavq. Plin de otravq wi
venin, gata sq inventeze cele mai felurite tipuri wi tertipuri pentru a-i face sq
cadq, el se va vedea ‘n final ca fiind exact ceea ce n-a vrut sq fie: un auxiliar
‘nhqmat la ‘mplinirea finalq a planurilor divine.
Al patrulea adevqr teologic din acest pasaj este cq Dumnezeu are
rqspunderea finalq pentru ceea ce li se ‘ntkmplq copiilor Sqi. Religiile pqgkne
au inventat o periculoasq egalitate ‘ntre foryele binelui wi ale rqului din
univers. “nfruntarea aceasta este vqzutq ca o liptq continuq, cu un rezultat
incert. Biblia nu cunoawte awa ceva, iar copiii lui Dumnezeu wtiu cq nu existq
deckt un singur Suveran al universului, Dumnezeul cel Atotputernic! Rqul
existq doar pentru o vreme, dar este infinit inferior puterii divine eterne care
guverneazq toate lucrurile, deplin wi ‘ntotdeauna stqpkn pe situayie. Rqul face
parte din creayie, Dumnezeu este Creatorul tuturor vqzutelor wi nevqzutelor.
Iatq de ce Iov declarq emfatic:
Domnul a dat, wi Domnul a luat, binecuvkntat fie Numele
Domnului! (Iov 1:21).
Iar Duhul Sfknt comenteazq imediat cq aceastq concluzie n-a fost nici o
grewealq wi nici un neadevqr:
”n toate acestea, Iov n-a pqcqtuit de loc, wi n-a vorbit nimic
necuviincios ‘mpotriva lui Dumnezeu (Iov 1:22).
Autorul cqryii vrea ca noi sq wtim cq Iov n-a fqcut nici un fel de confuzie.
Nu este un pqcat sq spui cq ceea ce a fqcut Satan, a fqcut Dumnezeu,
deoarece Satan este limitat ‘n ceea ce face de aprobqrile divine.
Tot awa, dupq versetul 6 din capitolul 2 urmeazq versetul 7 care ni-l
prezintq pe Satan ‘n aceiawi subordonare de Dumnezeu:
Domnul a zis Satanei: Iatq, yi-l dau pe mknq: numai cruyq-i
viaya. Wi Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov
cu o bubq rea, din talpa piciorului pknq ‘n crewtetul capului.
Urmqriyi iarqwi ordinea declarayiei lui Iov din versetul 10 wi comentariul
pe care-l face imediat autorul cqryii:
Dar Iov i-a rqspuns: Vorbewti ca o femeie nebunq. Ce! primim
de la Dumnezeu binele wi sq nu primim wi rqul? “n toate acestea,
Iov n-a pqcqtuit deloc cu buzele lui.
Temelia pe care se sprijinea Iov cknd tot wi toate din jurul lui se clqtinau
wi se prqbuweau la pqmknt era credinya ‘n suveranitatea absolutq a lui
35

34. Iov - 'ncercat prin suferinyq
Dumnezeu.
Noul Testament va ‘ntqri aceastq convingere a lui Iov arqtkndu-ni-l pe
Satan subordonat suveranitqyii divine atunci cknd l-a ispitit pe Domnului Isus
‘n pustie:
Atunci Isus a fost dus de Duhul ‘n pustie, ca sq fie ispitit de
diavolul (Matei 4:1).
Cine a fost rqspunzqtor de ispitirea Domnului Isus: Satan sau Duhul
Sfknt? Textul ne spune cq Dumnezeu l-a ‘nhqmat pe Satan la ‘mplinirea unui
plan fqcut cu mult mai ‘nainte. Ispitirile din pustie reprezentau niwte etape
necesare ‘n ‘mplinirea lui. Cartea Apocalipsei ne spune cq Satan wi toate
puterile politice ale lumii supuse lui vor ‘mplini ‘n final nu planurile lor, ci
planul desqvkrwit alcqtuit de Dumnezeu pentru lume:
Cqci Dumnezeu le-a pus ‘n inimq sq-I aducq la ‘ndeplinire
planul Lui: sq se ‘nvoiascq pe deplin wi sq dea fiarei stqpknirea
lor ‘mpqrqteascq, pknq se vor ‘ndeplini cuvintele lui Dumnezeu
(Apocalipsa 17:17).
“n Los Angeles am avut ‘n bisericq un credincios deosebit de sensibil
wi respectuos fayq de Dumnezeu. El n-a vrut niciodatq sq rosteascq expresia
wi nu ne duce pe noi ‘n ispitq din Matei 6:13 wi Luca 11:4, preferknd
‘ntotdeauna sq spunq wi nu ne lqsa pe noi sq cqdem ‘n ispitq. Pentru
fratele Ghiyq, era o impoliteye sq dai vina pe Dumnezeu pentru proximitatea
ispitelor. Wi totuwi, traducerea romkneascq este exactq! La fel spune wi
originalul din limba greacq. Dumnezeu are ultima autoritate ‘n problema
ispitirii noastre. El decide. Suveranitatea Lui o garanteazq. Departe de a fi o
impoliteye sau un dezavantaj, realitatea implicqrii lui Dumnezeu ‘n procesul
ispitirilor noastre ne dq liniwtea cq El nu va ‘ngqdui deckt ceea ce wtie cq
putem duce:
Nu v-a ajuns nici o ispitq, care sq nu fi fost potrivitq cu puterea
omeneascq. Wi Dumnezeu, care este credincios, nu va ‘ngqdui sq
fiyi ispitiyi peste puterile voastre; ci, ‘mpreunq cu ispita, a pregqtit wi
mijlocul sq iewiyi din ea, ca s-o puteyi rqbda (1 Corinteni 10:13).
Din cele patru adevqruri de mai sus, vq propun trei aplicayii personale.
Lasa-L pe Dumnezeu sq fie Dumnezeu.
Haideyi sq ne unim cu Iov wi sq proclamqm ‘mpreunq suveranitatea
absolutq a lui Dumnezeu. Haideyi sq spunem ‘mpreunq cu psalmistul:
Dumnezeul nostru este ‘n cer, El face tot ce vrea (Psalmul
115:3).
Haideyi sq proclamqm wi noi public ‘mpreunq cu ‘mpqratul Nebucadneyar:
36

35. Iov - 'ncercat prin suferinyq
El face ce vrea cu oastea cerurilor wi cu locuitorii pqmkntului,
wi nimeni nu poate sq stea ‘mpotriva mkniei Lui, nici sq-I zicq: Ce
faci? (Daniel 4:35).
Sq facem ca wi Iov din suveranitatea absolutq a lui Dumnezeu stknca pe
care ne zidim viaya noastrq wi a bisericilor noastre.
“mpqratul David a manifestat wi el aceastq credinyq ‘n totala suveranitate a
lui Dumnezeu. Asta l-a fqcut sq se comporte uneori straniu ‘n ochii celor din
jurul squ wi sq rosteascq cuvinte neadevqrate la prima vedere.
Cknd a pqcqtuit cu nevasta lui Urie wi l-a omorkt apoi pe acest mare
patriot al neamului squ, David pare cq nu se recunoawte vinovat ‘naintea
oamenilor pe care i-a nedreptqyit. El spune:
Am pqcqtuit ‘mpotriva Domnului atunci cknd a luat nevasta
lui Urie (2 Samuel 12:13).
Pocqinya lui David este exprimatq ‘n termenii acceptqrii suveranitqyii
divine absolute:
”mpotriva Ta, numai ‘mpotriva Ta am pqcqtuit wi am fqcut ce
este rqu ‘naintea Ta; awa cq vei fi drept ‘n hotqrkrea Ta wi fqrq vinq
‘n judecata Ta (Psalmul 51:4).
“mpqratul David ‘wi trqia viaya ca un actor a cqrui audienyq este formatq
dintr-o singurq persoanq: Dumnezeu. Rstul nu conta! Wi ‘n spatele
biruinyelor lui wi ‘n spatele ‘nfrkngerilor, ‘mpqratul vedea mkna atotputernicq
a Celui care conduce ‘ntregul univers.
Lasq suferinya sq-wi facq lucrarea
Cknd te lovewte necazul wi suferinya, nu-yi ascunde lacrimile, ci lasq-le sq
curgq ‘n voie. Este scris:
Atunci Iov s-a sculat, wi-a sfkwiat mantaua wi wi-a tuns capul
(Iov 1:20).
Suspinele wi lacrimile de durere nu sunt un semn al necredinyei. Iov
nu este un ipocrit care aruncq un uwuratic: Nu-i nimic! Trece wi asta!
Minunqyia ‘nchinqrii lui este cq s-a manifestat ‘n suferinyq, nu ‘n absenya ei.
“ntr-o circumstanyq ‘n care majoritatea celor prezenyi aveau lacrimi ‘n
ochi, Geabqu Pascu, pe atunci pqstor la Alexandria i-a spus tatqlui meu: Bq,
Vasile, tu nu plkngi pentru cq n-ai apq ‘n cap! D-aia nu plkngi tu, cq n-ai apq
‘n cap!
Fratele Pascu fqcea aluzie la un text din cartea profetului Ieremia:
O, de mi-ar fi capul plin cu apq, de mi-ar fi ochii un izvor de
lacrimi, aw plknge zi wi noapte pe mormkntul fiicei poporului meu!
(Ieremia 9:1)
37

36. Iov - 'ncercat prin suferinyq
Plkngeyi cknd aveyi de ce sq plkngeyi, iar cknd puteyi, plkngeyi wi cu cei ce
plkng ...
Lasq increderea sq-yi punq pe buze o ckntare de laudq
Sq ne ‘ncredem ‘n Domnul wi sq facem din Cel prea’nalt comoara noastrq
cea mai de prey. Chiar dacq Satan i-ar fi luat lui Iov viaya, cred cq wtiu ce ar fi
spus Iov:
Fiindcq bunqtatea Ta preyuiewte mai mult deckt viaya, de aceea
buzele mele ckntq laudele Tale (Psalmul 63:3).
Voi lquda pe Domnul ‘n orice vreme lauda Lui va fi
‘ntotdeauna ‘n gura mea (Psalmul 34:1).
38

37. Dialoguri neinspirate
Cu ckt ‘i cunowti mai bine pe oameni, cu atkt
vrei sq fi singur cu Dumnezeu. Cu ckt “l cunowti
mai bine pe Dumnezeu, cu atkt simyi mai clar
dorinya Lui de a te trimite la oameni.
Preluatq de Moise din literatura dinainte de formarea poporului evreu,
cartea lui Iov a fost awezatq ‘n Bibliorum, ‘n culegerea lor de cqryi sfinte.
Ea poate sta alqturi de oricare altq capodoperq a literaturii universale,
depqwindu-le ‘nsq pe toate prin profunditate wi problematicq.
“n literatura de limbq englezq, {illiam Shaespeare are meritul de a fi
cel dintki care a introdus ‘n literaturq elemente de psihologie ‘n forma ei cea
mai purq. “ntkmplqri aparent simple sunt ridicate de el ‘n planul psihanalizei
‘ntr-un limbaj al poeziei de cea mai bunq calitate. Shaespeare reprezintq o
culme a literaturii occidentale, un revoluyionar al limbii engleze, un om care
a schimbat direcyia unei ‘ntregi epoci. Prin analiza sa pqtrunzqtoare asupra
sufletului uman, Shaespeare rqmkne wi astqzi la fel de actual wi relevant ca
acum trei sute de ani.
Corespondentul lui ‘n literatura orientalq a Europei este F]odor
Mihailovich Dostoievsi. Omul acesta a fost victima unei ‘ntkmplari tragice.
Mknat de curiozitate, tknqrul scriitor s-a dus sq-i asculte pe socialiwtii care
ajunseserq la modq. Dostoievsi a fost arestat de poliyia yarului ‘mpreunq cu
anarhiwtii socialiwti. A fost ‘ntr-un loc nepotrivit la o orq nepotrivitq.
“ntr-o ‘nscenare menitq sq-i ‘nveye pe toyi o lecyie, grupul a fost judecat,
condamnat la moarte wi grayiat ‘n chiar clipa execuyiei. Wocul destinat sq
le bage minyile ‘n cap complotiwtilor a fost prea mare pentru structura
sensibilq a lui Dostoievsi. El a avut atunci wi acolo un atac de epilepsie.
Boala l-a marcat apoi pentru tot restul vieyii. Se ‘ntkmpla ‘nsq ceva ciudat. “n
preajma declanwqrii crizelor, psihicul squ intra ‘ntr-o activitate supranormalq,
39

38. Iov - revoltat 'n suferinyq
gkndea extraordinar de repede wi de pqtrunqtor. Dostoievsi avea un fel de
momente de iluminare personalq, un fel de exaltare supratensionatq. Ele
erau urmate apoi de prqbuwiri ‘n crize extenuante.
Ca psiholog, Dostoievsi a perceput cu o claritate nemaintklnitq nu numai
ceea ce fac ‘n realitate oamenii, ci wi motivayia sufleteascq ce se ascunde ‘n
spatele manifestqrilor lor aparent lipsite de logicq. Ca scriitor, Dostoievsi a
fost un psihanalist venit din lumea profund religioasq a slavilor ruwi.
Probabil cq apogeul analizei lui asupra sufletului rusesc este marcat de
apariyia cqryii Frayii |aramazov. Schema pe care este construitq acyiunea
cqryii este simplq wi foarte clarq. Cu abilitatea unui chirurg al sufletului,
Dostoievsi disecq personalitatea colectivq a ruwilor wi o analizeazq apoi
sistematic sub lentila unui microscop nemilos.
Dostoievsi plaseazq acyiunea cqryii ‘n familia lui Fiodor |aramazov,
‘ntruchiparea simbolicq a poporului rus. Este un personaj complex wi
contradictoriu ‘n manifestqri, ca un suflet bkntuit de boala unor personalitqyi
multiple. Pentru a-l analiza wi pentru a-i prezice viitorul, Dostoievsi ‘l
divide pe Fiodor |aramazov ‘n pqryi componente reprezentate fiecare de
ckte unul din copiii sqi. Fiecare dintre fii sqi nu va mai fi o personalitate
complexq, ci una simplq, liniarq, mowtenind parcq de la tatql lor doar una
din multiplele lui trqsqturi. Astfel, Ivan ‘ntruchipeazq tendinya poporului rus
spre intelectualismul sterp al socialismului ateu, Aliowa este neprihqnirea
naivq a spiritului crewtin, ‘n timp de Dimitri reprezintq latura lui senzualq
wi pqcqtoasq. Smerd]aov este exponentul tenebrelor pqcqtoase wi violente
din sufletul rus. El este descris de Dostoievsi ca nenormal, un bastard
blestemat care-’wi va ucide pknq la urmq tatql.
Dostoievsi ‘wi aweazq apoi aceste personaje ‘n arena vieyii de fiecare zi,
le lasq sq interacyioneze unul cu celqlalt wi sugereazq cititorilor spre ce s-ar
‘ndrepta Rusia dacq s-ar lqsa stqpknitq de pornirile personificate ‘n fiecare
dintre acewti tineri. Fiind el ‘nsuwi profund crewtin, Dostoievsi construiewte
‘n carte un final apoteotic. Este clar cq haosul wi ruina spre care se ‘ndreaptq
copiii acestei familii pot fi evitate numai wi numai printr-o totalq wi profundq
convertire la valorile wi voia Dumnezeul crewtin.
Dintr-un anumit punct de vedere, cartea Iov a fost construitq pe o
structurq asemqnqtoare cu drama |aramazovilor. Wi cartea lui Iov are o
acyiune aparent simplq wi foarte limitatq. Bogqyia ei nu stq ‘n rqsturnqri
spectaculoase de situayii, ci ‘n subtilitatea wi bogqyia jocului de idei.
Majoritatea cqryii nici nu este acyiune, ci un dialog profund, o ‘nfruntare
titanicq de idei ‘ntre niwte oameni care reprezentau ‘n acea vreme culmi de
‘nyelepciune wi de religiozitate. Cknd aceste douq elemente se combinq, avem
de aface cu teologia sau ‘nyelepciunea despre divinitate.
“nfruntarea dintre Dumnezeu wi Satan ‘n sferele cerului declanweazq pe
pqmknt o confruntare de idei, o veritabilq lecyie pentru fiii lui Dumnezeu,
40

39. Iov - revoltat 'n suferinyq
chemayi sq fie martorii ‘ntregii ‘ntkmplqri.
“nvinuit cq lucreazq cu oamenii, wi prin extensie cu toate creaturile, la
nivelul relayiilor negustorewti ale avantajului reciproc, Dumnezeu vrea sq
demonstreze tuturor cq nu prin dreptate se manifestq El, ci prin har. “n
conflictul dintre Iov, pe de o parte,
wi soyia wi cei trei prieteni ai lui pe
de altq parte, va iewi ‘n evidenyq
“nfruntarea dintre
falimentul celor ce cred cq Dumnezeu
Dumnezeu wi Satan ‘n
lucreazq dupq dreptate. Cei ce au
astfel de pqreri nu-l pot convinge
sferele cerului declanweazq
pe Iov sq se recunoascq vinovat. El
pe pqmknt o confruntare
intuiewte cq ceea ce i se ‘ntkmplq nu
de idei, o veritabilq lecyie
este drept, dar nu ‘nyelege motivayia
pentru fiii lui Dumnezeu.
purtqrii lui Dumnezeu fayq de el.
La nivelul conwtiinyei, nivelul
maxim la care se pot ridica oamenii
este principiul dreptqyii.
La greci, principiul dreptqyii este personificat de zeiya Themis, preluatq
de romani sub ‘nfqyiwarea unei femei legate la ochi wi purtknd ‘ntr-o mknq o
balanyq, iar ‘n cealaltq o sabie. Romanii au numit-o
Justiyia wi din acest nume se trag numirile tuturor
organizayiilor chemate sq modereze societatea wi
sq guverneze aspectele ei legate de moralitate wi de
disciplinq.
La egipteni, principiul dreptqyii era ‘ntruchipat
‘n domnia lui Osiris.
La popoarele nordului, principiul justiyiei a fost
personalizat ‘n zeiya Sadi, ‘ntruchiparea dreptqyii,
a rqzbunqrii wi a mkniei sfinte.
“n cartea Iov, dreptatea divinq este principiul pe
care-l propun adversarii lui Iov pentru explicarea
suferinyelor lui. Patriarhul este singurul care se ridicq asupra acestui nivel de
explicayii simpliste, intuind cq Dumnezeu este mai mult deckt justiyie wi cq
‘ncercqrile din viaya lui trebuie explicate altfel.
Plkngerea lui Iov
Sfkrwitul proologului ni-i prezintq pe cei trei prieteni ai lui Iov venind sq-l
mkngkie pe prietenul lor:
Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Wuah, wi
Þofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile care-l loviserq. S-au
sfqtuit wi au plecat de acasq sq se ducq sq-i plkngq de milq wi sq-l
41

40. Iov - revoltat 'n suferinyq
mkng’ie. Ridickndu-wi ochii de departe, nu l-au mai cunoscut (Iov
2:11).
Scena este impresionantq. Situayia este tragicq wi duioasq ‘n acelawi timp.
iaqt niwte oameni care wtiau sq se preyuiascq unul pe celqlalt!
Trei prieteni au lqsat treburile pe care le aveau, wi-au pqrqsit familiile
wi preocupqrile, au dat de wtire unul altuia, s-au sfqtuit, s-au decis, wi-au
coordonat plecarea wi au ajuns ‘mpreunq sq vadq ce se ‘ntkmplase cu Iov.
Cknd au ajuns, durerea produsq de starea prietenului lor le-a luat graiul wi
i-a ‘mpiedicat sq vorbeascq timp de wapte zile wi wapte nopyi.
Wi au ridicat glasul wi au plkns. Wi-au sf’wiat mantalele, wi au
aruncat cu yqrknq ‘n vqzduh deasupra capetelor lor. Wi au wezut pe
pqmknt lkngq el wapte zile wi wapte nopyi, fqrq sq-i spunq o vorbq,
cqci vedeau ckt de mare ‘i este durerea (Iov 2:12-13).
Tqcerea a fost ruptq doar de gemetele lui Iov. Tot el a fost wi a cel care a
luat primul cuvkntul. Vorbele lui au fost ‘nsq foarte departe de ceea ce s-au
awetptat prietenii lui sq audq.
Dupq aceea Iov a deschis gura wi a blestemat ziua ‘n care s-a
nqscut. A luat cuvkntul wi a zis: Blestematq sq fie ziua ‘n care mam nqscut. Prefacq-se ‘n ‘ntuneric ziua aceea, sq nu se ‘ngrijeascq
Dumnezeu de ea din cer, wi sq nu mai strqluceascq lumina peste ea!
S-o cuprindq ‘ntunericul wi umbra moryii, nori growi sq vinq peste ea,
wi neguri de peste zi s-o ‘nspqimknte! Noaptea aceea! S-o acopere
‘ntunericul, sq piarq din an, sq nu mai fie numqratq ‘ntre luni! Da,
stearpq sq fie noaptea aceea, ducq-se veselia din ea! Blestematq sq
fie de cei ce blastqmq zilele, de cei ce wtiu sq ‘ntqr’te Leviatanul;
sq se ‘ntunece stelele din amurgul ei, ‘n zqdar sq awtepte lumina, wi
sq nu mai vadq genele zorilor zilei! Cqci n-a ‘nchis pkntecele care
m-a zqmislit, nici n-a ascuns suferinya dinaintea ochilor mei (Iov
3:1-10)
Existq dureri care mocnesc newtiute ‘n lquntrul nostru, nemulyumiri care
dospesc pknq ce ajung sq ne umfle ‘n mod exagerat simyirile, ckrtiri care
gesteazq ‘n inimq pkna ce se transformq ‘n izbugniri wi revqrsqri de rqutate.
Cktq vreme a tqcut, Iov pqrea dinafarq ‘ntruchiparea perfecyiunii. Prezenya
celor trei vizitatori i-a ‘ngqduit ‘nsq sq vorbeascq pe wleau, ca ‘ntre
prieteni wi sq dea frku liber sentimentelor care-i otrqveau rqrunchii.
Iov se face singur o yintq uwoarq pentru cei trei. Sqgeyile lor trag ‘nsq
pe alqturi. Vorbele lui sunt evident o rqbufnire vinovatq, o tiradq a unui
nebun pus pe ceartq cu Fqcqtorul squ. Textul ne pune o serie de de ce?-uri
‘ndreptate direct spre Dumnezeu. Ele sunt contestayii, capete de aucuzare. Iov
contestq dreptatea destinului pe care i l-a rezervat Dumnezeu wi ‘nyelepciunea
42

41. Iov - revoltat 'n suferinyq
providenyei prin care se ‘ngrijewte Dumnezeu de oameni.
Dece n-am murit ‘n pkntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat
sufletul la iewirea din pkntecele ei? Dece am gqsit genunchi care sq
mq primeascq? Wi y’ye care sq-mi dea lapte?
Acum aw fi culcat, aw fi liniwtit, aw dormi wi m-aw odihni cu
‘mpqrayii wi cei mari de pe pqmknt, care wi-au zidit falnice morminte,
cu domnitorii care aveau aur, wi wi-au umplut casele cu argint. Sau
n-aw mai fi ‘n viayq, aw fi ca o st’rpiturq ‘ngropatq, ca niwte copii
care n-au vqzut lumina! Acolo nu te mai necqjesc cei rqi, acolo se
odihnesc cei sleiyi de puteri. Acolo cei puwi ‘n lanyuri sunt lqsayi toyi
‘n pace, nu mai aud glasul asupritorului; cel mai mic wi cel mare
sunt tot una acolo, wi robul scapq de stqpknul squ.
Pentru ce dq Dumnezeu luminq celui ce sufere, wi viayq celor
amqriyi la suflet, care awteaptq moartea wi nu vine; cu toate cq o
doresc mai mult deckt o comoarq, care n-ar mai putea de bucurie wi
de veselie, dacq ar gqsi mormkntul? Pentru ce, zic, dq El luminq omului care nu wtie ‘ncotro sq
meargq pe care ‘l ‘ngrqdewte Dumnezeu de toate pqryile? Suspinurile
‘mi sunt hrana de toate zilele, wi jalea mi se varsq ca apa.
De ce mq tem, aceea mi se ‘ntkmplq; de ce mi-e fricq, de aceea
am parte! N-am nici liniwte, nici pace, nici odihnq, wi necazul dq
peste mine (Iov 2:11-26).
Niciun om care-l iubewte pe
Dumnezeu n-ar fi putut sq tacq ‘naintea
unor astfel de cuvinte. Evlavia cerea
“ntklnirea dintre Iov
ca cei trei oameni sq vorbeascq, iar
wi cei trei prieteni ai sqi
dreptatea le cerea sq-l condamne pe
degenereazq treptat dintr-o
Iov, chiar dacq suferinya lui le atrqsese
discuyie ‘ntr-o dezbatere
simpatia.
Dupq proolog, dialogurile din cartea
wi apoi ‘ntr-o veritabilq
Iov ocupq spayiul acoperit de capitolele
disputq.
3-37. Cine le citewte ‘wi dq seama cq
asistq la un meci ‘n trei reprize cu un
rezultat nul. Dacq ar fi sq dqm un titplu
acestei secyiuni din carte i-am spune Dilema unui dialog imposibil!
“ntklnirea dintre Iov wi cei trei prieteni ai sqi degenereazq treptat dintro discuyie ‘ntr-o dezbatere wi apoi ‘ntr-o veritabilq disputq. Conversayia se
transformq treptat ‘ntr-o controversq wi sfkrwewte ‘n ceartq. Interpelqrile celor
43

42. Iov - revoltat 'n suferinyq
trei dovedesc din ce ‘n ce mai puyinq prietenie pentru Iov, iar patriarhul le
rqspunde pe mqsurq:
Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacq pqrqsewte frica
de Cel Atot puternic. Frayii mei s-au arqtat ‘nwelqtori ca un pkrku, ca albia
pkraielor care trec. ... Awa sunteyi wi voi acum pentru mine. Voi ‘mi vedeyi
necazul, wi vq ‘ngroziyi!
V-am zis eu oare: Dayi-mi ceva, cheltuiyi din averile voastre pentru mine,
scqpayi-mq din mkna vrqjmawului, rqscumpqrayi-mq din mkna celor rqi?
“nvqyayi-mq, wi voi tqcea; faceyi-mq sq ‘nyeleg ‘n ce am pqcqtuit. O ckt de
‘nduplecqtoare sunt cuvintele adevqrului! Dar ce dovedesc mustrqrile
voastre?
Vreyi sq mq mustrayi pentru tot ce am zis, wi sq nu vedeyi deckt vknt ‘n
cuvintele unui deznqdqjduit? Voi nqpqstuiyi pe orfan, prigoniyi pe prietenul
vostru. Uitayi-vq la mine, vq rog! Doar nu voi minyi ‘n fayq!
“ntoarceyi-vq, nu fiyi nedrepyi; ‘ntoarceyi-vq, wi mqrturisiyi cq sunt
nevinovat! Este vreo nelegiuire pe limba mea, wi nu deosebewte gura mea ce
este rqu? (Iov 6:14-30).
S-ar putea zice, ‘n adevqr, cq neamul omenesc sunteyi voi,
wi cq odatq cu voi va muri wi ‘nyelepciunea! Am wi eu minte ca
voi, nu sunt mai pe jos deckt voi. Wi cine nu wtie lucrurile pe care
le spuneyi voi? Eu sunt de batjocura prietenilor mei, cknd cer
ajutorul lui Dumnezeu: dreptul, nevinovatul, de batjocurq! Disprey
‘n nenorocire! iatq zicerea celor fericiyi: dq brknci cui alunecq cu
piciorul! (Iov 12:2-5).
Iatq, ochiul meu a vqzut toate acestea, urechea mea a auzit wi a
luat seama. Ce wtiyi voi, wtiu wi eu, nu sunt mai pe jos deckt voi.
Cqci voi sunteyi niwte fquritori de minciuni, sunteyi cu toyii niwte
doctori de nimic.
O, de ayi fi tqcut, ce ‘nyelepciune ayi fi arqtat! Acum, ascultayi, vq
rog, apqrarea mea, wi luayi aminte la rqspunsul buzelor mele! Vreyi
sq vorbiyi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu? Wi sq
spuneyi minciuni, ca sq-L apqrayi? Vreyi sq yineyi cu El wi sq faceyi pe
apqrqtorii lui Dumnezeu? Dacq vq va cerceta El, va gqsi bine oare?
Sau vreyi sq-L ‘nwelayi cum ‘nwelayi pe un om? Nu, nu; ci El vq va
oskndi, dacq ‘n ascuns nu lucrayi deckt pqrtinindu-L pe El. Nu vq
‘nfricoweazq mqreyia Lui? Wi nu cade groaza Lui peste voi? Pqrerile
voastre sunt pqreri de cenuwq, ‘ntqriturile voastre sunt ‘ntqrituri de
lut (Iov 13:1-2, 4-12).
Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toyi sunteyi niwte
44

43. Iov - revoltat 'n suferinyq
mkngkietori supqrqciowi. Cknd se vor sfkrwi aceste vorbe ‘n vknt? Wi
pentru ce atkta supqrare ‘n rqspunsurile tale? Ca voi aw vorbi eu, de
ayi fi ‘n locul meu? V-aw coplewi cu vorbe, aw da din cap la voi, v-aw
mkngkia cu gura, wi aw miwca din buze ca sq vq uwurez durerea? ... Ei
deschid gura sq mq mqnknce, mq ocqrqsc wi mq bat peste obraji, se
‘nverwuneazq cu toyii dupq mine (Iov 16:2-10).
Pknq cknd ‘mi veyi ‘ntrista sufletul, wi mq veyi zdrobi cu
cuvkntqrile voastre? Iatq cq de zece ori m-ayi batjocorit; nu vq este
ruwine sq vq purtayi awa? Dacq am pqcqtuit cu adevqrat, numai eu
sunt rqspunzqtor de aceasta. Credeyi cq mq puteyi lua de sus? Credeyi
cq mi-ayi dovedit cq sunt vinovat? (Iov 19:2-5).
Ascultayi, ascultayi cuvintele mele, dayi-mi mqcar aceastq
mkngkiere. Lqsayi-mq sq vorbesc, vq rog; wi, dupq ce voi vorbi, veyi
putea sq vq bateyi joc. ... Pentru ce, deci, ‘mi dayi mkngkieri dewerte?
Ce mai rqmkne din rqspunsurile voastre deckt viclenie? (Iov 21:23, 34)
Cine sunt cei trei prieteni ai lui Iov wi care este teologia lor ?
Dacq ar fi sq identificqm o caracteristicq a fiecqruia dintre cei trei prieteni
ai lui Iov, am putea sq-i poreclim: Elifaz cel elegant (vorbewte ‘ntotdeauna
pedant), Biblad cel batjocoritor (se crede atotwtiutor wi este flegmatic ‘n
45

44. Iov - revoltat 'n suferinyq
vorbire) wi Yofar cel ‘nyepat (este orgolios wi isteric, plin de mknie wi vorbewte
cu indignare).
Omul a fost dintotdeauna o trestie care cugetq. Gkndirea celor din
vechime nu trebuie subestimatq de cei de astqzi. Din multe puncte de vedere,
gkndirea anticq a fost mai adkncq wi mai profundq. Faptul cq au trqit vieyi
‘ndelungate de cinci sute, wase sute sau chiar nouq sute de ani, le-a ‘nlesnit
celor din antichitate sq acumuleze o mare cantitate de cunowtinye rezultate
din observayii asupra realitqyii. Toate acestea cuplate cu proximitatea fayq
de vremea creayiei wi ritmul mai lent al unei vieyi predisuse la meditayie wi
reflexie au oferit un cadru foarte fertil pentru dezvoltarea unor adevqrate
sisteme de gkndire wi interpretare a realitqyii.
De exemplu, oamenii din vechime au observat cq gkndirea rayionalq
opereazq wi ea dupq anumite relayii ‘ntre entitqyi, cantitqyi wi fenomene.
Toate concluziile noastre se bazeazq pe observayii, iar observayiile pot avea
un caracter general sau unul particular. Procedeul prin care o observayie cu
caracter particular este confruntatq cu o altq observayie cu caracter general
pentru a ajunge la o concluzie logicq a fost numit silogism.
Iatq un exemplu de silogism perfect:
Observayia cu caracter general, numitq wi premiza majorq:
Oamenii au nevoie sq mqnknce.
Observayia cu caracter particular, numitq wi premiza minorq:
Pkinea este mkncare.
Concluzia:
Oamenii au nevoie de pkine.
Rayiunea noastrq este limitatq la observayiile experienyei personale. Noi
nu putem sq ne facem pqreri sau sq tragem concluzii despre lucruri pe care
nu le-am vqzut, etc. ‘ntr-un cuvknt, nu le-am perceput printr-unul din cele
cinci simyuri ale noastre. Din acest punct de vedere, rayiunea nu ne poate
ajuta prea mult ‘n domeniul religiei, cqci el este deschis ‘nspre un domeniu
dinafara puterii noastre de experimentare. Religia nu este ‘nsq i-rayionalq, ci
a-rayionalq; ea nu contrazice rayiunea, ci o depqwewte prin intuiyie, inspirayie
wi revelayie. Religia este transcendentalq, adicq trece dincolo de limitele
experienyei noastre prin simyuri.
Apostolul Pavel a avut privilegiul sq experimenteze realitatea cereascq,
dar el a fost incapabil sq gqseascq o punte de transmitere rayionalq a celor
vqzute de el acolo. Faptul cq cititorii sqi nu fuseserq wi ei ‘n realitatea ‘n care
pqtrunsese el a fqcut ca orice comunicare dintre ei sq nu poatq fi deckt cel
mult paryialq:
Cunosc un om ‘n Christos, care, acum patrusprezece ani, a fost
rqpit pknq ‘n al treilea cer (dacq a fost ‘n trup nu wtiu; dacq a fost
46

45. Iov - revoltat 'n suferinyq
fqrq trup, nu wtiu: Dumnezeu wtie). Wi wtiu cq omul acesta (dacq a
fost ‘n trup sau fqrq trup, nu wtiu: Dumnezeu wtie), a fost rqpit ‘n rai,
wi a auzit cuvinte, care nu se pot spune, wi pe care nu-i este ‘ngqduit
unui om sq le rosteascq (2 Corinteni 12:2-4).
Dar, dupq cum este scris: Lucruri pe care ochiul nu le-a
vqzut, urechea nu le-a auzit, wi la inima omului nu s-au suit, awa sunt
lucrurile pe care le-a pregqtit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.
Nouq ‘nsq Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Squ. Cqci Duhul
cerceteazq totul, chiar wi lucrurile adknci ale lui Dumnezeu. ...
Wi vorbim despre ele nu cu vorbiri ‘nvqyate de la ‘nyelepciunea
omeneascq, ci cu vorbiri ‘nvqyate de la Duhul Sfknt, ‘ntrebuinyknd
o vorbire duhovniceascq pentru lucrurile duhovnicewti. Dar omul
firesc nu primewte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, cqci, pentru
el, sunt o nebunie; wi nici nu le poate ‘nyelege, pentru cq trebuiesc
judecate duhovnicewte. Omul duhovnicesc, dimpotrivq, poate sq
judece totul, wi el ‘nsuwi nu poate fi judecat de nimeni. Cqci cine a
cunoscut gkndul Domnului, ca sq-I poatq da ‘nvqyqturq? Noi ‘nsq
avem gkndul lui Christos (1 Corinteni 2:9-16).
Ascultknd dialogurile dintre Iov wi cei trei prieteni ai sqi avem uneori
impresia cq asistqm la niwte dialoguri ale surzilor; toyi vorbesc, toyi au
dreptate, dar niciunul nu pare cq-l ascultq pe celqlalt sau cq-l ‘nyelege.
Gkndirea celor trei prieteni ai lui Iov este rayionalq, orizontalq prin limitele
experienyei lor umane. Gkndirea lui Iov sare dincolo de rayiune la nivelul
superior al lumii lui Dumnezeu wi presimte sau cunoawte, cel puyin ‘n parte,
adevqruri pe care prietenii sqi nu le-au experimentat. Prietenii lui Iov sunt
asemenea unor oglinzi ‘n care Iov se vede deformat caricatural. Vorbind
despre Dumnezeu, ei se ‘nchinq la ceea ce nu cunosc. Absenya unei ‘ntklniri
personale cu Dumnezeu ‘i lipsewte de experienya pqrtqwiei divine.
Din aceastq cauzq, aplicarea silogismelor ‘n lumea religiei poate da
nawtere la concluzii false. Cele trei reprize de dialoguri dintre Iov wi prietenii
sqi se succed asemenea unui silogism perfect. Iatq-l exprimat ‘n tabelul de
mai jos:
Repriza I
Premiza minorq
Dumnezeu pedepsewte pe cei pqcqtowi
Repriza II
Premiza minorq
Iov este pedepsit de Dumnezeu
Repriza III
Concluzia
Iov este pqcqtos
Corect din punct de vedere al logicii, acest silogism religios este fals
‘n esenya sa pentru cq ‘ncearcq sq explice lucrurile lui Dumnezeu dintr-o
realitate care existq deasupra experienyei umane.
47

46. Iov - revoltat 'n suferinyq
El este la fel de fals ca urmqtorul silogism posibil:
Premiza majorq: animalele cu aripi zboarq.
Premiza minorq: gainile au aripi.
Concluzia: gqinile zboarq.
Concluzia este bine’nyeles falsq. Ea ar fi wi mai departe de adevqr dacq ‘n
locul gqinilor din premiza minorq am pune pewtii.
La fel de nereuwit este wi silogismul din logica rayionalq a celor trei
prieteni ai lui Iov. Fiecare dintre ei are o anumitq logicq, dar ea este sprijinitq
pe observayii doar pe jumqtate adevqrate.
Sq ‘ncercqm ‘mpreunq sq indentificqm teologia celor trei prieteni ai lui
Iov din felul ‘n care abordeazq ei problemele pe care le ridicq. Subiectul
primei reprize de dialog dintre Iov wi cei trei prieteni ai sqi (Iov 3-14) este:
Care este implicarea lui Dumnezeu ‘n suferinyele lui Iov ?
Elifaz
Primul prieten al lui Iov care ia cuvkntul este Elifaz din Teman.
“n rezumat, putem spune cq el este exponentul teologiei experienyei
personale. Teman, localitatea din care vine este un centru ‘n sudul mqrii
moarte, la marginea pustiei, renumit pentru ‘nyelepciunea locuitorilor lui,
numiyi wi fiii Rqsqritului (Amos 1:12; Obadia 1:8; Ieremia 49:7; Ezechiel
25:13). Localitatea era despqryitq de dealurile din Paran de o ckmpia joasq
numitq Arabah (Habacuc 3:3).
Termenii caracteristici ai teologiei lui Elifaz sunt am vqzut wi am avut
48