delirul erotic, rudică

1. Delirul Erotic
După Tiberiu Rudică, phD.

2. Ideile Delirante


Ideea delirantă pune stăpânire deplină pe conştiinţa
persoanei, devenind impenetrabilă criticii, adică
refractară la orice argument lucid sau valid din
realitate. Drept urmare ea modifică în sens patologic
comportamentul persoanei, deoarece, cel în cauză are
convingerea veridicităţii opiniilor sale.
În cazul delirului, spune Mihai Şelaru, conţinutul
gândirii devine straniu, bizar, ilogic şi iraţional pentru
anturaj, dar real pentru bolnav, atestând pierderea
spiritului critic al acestuia, a capacităţii de a judeca,
de a raţiona corect şi de o oferi realităţii subiective şi
obiective, sensuri, semnificaţii şi înţelesuri normale în
raport cu lumea.

3. Atenţie!

În cazul instalării unui delir, caracteristică este
tulburarea de conţinut a gândirii, şi nu tulburarea
aspectului formal al gândirii. Persoana care manifestă
delirul se exprimă coerent, utilizează în mod adecvat
părţile de vorbire şi acordul subiectului cu predicatul, ea
poate induce în eroare pe cei din jur, mai ales atunci
când aceştia nu cunosc datele realităţii şi nu pot remarca
alterarea lor în gândirea delirantului. Datorită acestui
fapt, mulţi deliranţi pot deveni inductori de idei
delirante în cadrul atrajului, putând fi adesea, foarte
convingători. Efectele pot fi şi acestea, devastatoare.

4. Tipuri de idei delirante

Delirul megalomaniac (de grandoare) – unde individul în cauză are o părere atât
de bună despre sine încât toate eforturile sale se îndreaptă către convingerea
celorlalţi cu privire la superioritatea sa absolută iar orice indiferenţă sau ironie este
resimţită în mod disproporţionat, se ajunge la manifestări de agresivitate, depresie şi
chiar suicid.
1.
2.
Delirul de filiaţie (sau genealogic) – este o formă a delirului de grandoare şi are
drept caracteristică credinţa persoanei respective că este urmaşă a unor personalităţi
sau familii renumite, distinse prin statutul lor economic sau socio-cultural, fapt care
determină obsesia şi încercarea de a-i convinge pe cei din jur în legătură cu nobila sa
genealogie.
Delirul de reformă şi de invenţie – este tot o formă a delirului de grandoare şi se
caracterizează prin dorinţa obsesivă a persoanei respective de a reforma anumite
domenii ale vieţii sociale sau culturale. Ca şi în celelalte cazuri, le lipseşte capacitatea
de a îndura critica sau respingerea, resimţind stări de frustraţie vecine cu depresia şi în
care autocontrolul lipseşte cu desăvârşire.

5. Alte tipuri de idei delirante




Delirul mistic – religios – are drept caracteristică tendinţa persoanei de a se crede un
trimis al lui Dumnezeu pe pământ, care promovează legea lui Dumnezeu şi justiţia
divină. El poate fi euforic şi grandoman sau dimpotrivă, poate fi depresiv şi marcat de
complexe de inferioritate în raport cu cerinţele divinităţii.
Delirul de persecuţie sau de revendicare – se caracterizează prin credinţa obsesivă a
persoanei că este persecutată şi trăieşte într-o lume ostilă, care îi vrea răul. Astfel devine
ea însăşi abuzivă la adresal altora, printr-un comportament revendicativ, prin violenţe
verbale sau chiar fizice. Vezi procesomanii şi anumite trusturi de presă.
Delirul de gelozie – se caracterizează prin credinţa obsesivă a persoanei în lipsa de
fidelitate a partenerului, comportamentul acestuia focalizându-se pe descoperirea aşaziselor dovezi ale infidelităţii.
Delirul de auto-acuzare sau vinovăţie – se caracterizeză prin credinţa obsesivă a
persoanei că nu este capabilă de nimic şi că poartă vinovăţia pentru nenorocirile
apărute în viaţa sa ori a celor din jur, a familiei. Stările de frustrare pe care le determină
acest tip de delir sunt dintre cele mai intense. Se solicită pedeapsa din partea celor din
jur sau se recurge adesea la suicid.

6. Delirul Erotic



Alte denumiri: erotomania, delirul pasional,
monomania erotică
Delirul pasional (erotomania) – se caracterizează
prin credinţa obsesivă a persoanei respective că este iubită
de către cineva.
Adesea persoana aleasă este celebră însă aceasta
fie nu ştie nimic despre pasiunea respectivă fie o
resimte ca fiind deranjantă şi neavenită.

7. Caracteristicile Erotomaniei

Iluzia de a fi iubit de cineva – componenta imaginativă patologică

Tendinţele confabulatorii – o privire, o inflexiune a vocii, un gest, vor fi
interpretate ca fiind semne ale iubirii persoanei respective, chiar şi dacă le vede la
televizor, într-o telenovelă sau le observă pe internet

Actele deplasate – scrisori de dragoste, intersectarea cu drumurile persoanei
iubite (apare la gară, la aeroport sau la distribuirea ajutoarelor U.E.),
supravegherea acesteia, urmărirea gesturilor sale, fie în plan real fie pe internet. To
stalk, stalking – lb. engleză.

Actele agresive – Adesea se pun în scenă scandaluri publice şi chiar răzbunări,
dacă persoana „iubită” nu răspunde iubirii sale. În alte cazuri se încearcă
înlăturarea cu forţa a presupusului rival, căruia i se aplică tot felul de corecţii
simbolice sau factuale. Dacă persoana delirantă are influenţă suficient de mare,
poate determina acţiuni de pedepsire a celui „iubit”, care nu răspunde adecvat,
prin intermediul altora, inclusiv prin intermediul mijloacelor mass-media, care pun
în scenă acţiuni defăimătoare penibile.

Preponderenţa la femei, mai ales la cele nesatisfăcute în plan afectiv, sexual sau
material.

8. Procesualitatea Erotomaniei

Procesualitate specifică (Guy de Cleramboult)



Stadiul de speranţă (stările afective vor fi pozitive, de încredere
exaltare şi orgoliu, în acord cu iluziile autogenerate)
Stadiul de revoltă (stările afective sunt dominate de resentimente,
depresie şi furie atunci când erotomanul este respins de „iubitul său”)
Stadiul de răzbunare (sunt puse în scenă tot felul de acte de
răzbunare cum ar fi blocarea unor conturi sau ID-uri pe internet sau
chiar, aşa cum spuneam mai sus, campanii defăimătoare în massmedia) Tot aici apare şi credinţa delirantului că persoana iubită este
persecutoare, incapabilă să aprecieze meritele şi iubirea sinceră a unui
semen.

9. 
Vă mulţumesc!

10. 
Vă mulţumesc!