individualism responsabil

1. Individualism Responsabil
Autor: DeWolf

2. Ce este individualismul?
• Individualismul, ca şi concept filosofic, reprezintă
sistemul de convingeri care pune la baza dezvoltării
omului preocuparea pentru fericirea proprie.
• Acest fapt presupune privilegierea intereselor individului
faţă de interesele societăţi sau ale colectivităţii.
• Existenţa unor interese ale comunităţii, este o realitate
artificială – ceea ce ne motivează cu adevărat sunt
interesele proprii, propriile nevoi.
• Individualismul, este diferit de egoism prin faptul că nu
implică, precum egoismul, vanitatea ori etalarea
propriilor dorinţe într-un mod deranjant.
• (ok, nu există nici o diferenţă!)

3. Individualism vs Colectivism
• Chiar dacă, în mod esenţial, nu putem să ne săturăm atunci când mănâncă altul
şi nu ne putem încălzi când altul stă lângă foc, deci suntem, prin natura
lucrurilor, individualişti, colectivismul reprezintă o treaptă superioară a
organizării existenţei omeneşti şi necesită o viziune asupra viitorului: ajuntându-
ne şi ascultându-ne unii pe alţii, acţionând precum un singur organism, ne putem
descurca mai bine: dacă unul stă de pază, dormim fără grija animalelor sălbatice,
iar dacă altul prepară hrana şi are grijă de urmaşi, ne întoarcem bucuroşi de la
vânătoare.
• Colectivismul apare chiar şi în cele mai capitaliste societăţi. Dacă lucrăm în
echipă, interesul şi viziunea celuilalt prezintă importanţă pentru buna
desfăşurare a activităţii. Iar ceea ce producem noi devine mai util şi mai rentabil
dacă este oferit altora.
• Consensul este esenţial pentru evoluţia într-o anumită direcţie. Dacă nu ar exista
un minim consens, nu ar exista nici echipe de lucru, nici familii şi nici altă formă
de convieţuire sau organizare.
• Încă din cele mai vechi timpuri, viaţa într-o comunitate a contribuit la dezvoltarea
societăţii umane, a unei culturi a comunităţii şi a unui “spirit de turmă”.

4. Filosofia lui “acum şi aici”
• Acum şi aici trăim o încurajare, larg mediatizată, a afirmării propriilor interese
şi asistăm la trimful individualismului în societatea civilizată, pe care le-am
preluat şi noi de la occidentali. “Prin sine” este astăzi mai important decât
“prin noi”.
• Oamenii par a uita că ceea ce a constituit mijlocul afirmării speciei noastre
drept cea mai evoluată şi mai puternică specie de pe această planetă, a
fost... Colectivismul.
• Este adevărat că atunci când nu ne afirmăm propriile nevoi, când tindem să
punem interesul celuilalt deasupra intereselor proprii, prin natura noastră
individualistă, celălalt tinde să uite de noi, să ne ignore.
• Există deci o utilitate concretă şi logică în individualism după cum există şi o
utilitate la fel de concretă şi logică în colectivism.
• Calea de mijloc aici este şi cea fericită şi se rezumă la următoarea idee:
acordă atenţie celuilalt, fără însă a uita de tine însuţi.
• Când ambele condiţii ale convieţuirii sunt întrunite, putem vorbi despre
succesul comuniunii şi al propriei persoane.

5. Tipurile Individualismului
• Individualismul încurajat astăzi este de două feluri:
» Individualismul exprimat prin “plăcerea pentru sine”, prin
intermediul căruia se cultivă fericirea – narcoză (amorţire a
simţurilor prin plăcere). Privilegiază cosumul, distracţia şi
senzualitatea lipsite de discernământ, de viziune asupra viitorului
şi a consecinţelor. Contribuie la desocializare, este anti-colectivist
şi duce la marginalizarea individului. Prin toate acestea,
individualismul de acest tip capătă aspecte de sociopatie. Acesta
este Individualismul Iresponsabil.
» Există şi o altă tendinţă individualistă – “puterea pentru sine”, care
privilegiază, pe de o parte, excelenţa, obsesia narcisică pentru
propria performanţă şi, pe de altă parte, conservarea propriei
fiinţe: aspect fizic, frumuseţe, sănătate. Nu exclude colectivismul
(pentru un bine superior al propriei persoane), iar viitorul este în
centrul atenţiei – în viitor se află binele propriu, de mâine.
Hedonismul este prudent şi măsurat, acordat la aşteptările
mediului social şi cerinţele acestuia. Sacrificiile pentru binele
superior de mâine (tot al propriei persoane), îşi găsesc locul în
cadrul de referinţă al acestui tip de individualism. Acesta este
Individualismul Responsabil.

6. Cum a triumfat Individualismul?
• Individualismul s-a răspândit odată cu dezvoltarea societăţii
de consum, care încurajează ea însăşi afirmarea de sine, prin
intermediul consumului. Consum, deci exist!
• Societatea de consum vine pe urmele societăţii deschise,
care, în contrast cu societatea închisă, tradiţională, îi acordă
omului libertate de exprimare şi afirmare, relaxează obligaţiile
omului faţă de seamănul său, abandonează presiunea
obiceiurilor şi a practicilor străvechi, privind regulile sociale şi
le priveşte ca fiind perfectibile şi modificabile, după pofta
inimii contemporanilor.
• O anomalie a prezentului este aceea că o societate deschisă,
cum este societatea de consum, constrânge ea însăşi
individul să se comporte în acord cu ceea ce dictează
majoritatea. Dacă în trecut, în societăţile închise, cutuma
făcea presiuni asupra comportamentului individului, astăzi,
majoritatea face acelaşi tip de presiuni iar societatea de
consum “deschisă”, a devenit o societate închisă, în care
nimeni nu se mai exprimă şi nimeni nu se mai afirmă în alt
mod decât cel stabilit de majoritate. Dar care sunt trăsăturile
societăţii de consum?

7. Societatea de consum
• Societatea consumeristă, închisă, are astăzi următoarele
trăsături:
» Birocraţia – omul a devenit un număr într-o
statistică.
» Rutina – societatea de consum, prin standardele
sale materiale forţează omul să renunţe la
propria sa viaţă, la propriile sale talente şi
înclinaţii naturale, pentru ban. Rutina înseamnă
moarte a spiritului.
» Cameleonismul – sau prefăcătoria, la care
recurgem pentru a fi oricine vrem să fim, atâta
vreme cât asta ne aduce câştiguri.
» Banul – este valoarea supremă a vieţii. Banul
devine centrul căutărilor noastre şi obiectul
căutărilor celor mai buni ani din viaţă. Virtutea
este aceea de a face bani iar satisfacţia, aceea
de a-i cheltui.
» Absurdul – lipsa de sens a vieţii. Omul se loveşte
constant de lipsa de sens a vieţii, fie atunci când
se întoarce la job, pentru care nu are nici o
vocaţie dar care îi asigură afirmarea prin cosum,
fie atunci când merge acasă, unde nu se află un
suflet pereche ci un bun “provider”.

8. De ce consumerism?
• Pentru că a rămas singura certitudine după abandonarea
valorilor tradiţionale – dreptatea, cele 10 porunci, şi
credinţa.
• O societate deschisă nu constrânge omul decât într-un
singur mod: să aleagă singur sensul vieţii sale. Nimic de
natură spirituală nu se mai moşteneşte, căci asta ar
însemna să renunţăm la liberul arbitru.
• Majoritatea vor alege valorile materiale, pentru că ele sunt
primul pas către conservarea vieţii.
• Totuşi, după ce conservarea a fost realizată cu succes,
omul continuă să se focalizeze asupra valorilor materiale,
în dauna spiritului şi în favoarea marilor producători de
bunuri, care ne influenţează percepţia propriilor necesităţi,
generând nevoi artificiale – cum ar fi nevoia de a deţine un
anutomobil mai bun sau o vilă cu o piscină mai mare.
• A avea bani reprezintă garantul supravieţuirii şi al
evoluţiei. A avea bani însă nu reprezintă garantul fericirii.
Abia după ce descoperim lipsa de sens ascunsă în
spatele faţadelor şi a carcaselor frumos zugrăvite, ne dăm
seama că a avea bani poate reprezenta şi cel mai mare
blestem care ne-a ajuns din urmă.

9. Soluţia?
• Soluţia este descoperirea unui sens
superior.
• Individualismul, nici măcar cel
responsabil, nu poate asigura
sensul vieţii.
• A transforma eforturile tale din
eforturi pentru “mine” în eforturi
pentru “noi”, este esenţa şi cheia
creşterii noastre spirituale, ca
oameni şi ca specie.

10. Vă mulţumesc pentru răbdarea şi timpul acordate.