2. Ce este individualismul?
• Individualismul, ca şi concept filosofic, reprezintă
sistemul de convingeri care pune la baza dezvoltării
omului preocuparea pentru fericirea proprie
• Acest fapt presupune privilegierea intereselor individului
faţă de interesele societăţi sau ale colectivităţii.
• Existenţa unor interese ale comunităţii, este o realitate
artificială – ceea ce ne motivează cu adevărat sunt
interesele proprii, propriile nevoi.
• Individualismul, este diferit de egoism prin faptul că nu
implică, precum egoismul, vanitatea ori etalarea
propriilor dorinţe într-un mod deranjant.
• (ok, nu există nici o diferenţă!)
3. Individualism vs Colectivism
• Chiar dacă, în mod esenţial, nu putem să ne săturăm atunci când mănâncă altul,
şi nu ne putem încălzi când altul stă lângă foc, deci suntem, prin natura
lucrurilor, individualişti, colectivismul reprezintă o treaptă superioară a
organizării existenţei omeneşti şi necesită o viziune asupra viitorului: ajuntându-
ne şi ascultându-ne unii pe alţii, acţionând precum un singur organism, ne
putem descurca mai bine: dacă unul stă de pază, dormim fără grija animalelor
sălbatice, iar dacă altul prepară hrana şi se îngrijeşte de urmaşi, ne întoarcem
bucuroşi de la vânătoare.
• Colectivismul apare chiar şi în cele mai capitaliste societăţi. Dacă lucrăm în
echipă, interesul şi viziunea celuilalt prezintă importanţă pentru buna
desfăşurare a activităţii. Iar produsele muncii noastre devin mai utile şi mai
rentabile atunci când le oferim altora.
• Consensul este esenţial pentru evoluţia într-o anumită direcţie. Dacă nu ar
exista un minim consens, nu ar exista nici echipe de lucru, nici familii şi nici altă
formă de convieţuire.
• Încă din cele mai vechi timpuri, viaţa într-o comunitate a contribuit la dezvoltarea
societăţii umane, a unei culturi a comunităţii şi a unui “spirit de turmă”.
4. Filosofia lui “acum şi aici”
• Acum şi aici trăim o încurajare, larg mediatizată, a afirmării propriilor
interese şi asistăm la trimful individualismului în societatea civilizată, pe
care le-am preluat de la occidentali. “Prin sine” a devenit astăzi mai
important decât “prin noi”.
• Oamenii par a uita că ceea ce a constituit mijlocul afirmării speciei noastre
drept cea mai evoluată şi mai puternică specie de pe această planetă, a
fost... Colectivismul.
• Este adevărat că atunci când nu ne afirmăm propriile nevoi, când punem
interesul celuilalt deasupra intereselor proprii, prin natura noastră
individualistă, celălalt tinde să ne ignore.
• Există deci o utilitate concretă şi logică în individualism după cum există şi o
utilitate la fel de concretă şi logică în colectivism.
• Calea de mijloc aici este cea fericită şi se rezumă la următoarea idee:
acordă-i atenţie celuilalt, fără însă a uita de tine însuţi.
• Când ambele condiţii ale convieţuirii sunt întrunite, putem vorbi despre
succesul comuniunii şi al propriei persoane.
5. Tipurile Individualismului
• Individualismul încurajat astăzi este de două feluri:
» Individualismul exprimat prin “plăcerea pentru sine”, prin
intermediul căruia se cultivă fericirea – narcoză (amorţire
a simţurilor prin plăcere). Privilegiază consumul, distracţia
şi senzualitatea lipsite de discernământ, de viziune asupra
viitorului şi a consecinţelor. Contribuie la desocializare,
este anti-colectivist şi duce la marginalizarea individului.
Prin toate acestea, individualismul de acest tip capătă
aspecte de sociopatie. Acesta este Individualismul
Iresponsabil.
» Există şi o altă tendinţă individualistă, - “puterea pentru
sine”, care privilegiază, pe de o parte, excelenţa, obsesia
narcisică pentru propria performanţă şi, pe de altă parte,
conservarea propriei fiinţe: aspect fizic, frumuseţe,
sănătate. Nu exclude colectivismul (pentru un bine
superior al propriei persoane), iar viitorul este în centrul
atenţiei – în viitor se află binele propriu, de mâine.
Hedonismul este prudent şi măsurat, acordat la aşteptările
mediului social şi cerinţele acestuia. Sacrificiile pentru
binele superior de mâine (tot al propriei persoane), îşi
găsesc locul în cadrul de referinţă al acestui tip de
individualism. Acesta este Individualismul Responsabil.
6. Cum a triumfat Individualismul?
• Individualismul s-a răspândit odată cu societatea de consum,
care încurajează ea însăşi afirmarea de sine, prin intermediul
consumului. Consum, deci exist!
• Societatea de consum vine pe urmele societăţii deschise,
care, în contrast cu societatea închisă, tradiţională, îi acordă
omului libertate de exprimare şi afirmare, relaxează
obligaţiile omului faţă de seamănul său, abandonează
presiunea obiceiurilor şi a practicilor străvechi, privind
regulile sociale ca fiind perfectibile şi modificabile, după pofta
inimii contemporanilor.
• O anomalie a prezentului este aceea că o societate
deschisă, cum este societatea de consum, constrânge ea
însăşi individul să se comporte în acord cu ceea ce dictează
majoritatea. Dacă în trecut, în societăţile închise, cutuma
făcea presiuni asupra comportamentului individului, astăzi,
majoritatea face acelaşi tip de presiuni iar societatea de
consum “deschisă”, a devenit o societate închisă de-a
binelea, în care nimeni nu se mai exprimă şi nimeni nu se
mai afirmă în alt mod decât cel stabilit de majoritate. Dar
care sunt trăsăturile societăţii de consum?
7. Societatea de consum
• Societatea consumeristă, închisă, are astăzi următoarele
trăsături:
» Birocraţia – omul a devenit un număr într-o
statistică
» Rutina – societatea de consum, prin standardele
sale materiale forţează omul să renunţe la
propria sa viaţă, la propriile sale talente şi
înclinaţii naturale, pentru ban. Rutina înseamnă
moarte a spiritului.
» Banul – este valoarea supremă a vieţii. Banul
devine centrul căutărilor noastre şi obiectul
căutărilor celor mai buni ani din viaţă. Virtutea
este aceea de a face bani iar satisfacţia, aceea
de a-i cheltui.
» Absurdul – lipsa de sens a vieţii. Omul se loveşte
constant de lipsa de sens a vieţii, fie atunci când
se întoarce la job, pentru care nu are nici o
vocaţie dar care îi asigură afirmarea prin consum,
fie atunci când merge acasă, unde nu se află un
suflet pereche, ci un bun “provider”.
8. De ce consumerism?
• Pentru că a rămas singura certitudine după abandonarea
valorilor tradiţionale: dreptatea, cele 10 porunci, credinţa.
• O societate deschisă nu constrânge omul decât într-un
singur fel: să-şi aleagă singur sensul vieţii. Nimic de
natură spirituală nu se mai moşteneşte căci asta ar
însemna să renunţăm la liberul arbitru.
• Valorile materiale vor fi alese de către majoritate pentru
că ele sunt primul pas către conservarea vieţii.
• Totuşi, după ce conservarea a fost realizată cu succes,
majoritatea continuă să se focalizeze asupra valorilor
materiale, în dauna spiritului şi în favoarea marilor
producători de bunuri, care ne influenţează percepţia
propriilor necesităţi, generând nevoi artificiale, cum ar fi
nevoia de a deţine un automobil mai performant sau o
vilă cu o picină mai mare.
• A avea bani reprezintă garantul supravieţuirii şi al
evoluţiei. A avea bani însă nu reprezintă garantul fericirii.
Abia după ce descoperim lipsa de sens ascunsă în
spatele faţadelor şi a carcaselor frumos zugrăvite, ne
dăm seama că a avea bani ar putea reprezenta şi cel mai
mare blestem care ne-a ajuns din urmă.
9. Soluţia?
• A transforma eforturile tale din
eforturi pentru “mine” în eforturi
pentru “noi”, este esenţa şi
cheia creşterii noastre
spirituale ca oameni şi ca
specie.
