1. Iunie 2013
Cuvântul
vieţii

2. «Dacă suportaţi suferinţa, deşi faceţi binele, aceasta este
un har înaintea lui Dumnezeu» (1 Pt 2,20).

3. Apostolul Petru ilustrează
comunităţilor sale spiritul genuin
al Evangheliei în aplicaţiile sale
concrete, cu o referire specială
la condiţia şi la starea de viaţă
la care aparţine fiecare.

4. Aici se adresează sclavilor care s-au convertit la credinţă şi
cărora li se întâmpla, la fel ca tututuror sclavilor în societatea
de atunci, să sufere neînţelegeri şi maltratări cu totul nedrepte.

5. Prin extensie, aceste cuvinte sunt adresate tuturor
persoanelor care, în orice timp şi loc, se află în situaţia să
sufere neînţelegeri şi nedreptăţi din partea semenilor lor, fie
ei superiori sau egali.

6. «Dacă suportaţi suferinţa, deşi faceţi binele, aceasta este
un har înaintea lui Dumnezeu»

7. Acestor persoane, apostolul le recomandă să nu cedeze
reacţiei instinctive, care ar putea să apară în aceste situaţii,
ci să imite comportamentul lui Isus.

8. Îi îndeamnă, din contra, să răspundă cu iubirea, văzând şi în
aceste dificultăţi şi neînţelegeri un har, adică o ocazie permisă
de Dumnezeu, pentru a da dovadă de adevărat spirit creştin.

9. În felul acesta, dincolo de toate, vor putea să-l ducă la Cristos
şi pe celălalt, care nu-i înţeleg.

10. «Dacă suportaţi suferinţa, deşi faceţi binele, aceasta este
un har înaintea lui Dumnezeu»

11. Sunt unii care, pornind de la aceste cuvinte sau de la altele
asemănătoare, ar vrea să acuze creştinismul că favorizează o
supunere excesivă, care ar adormi conştiinţele, făcându-le mai
puţin active în lupta împotriva nedreptăţilor.

12. Dar nu este aşa. Dacă Isus ne cere să-i iubim chiar şi pe cei
care nu ne înţeleg şi ne maltratează, o face nu pentru că vrea
să ne facă insensibili la nedreptăţi, dimpotrivă!

13. O face pentru că vrea să ne înveţe cum să construim o
societate cu adevărat dreaptă. O putem face răspândind spiritul
adevăratei iubiri, începând noi să iubim primii.

14. «Dacă suportaţi suferinţa, deşi faceţi binele, aceasta este
un har înaintea lui Dumnezeu»

15. Cum să trăim, atunci, Cuvântul vieţii din această lună?

16. Modalităţile în care şi noi, astăzi, putem fi neînţeleşi, sunt
multe. De la lipsa de delicateţe şi gesturi de mojicie, la
judecăţile răutăcioase, la nerecunoştinţe, la ofense, la
adevărate nedreptăţi.

17. Ei bine: chiar şi în aceste ocazii, noi trebuie să dăm mărturie
despre iubirea pe care Isus a adus-o pe pământ faţă de toţi, deci
şi faţă de cel care ne tratează rău.

18. Cuvântul din această lună vrea ca, până şi în legitima apărare a
dreptăţii şi a adevărului, să nu uităm niciodată că prima
noastră datorie, ca şi creştini, este să-l iubim pe celălalt,
adică să avem faţă de el acea atitudine nouă, formată din
înţelegere, din bunătate şi din milostivire, pe care Isus a avut-
o faţă de noi.

19. În felul acesta şi în apărarea motivaţiilor noastre,
nu vom rupe niciodată raportul, nu vom ceda
niciodată ispitei resentimentului sau al răzbunării.

20. Şi făcând astfel, ca nişte instrumente ale
iubirii lui Isus, vom fi în stare şi noi să-l
ducem pe aproapele nostru la Dumnezeu.

21. “Cuvântul Vieţii”, publicație lunară a Mișcării Focolarelor.
Text de: Chiara Lubich, scris în 1990
***
Acest comentariu al Cuvântului Vieții este tradus în 96 de limbi și dialecte,
și ajunge la milioane de persoane în toată lumea imprimat,
prin intermediul radioului, televizorului sau via internet.
Pentru mai multe infomații, accesați: www.focolare.org
*
Acest PPS, în diferite limbi, este publicat pe www.santuariosancalogero.org
«Dacă suportaţi suferinţa,
deşi faceţi binele, aceasta
este un har înaintea lui
Dumnezeu»