5. Cum îl poţi ierta pe cel care a distrus o familie, pe cel care a
comis crime de nedescris sau, mai simplu, pe cel care ne-a
atins pe viu în chestiuni personale distrugând cariera noastră
ori trădându-ne încrederea?
6. Prima mişcare instinctivă ar fi răzbunarea, să
răspundem la rău cu rău, dând naştere unei spirale a
urii şi a agresivităţii care duce la sălbăticirea
societăţii.
7. ori să intrerupem orice relaţionare,
să păstrăm ranchiuna şi pica într-un comportament care ne
amărăşte viaţa şi strică legăturile.
8. Cuvântul lui Dumnezeu pătrunde cu putere în situaţiile cele mai
variate de conflict şi propune, fără jumătăţi de măsură, soluţia
cea mai dificilă şi cea mai curajoasă: să iertăm.
9. De această dată, invitaţia ne vine de la un înţelept din poporul
antic al Israelului, Ben Sirah, care ne arată absurditatea
întrebării legată de iertare, adresată lui Dumnezeu de către o
persoană care la rândul ei nu ştie să ierte.
10. «Cui (Dumnezeu) îi iartă
păcatele? - citim într-un
text antic al tradiţiei
ebraice – Celui care ştie
să ierte la rândul său».
11. Este de fapt tocmai ceea ce Isus ne-a învăţat la rândul său în
rugăciunea pe care i-o adresăm Tatălui: «Tată… iartă-ne nouă
păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri!»
12. Şi noi greşim, şi de fiecare dată
am vrea să fim iertaţi!
13. Implorăm şi sperăm că ne va fi acordată din nou
posibilitatea de a reîncepe,
că vor avea din nou încredere în noi.
14. Dacă aşa este pentru noi, nu ar trebui să fie la fel şi pentru
ceilalţi?
Nu ar trebui să îl iubim pe aproapele ca pe noi înşine?
15. Chiara Lubich, care
continuă să ne
însoţească în
pătrunderea
Cuvântului,
comentează astfel
invitaţia la iertare:
aceasta “nu înseamnă
uitare care adesea te
face să nu mai vrei să
priveşti realitatea în
faţă.
16. Iertarea nu înseamnă slăbiciune, adică să nu ţii cont de o
nedreptate din cauza temerii în faţa celui mai puternic care a
comis-o.
17. Iertarea nu înseamnă să afirmi că este lipsit de importanţă
ceea ce este grav, sau bine ceea ce este rău.
19. Iertarea este un act de voinţă şi de luciditate, deci de
libertate, care constă în a-l primi pe aproapele aşa cum este,
în ciuda răului pe care ni l-a făcut, după cum Dumnezeu ne
primeşte pe noi, păcătoşii, în ciuda defectelor noastre.
20. Iertarea constă în
a nu răspunde cu o
nedreptate la o
nedreptate, ci a
împlini ceea ce
spune Paul: “Să nu
te laşi învins de
rău, ci învinge răul
cu binele”.
21. Iertarea constă în a deschide celui care îţi face o nedreptate
posibilitatea unei noi legături cu tine, o posibilitate pentru el şi
pentru tine de a reîncepe viaţa, de a avea un viitor în care răul să
nu aibă ultimul cuvânt.
22. Cuvântul lui Dumnezeu ne va ajuta să rezistăm la ispita de a
răspunde cu acelaşi ton, de a întoarce imediat răul. Ne va ajuta
să vedem cine ne este “duşman” cu ochi noi, recunoscând în el un
frate, chiar dacă un frate rău, care are nevoie de cineva care
să-l iubească şi care să-l ajute să se schimbe. Va fi
“răzbunarea noastră de iubire”.
23. «Îmi vei spune:
“Dar este foarte
greu” – continuă
Chiara în
comentariul ei –.
Se înţelege. Însă
aici se ascunde
frumuseţea
creştinismului.
24. Nu faci parte în zadar dintre urmaşii unui Dumnezeu care,
murind pe cruce, i-a cerut Tatălui să-i ierte pe cei care i-
au provocat moartea.
25. Curaj. Să începi o astfel de viaţă. Te asigur că vei
experimenta o pace niciodată încercată şi o bucurie
necunoscută încă».
26. Testo di Padre Fabio Ciardi OMI
Grafica Anna Lollo in collaborazione con don Placido D’Omina (Sicilia, Italia)
* * *
Il commento alla Parola di Vita è tradotto ogni mese in 96 lingue e idiomi,
e raggiunge vari milioni di persone in tutto il mondo
tramite stampa, radio, TV e via internet.
Per informazioni www.focolare.org
•
Questo PPS, in diverse lingue, è pubblicato su www.santuariosancalogero.org