1. CUVÂNTUL
VIEŢII
Februarie
2013

2. «Noi ştim că am trecut de la moarte la viaţă pentru
că îi iubim pe fraţi»
(1 In 3,14).

3. Ioan scrie
comunităţilor
creştine întemeiate
de el într-un
moment de mare
dificultate.

4. Începeau să apară ereziile şi învăţăturile false cu privire la
credinţă şi morală şi apoi era un mediu păgân, dur şi ostil
spiritului evangheliei în care trebuiau să trăiască creştinii.

5. Vrând să-i ajute pe ai săi, apostolul le indică remediul
radical: să-i iubească pe fraţi, să trăiască porunca
iubirii primită chiar de la început în care el vede
rezumate toate poruncile.

6. Făcând astfel, ei vor
cunoaşte ce este
„viaţa”, adică vor fi tot
mai mult introduşi în
unirea cu Dumnezeu, îl
vor experimenta pe
Dumnezeu-Iubire. Şi
făcând experienţa
aceasta, vor fi întăriţi
în credinţă şi vor putea
ţine piept tuturor
atacurilor, mai ales în
timp de criză.

7. «Noi ştim că am trecut de la moarte la viaţă pentru
că îi iubim pe fraţi»

8. «Noi ştim....».
Apostolul se referă la
o cunoaştere care
vine din experienţă. E
ca şi cum ar fi spus:
noi am încercat, l-am
atins cu mâna.

9. Este experienţa pe care
creştinii evanghelizaţi de
el au făcut-o la începutul
convertirii lor, şi anume
că atunci când punem în
practică poruncile lui
Dumnezeu, îndeosebi
porunca iubirii faţă de
fraţi, intrăm în însăşi
viaţa lui Dumnezeu.

10. Dar creştinii de azi cunosc această experienţă? Ei ştiu,
cu siguranţă, că poruncile Domnului au o finalitate
practică. În continuu Isus insistă că nu este de ajuns să
asculţi, ci trebuie să pui în practică Cuvântul lui
Dumnezeu (cf Mt 5,19; 7,21; 7,26).

11. În schimb, ceea ce nu este
scontat pentru majoritatea
dintre ei – fie pentru că nu
ştiu, sau pentru că au despre
ea o cunoaştere pur
teoretică, adică nu au
experimentat-o – este acest
aspect minunat al vieţii
creştine scos aici în lumină de
către apostolul Ioan şi anume
că atunci când noi trăim
porunca iubirii, Dumnezeu ne
ia în posesie şi semn
inconfundabil al acestui fapt
este acea viaţă, acea pace,
acea bucurie pe care el ne
face să le gustăm încă de pe
acest pământ.

12. Atunci totul se luminează, totul devine armonios.
Nu mai există ruptură între credinţă şi viaţă.
Credinţa devine acea forţă care pătrunde şi uneşte
între ele toate acţiunile noastre.

13. «Noi ştim că am trecut de la moarte la viaţă pentru
că îi iubim pe fraţi»

14. Acest Cuvânt al vieţii ne spune că iubirea aproapelui
este calea regală care ne duce la Dumnezeu.

15. Dat fiind faptul că toţi suntem fiii săi, nimic nu-i este
lui mai drag decât iubirea faţă de aproapele. Noi nu-i
putem face o bucurie mai mare decât aceea pe care
i-o producem atunci când îi iubim pe fraţii noştri.

16. Iar iubirea frăţească, deoarece ne produce unirea
cu Dumnezeu, este un izvor inepuizabil de lumină
interioară, este izvor de viaţă, de rodnicie
spirituală, de reînnoire continuă.

17. Împiedică formarea în poporul creştin a cangrenei ,
a sclerozei, a stagnării; într-un cuvânt
„ne face să trecem de la moarte la viaţă”.

18. În schimb, când lipseşte iubirea, totul se usucă şi
moare. Şi se înţeleg atunci anumite simptome atât de
răspândite în lumea în care trăim: lipsa de entuziasm,
de idealuri, mediocritatea, plictiseala, dorinţa de a
evada, pierderea valorilor, etc.

19. «Noi ştim că am trecut de la moarte la viaţă pentru
că îi iubim pe fraţi»

20. Fraţii despre care
vorbeşte aici apostolul,
sunt îndeosebi membrii
comunităţilor din care
facem parte. Dacă este
adevărat că trebuie să-i
iubim pe toţi oamenii,
este la fel de adevărat
că această iubire a
noastră trebuie să
înceapă de la cei care în
mod obişnuit trăiesc cu
noi, ca să se extindă
apoi la toată omenirea.

21. Trebuie, aşadar, să ne gândim înainte de toate la rudele
noastre, la colegii de muncă, la membrii parohiei, ai
asociaţiei sau ai comunităţii religioase de care aparţinem.

22. Iubirea faţă de fraţi nu ar fi autentică şi bine
orânduită dacă nu ar porni de aici. Oriunde ne-am afla,
suntem chemaţi să construim familia fiilor lui Dumnezeu.

23. «Noi ştim că am trecut de la moarte la viaţă pentru
că îi iubim pe fraţi»

24. Acest Cuvânt al vieţii ne deschide perspective
imense. El ne împinge în aventura divină a iubirii
creştine care are ieşiri imprevizibile.

25. În primul rând ne aminteşte că unei lumi cum e a noastră, în
care este teoretizată lupta, legea celui mai puternic, a celui
mai viclean, a celui mai lipsit de prejudecăţi şi unde uneori
totul pare paralizat de materialism şi de egoism, răspunsul pe
care trebuie să-l dăm este iubirea faţă de aproapele.

26. Acesta este medicamentul
care o poate vindeca.
Într-adevăr, atunci când
trăim porunca iubirii, nu
doar viaţa noastră este
tonificată, ci totul în jurul
nostru resimte; este ca un
val de căldură divină care
iradiază şi se propagă,
pătrunzând relaţiile dintre
persoane, dintre grupuri şi
transformând încetul cu
încetul societatea.

27. Atunci să ne hotărâm. Fraţi de iubit în numele lui Isus avem cu
toţii, avem întotdeauna. Să rămânem fideli acestei iubiri. Să-i
ajutăm pe mulţi alţii să-i fie fideli. Vom cunoaşte în sufletul
nostru ce înseamnă unirea cu Dumnezeu. Credinţa se va
reînsufleţi, îndoielile vor dispare, nu vom mai şti ce este
plictiseala. Viaţa va fi plină, plină.

28. «Noi ştim că am
trecut de la moarte
la viaţă pentru că îi
iubim pe fraţi»
“Cuvântul Vieţii”, publicație lunară a Mișcării Focolarelor.
Text de: Chiara Lubich, scris în 1958/8
Acest comentariu al Cuvântului Vieții este tradus în 96 de limbi și dialecte,
și ajunge la milioane de persoane în toată lumea imprimat,
prin intermediul radioului, televizorului sau via internet.
Pentru mai multe infomații, accesați: www.focolare.org
Acest PPS, în diferite limbi, este publicat pe www.santuariosancalogero.org