Documentul subliniază importanța bunăvoinței, înțelegerii și iertării în relațiile interumane, promovând o societate mai unită și solidară. Exemplul personal al unei mame care își oferă ajutorul unei familii care și-a rănit fiica demonstrează cum iubirea și iertarea pot reînnoi relațiile. Mesajul central este să trăim zi de zi conform principiilor lui Cristos, manifestând iubirea prin acțiuni concrete.

1. Cuvântul
vieţii
Noiembrie 2013

2. «Fiţi buni unii faţă
de alţii, înţelegători,
iertându-vă unii pe
alţii, aşa cum şi
Dumnezeu v-a iertat
în Cristos»

3. Acest program de viaţă este concret şi esenţial. Ar fi de
ajuns el singur, ca să creeze o societate diferită de cea
actuală, mai fraternă, mai solidară.

4. El este extras dintr-un proiect amplu propus creştinilor din
Asia Minoră.În acele comunităţi s-a ajuns la „pacea” dintre
iudei şi păgâni, cele două popoare reprezentative ale omenirii
despărţite până atunci.

5. Unitatea dăruită de
Cristos trebuie mereu
reînsufleţită şi tradusă
în comportamente sociale
concrete, inspirate în
totalitate de iubirea
reciprocă. De aici derivă
indicaţiile despre felul
cum trebuie să fie
relaţiile dintre noi.

6. «Fiţi buni unii faţă
de alţii, înţelegători,
iertându-vă unii pe
alţii, aşa cum şi
Dumnezeu v-a iertat
în Cristos».

7. Bunăvoinţă: a vrea binele
celuilalt. Înseamnă „a te face
una” cu el, a te apropia de el
fiind goliţi complet de noi
înşine, de interesele noastre,
de ideile noastre, de atâtea
prejudecăţi care ne
înceţoşează privirea, pentru a
lua asupra noastră greutăţile
sale, nevoile sale, suferinţele
sale, pentru a împărtăşi
bucuriile sale.

8. Înseamnă să intrăm în inima celor de care ne apropiem, ca să
înţelegem mentalitatea lor, cultura lor, tradiţiile lor şi a le face,
într-un fel, ale noastre; ca să înţelegem într-adevăr ce anume au
nevoie şi ca să descoperim acele valori pe care Dumnezeu le-a
semănat în inima oricărei persoane.

9. Într-un cuvânt: să trăim pentru cel de lângă noi.

10. Înţelegere: a-l primi pe celălalt aşa cum este, nu cum am vrea să fie,
cu un caracter diferit, cu ideile noastre politice, cu convingerile
noastre religioase şi fără acele defecte sau acele moduri de a acţiona
care ne irită atât de mult.

11. Nu, trebuie să ne dilatăm inima şi să o facem capabilă
să-i primească pe toţi, în diversitatea lor, cu limitele
şi mizeriile lor.

12. Iertare: să-l vedem pe celălalt mereu nou. Chiar şi în
locurile cele mai frumoase şi senine, în familie, la şcoală,
la muncă, nu lipsesc niciodată momente de frecuşuri,
divergenţe, ciocniri.

13. Se ajunge să nu ne mai vorbim, să evităm să ne
mai întâlnim, ca să nu mai vorbim despre clipele
când se înrădăcinează în inimă ura adevărată faţă
de cel care nu gândeşte la fel ca noi.

14. Datoria cea mai mare este să căutăm să vedem în fiecare zi
fratele sau sora ca şi cum ar fi noi, foarte noi, fără a ne
reaminti măcar un pic de ofensele primite, ci acoperind totul
cu iubire, cu o amnistie completă din partea inimii noastre,
imitându-l pe Dumnezeu care iartă şi uită.

15. Apoi pacea adevărată, şi unitatea se realizează atunci când
bunăvoinţa, înţelegerea şi iertarea sunt trăite nu doar de către o
singură persoană, ci împreună, în reciprocitate.

16. Şi aşa cum dintr-o sobă aprinsă, din când în când, trebuie să
scuturi jarul pentru ca cenuşa să nu-l acopere, tot la fel este
necesar, din când în când, să reînsufleţim în mod serios iubirea
reciprocă, să reînvigorăm relaţiile cu toţi, ca să nu fie acoperite
de cenuşa indiferenţei, a apatiei, a egoismului.

17. «Fiţi buni unii faţă
de alţii, înţelegători,
iertându-vă unii pe
alţii, aşa cum şi
Dumnezeu v-a iertat
în Cristos».

18. Aceste atitudini
cer să fie puse în
practică, în
acţiuni concrete.

19. Isus însuşi a demonstrat ce este iubirea atunci când a vindecat
bolnavii, când a săturat foamea mulţimii, când a înviat morţii,
când a spălat picioarele discipolilor. Fapte, fapte: aceasta
înseamnă să iubeşti.

20. Îmi amintesc de o mamă de
familie africană: a trebuit să
sufere pierderea unui ochi al
propriei copile Rosangela,
victima unui băieţel agresiv,
care a rănit-o cu o trestie şi
continua să-şi bată joc de ea.

21. Niciunul dintre părinţii băiatului nu şi-a cerut scuze.
Tăcerea, lipsa de relaţie cu acea familie o amărau.
„Fii mulţumită – spunea Rosangela care iertase – sunt
norocoasă, pot să văd cu celălalt ochi!”

22. „Într-o dimineaţă – povesteşte mama Rosangelei – mama acelui băieţel
trimite să mă cheme pentru că se simte rău. Prima mea reacţie este:
- Uite, acum vine să-mi ceară ajutor mie, cu atâţia alţi vecini de
casă, tocmai mie, după ceea ce ne-a făcut fiul ei!...

23. Dar imediat îmi amintesc că iubirea nu are bariere. Alerg acasă
la ea. Ea îmi deschide uşa şi leşină în braţele mele. O însoţesc la
spital şi îi stau alături până când medicii vin să o îngrijească.

24. După o săptămână, ieşită din spital, vine acasă la mine ca să-mi
mulţumească. O primesc din toată inima. Am reuşit să o iert. Acum
relaţia s-a restabilit, ba mai mult, a început cu totul nouă”.

25. Şi ziua noastră se poate umple de servicii concrete, umile
şi inteligente, expresie a iubirii noastre. Vom vedea
crescând în jurul nostru fraternitatea şi pacea.

26. «Fiţi buni unii faţă de alţii,
înţelegători, iertându-vă unii
pe alţii, aşa cum şi Dumnezeu
v-a iertat în Cristos»
Text de Chiara Lubich, publicat în Città Nuova, 2006/14, pag. 9
* * *
Acest comentariu al Cuvântului Vieții este tradus în 96 de limbi și dialecte,
și ajunge la milioane de persoane în toată lumea imprimat,
prin intermediul radioului, televizorului sau via internet.
Pentru mai multe infomații, accesați: www.focolare.org
Acest PPS, în diferite limbi, este publicat pe www.santuariosancalogero.org