Cotul tenismenului

1. Masterand: Kerekes Csenge
Coord: Dr. Pop Simona
Dr. Marcu Florin
Universitatea din Oradea
Facultatea de Medicină și Farmacie
Specializare: Managementul afecțiunilor aparatului locomotor

2. GENERALITĂȚI
Epicondilita laterală,
cunoscută și sub
denumirea de "cotul
tenismenului" este o
afecțiune dureroasă a
cotului cauzată de
suprasolicitare.
Este caracterizată de inflamația
dureroasă a structurilor care
sunt implicate în articulația
cotului: tendoane, mușchi,
bursa, epicondil, periostul și a
țesuturilor înconjurătoare.

3. FIZIOPATOLOGIE
 Apare în urma microtraumatismelor și a
suprasolicitării îndelungate a mușchilor extensori.
 Tendoanele afectate sunt:
1. tendonul mușchiului scurt
extensor radial
2. tendonul mușchiului extensor
comun al degetelor

4. CAUZE ȘI FACTORI DE RISC
 SUPRASOLICITAREA
 Mușchiul scurt extensor radial devine slăbit în urma
suprasolicitării – prin urmare apar rupturi microscopice
în tendonul mușchiului la locul de inserție pe epicondilul
lateral. Acesta conduce spre inflamație și durere.
 ACTIVITATEA
 Nu numai atleții dezvoltă epicondilita laterală – pictorii,
instalatorii, dulgherii, mecanicii auto, bucătarii,
violoniștii, medicii chirurgi, gospodinele, secretarele
sunt, de asemenea, predispuși.
 VÂRSTA
 Între 30-50 ani cel mai frecvent, dar se poate dezvolta la
orice vârstă dacă sunt prezenți factorii de risc.

5. SIMPTOMATOLOGIE
 Simptomele apar treptat – durerea este la început
suportabilă și se accentuează încet-încet în câteva
săptămâni sau luni.
 Membrul dominant este de regulă cel mai afectat.
 Semnele și simptomele
generale includ:
 Durerea sau senzația de
arsură în exteriorul cotului
 Imposibilitatea de a strânge
pumnul

6.  Durerea și sensibilitatea apare la nivelul cotului, pe
partea laterală, dar se poate extinde de-a lungul
antebrațului și la nivelul mâinii, de asemenea.
 Durerea se agravează când indivizii își utilizează
mână, în special la mișcările de răsucire, sau
mișcările repetitive de extindere și apucare a unui
obiect.
 Persoanele mai pot experimenta:
 Durere la flexia cotului
 Durere la scris, la ținerea stiloului
 Durere la mișcările de răsucire: deschiderea borcanului
sau rotirea mânerului de la ușă
 Durere și rigiditate la extensia totală a brațului

7. DIAGNOSTICUL EPICONDILITEI LATERALE
 Examen fizic
 Palparea: sensibilitatea maximă este resimțită la 1-2 cm
față de originea mușchilor inserați pe epicondil.
 Testul Cozen: flexia pasivă a încheieturii și extensia
contra rezistență a acesteia.
 Teste paraclinice
 Radiografia - contribuie la eliminarea suspiciunii de
artrită a cotului.
 RMN - în cazul în care se consideră că simptomele sunt
specifice unei afecțiuni cervicale.
 Electromiografia (EMG) - pentru a elimina suspiciunea
unei compresii a nervilor.

8. OBIECTIVELE TRATAMENTULUI EPICONDILITEI
LATERALE
 Ameliorarea și eliminarea durerii
 Prevenirea și combaterea inflamației locale
 Creșterea mobilității articulare
 Îmbunătățirea tonusului musculaturii flexoare,
extensoare, pronatoare și supinatoare
 Îmbunătățirea circulației sanguine și a
troficității locale
 Stimularea regenerării tisulare
 Creșterea forței musculare și a rezistenței
 Prevenirea aderențelor articulare
 Revenirea rapidă la activitățile cotidiene

9. MIJLOACE DE RECUPERARE
 Tratamentul medicamentos
 Electroterapie
 Termoterapie
 Masoterapie
 Kinetoterapie
 Educația pacienților

10. TRATAMENTUL MEDICAMENTOS
 SCOP:
 Ameliorarea durerii
 Scăderea inflamației
 Doar medicația nu va vindeca
epicondilita!
 Se recomandă:
 AINs
 utilizarea limitată corticosterozilor
(administrarea lor prelungită
duce la slăbirea țesuturilor).
 infiltrațiile cu plasmă îmbogățită
cu trombocite

11. ELECTROTERAPIA
 Efecte:
Antialgic, miorelaxant,
decontracturant, antiinflamator.
 Se poate folosi:
 TENS-ul – stimulează producția de
endorfine, având efect antialgic
 Ultrasunetul
 îmbunătățește circulația
 reduce durerea
 grăbește vindecarea
 Curenții interferențiali – rol analgezic, antiinflamator

12. TRATAMENT - FAZA I – ACUTĂ
 Obiective:
 Scăderea inflamației și a durerii
 Promovarea vindecării tisulare
 Încetinirea atrofiei musculare
În această fază acută a leziunii, se
urmărește principiul PRICE!
P = Protection
R = Rest
I = Ice
C = Compression
E = Elevation

13. • Protecție
• se referă la evitarea traumatismelor și
încărcării cotului cu greutăți suplimentare
• Se pot utiliza bandaje elastice care au
rolul de a atenua șocurile
• Repaus
 constă în evitarea suprasolicitării, nu în
absența activității!!!
 trebuie evitate activitățile care agravează
simptomatologia.
 Repausul absolut trebuie evitat pentru că
favorizează atrofia musculară,
decondiționarea și scade circulația
sangvină în regiunea respectivă, fapt
dăunător în procesul de vindecare.

14. • Gheață – este recomandat atâta timp cât inflamația este prezentă.
Gheața scade inflamația și ajută la ameliorarea durerii și a
spasmelor.
• Compresiunea și elevația – pentru reducerea inflamației și
favorizarea circulației de întoarcere. Compresiunea se poate face
cu ajutorul unui bandaj elastic, iar elevația se face cu ajutorul
pernelor așezate sub membrul superior pentru a ridica aceasta
deasupra nivelului inimii.

15. TRATAMENT – FAZA II
 Obiective:
 Îmbunătățirea flexibilității
 Ameliorarea mobilității articulare
 Creșterea forței și rezistenței musculare
1. Stretching:
 Se fac exerciții de stretching incluzând flexia articulației
radiocarpiene și extensia.
 Întinderile se vor menține pentru 20-30 de secunde și repetate
de 5-10 ori cel puțin de două ori pe zi.
 Se evită întinderile puternice – nu se face stretchingul până la
punctul de durere care reproduce simptomatologia.

16. 2. Ameliorarea mobilității articulare
După stretching, se trece la efectuarea
unor exerciții simple:
• Exerciții de supinație și pronație cu
cotul flectat fără greutate.
• Exerciții de supinație și pronație cu o
greutate ușoară.
• Exerciții de flexie - extensie a
încheieturii cu o greutate ușoară.
• Exerciții de flexie a cotului până ce
mâna atinge umărul și revenire cu
extinderea acestuia.

17. 3. Creșterea forței și rezistenței musculare
Exerciții cu banda
elastică
Exerciții de flexie și
extensie cu
greutăți moderate
Exerciții de
supinație și
pronație

18. Exerciții de deviație
ulnară și radială
Exerciții cu mingea de stres
sau o bandă elastică subțire

19. TERMOTERAPIA
 Aplicații de căldură înainte de
gimnastica medicală
 Doar după ce s-a combătut inflamația
 efect vasodilatator, analgezic
 îmbunătățeste extensibilitatea mușchilor
și a țesuturilor conective facilitând
întinderile lor
 Aplicații de rece (gheață) după
gimnastică
 Efect vasoconstrictor, analgezic
 Reduce inflamația
 Relaxează musculatura

20. MASOTERAPIA
Fricțiuni transversale profunde
Terapia de eliberare a țesuturilor
moi
 Îmbunătățirea circulației
 Decontracturant
 Diminuarea durerii
 Îmbunătățirea flexibilității

21. EDUCAȚIA PACIENȚILOR
 În cazul practicării tenisului:
 respectarea încălzirii ce precedă
exercițiul fizic
 utilizarea unor rachete cu mânere
adaptate forței și mâinii fiecărui
jucător
 inițierea trebuie efectuată sub
îndrumarea unor buni antrenori
pentru evitarea erorilor tehnice sau a
gesturilor neadecvate
 În cazul utilizării calculatorului:
 Mouse, scaun și tastatură
ergonomică
 Se fac pauze de 5 minute din oră în
oră pentru efectuarea unor exerciții
de streching

22. BIBLIOGRAFIE
 http://www.nhs.uk/Conditions/Tennis-
elbow/Pages/Symptoms.aspx
 http://www.nismat.org/patients/injury-evaluation-
treatment/other-upper-body/tennis-elbow-lateral-and-
medial-epicondylitis
 http://www.sportsinjuryclinic.net/sport-injuries/elbow-
pain/tennis-elbow/rehabilitation-of-tennis-elbow
 http://www.nirschl.com/pdf/tennis-elbow-rehab.pdf
 http://www.hughston.com/hha/a.seven.htm
 http://www.fultonmassagetherapy.com/?p=379