Apa Universul Vietii

1. Apa-Universul Vieţii Moraru Eugen, clasa a X a A Grup Şcolar C.C.F Feteşti, jud. Ialomiţa

2. APA - UNIVERSUL VIETII Până nu demult se credea că apă există numai pe planeta noastră. Cercetările recente au demonstrat, prin metoda spectroscopiei, prezenţa indubitabilă a apei în univers, atât în formă gazoasă (vapori), cât şi în formă solidă (gheaţă). Apa moleculară apare în norii circumstelari şi interstelari şi este un constituent important al cozii unor comete (de exemplu Halley ). De asemenea, apare la suprafaţa stelelor mai puţin fierbinţi (“giganţi roşii”), unde sunt întrunite cerinţele speciale pentru existenţa moleculei de apă ( presiune ridicată, temperatură relativ joasă şi radiaţie ultravioletă redusă). În sistemul nostru solar, planeta Marte are, în calotele polare, mari cantităţi de apă, iar relieful tipic pentru foste albii de râu indică existenţa unei perioade cu apă lichidă. Pe Venus , procentul ridicat de deuteriu atmosferic a permis afirmarea existenţei, în trecut, a apei. Sateliţii marilor planete de la periferia sistemului solar au şi ei apă (solidă), Mirinda (satelit al lui Uranus ) fiind constituit aproape exclusiv din gheaţă. Astfel, găsirea apei pe alte planete, care părea cândva un mit, este astăzi obiect de cercetare febrilă.

5. Apa privita de aproape După ce am văzut câtă apă există pe Terra, cum e repartizată şi cum circulă la nivel global, e timpul să privim apa mai de aproape, începând chiar de la nivel de moleculă, pentru a înţelege apoi caracterele ei speciale fizice şi chimice, care stau la baza rolului biologic atât de deosebit al apei. Apa este o substanţă chimică, cu formula chimică H2O. Mult timp s-a crezut că apa este o substanţă primară ce nu poate fi descompusă în elemente; abia în 1781 Cavendish a infirmat această teorie, sintetizând artifical apă din oxigen şi hidrogen, iar Lavoisier a descompus apa în cele două gaze componente, trecând vaporii de apă printr-un tub incandescent. Apa este o moleculă formată din doi atomi de hidrogen şi un atom de oxigen. Ca raport volumic avem 2:1 dar ca procent masic în apă este 11,11 % hidrogen şi 88,89 % oxigen. Cei doi atomi de hidrogen sunt legaţi de oxigen prin legături polare covalente. Polaritatea permite ca moleculele să se lege între ele prin legături tip punte de hidrogen. DIstanţa între atomul de oxigen şi cel de hidrogen este de 0,096 nanometri. Cei doi nuclei de hidrogen stau faţă de oxigen sub un unghi de 104,50, astfel că molecula are o formă triunghiulară. Masa moleculară relativă a apei este 18, mai exact 18,01534. Energia de ionizare a moleculuei de apă este 12, 63 eV (electronvolţi). Un gram de apă pură conţine 10-7 grame de ioni H+. Apa are şi în stare lichidă un caracter parţial ordonat, formând asociaţii efemere în care o moleculă poate fi înconjurată de până la 6 alte molecule, formând efemere octaedre deformate. Densitatea maximă (1000 kg / m3) este la 40C (mai exact la 3,980C). La presiune atmosferică normală, apa fierbe la 1000C şi îngheaţă la 00C. Tensiunea superficială a apei este foarte mare. Capacitatea calorică e de 4,1781 kJ/kg/K la 200C iar căldura specifică de topire 333,3 kJ/kg şi de evaporare 2257 kJ/kg.