Documentul analizează dinamicile apelor oceanice, inclusiv clasificarea valurilor, mareelor și curenților oceanici. Se discută cum încălzirea globală afectează circulația apelor și consecințele acesteia asupra mediului, precum topirea calotelor polare și scăderea pH-ului apelor marine. Concluziile subliniază importanța acestor fenomene în navigație și în dezvoltarea economică a porturilor.

1. Universitatea de Vest
Facultatea Chimie ,Biologie şi Geografie
Departamentul de Geografie
Specializarea Geografia Turismului
Dinamica apelor oceanice
Student: Costas Manu
Asistent drd. Florina Ardelean
Specializarea: Geografia Turismului
Timișoara, 2012

2. Cuprins
1.Introducere
2.Caracteristici ale bazinelor oceanice
3.Clasificarea
• Valurilor
• Mareelor
• Curenților oceanici
4. Cum afectează incălzirea globală dinamica apelor oceanice?
5.Concluzii
6.Bibliografie

3. Introducere
Apa mărilor şi oceanelor este întotdeauna în mişcare din cauza
vântului, a erupțiilor vulcanice sau a cutremurelor de pământ, din
cauza atracției aştrilor apropiați sau din cauza densității şi
temperaturii apei.

4. Caracteristici ale bazinelor oceanice
Bazinele oceanice ocupă depresiunile mari,
create de factorii tectonici, şi constituie mai mult de
70% din suprafaţa Pământului.
Oceanul Planetar este alcătuit din cinci bazine
oceanice, care, la rândul lor, se compun dintr-un
bazin oceanic propiu zis şi o serie de bazine.
Pe Terra exista 5 oceane:
- Oceanul Pacific - 70 milioane km²
- Oceanul Atlantic - 41 milioane km²;
- Oceanul Indian - 28,4 milioane km²;
- Oceanul Antarctic - 20,327 milioane km²;
- Oceanul Arctic - 5,5 milioane km²;
Fig 1. Oceanul Planetar
(http://www.calatorii.haha.ro/oceane.php?oceane=oceane)

5. Dinamica apelor oceanice
Clasificare
În funcție de factorul predominant care actionează, mișcăriile din Oceanul
Planetar se pot grupa in trei categorii:
 Mişcări ondulatorii: valurile și hula;
 Mişcări ritmice : mareele;
 Mişcări de translație marina: curenţii oceanici.

6.  Mişcări ondulatorii:
Valurile sunt mișcări produse și întreţinute, în general, de acţiunea
vântului, fiind de obicei de scurtă durată.Cu toate aceastea, ele constituie
cel mai important factor modificator al ţărmurilor.Prin mişcarea lor, valurile
agita foarte des şi puternic stratul superficial al apei.
Majoritatea valurilor se produc prin frecarea dintre vânt şi apã, atunci
când vântul bate deasupra suprafeţei unui ocean. Frecarea pune în
mişcare apa de la suprafaţã. Cu cât mai intens va bate vântul, cu atât mai
înaltã va fi mişcarea în sus şi în jos a valurilor. (Pisota, Hidrologie, 1975)

7. În
•
•
•
funcţie de factorii care contribuie la formarea valurilor, le clasificăm în:
valuri de origine eoliană,
valuri de origine seismică
valuri rezultate din acţiunea altor factori
•
Valurile de origine eoliană

8. • valuri de origine seismică (tsunami)

9. Valurile interioare.
Fig 2.Formarea valurilor
interioare
(http://whatonearth.olehnielsen.
dk/img/internal_waves.jpg)

10.  Mişcări ondulatorii:
Valurile din largul oceanelor poartă, în general, denumirea de hulă, care se
manifestă sub forma unor valuri aproximativ paralele.Ea se menţine pe
suprafaţa oceanului şi după încetarea vântului. Hula poate sã aparã departe
de originea valului.

11. Hula

12.  Mişcări ritmice :
Mareele sunt mişcări de înaintare şi retragere periodică a
apelor spre uscat şi au o perioadă de existență mai lungă decât a
valurilor,respectiv de o jumătate de zi sau chiar o zi.Şi ele
contribuie la evoluţia morfologica a ţărmului.
Mareele sunt efectul unui complex de forţe, de intensităţi şi
direcţii diferite,care acţionează asupra globului terestru, deci şi
asupra hidrosferei.Forţele mareegene sunt, în primul rând, forţa
de atracţie a Lunii şi a Soarelui.
Prin maree (flux şi reflux) se înţelege o oscilaţie periodică a
nivelului mării sau oceanului, în raport cu o poziţie medie, datorită
forţei de atracţie combinate a Lunii şi Soarelui. (Posea, 1999)

13. După ritmul în care se produc, mareele sunt: maree diurne,
maree semidiurne şi maree mixte.
Maree semidiurne
maree diurne
maree mixte

14. Mişcări de translație marina
Curenţii marini sunt mişcări ale maselor de apă oceanice, ce transportă
apa dintr-o zonă într-alta, sub influenţa unor forţe exterioare. Aceste
mişcări mai sunt numite şi mişcări de translaţie.
Curenţii marini se clasifică în funcţie de mai multe criterii :
a) după direcţie şi formă :
- curenţi orizontali – de fund sau de suprafaţă (Bosfor, Dardanele);
- curenţi verticali – ascendenţi sau descendenţi;
- curenţi liniari – îşi păstrează direcţia iniţială;
- curenţi circulari – se deplasează în cerc.

15. Mişcări de translație marina
b) după geneză :
- curenţi de fricţiune (impulsiune)
- curenţi de densitate
- curenţi determinaţi de diferenţe de nivel
- curenţi de maree - Curenţii alternativi - -Curenţii giratorii
c) după temperatură
- curenţi calzi – temperatura peste 25˚C. Apa este de culoare albastru închis.
Aceşti curenţi au salinitate mare şi majoritatea se deplasează de-a lungul
paralelelor;
- curenţi reci - temperatura sub 16˚C. Au culoarea verzuie datorită
planctonului şi se deplasează de-a lungul meridianelor.

16. Mişcări de translație marina
Fig 3. Curentii oceanici
În Oceanul Atlantic :
C. Labrador Golfstream
C. Atlanticului de Nord
C. Floridei
C. Caraibelor C. Antilelor
C. Ecuatorial de Nord C. rece de
compensație
C. Guianelor al Canarelor
C. Ecuatorial contrar
C. Braziliei
C. Vânturilor de vest
În Oceanul Pacific
C. Pacificului de Nord
C. Kuro-Shio
C. Oya-Shio
C. Ecuatorial de Nord C. Californiei
C. Perului
În Oceanul Indian :
C. Musonic
C. Musonic de vară de iarnă
C. Somaliei
C. rece de vară al Somaliei Musonul de NE
C. Australiei de west
C. Madagascar
C. Mozambic

17. Mişcări de translație marina
În Oc. Atlantic, Golfstream este un curent foarte puternic,
cu o salinitate de 36÷37‰, lăţime de 500 km, adâncime
1000 m, fiind un adevărat fluviu în ocean.
Format in Marea Caraibelor, Curentul Golfului - sau Gulf
Stream - are doua mari cai de circulatie. Calea nordica duce
apele calde tropicale pana in partea de nord a Peninsulei
Scandinave. Odata cu racirea progresiva a apelor curentului,
acestea coboara in adancuri datorita diferentelor de densitate
si se reintorc spre sud.
Fig 4.
Golfstream

18. Mişcări de translație marina
În Oc. Pacific, un fenomen neelucidat până acum, şi care
influenţează serios fenomenele hidrometeorologice din zonă,
este fenomenul El-Niñho.
A aparut din Pacificul Tropical, spre sfarsitul anului 1997,
aducand cu el mai multa energie decat un milion de bombe
de tipul celei de la Hirosima ...
El Nino, care afecteaza emisfera sudica, este un ciclu ce
apare la un interval de doi-sapte ani si care dureaza intre
noua luni si doi ani. El Nino provoaca pierderi masive in
agricultura, pescuit si exploatarile forestiere.
Fig 5. - El niño

19. Cum afectează încălzirea globală dinamica apelor oceanice ?
1.Topirea calotelor polare.
Topirea ghețarilor este, de fapt, cel mai
vizibil efect al încălzirii globale.
Încălzirea globală determină creșterea
nivelului mărilor și oceanelor, din cauza
creșterii volumului de apă provenit din
topirea ghețarilor și a calotelor polare.

20. Cum afectează încălzirea globală dinamica apelor oceanice ?
3.Oprirea termosifonului salin (Motorului Termosalin sau GolfStream-ul )
Termosifonul salin reprezintă fenomenul prin care apele din oceane circulă dintro zonă în alta a globului. Datorită acestor mișcări ale apelor, o cantitate mare de
căldură ajunge de la Ecuator în nordul Europei, influențând clima.
Prin topirea calotelor polare, în apele reci din această regiune ajunge o cantitate
mare de apă dulce și rece, cu densitate mai mică decât a apei sărate.
Acest fapt poate conduce la perturbarea circulației curenților reci și calzi ai
Motorului Termosalin. Drept urmare, o cantitate mai mare de apă rece va stagna
lângă coastele nordice determinând o răcire puternică a climei acestora. (Gitay &
Watson, 2006)
Fig 6 GolfStream

21. Cum afectează încălzirea globală dinamica apelor oceanice ?
Una dintre consecinţele grave ale acestui fenomen o constituie scăderea
pH-ului apelor marine şi oceanice. Mările şi oceanele constituie, alături de
plantele verzi, un veritabil consumator de dioxid de carbon. Valurile lor
“înghit” aer atmosferic, iar în acest timp, dioxidul de carbon acidulează apa
în procesul de formare a acidului carbonic. Drept urmare, pH-ul acestor ape
scade, ceea ce se soldează cu dezechilibre ecologice majore, precum
înmulţirea anumitor specii de alge.

22. Concluzii
Concluzii
Valurile imense ale oceanelor poarta cantitati masive de energie;
’Fenomenul mareelor, după cum am văzut, are o
Energia mareelor poate fi utilizata pentru a actiona turbine conectate la generatoare
intensitatea cea mai mare în regiunea țărmurilor
de electricitate.
Faptul că unde mareica înaintează şi se retrage de pe uscatmareicao mare
oceanice,în golfuri şi estuare.Faptul că unde prezintă
importanţă atât din punct de vedere geografic cât şi din punct de vedere economic
înaintează şi se retrage de pe uscat prezintă o mare
importanță refluxului se favorizează pe de o parte , intensificarea navigaţiei
Datorita fluxului şiatât din punct de vedere geografic cât şi
maritime de mare tonaj, pe cursul inferior al râurilor, iar pe altă parte, dezvoltarea
din punct de vedere economic.
unor porturi fluviale din interiorul continentelor şi legarea acestora cu apele oceanice
Hamburg,Rotterdam,Nantes,Rouen,Londra etc )

23. Bibliografie
Pisota, I. (1975). Hidrologie. Bucuresti: Didactica si pedagogica.
Posea, A. (1999). Oceanografie. Bucuresti: Didactica si pedagogica.
Gitay, H., & Watson, R. (2006). Climate Change and Biodiversity.
Webografie
Fig 1 - http://www.calatorii.ha-ha.ro/oceane.php?oceane=oceane
Fig 2. - http://whatonearth.olehnielsen.dk/img/internal_waves.jpg
Fig 3. - http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/6/61/Harta_curen%C5%A3ilor_oceanici.png
Fig 4. - http://en.wikipedia.org/wiki/File:Golfstream.jpg
Fig 5. - http://biophysics.sbg.ac.at/atmo/el-scans/el-nino2.jpg
Fig 6. - http://www.gulfstreamshutdown.com/

24. Daca aveti intrebarii???