1. UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IASI
FACULTATEA DE DREPT
DREPT CIVIL
PARTEA I - DREPTURILE REALE
Lect. univ. dr. DAN CONSTANTIN TUDURACHE
- SUPORT CURS -
Anul II
Semestrul I
2008
3. C U P R I N S
TEMA I – PATRIMONIUL ....................................................................... 3
1. NoŃiunea de patrimoniu ...................................................................... 3
2. Caracterele patrimoniului ................................................................... 4
3. FuncŃiile patrimoniului ....................................................................... 6
4. Teoriile despre patrimoniu ................................................................. 9
TEMA A II-A - POSESIA...................................................................... 12
1. NoŃiunea si elementele posesiei........................................................ 12
2. Dobândirea si pierderea posesiei ...................................................... 14
3. CalităŃile si viciile posesiei............................................................... 16
4. Efectele posesiei ............................................................................... 19
TEMA A III-A - TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI................ 23
DE PROPRIETATE ................................................................................ 23
1. DefiniŃia si conŃinutul dreptului de proprietate ................................ 24
2. Dreptul de proprietate publică.......................................................... 27
3. Moduri de dobândire a dreptului de proprietate de către stat........... 31
4. Regimul juridic al terenurilor si construcŃiilor ................................. 33
1. GeneralităŃi ....................................................................................... 41
2. Proprietatea anulabilă ....................................................................... 41
3. Proprietatea rezolubilă...................................................................... 42
4. Proprietatea comună ........................................................................ 43
TEMA A V-A - DEZMEMBRĂMINTELE DREPTULUI.................... 49
DE PROPRIETATE ................................................................................. 49
1. Dreptul de uzufruct........................................................................... 50
2. Dreptul de uz si de abitaŃie ............................................................... 55
3. Dreptul de servitute .......................................................................... 56
4. Dreptul de superficie ........................................................................ 60
TEMA A VI-A - MODURILE DE DOBÂNDIRE A DREPTULUI...... 62
DE PROPRIETATE ................................................................................. 62
1. NoŃiune, enumerare si clasificare ..................................................... 62
2. ConvenŃia sau contractul .................................................................. 64
3. Uzucapiunea sau prescripŃia achizitivă............................................. 65
4. Accesiunea sau încorporaŃiunea ....................................................... 69
5. Hotărârea judecătorească ................................................................... 72
6. TradiŃiunea........................................................................................ 72
4. 7. OcupaŃiunea...................................................................................... 73
TEMA A VII-A - APĂRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE .... 73
1. GeneralităŃi cu privire la mijloacele de apărare a dreptului de
proprietate............................................................................................. 73
2. AcŃiunea în revendicare .................................................................... 74
3. AcŃiunea în revendicare imobiliară................................................... 75
4. AcŃiunea în revendicare mobiliară.................................................... 76
TEMA A VIII-A - PUBLICITATEA IMOBILIARĂ............................. 78
1. NoŃiunea si obiectivele publicităŃii imobiliare ................................. 78
2. Sistemul registrului de transcripŃiuni si inscripŃiuni......................... 79
3. Sistemul cărŃii funciare potrivit Legii nr. 115/1938 ......................... 80
4. Sistemul cărŃii funciare potrivit Legii nr. 7/1996 ............................. 86
2
5. TEMA I – PATRIMONIUL
1. NoŃiunea de patrimoniu.
2. Caracterele juridice ale patrimoniului.
3. FuncŃiile patrimoniului.
4. Teorii cu privire la patrimoniu.
1. NoŃiunea de patrimoniu
Termenul de patrimoniu poate fi întâlnit în diferite acte normative; de
exemplu, textele Decretului nr. 31/1954 privind persoanele fizice si juridice si ale
O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaŃii si fundaŃii. Astfel, printre condiŃiile de fond
sau elementele constitutive ale oricărei persoane juridice, dispoziŃiile art. 26 lit. e) din
Decretul nr. 31/1954 prevăd constituirea sau existenŃa unui „patrimoniu propriu si
autonom”, iar prevederile art. 6 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 26/2000 prevăd
necesitatea existenŃei unui „patrimoniu iniŃial al asociaŃiei”. De asemenea, termenul
mai este folosit de legiuitorul român în aceleasi acte normative, în textele referitoare
la reorganizarea, dizolvarea si lichidarea persoanelor juridice.
Termenul de patrimoniu este utilizat expres si în unele dispoziŃii ale Codului
civil român referitoare la separaŃia de patrimonii pe care o pot solicita creditorii unei
succesiuni si legatarii cu titlu particular, dacă legatul are ca obiect o sumă de bani,
pentru a opri confuziunea sau unirea patrimoniului succesoral cu patrimoniul propriu
al mostenitorului cu vocaŃie universală. Procedând astfel, ei vor avea dreptul de a fi
plătiŃi din valoarea activului succesoral, fără a fi obligaŃi să suporte concursul
creditorilor proprii ai mostenitorului, ceea ce ar avea loc dacă s-ar realiza
confunziunea celor două patrimonii.
Drepturile si obligaŃiile subiectelor de drept civil sunt susceptibile de diverse
clasificări în funcŃie de anumite criterii. Una din cele mai importante clasificări este în
drepturi si obligaŃii patrimoniale si drepturi si obligaŃii nepatrimoniale. Drepturile si
obligaŃiile patrimoniale sunt acelea care au un conŃinut economic, adică pot fi
evaluate în bani. Dimpotrivă, drepturile si obligaŃiile nepatrimoniale sunt lipsite de
valoare economică si, deci, nu pot fi evaluate în bani.
Termenul de patrimoniu se circumscrie exclusiv sferei drepturilor si
obligaŃiilor patrimoniale. Drepturile si obligaŃiile patrimoniale ale unei persoane pot fi
abordate în două moduri. În primul rând, fiecare drept si fiecare obligaŃie aparŃinând
unui subiect de drept civil poate fi analizat sau analizată de sine stătător, separat, în
propria sa individualitate, făcând abstracŃie de orice legătură cu celelalte drepturi si
obligaŃii ale aceleiasi persoane, adică ut singuli.
Pentru înŃelegerea si definirea noŃiunii de patrimoniu ne interesează însă cel
de-al doilea mod de abordare. Astfel, drepturile si obligaŃiile patrimoniale pot fi
privite globalist, ca o totalitate sau „universalitate juridică aparŃinând unei persoane,
3
6. făcând abstracŃie de individualitatea unui drept si fiecărei obligaŃii în parte. Acest
mod de abordare a drepturilor si obligaŃiilor ne conduce la noŃiunea de patrimoniu”.
NoŃiunea de patrimoniu nu are o definiŃie legală clară, precisă si completă.
Un rudiment de definiŃie, totusi, poate fi sesizat în art. 1718 Cod civil în care, fără a fi
utilizat termenul de patrimoniu, se prevede: „Oricine este obligat personal este Ńinut
de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si
viitoare”. Expresiile „îndatoririle sale” si „cu toate bunurile sale mobile si imobile,
prezente si viitoare” evocă ideea de universalitate sau totalitate, care există si menŃine
indiferent de modificările ce intervin în conŃinutul său.
Sarcina elaborării unei definiŃii stiinŃifice a noŃiunii de patrimoniu a constituit
un obiectiv important al doctrinei juridice. Patrimoniul ca entitate juridică distinctă,
reprezintă totalitatea sau universalitatea drepturilor patrimoniale si obligaŃiilor
patrimoniale care aparŃin unei persoane.
Patrimoniul ca sumă de valori patrimoniale este alcătuit dintr-o latură activă
si alta pasivă. Activul patrimonial este format din valoarea tuturor drepturilor
patrimoniale, iar pasivul patrimonial constă în valoarea tuturor obligaŃiilor
patrimoniale ale unei persoane. Activul si pasivul se găsesc într-o strânsă legătură,
pentru motivul că aparŃin uneia si aceleiasi persoane. Este motivul pentru care s-a
afirmat că patrimoniul poate fi considerat ca fiind un adevărat cont curent al unei
persoane în care sunt evidenŃiate, pe de o parte, toate drepturile si, pe de altă parte,
toate obligaŃiile aparŃinând unei persoane, a cărui valoare este supusă unor fluctuaŃii
succesive, prin nasterea de noi drepturi si obligaŃii, precum si prin modificarea si
stingerea celor existente. Aceste schimbări valorice nu afectează existenŃa si
identitatea universalităŃii sau patrimoniului.
2. Caracterele patrimoniului
Patrimoniul prezintă anumite caractere juridice care îl definesc în raport cu
4
alte entităŃi juridice.
A. Patrimoniul este o universalitate juridică. Patrimoniul este o universalitate
juridică sau de drept deoarece este reglementat sau definit ca atare în art. 1718 Cod
civil. El exprimă valoarea tuturor drepturilor patrimoniale (pasivul patrimoniul), care
aparŃin unei persoane. Asadar, patrimoniul se prezintă ca o entitate juridică
independentă si distinctă de elementele sale componente. Astfel, drepturile si
obligaŃiile patrimoniale, privite în individualitatea lor, pot suferi modificări (nastere,
transformare, transmisiune, crestere, stingere, micsorare). Aceste modificări au ca
efect cresterea sau micsorarea activului si pasivului patrimonial, dar nu efectează
existenŃa patrimoniului, ca entitate juridică de sine stătătoare.
Patrimoniul, înŃeles ca universalitate juridică sau de drept, nu se confundă cu
universaliatea de fapt.
Spre deosebire de universalitatea juridică, o universalitate de fapt este un
ansamblu sau o grupare de bunuri a căror unitate se întemeiază pe o simplă legătură de
fapt, neprevăzută de lege, cum ar fi: o turmă de animale, cărŃile dintr-o bibliotecă, un
buchet de flori etc. De aceea, o universalitate de fapt nu are o existenŃă independentă si
7. nici pasiv propriu. În cazul înstrăinării bunurilor din universalitatea de fapt, obligaŃiile
născute în legătură cu acestea, rămân fixate în patrimoniul înstrăinătorului; altfel spus,
universalitatea de fapt nu permite o transmisiune cu titlu universal.
Bunurile care compun universalitatea de fapt nu sunt distincte de
universalitate. Asa se explică faptul că prin înstrăinarea sau pieirea lor, universalitatea
de fapt dispare.
B. Numai persoanele pot avea un patrimoniu, deoarece numai ele pot avea
5
drepturi si obligaŃii.
C. Orice persoană are un patrimoniu. ExistenŃa unei persoane este de
neconceput fără un patrimoniu. AfirmaŃia este valabilă atât pentru persoanele fizice,
cât si pentru persoanele juridice. Fiind subiecte de drept, ele au în mod necesar
drepturi si obligaŃii.
Tot astfel, într-o relaŃie inversă, existenŃa patrimoniului nu poate fi concepută
fără un titular. Or, patrimoniul fiind alcătuit din drepturi si obligaŃii, el aparŃine, fără
îndoială, unei persoane.
ConŃinutul real al patrimoniului nu prezintă importanŃă, deoarece el este o
universalitate caracterizată prin potenŃialitate. Persoanele juridice si persoanele fizice au
aptitudinea permanentă de a dobândi drepturi si obligaŃii. Fiind o vocaŃie, o potenŃialitate,
patrimoniul, „chiar si atunci când o persoană nu are nici o avere, ea are totusi un
patrimoniu”. Nu există persoană care să nu aibă un minim de bunuri sau de drepturi.
Patrimoniul este strâns legat de persoana căreia îi aparŃine, atâta timp cât ea
există ca subiect de drept civil. Astfel, în ce priveste persoanele fizice, desi pot înstrăina
un drept si, uneori, chiar si o obligaŃie, privite ut singuli, ele nu pot transmite altei
persoane, prin acte între vii, întregul lor patrimoniu. El va transmite numai pentru cauză
de moarte, prin succesiune, în momentul încetării din viaŃă a titularului său.
Transmisiunea întregului patrimoniu al persoanelor juridice are loc doar în
cazul încetării lor în urma reorganizării prin comasare si prin divizare totală. În cursul
existenŃei persoanelor juridice este posibilă transmisiunea unei cote-părŃi din
patrimoniu în cazul reorganizării lor, pe calea divizării parŃiale sau desprinderii, către
o persoană juridică existentă sau care astfel se înfiinŃează.
D. Unicitatea patrimoniului. O persoană nu poate avea decât un singur
patrimoniu. O persoană nu poate fi titulară a mai multor patrimonii.
E. Divizibilitatea patrimoniului. Desi unic, patrimoniul nu este în mod
necesar unitar sau indivizibil. Dimpotrivă, el este divizibil în două sau mai multe
grupe sau mase de drepturi si obligaŃii, fiecare având o anume destinaŃie si afectaŃiune
si, pe cale de consecinŃă, un regim juridic distinct si determinat.
În ce priveste persoanele fizice, divizibilitatea patrimoniului este justificată si
prevăzută de lege în cazul soŃilor. Astfel, art. 30 C. fam. Reglementează comunitatea
matrimonială. Asadar, patrimoniul unei persoane căsătorite este divizat în: masa sau
grupa drepturilor si obligaŃiilor proprii si masa sau grupa drepturilor si obligaŃiilor
comune, fiecare având un regim juridic propriu. După urmărirea bunurilor proprii
prevăzute de art. 31 C. fam., în măsura necesară realizării drepturilor lor de creanŃă,
creditorii vor putea cere împărŃirea bunurilor comune. Bunurile atribuite prin
8. împărŃire fiecărui soŃ, în acest caz, devin bunuri proprii. Dimpotrivă, creditorii comuni
ai soŃilor pot urmări, în primul rând, bunurile sau drepturile comune si, numai după
aceea, au dreptul să urmărească si bunurile proprii, în cazul în care nu si-au putut
realiza integral creanŃele.
La baza divizibilităŃii patrimoniului pot sta si alte raŃiuni, cum ar fi apărarea
intereselor si realizarea drepturilor creditorilor unei succesiuni sau ale unor mostenitori.
Toate cazurile de diviziune a patrimoniului sunt reglementate de lege. În
cadrul unui patrimoniu, nu pot exista mase patrimoniale cu regim diferit fără o
prevedere expresă a legii.
3. FuncŃiile patrimoniului
ConstrucŃia patrimoniului ca entitate juridică distinctă, de sine stătătoare, nu
a fost si nu este un scop în sine. Dimpotrivă, noŃiunea prezintă o deosebită importanŃă
practică, deoarece patrimoniul îndeplineste trei funcŃii: gajul general al creditorilor;
explică si face posibilă subrogaŃia reală cu titlu universal; face posibilă transmisiunea
universală si cu titlu universal a drepturilor si obligaŃiilor.
1) Gajul general al creditorilor. Patrimoniul constituie singura garanŃie
generală a tuturor creditorilor titularului său. Cu alte cuvinte, debitorul răspunde faŃă
de creditorii săi pentru îndeplinirea obligaŃiilor pe care le are, cu întregul patrimoniu.
Această funcŃie este consacrată expres în art. 1718 Cod civil, unde se dispune:
„Oricine este obligat personal este Ńinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate
bunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare”. Asadar, patrimoniul debitorului
are, printre altele, funcŃia de garanŃie comună si proporŃională a tuturor creditorilor.
Expresia de gaj general nu are nimic comun si nu se confundă cu dreptul de
gaj, garanŃie specială a creditorilor gajisti. Dreptul de gaj este un drept real accesoriu
dreptului de creanŃă, ce conferă titularului prerogative speciale în raport cu acelea
recunoscute oricărui creditor, si anume: atributul de urmărire si atributul de preferinŃă.
Denumirea de gaj general ne sugerează că, în realitate, nu este vorba de gaj
propriu-zis, ci dreptul creditorului de a urmări oricare din bunurile ce se află în
patrimoniul debitorului pentru a-si realiza creanŃele, fără a-l putea opri să le
înstrăineze. ExplicaŃia rezidă în împrejurarea că dreptul de gaj nu are ca obiect bunuri
individual determinate si nu duce la deposedarea debitorului de bunurile sale. El
poartă asupra întregului patrimoniu, ca universalitate. De aceea, schimbările care au
loc în conŃinutul patrimoniului, nu afectează existenŃa gajului general, chiar dacă îl
micsorează, iar actele de înstrăinare încheiate de debitor cu privire la bunurile sale,
fără fraudă, sunt opozabile creditorilor, care nu au dreptul să le urmărească în
patrimoniul terŃilor. Asadar, debitorul păstrează posesia bunurilor pe care le are în
patrimoniu, precum si dreptul să le înstrăineze ori să dobândească altele. Pe cale de
consecinŃă, creditorul va putea urmări doar bunurile existente în patrimoniul
debitorului în momentul executării silite si bunurile ce vor intra între timp, în acelasi
patrimoniu, până la realizarea integrală a dreptului de creanŃă.
Între gajul general al creditorilor si divizibilitatea patrimoniului există o
strânsă interdependenŃă. Ori de câte ori patrimoniul unei persoane este divizat în două
6
9. sau mai multe grupe de drepturi si obligaŃii, creditorii săi pot urmări numai acele
bunuri care fac parte din grupa sau masa patrimonială în legătură cu care s-au născut
creanŃele lor. Chiar asa fiind, gajul este si rămâne general, deoarece poartă asupra
unei întregi grupe patrimoniale, si este, în acelasi timp, specializat, fiindcă se
limitează doar la activul patrimonial din acea grupă. Are loc asa numita specializare a
gajului general al creditorilor.
2) SubrogaŃia reală cu titlu universal. Cuvântul subrogaŃie înseamnă înlocuire.
În dreptul civil, subrogaŃia este două feluri: personală si reală.
SubrogaŃia personală constă în înlocuirea unuia dintre subiectele raportului
juridic de obligaŃii civile cu o altă persoană. Analiza acestei operaŃii juridice are loc la
materia Teoria generală a obligaŃiilor civile (de exemplu, subrogaŃia în drepturile
creditorului prin plata creanŃei).
SubrogaŃia reală este înlocuirea unei valori cu altă valoare, a unui lucru cu alt
lucru si poate fi: subrogaŃie reală cu titlu universal si subrogaŃie reală cu titlu particular.
A. SubrogaŃia reală cu titlu universal înseamnă înlocuirea automată a unei
valori cu altă valoare, în cuprinsul unui patrimoniu. SubrogaŃia este cu titlu universal,
deoarece suntem în prezenŃa înlocuirii unei valori cu altă valoare, făcând abstracŃie de
individualitatea lucrului care iese si a celui care intră, în locul său, într-un anumit
patrimoniu. Ea se produce automat, fără ca o dispoziŃie a legii să o prevadă expres.
ExplicaŃia rezidă în faptul că patrimoniul este o universalitate juridică, drepturile si
obligaŃiile din conŃinutul său nefiind privite ut singuli, ci împreună, ca valori legate
între ele, susceptibile de înlocuire cu alte valori, fără ca înlocuirea să afecteze
existenŃa acestuia.
Valorile de înlocuire, nou intrate în patrimoniu, vor avea regimul juridic al
7
valorilor înlocuite.
SubrogaŃia reală cu titlu universal este în strânsă legătură cu gajul general al
creditorilor. Având în vedere că debitorul îsi poate înstrăina bunurile pe care le are în
patrimoniu, ele nefiind indisponibilizate, subrogaŃia reală cu titlu universal asigură
conŃinutul gajului general, valoarea bunului înstrăinat fiind înlocuită cu valoarea
primită în schimb. În urma subrogaŃiei, creditorii pot urmări bunul concret existent în
patrimoniul debitorului lor la data urmăririi.
SubrogaŃia reală cu titlu universal este subordonată divizibilităŃii
patrimoniului. Astfel, în cazul unui patrimoniu divizat, înlocuirea valorii iesite cu
valoarea primită în schimb se produce în cadrul acelasi mase patrimoniale. În acest
fel, se asigură menŃinerea fiecărei grupe de bunuri. Astfel, valoarea de înlocuire a
unui bun comun al soŃilor intră în masa bunurilor comune, iar valoarea de înlocuire a
unui bun propriu al unuia dintre soŃi va intra în grupa bunurilor proprii ale acestuia.
ImportanŃa practică a subrogaŃiei cu titlu universal se relevă si în cazul
împărŃirii unui patrimoniu, precum si atunci când se pune problema restituirii unui
patrimoniu de către mosteniorii aparenŃi. Asa, de pildă, în cazul sistării indiviziunii, în
ipoteza în care bunurile ce intră în alcătuirea ei sau unele dintre ele nu pot fi împărŃite în
natură, se recurge la procedeul înstrăinării lor, iar sumele de bani obŃinute în acest fel,
fiind prin excelenŃă divizibile, iau locul bunurilor înstrăinate în patrimoniul respectiv.
10. După cum este cunoscut, unul din efectele anulării hotărârii judecătoresti
declarativă de moarte a unei persoane este restituirea patrimoniului acelei persoane de
către mostenitori săi prezumtivi. Dacă însă, între timp, mostenitorii prezumtivi au
înstrăinat o parte a bunurilor din acel patrimoniu, cu titlu oneros, unor terŃi de bună-credinŃă,
actele de înstrăinare vor rămâne valabile, neputând fi anulate sau revocate.
Locul bunurilor în patrimoniul de restituit, este luat de sumele de bani primite de către
succesorul prezumtiv de la terŃii dobânditori.
B. SubrogaŃia reală cu titlu patricular. SubrogaŃia reală cu titlu patricular
constă în înlocuirea unui bun individual determinat, cu un alt bun individual
determinat, privite izolat ut singuli. În cazul subrogaŃiei reale cu titlu particular, la
înlocuirea bunurilor care ies din patrimoniu cu cele care intră, se ia în considerare
regimul juridic special pe care îl au bunurile care părăsesc patrimoniul; adică se are în
vedere o situaŃie specială a acestor bunuri, astfel că bunurile care intră în patrimoniu
preiau exact aceeasi situaŃie juridică.
Spre deosebire de subrogaŃia reală cu titlu universal, nefiind vorba de simpla
înclouire a unei valori cu altă valoare în cuprinsul unui patrimoniu, subrogaŃia reală
cu titlu particular poate exista numai dacă este prevăzută expres de lege. Înseamnă că
ea nu operează automat.
Există două cazuri reglementate de lege:
a) art. 1721 Cod civil prevede: „Când un imobil, recolte, sau alte bunuri
mobile vor fi asigurate în contra incendiului sau în contra oricărui alt caz fortuit,
suma ce se va datora de către asigurator va trebui, dacă nu va fi cheltuită în
reparaŃia obiectului asigurat, să fie afectată la plata creanŃelor privilegiate si
ipotecate, după rangul fiecăreia din ele.
Asemenea se va urma si cu orice despăgubire va fi datorată de către o a
treia persoană pentru pierderea totală sau deteriorarea obiectului însărcinat de un
privilegiu sau ipotecă”.
Din analiza acestui text, rezultă că în situaŃia în care un bun ipotecat, gajat
sau grevat de un privilegiu special a fost distrus sau deteriorat de un caz asigurat sau
printr-o faptă ilicită, ipoteca, gajul sau privilegiul special se strămută de drept asupra
sumei de bani primită sau cuvenită cu titlu de îndemnizaŃie de asigurare sau, după caz,
asupra despăgubirii primită de la sau datorită de autorul prejudiciului.
Acest caz de subrogaŃie reală cu titlu particular este prevăzut de lege în vederea
apărării intereselor creditorilor cu garanŃii reale. Aceasta pentru motivul că orice drept
real se stinge prin distrugerea sau pieirea bunului care face obiectul său. Asadar, dacă un
bun ipotecat, gajat sau grevat de privilegiu special pierea sau este distrus, dreptul real
accesoriu se stinge. Ar urma astfel ca creditorul ipotecar, gajist sau privilegiat să fie
prejudiciat, intrând în categoria creditorilor chirografari, prin stingerea garanŃiei sale
reale. El ar fi lipsit de atributele de urmărire si preferinŃă, fiind ameninŃat de concursul
celorlalŃi creditori si de o eventuală insolvabilitate a debitorului.
Art. 1721 Cod civil cuprinde o normă de protecŃie pentru creditorii din
această categorie, în care se prevede că garanŃia reală nu se stinge, ci este strămutată
de drept asupra indemnizaŃiei de asigurare sau despăgubirii, după caz, ceea ce
8
11. înseamnă că creditorul ipotecar, gajist sau privilegiu special are posibilitatea de a cere
să i să plătească creanŃa din suma cuvenită proprietarului acelui bun. Astfel, nu este
pus în situaŃia riscantă de a suporta concursul celorlalŃi creditori ai debitorului său; si
b) art. 28 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de
utilitate publică, dispune că dreptul de ipotecă si privilegiul special imobiliar care
grevează un imobil expropriat se strămută de drept asupra despăgubirilor stabilite
potrivit procedurii si în condiŃiile prevăzute de această lege.
3) Transmisiunea universală si cu titlu universal. Transmisiunea
universală si cu titlu universal constă în transmiterea de la o persoană la alta a unui
patrimoniu în întregul său ori, după caz, a unei cote părŃi sau fracŃiuni matematice
dintr-un patrimoniu. În lipsa conceputului de patrimoniu ca entitate juridică distinctă,
asemenea transmisiuni ar fi imposibil de explicat.
Transmisiunea universală intervine atunci când se transmite întregul
patrimoniu, nefracŃionat de la o persoană la persoană. Astfel, în cazul decesului unei
persoane, întregul patrimoniu succesoral poate fi cules în totalitate de un singur
mostenitor care are vocaŃie universală legală sau testamentară. De asemenea,
transmisiunea universală intervine si în situaŃia reorganizării persoanelor juridice prin
absorbŃie sau fuziune, când întregul patrimoniu al persoanei juridice absorbite este
preluat de persoana juridică absorbantă sau, după caz, patrimoniile persoanelor juridice
care fuzionează se transmit la persoana juridică ce se înfiinŃează cu acest prilej.
Transmisiunea cu titlu universal constă în transmisiunea fracŃionată a
întregului patrimoniu al unei persoane la două sau mai multe persoane sau în
desprinderea unei părŃi dintr-un patrimoniu pentru a reveni altei persoane. În cazul
persoanelor fizice, transmisiunea cu titlu universal are loc numai la decesul lor, în
situaŃia când patrimoniul succesoral este dobândit pe cote-părŃi de către doi sau mai
mulŃi mostenitori legali sau testamentari cu vocaŃie universală. Este întâlnită si la
persoanele juridice cu prilejul reorganizării lor prin divizare totală sau parŃială.
Între cele două feluri de transmisiune a patrimoniului nu există deosebire sub
aspect calitativ. În ambele cazuri, obiectul transmisiunii este patrimoniul sau o
fracŃiune dintr-un patrimoniu, adică o universalitate sau cotă-parte dintr-o
universalitate, alcătuită din activ si pasiv. Ele se deosebesc exclusiv din punct de
vedere cantitativ sau valoric. Prin transmisiune universală se dobândeste totalitatea
valorilor active si pasive care alcătuiesc întreg patrimoniu, iar transmisiunea cu titlu
universal se dobândeste doar o fracŃiune, o cotă-parte matematică din aceste valori.
4. Teoriile despre patrimoniu
Explicarea noŃiunii de patrimoniu si a caracterelor care îl definesc si
particularizează ca entitate juridică distinctă a constituit o preocupare a literaturii de
specialitate. EvoluŃia concepŃiilor despre patrimoniu a fost strâns legată de fazele si
etapele de dezvoltare a societăŃii omenesti moderne si contemporane. Două teorii sau
concepŃii au fost reŃinute de doctrina juridică: teoria personalistă a patrimoniului sau
patrimoniul-personalitate si teoria patrimoniului-scop sau de afectaŃiune. Acestora li
se adaugă o a treia teorie, cunoscută sub denumirea de teoria mixtă sau eclectică.
9
12. a) Teoria personalistă sau a patrimoniului – personalitate. Teoria a fost
elaborată în spaŃiul doctrinei juridice din FranŃa, fiind acceptată, fără rezerve, până la
sfârsitul secolului al XIX-lea.
Potrivit acestei teorii, patrimoniul ar constitui unul dintre atributele
personalităŃii umane. S-a afirmat că patrimoniul este emanaŃia personalităŃii umane si
expresia puterii juridice cu care este investită orice persoană. Asadar, patrimoniul este
strâns legat de persoana fizică.
Datorită legăturii dintre patrimoniul si persoană fizică, patrimoniul ar avea,
potrivit acestei concepŃii, următoarele caractere sau trăsături specifice:
- numai persoanele pot avea un patrimoniu;
- patrimoniul nu poate fi separat de persoana căreia îi aparŃine, fiind
10
inalienabil;
- o persoană poate avea numai un singur patrimoniu, care este unitar si
indivizibil.
Această construcŃie juridică a corespuns pe deplin realităŃilor si intereselor
economice existente înainte de sfârsitul secolului al XIX-lea, când întreprindele aveau
forma întreprinderilor individuale si a societăŃilor de persoane. Caracterul indivizibil
al patrimoniului a constituit explicaŃia si fundamentul posibilităŃii angajării
răspunderii nelimitate a întreprinzătorilor, cu întreaga lor avere, faŃă de creditorii
întreprinderii, fără a fi limitată la capitalul acelei întreprinderi sau, după caz, la părŃile
sociale ale cosocietarilor. Numai în aceste condiŃii, deŃinătorii de capital financiar
erau dispusi să acorde credite diferiŃelor întreprinzătorilor.
Teoria personalistă a explicat modul de funcŃionare a întreprinderii comerciale
sub forma comerciantului persoană fizică, precum si răspunderea asociaŃilor în
societăŃile în nume colectiv si a asociŃailor comanditaŃi în societăŃile în comandită.
RevoluŃia industrială accentuată în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea a
generat procesul obiectiv de concentrare a capitalurilor. Umare a acestui fapt devin tot mai
numeroase întreprinderile de capital sub forma societăŃilor anonime, pe acŃiuni. Specificul
societăŃilor anonime constă în aceea că, la înfiinŃarea si funcŃionarea lor, identitatea si
calităŃilor cosocietarilor nu au nici o importanŃă. Adeseori, ei nici nu se cunosc.
Capitalul societăŃilor este constituit din acŃiuni liber cesibile sau
transmisibile. Răspunderea acŃiunilor este limitată doar la valoarea acŃiunilor pe care
le deŃin din capitalul societăŃii.
În aceste condiŃii, regula indivizibilităŃii patrimoniului si caracterul său unitar
nu mai corespundeau realităŃii si nevoilor social-economice. Admiterea divizibilităŃii
patrimoniului determinată de limitarea răspunderii acŃionarilor, la început propusă, a
sfârsit prin a fi proclamată si susŃinută de doctrina juridică. Regula diviziunii
patrimoniului a permis astfel crearea condiŃiilor pentru toate persoanele de a participa,
în calitate de acŃionari, cu părŃi cu valori din patrimoniul lor, la două sau mai multe
societăŃi comerciale, stiind că răspunderea, faŃă de creditorii fiecărei societăŃi, este
limitată doar la întinderea aportului la capitalul social.
În concluzie, pe plan practic, teoria patrimoniului-personalitate a ajuns la
rezultate dăunătoare. Este motivul pentru care în dreptul francez au fost elaborate
13. procedee de ocolire a principiului indivizibilităŃii patrimoniului, printre care cel mai
important este procedeul ficŃiunii. Conform acestui procedeu „întrucât patrimoniul
unei persoane cu poate fi divizat, se vor crea atâtea persoane câte mase de bunuri
distincte se doreste a se avea. Aceste persoane nu se vor naste si nu vor trăi decât în
scopul de a susŃine un patrimoniu. Dacă un comerciant vrea să desfăsoare două
activităŃi comerciale si să afecteze fiecăreia numai o parte din averea sa, va crea
două persoane juridice.” În acest fel, va realiza ceea ce a dorit: „ alături de
patrimoniul său civil, el va avea, în fapt unul sau mai multe patrimonii comerciale”.
b) Teoria patrimoniului-scop sau de afectaŃiune. Datorită inconvenientelor
sale practice, în unele Ńări europene ale căror coduri civile au fost adoptate în ultimii
ani ai secolului al XIX-lea sau în secolul nostru, teoria patrimoniului-personalitate a
fost abandonată, fiind înlocuită cu teoria patrimoniului-scop, în care se susŃine
existenŃa patrimoniului ca universalitate de drepturi si obligaŃii, indenpendent că
aparŃine sau nu unei persoane.
Teoria patrimoniului-scop sau de afectaŃiune a fost elaborată în dreptul
german, fiind preluată si de doctrina juridică din alte Ńări si chiar în cea franceză.
Potrivit acestei teorii, ideea că numai persoanele pot avea un patrimoniu, nu este
riguros exactă, deoarece patrimoniul există ori de câte ori ori anumite bunuri sunt
afectate unui scop, fără ca pentru existenŃa lui să fie nevoie de crearea unei persoane
juridice. NoŃiunea de persoană sau de personalitate juridică si noŃiunea de patrimoniu
trebuie separate. Personalitatea juridică nu se confundă cu patrimoniul, care trebuie să
rămână ceea ce este: o universalitate de drepturi si obligaŃii afectate unui scop comun.
Asa se explică faptul că una si aceeasi persoană poate avea două sau mai multe
patrimonii, un patrimoniu general si unul sau mai multe patrimonii speciale. ExistenŃa
fiecărui patrimoniu este dependentă de scopul, de afectaŃiunea pe care persoana
respectivă a dat-o unei anumite mase din bunurile sale. În conŃinutul său vor intra si
datoriile născute în legătură cu bunurile în cauză si cu realizarea scopului căruia ele
au fost si sunt afectate.
În concluzie, unitatea drepturilor si obligaŃiilor nu depinde de apartenenŃa lor
la o anumită persoană, ci de ideea de scop sau afectaŃiune. Orice universalitate de
drepturi si obligaŃii patrimoniale reunite între ele printr-o legătură intelectuală,
afectate fiind un scop comun, poate constitui, asadar, un patrimoniu independent cu o
existenŃă separată de patrimoniul general si de celelalte patrimonii speciale, fiecare cu
activul si pasivul său, ale aceleasi persoane.
Teoria corespunde realităŃilor si nevoilor practice ale economiei de piaŃă tot mai
complexe, permiŃând lărgirea posibilităŃilor întreprinzătorilor de a participa cu acŃiuni
sau părŃi speciale la mai multe societăŃi comerciale, însoŃită de limitarea răspunderii
pentru datoriile fiecărei societăŃi la capitalul afectat activităŃii acesteia. Teoria
patrimoniului de afectaŃiune a permis explicarea funcŃionării societăŃilor de capitaluri.
Cu toate acestea, teoria este criticabilă deoarece ignoră cu desăvârsire
existenŃa persoanei ca subiect de drept. Desi patrimoniul nu poate fi confundat cu
capacitatea de folosinŃă, totusi, în mod necesar, el trebuie să aparŃină unei persoane.
Numai persoanele pot avea drepturi si obligaŃii. Drepturile si obligaŃiile sunt de
11
14. neconceput fără a aparŃine unui subiect de drept. Or, pornind de la această concepŃie,
se consideră că persoanele juridice sunt simple patrimonii impersonale, care nu
aparŃin nimănui, ci scopului, afectaŃiunii sau destinaŃiei pentru care au fost constituite.
c) Teoria mixtă sau eclectică. Ambele teorii prezintă, pe lângă indiscutabile
avantaje, si importante neajunsuri. Acesta este si motivul pentru care în literatura
noastră juridică au fost formulate tendinŃe care ne permit să afirmăm posibilitatea
admiterii si constucŃiei unei alte teorii, preluând unele dintre elementele ce alcătuiesc
conŃinutul celorlalte două concepŃii. Astfel, din teoria patrimoniului-personalitate
trebuie reŃinute afirmaŃiile că patrimoniul aparŃine obligatoriu unei persoane si că
orice persoană are un singur patrimoniu. Unicitatea patrimoniului nu exclude
divizibilitatea lui. De asemenea, raportându-se la teoria patrimoniului de afectaŃiune,
este necesar să reŃinem si ideea de scop sau afectaŃiune, pentru a demonstra că
patrimoniul unei persoane fizice sau juridice, desi unic, poate fi divizat.
TEMA A II-A - POSESIA
1. NoŃiunea si elementele posesiei.
2. Dobândirea si pierderea posesiei.
3. CalităŃile si viciile posesiei.
4. Efectele posesiei.
1. NoŃiunea si elementele posesiei
Codul civil român în art. 1846 alin. 2, reproducând întocmai cuprinsul art. 2228
Cod civil francez, defineste posesia astfel: „Posesia este deŃinerea unui lucru sau folosirea
unui drept, exercitată, una sau alta, de noi însine sau de altul în numele nostru”.
Această definiŃie a fost criticată ca fiind inexactă si incompletă. S-a spus că
este inexactă sau gresită din două motive. În primul rând, pentru că posesia este
considerată a fi „deŃinerea unui lucru”. S-a susŃinut că termenul deŃinere este
impropriu pentru a desemna posesia, dat fiind că sensul său ne duce la ideea de
detenŃie precară. În al doilea rând, definind posesia ca fiind „sau folosirea de un
drept”, legiuitorul ar săvârsit o greseală, deoarece între posesie si existenŃa unui drept
nu există o concordanŃă necesară. Astfel, de multe ori este posibil să existe posesie,
fără însă ca posesorul să aibă un drept asupra lucrului pe care-l posedă, cum ar fi
posesia bunurilor furate sau a celor găsite.
DefiniŃia a fost considerată incompletă, deoarece în formularea ei se are în
vedere doar elementul material „corpus” al posesiei, fără să se facă referiri si la
elementul psihologic, intenŃional „animus”, constând în intenŃia posesorului de a se
comporta ca proprietar sau titluar al altui drept real.
Criticile ce au fost aduse definiŃiei legale a posesiei nu sunt întemeiate, dat
fiind că prin „deŃinerea unui lucru”, legiuitorul a dorit să se refere la posesia sub
nume de proprietar (plecând de la ideea că proprietatea ca drept corporal, prin
12
15. plenitutinea atributelor, se confundă cu însusi bunul), iar prin sintagma „folosirea de
un drept”, a dorit să înŃeleagă posesia sub nume de titular al unui alt drept real
(dezmembrământ al proprietăŃii).
Posesia este o stare de fapt generatoare de drepturi sau de efecte juridice.
Posesia poate fi definită ca fiind o stare de fapt generatoare de efecte
juridice care constă în stăpânirea materială sau exercitarea unei puteri de fapt, de
către o persoană asupra unui bun, cu intenŃia sau voinŃa de a se comporta faŃă de toŃi
ceilalŃi, ca proprietar sau titular al altui drept real.
Posesia ca stare de fapt constând în stăpânirea materială a unui bun poate
prezenta trei forme juridice care nu trebuie confundate: posesia ca atribut al unui
drept real, posesia sub nume de titular al unui drept real si detenŃia precară.
Elementele constitutive ale posesiei. Pentru existenŃa posesiei sunt necesare
două elemente: unul material – corpus – si altul psihologic, intenŃional – animus.
a) Elementul material sau corpus constă în totalitatea faptelor materiale de
stăpânire, transformare si folosinŃă exercitate direct asupra lucrului. Elementul corpus
se poate materializa si în anumite acte juridice pe care posesorul le încheie cu privire
la acel bun, cum sunt: comodatul, locaŃiunea, depozitul, etc. Posesorul poate ajunge
chiar să încheie acte de dispoziŃie asupra bunului posedat; tocmai aceste acte exprimă
fără nici o îndoială intenŃia lui de a se comporta faŃă de bun ca si cum ar fi titular al
dreptului de proprietate asupra lucrului.
b) Elementul psihologic, intenŃional sau animus constă în intenŃia sau voinŃa
celui care posedă de a exercita stăpânirea lucrului pentru sine, adică sub nume de
proprietar ori în calitate de titular al unui alt drept real.
ExistenŃa elementului animus nu presupune si existenŃa convingerii
posesorului că ar fi titularul unui drept real asupra lucrului. Aceasta înseamnă că pot
exista atât posesori de bună-credinŃă cât si posesori de rea-credinŃă.
DetenŃia precară. DetenŃia precară se aseamănă cu posesia printr-un
element comun. Astfel, atât detentorul precar, cât si posesorul exercită, deopotrivă, o
putere fizică asupra unui lucru, fiecare având elementul corpus. În schimb, detentorul
precar se deosebeste de posesor, sub aspectul elementului psihologic, deoarece el nu
deŃine lucrul cu intenŃia de a se comporta ca proprietar sau titular al unui alt drept
real. Deci, detenŃiei precare îi lipseste elementul animus domini sau animus sibi
habendi.
DetenŃia, prin opoziŃie cu posesia, nu este o stare de fapt, ci o stare de drept
sau o situaŃie juridică bine definită. Ea rezultă întotodeauna dintr-un titlu-convenŃional,
legal sau judiciar – în temeiul căruia detentorul este îndreptăŃit să
exercite puterea asupra unui lucru. Detentorul exercită o stăpânire în conformitate cu
dreptul din care decurge. Au calitatea de detentori: depozitarul, locatarul,
comodatarul, cărăusul, creditorul gajist, tutorii cu privire la bunurile celor aflaŃi sub
ocrotirea lor, etc.
DetenŃia precară este definită în art. 1853 Cod civil, unde se dispune: „
Actele ce exercităm asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adică în calitate de
locatari, depozitari, etc., sau asupra unui lucru comun, în puterea destinaŃiei legale a
13
16. acestuia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar. Tot asemenea este
posesiunea ce am exercita asupra unui lucru al altuia, prin simpla îngăduinŃă a
proprietarului său.” Deci, specificul detenŃiei precare constă în faptul că stăpânirea
lucrului este lipsită de elementul intenŃional, psihologic al posesiei. Stăpânirea
materială a lucrului se exercită pentru altul si nu pentru sine. Precaritatea echivalează
cu lipsa posesiei.
2. Dobândirea si pierderea posesiei
Dobândirea posesiei. Posesia se dobândeste prin întrunirea cumulată a celor
două elemente-corpus si animus. Elementul material al posesiei poate fi dobândit si
exercitat fie personal de către posesor, fie printr-un reprezentant, cum sunt: locatarul,
depozitarul, mandatarul, comodatarul etc. În ce priveste animus, fiind un element de
natură psihică, în principiu, trebuie să fie prezent, direct si nemijlocit, în persoana
posesorului. El nu se poate dobândi si exercita prin altul. De la această regulă se
admite o singură excepŃie; astfel, persoanele lipsite de capacitatea de exerciŃiu
dobîndesc si exercită elementul intenŃional al posesiei prin reprezentanŃii lor legali.
Dobândirea posesiei poate avea loc prin faptul unilateral al posesorului de a
intra în stăpânirea unui lucru al altuia, fie că îl scoate din posesia posesorului anterior,
fie că lucrul a fost abandonat. Posesia mai poate fi dobândită printr-un act juridic de
transmisiune de la posesorul anterior.
Se pune problema întrebarea dacă detenŃia precară poate sau nu să fie
intervertită (transformată din interior) în posesie. Art. 1857 Cod civil instituie
principiul potrivit căruia detentorul precar „ nu poate să schimbe el însusi, fie prin
sine singur, fie prin alte persoane interpuse, calitatea unei astfel de posesii”.
Totusi, art. 1858 Cod civil reglementează patru cazuri de excepŃie când este
posibilă intervertirea detenŃiei precare în posesie utilă, prin intervertirea titlului. De
asemenea, în art. 1855 Cod civil se prevede că cel care „a început a poseda pentru
altul, se presupune că a conservat aceeasi calitate, dacă nu este probă contrară”;
dacă se vorbeste de o probă contrară conservării calităŃii de detentor precar, înseamnă
că poate avea loc transformarea acestei calităŃi.
Cazurile intervertire a detenŃiei care constituie în acelasi timp moduri de
dobândire a posesiei, reglementate de dispoziŃiile art. 1858 din Codul de civil, sunt
următoarele:
a) când deŃinătorul unui bun dobândeste cu bună-credinŃă, de la o terŃă
persoană, alta decât adevăratul proprietar, un titlu translativ de proprietate cu privire
la acel bun (art. 1858 pct. 1 Cod civil). De pildă, chiriasul cumpără bunul pe care
acesta-l deŃine cu acest titlu de la o altă persoană decât locatorul, crezând că terŃul a
devenit între timp proprietarul bunului respectiv. Detentorul precar, în exemplul
nostru chiriasul, trebuie să fie de bună-credinŃă, adică să nu fi cunoscut că vânzătorul
nu este proprietarul bunului.
b) cînd deŃinătorul bunului neagă, prin acte de rezistenŃă, existenŃa raportului
obligaŃional în temeiul căreia era obligat a stăpâni bunul pentru altul si nu pentru sine,
adică fără animus domini sau animus sibi habendi (art. 1858 pct. 2 Cod civil).
14
17. Asemenea acte de rezistenŃă pot consta în: refuzul comodatarului de a restitui bunul
ce i-a fost împrumutat pe motiv că se consideră proprietarul său; refuzul depozitarului
de a restitui bunurile primite în depozit, pentru acelasi motiv; notificarea pe care
chiriasul o trimite proprietarului bunului ce i-a fost închiriat, prin care îi aduce la
cunostinŃă că nu-i mai recunoaste această calitate si că refuză să plătească chiria în
continuare etc.
c) când deŃinătorul strămută posesia bunului printr-un act cu titlu particular
translativ de proprietate, la altul care este de bună-credinŃă (art. 1858 pct. 3 Cod civil).
TerŃul dobânditor cu bună-credinŃă începe să stăpânească pentru sine, având posesia
utilă asupra bunului;
d) când deŃinătorul transmite posesia la altul printr-un act universal, dacă
succesorul universal este de bună-credinŃă (art. 1858 pct. 4 Cod civil). Acest caz de
intervertire a detenŃiei în posesie a declansat o serie de discuŃii în literatura de
specialitate, unii autori considerând că textul nu are aplicare, iar alŃi autori apreciind
că textul s-ar referi la situaŃia mostenitorului care dobîndind o succesiune, crede că un
bun deŃinut de către decujus cu titlu precar se afla în proprietatea acestuia.
Considerăm că trebuie făcută distincŃie între succesiunea legală si
15
succesiunea testamentară.
În cazul succesiunii legale (ab intestat), prin simpla transmisiune cu titlu
universal a bunului către un succesor de bună credinŃă, nu se produce intervertirea
detenŃiei în posesie, deoarece mostenitorul, fiind succesorul defunctului, succede atât
drepturile, cât si obligaŃiile autorului său, deci si obligaŃia de restituire a lucruluil. În
mod normal, succesorul universal nu ar trebui să aibă mai multe drepturi decât
defunctul. A permite transformarea detenŃiei în posesie, urmare a dobîndirii unei
succesiuni, înseamnă a recunoaste succesorului universal sau cu titlu universal o
calitate nouă, de posesor, pe care defunctul n-a avut-o si, prin urmare, nu putea să i-o
transmită. Apreciem că succesorul legal poate dobândi posesia dar nu în temeiul
cazului de intervertire a detenŃiei de la pct. 4. al art. 1858 din Codul civil, ci în
temeiul cazului de la pct. 2. din acelasi articol, adică prin actul de rezistenŃă la
exerciŃiul dreptului posesorului.
În cazul succesiunii testamentare, considerăm că are aplicare acest caz de
intervertire a detenŃiei în posesie, pentru că ipoteza legală presupune transmisiunea
printr-un act universal; existând un legat universal sau un legat cu titlu universal care
se referă la un anumit bun deŃinut de către de cujus numai cu titlu precar, legatarul de
bună credinŃă va dobândi posesia asupra acelui bun.
Pierderea posesiei. Posesia se pierde prin dispariŃia celor două elemente ale
sale, ceea ce are loc în caz de înstrăinare a posesiei sau în caz de abandon, când
posesorul părăseste bunul cu intenŃia de a renunŃa la posesiunea lui.
Posesiunea se pierde si prin pierderea unuia dintre cele două elemente.
Astfel, elementul material al posesiei se pierde atunci când bunul a intrat în stăpânirea
altei persoane, de pildă, prin furt. Elementul intenŃional se pierde atunci când
posesorul înstrăinează lucrul respectiv iar dobânditorul îl închiriază înstrăinătorului.
Prin aceasta, fostul posesor se va transforma într-un simplu detentor precar, deoarece,
18. desi stăpâneste material lucrul – are corpus -, el o face sub nume de chirias si nu de
proprietar sau titular al unui alt drept real. Această operaŃie juridică poartă de
constitut posesor.
Dovada posesiei. Pentru a dovedi existenŃa posesiei, este necesar să fie
dovedită existenŃa celor două elemente. Elementul material, obiectul al posesiei este
usor de dovedit prin orice mijloc de probă. Dimpotrivă, proba elementului psihologic,
intenŃional este mult mai dificilă. De aceea, legea a instituit două prezumŃii legale care
se completează reciproc:
a) prezumŃia de neprecaritate, dedusă din elementul material al posesiei.
Astfel, art. 1854 Cod civil, prevede: „posesorul este presupus că posedă pentru sine,
sub nume de proprietar, dacă nu este probat ca a început a poseda pentru altul”.
Simpla dovadă a faptului material al stăpânirii unui lucru, atrage calificarea acestei
stări ca fiind posesie sub nume de proprietar; si
b) prezumŃia de neintervertire de titlu, reglementată de dispoziŃiile art. 1855
din Codul civil, în conformitate cu care când posesorul a început a poseda pentru
altul, se presupune că a conservat această calitate, dacă nu este probă contrarie. Proba
contrarie acestei prezumŃii constă tocmai în demonstrarea împrejurării că a avut loc
intrevertirea detenŃiei în posesie.
3. CalităŃile si viciile posesiei
CalităŃile posesiei. Posesia unui bun există din momentul în care sunt
întrunite cele două elemente: corpus si animus. Dar pentru a produce efectele sale
juridice, posesia trebuie să fie utilă. Si ca să fie utilă, posesia este necesar să
îndeplinească anumite calităŃi. Aceste calităŃi sunt prevăzute de art. 1847 Cod civil,
unde se dispune: „Ca să se poată prescrie, se cere o posesie continuă, neîntreruptă,
netulburată, publică si sub nume de proprietar...” Alături de aceste calităŃi, literatura
de specialitate si practica judiciară apreciază că, pentru a fi utilă, posesia trebuie să
mai aibă o calitate, să fie neechivocă.
Art. 1847 Cod civil, prevede, printre altele, ca posesia să fie „neîntreruptă”
si „sub nume de proprietar”. În literatură s-a considerat că acestea nu ar constitui
calităŃi ale posesiei, a căror lipsă să o vicieze. S-a susŃinut că întreruperea posesiei are
ca efect înlăturarea oricăror efecte ale acesteia si că odată cu întreruperea, dispare sau
încetează însăsi posesia. De asemenea, s-a considerat că faptul că o posesie nu se
exercită sub nume de proprietar sau de titular al unui alt drept real, ar înseamna că
este vorba de o simplă detenŃie precară. Cel care stăpâneste bunul nu are elementul
psihologic al posesiei, adică animus domini sau animus sibi habendi, astfel că
detenŃia precară a fost considerată mai mult decât un viciu al posesiei. S-a spus că este
lipsa sau absenŃa însăsi a posesiei.
Viciile posesiei. Enumerare. Viciile posesiei sunt reversul sau situaŃiile
inverse ale calităŃilor sale. Viciile posesiei sunt: discontinuitatea, întreruperea,
violenŃa, clandestinitatea, precaritatea si echivocul.
16
19. A. Discontinuitatea posesiei. Potrivit art. 1848 Cod civil, „posesia este
discontinuă când posesorul o exercită în mod neregulat, adică cu intermitenŃe
anormale”. Rezultă că posesorul nu trebuie să se afle în contact permanent cu bunul
pentru ca posesia să fie continuă si deci utilă. Este suficient ca actele de stăpânire să
se exercite cu regularitate normală, după natura bunului. Asadar, intermitenŃele nu
exclude continuitatea. Discontinuitatea are caracter temporar, adică ea durează până
când actele de stăpânire devin regulate si normale. De asemenea, este un viciu
absolut, deoarece poate fi invocată de către orice persoană care interes să paralizeze
sau să anihileze efectele posesiei.
B. Întreruperea posesiei. Întreruperea posesiei are loc în acele împrejurări în
care se produce întreruperea cursului prescripŃiei achizitive. De exemplu, dacă posesorul
este si rămâne lipsit de stăpânirea lucrului, cel puŃin un an, prin faptul adversarului
(proprietarul în contra căruia se exercită posesia) sau prin faptul unui terŃ.
Neîntreruperea posesiei se referă la exercitarea posesiei un sir neîntrerupt de
ani; altfel spus, posesia se exercită an după an de către acelasi posesor. Perioadele
sale de posesie nu sunt separate de perioade mai mare de un an în care o altă persoană
să fie stăpânit imobilul.
Continuitatea si neîntreruperea posesiei sunt prezumate. Altfel, art. 1850 Cod
civil instituie o prezumŃie legală relativă de continuitate, în sensul că „posesorul
actual care probează că a posedat într-un moment dat mai înainte, este presupus că
posedat în tot timpul intermediar, fără însă ca aceasta să împiedice proba
contrarie”. În raport de acest text, pentru a invoca prescripŃia achizitivă, pentru
posesorul actual este suficient să facă dovada că a posedat în două momente: la
începutul perioadei de posesie si în momentul la care se poartă judecata cu
proprietarul în contra căruia a curs prescripŃia. Revine adversarului sarcina de a
demonstra că între aceste două momente ar fi intervenit fie cauze de discontinuitate,
fie cauze de întrerupere a posesiei.
C. ViolenŃa. Potrivit art. 1847, posesia trebuie să fie netulburată sau pasnică.
În art. 1851 Cod civil se prevede că: „Posesia este tulburată când este fundată sau
conservată prin acte de violenŃă în contra sau din partea adversarului”. Deci pentru
a fi neviciată, utilă, posesia trebuie să fie începută si menŃinută sau conservată în mod
pasnic, fără violenŃă. De asemenea, din textul legal de mai sus, ar rezulta că posesia
poate fi tulburată, atât prin violenŃă activă, cât si prin acte de violenŃă pasivă, săvârsite
de către posesor în apărare. FaŃă de această situaŃie, literatura de specialitate a
susŃinut, în unanimitate, că violenŃa pasivă din partea posesorului, când este tulburat
în posesie de către un terŃ, nu constituie viciu al posesiei. O soluŃie contrară ar fi
injustă si inechitabilă, deoarece nimeni nu poate fi obligat să suporte consecinŃele
dăunătoare ale unor fapte si acte săvârsite de către o altă persoană.
Fără a contrazice opinia majoritară, considerăm că legiuitorul este foarte
exigent cu posesorul, impunând ca acesta să aibă o atitudine fermă, adică să reprime
orice fapt prin care i s-ar contesta posesia. Astfel, dacă posesorul este victima unor
violenŃe, chiar dacă prin exercitarea unor violenŃe pe care le săvârseste în stare de
legitimă apărare ajunge să păstreze posesiunea, pentru ca aceasta să nu fie afectată de
17
20. viciul violenŃei, trebuie să promoveze acŃiunea posesorie specială împotriva
tulburătorului.
ViolenŃa este un viciu temporar, fiindcă în momentul în care încetează,
posesia devine utilă, si relativ, ceea ce înseamnă că poate fi invocă numai de către
persoana din partea sau împotriva căreia a fost exercitată.
D. Clandestinitatea. Art. 1847 Cod civil, prevede că posesia trebuie să fie,
printre altele, publică, adică să fie exercitată în văzul tuturor. Reversul acestei calităŃi
este clandestinitatea. Art. 1852 Cod civil precizează: „posesiunea este clandestină
când posesorul o excercită în ascuns de adversarul său încât acesta nu este în stare
de a putea să o cunoască”. De regulă, clandestinitatea viciază posesia bunurilor
mobile; în privinŃa imobilelor este mai dificil de realizat o posesie clandestină.
Clandestinitatea este un viciu relativ si temporar.
E. Precaritatea. DetenŃia precară este definită în art. 1853 Cod civil, unde se
dispune: „ Actele ce exercităm asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adică în
calitate de locatari, depozitari, etc., sau asupra unui lucru comun, în puterea
destinaŃiei legale a acestuia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar. Tot
asemenea este posesiunea ce am exercita asupra unui lucru al altuia, prin simpla
îngăduinŃă a proprietarului său.”
Detentorul precar posedă pentru altul, adică nu sub nume de proprietar.
DetenŃia precară este întotdeauna conformă dreptului din care decurge, spre deosebire
de posesie care poate fi si contrară dreptului.
Categoriile de detentori precari, în conformitate cu prevederile art. 1853 din
18
Codul civil sunt următoarele:
a) cei care deŃin în temeiul unui act juridic încheiat cu posesorul: locatarii,
depozitarii, uzufructuarii, comodatarii etc. De menŃionat că uzufructuarul si ceilalŃi
titulari de drepturi reale, altele decât dreptul de proprietate, sunt detentori precari faŃă
de proprietarul lucrului, dar faŃă de terŃi sunt posesori, exercitând o posesie ce
corespunde dreptului lor real;
b) coproprietarii pentru totalitatea lucrului aflat în indiviziune. Si în acest caz,
situaŃia coproprietarului este caracterizată de relativitate: faŃă de ceilalŃi coproprietari,
coproprietarul care deŃine singur bunul indiviz, în conformitate cu starea de
indiviziune, este un detentor precar, iar în faŃă de terŃi este un posesor;
c) cei care deŃin lucrul cu îngăduinŃa proprietarului: o rudă care este găzduită
o perioadă de timp; proprietarii fondurilor vecine care, în virtutea relaŃiilor de bună
vecinătate, intră pe o altă proprietate pentru a executa lucrări de întreŃinere a
imobilului propriu.
F. Echivocul. După cum s-a putut observa, în art. 1847 Cod civil, unde sunt
enumerate calităŃile posesiei, nu este prevăzut si faptul că aceasta trebuie să fie
neechivocă. Totusi, necesitatea existenŃei calităŃi a fost evidenŃiată si subliniată în
practica instanŃei supreme. De asemenea, s-a precizat că o posesie echivocă nu este o
posesie utilă. Deci, echivocul, desi neprevăzut expres si nedefinit de legea civilă, este
considerat un viciu al posesiei.
21. S-a spus că posesia este echivocă în cazul în care nu se cunoaste dacă
posesorul are sau nu are elementul intenŃional animus domini sau animus sibi habedi.
S-a arătat că echivocul există atunci când două sau mai multe persoane săvârsesc acte
de stăpânire asupra unui bun, deoarece nici una nu pretinde o posesie, distinctă. De
asemenea, în cazul coproprietăŃii, dacă unul dintre coproprietari săvârseste singur acte
de stăpânire asupra bunului comun, nu se poate sti cu certiudine că le-a făcut cu
voinŃa de a se comporta ca proprietar exclusiv sau, pur si simplu, în calitatea sa de
titular doar al unei cote-părŃi din dreptul de proprietate.
Echivocul este un viciu relativ, deoarece, de pildă, în cazul coproprietăŃii, el
poate fi invocat numai de către ceilalŃi copărtasi, si temporar, în sensul că posesia
devine utilă în momentul în care există convingerea că posesorul întruneste si
elementul animus.
Considerăm că, în mod corect, autorii Codului civil nu au menŃionat calitatea
posesiei de a fi neechivocă si nu au inclus echivocul în lista viciilor posesiei, dat fiind
că toate acele împrejurări pe care literatura juridică si practica judiciară le
menŃionează ca situaŃii de echivoc al posesiei, sunt tratate de către cod la viciul
precarităŃii. Aplicarea corectă a prezumŃiilor reglementate de dispoziŃiile articolelor
1854 si 1855 din Codul civil înlătură orice dubiu cu privire la elementele poseiei, si
nu poate conduce la situaŃii în care să nu se poată cunoaste intenŃia cu care se
stăpâneste bunul.
4. Efectele posesiei
Desi constituie o stare de fapt, posesia generează, potrivit legii civile,
importante efecte juridice. Desi, începe prin a fi o stare de fapt contrară dreptului, în
anumite condiŃii, uneori prin luarea în considerare a duratei sale, posesia ajunge să fie
recunoscută de către lege si să i se protejeze o serie de efecte. Aceste efecte sunt
următoarele:
a) posesia creează o prezumŃie de proprietate în favoarea posesorului;
b) posesorul de bună credinŃă a unui bun frugifer dobândeste în proprietate
fructele bunului pe care îl posedă;
c) posesia imobiliară este apărată prin acŃiunile posesorii;
d) dobândirea dreptului de porprietate prin uzucapiunee sau prescripŃie
achizitivă în cazul imobilelor si prin posesia de bună-credinŃă, în
condiŃiile art. 1909 C. civ., în ce priveste bunurile mobile.
Aici, vom analiza numai primele trei efecte ale posesiei. Uzucapiunea sau
prescripŃia achizitivă va fi prezentată în capitolul destinat abordării modurilor
generale de dobândire a dreptului de proprietate si a celorlalte drepturi reale, iar
dobândirea proprietăŃii asupra mobilelor prin posesia de bună-credinŃă va fi tratată în
materia acŃiunii în revendicare.
Posesia creează o prezumŃie o proprietate în favoarea posesorului. Posesia
creează o aparenŃă a dreptului, deoarece exercitarea unei puteri de fapt asupra unui bun
corespunde, de cele mai multe ori, existenŃei dreptului de proprietate. Orice posesor al
unui bun este în aparenŃă proprietarul său. Prin urmare, până la proba contrară,
19
22. posesorul este prezumat a fi proprietarul bunului care-l posedă. De altfel, în acest sens,
art. 1854 Cod civil prevede: „posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume
de proprietar, dacă nu este probă că a început a poseda pentru altul”. Beneficiind de
această prezumŃie, în caz de litigiu, posesorul bunului care este chemat în judecată, nu
este Ńinut să aducă si alte probe pentru a dovedi că este proprietarul acelui bun. Revine
reclamantului sarcina de a demonstra că este titularul unui drept de proprietate; în cazul
în care reclamantul nu face această dovadă si nu răstoarnă prezumŃia de proprietate ce
operează în favoarea pârâtului-posesor, acŃiunea va fi respinsă.
PrezumŃia de proprietate ce operează în favoarea posesorului poate fi
absolută sau relativă. Astfel, atunci când se exercită, cu bună-credinŃă, asupra unui
bun mobil, în favoarea posesorului operează o prezumŃie absolută „juris et de jure” de
proprietate. Art. 1909 Cod civil, în sinteză, prevede că posesia de bună-credinŃă
asupra unui bun mobil valoarează titlu de proprietate.
În cazul bunurilor imobile, prezumŃia de proprietate este relativă sau juris
tatum, deoarece poate fi răsturnată prin probă contrară.
PrezumŃia de proprietate încetează să opereze în toate situaŃiile în care se face
20
dovada că posesorul este de rea-credinŃă.
Posesorul de bună-credinŃă dobândeste în proprietate fructele bunului pe
care îl posedă. Prin fructe înŃelegem produsele periodice ale unui bun, prin a căror
obŃinere si percepere nu se alterează sau consumă substanŃa bunului respectiv.
Fructele pot fi: naturale, industriale si civile. În conformitate cu art. 483 Cod civil,
fructele, indiferent de categoria din care fac parte, se cuvin proprietarului bunului
frugifer. Dreptul proprietarului de a culege fructele în proprietate constituie un
element al atributului de folosinŃă care intră în alcătuirea conŃinutului juridic al
dreptului de proprietate.
De la regula că fructele se cuvin proprietarului există o singură excepŃie.
Astfel, art. 485 Cod civil prevede că posesorul de bună-credinŃă dobândeste în
proprietate fructele produse de bunul care-l posedă. Potrivit art. 486 Cod civil, este
posesor de bună credinŃă acela care „posedă ca proprietar în puterea unui titlu
translativ de proprietate, ale cărei vicii nu-i sunt cunoscute”. Deci, componentele
bunei-credinŃe sunt: existenŃa titlului si necunoasterea de către dobânditorul bunului
frugifer a viciilor acestuia.
Rezultă că pentru ca posesorul să poată culege fructele în proprietate, este
necesară o singură condiŃie si anume să fie de bună-credinŃă. Titlul ce se invocă de
către posesor nu este un element separat de buna-credinŃă, ci intrinsec acesteia, de
natură a o justifica. De aceea, titlul nu trebuie, asa cum prevede textul art. 486 Cod
civil, să fie neapărat „translativ de proprietate”. El poate fi si un titlu „declarativ de
drepturi”; ceea ce contează este ca posesorul să aibă convingerea fermă, lipsită de
orice îndoială, că are un titlu ce-i dă dreptul la perceperea fructelor. Justul titlu poate
fi: a) titlul de dobândire de la un neproprietar; b) titlul lovit de nulitate (considerăm că
poate fi vorba doar de nulitatea relativă nu si de nulitatea absolută) si c) titlul putativ
(un act juridic ce nu există în realitate, ci doar în convingerea posesorului, convingere
care îi este creată de elemente obiective a căror dovadă poate fi efectuată – de
23. exemplu, intrarea unei persoane în posesia bunurilor unei mosteniri ca urmare a
informaŃiilor pe care le primeste de la rudele si vecinii celui despre a cărui mostenire
este vorba, precum că ar fi beneficiarul unui testament olograf care nu s-a găsit -).
CondiŃia bunei-credinŃe nu trebuie să fie dovedită. Din moment ce posesorul
prezintă titlul, element intrisec al acesteia, buna credinŃă se prezumă până la proba
contrară. Această prezumŃie este instituită prin dispoziŃia art. 1899 alin. 2 din Codul
civil, în sensul că: „Buna-credinŃă se presupune totdeauna si sarcina probei cade
asupra celui ce aleargă rea-credinŃă”.
În conformitate cu art. 487 Cod civil posesorul „încetează de a fi bună
credinŃă din momentul în care aceste vicii (ale titlului-s.n.) îi sunt cunoscute”.
Asadar, pentru ca posesorul să poată dobândi fructele în proprietate este necesar ca la
data perceperii lor să fi fost de bună-credinŃă. El nu se mai bucură de acest beneficiu
cu privire la fructele percepute după momentul în care a cunoscut viciile titlului. Prin
urmare, posesorul va fi obligat să restituie proprietarului, împreună cu bunul, toate
fructele percepute, din momentul în care a devenit de rea-credinŃă, sau valoarea lor,
precum si fructele nepercepute.
Cu certitudine, posesorul devine de rea-credinŃă în momentul în care este
somat printr-o notificare extrajudiciară ori este chemat în judecată.
Posesorul de rea-credinŃă nu se bucură de acest beneficiu. Dimpotrivă, el este
obligat să restituie proprietarului, odată cu bunul, toate fructele percepute sau
nepercepute, consumate sau neconsumate. Dar, în virtutea principiului îmbogăŃirii
fără justă cauză, proprietarul este obligat, la rândul său, potrivit art. 484 Cod civil, să
restituie posesorului de rea-credinŃă toate cheltuielile necesare pe care le-a făcut,
eventual, cu bunul respectiv si producerea sau obŃinerea fructelor. Ba mai mult, până
la plata acestor cheltuieli, posesorul de rea-credinŃă are de drept de retenŃie asupra
fructelelor, în limita creanŃei sale.
Prevederea art. 485 Cod civil este inaplicabilă atunci când cineva posedă cu
bună-credinŃă un bun frugifer care este obiect al dreptului de proprietate publică.
Posesia de bună-credinŃă nu poate paraliza acŃiunea în revedicare a dreptului de
proprietate publică, care este absolut imprescriptibilă. Prin urmare, posesorul de bună-credinŃă
va fi obligat să restituie, împreună cu bunul, toate fructele produse de către
acesta, percepute sau nepercepute. În măsura în care le-a consumat este îndatorat să
achite valoarea lor în bani.
Apărarea posesiei prin acŃiuni posesorii. AcŃiunile posesorii sunt acele
acŃiuni în justiŃie prin care posesorul urmăreste să-si apere posesia împotriva oricăror
tulburări sau să redobândească posesia atunci când a pierdut-o. Asadar, ele au ca scop
restabilirea situaŃiei de fapt existente anterior tulburării sau deposedării.
AcŃiunile posesorii se deosebesc de acŃiunile petitorii deoarece prin ele se
apără o stare de fapt, posesia, fără a se pune în discuŃie căreia dintre părŃile din proces
îi aparŃine dreptul de proprietate sau alt drept real asupra celui bun. De aceea, sub
aspectul posibilităŃilor de dovadă, acŃiunile posesorii prezintă avantaje indiscutabile
faŃă de acŃiunile petitorii. Astfel, posesia, fiind o stare de fapt, este foarte usor de
dovedit prin orice mijloc de probă. Dimpotrivă, în cazul acŃiunilor petitorii trebuie să
21
24. fie dovedită o stare de drept, probă care, asa cum vom vedea, este foarte dificilă,
aproape imposibilă.
După cum s-a arătat, acŃiunea posesorie îsi are justificarea, în primul rând, în
faptul că, de cele mai multe ori, posesia corespunde unei stări de drept. Apărând
posesia ca stare de fapt, în ultimă instanŃă, se apără însusi dreptul de proprietate sau
alt drept real asupra bunului. De asemenea, apărarea posesiei împotriva oricărei
tulburări, chiar din partea adevăratului proprietar, se justifică si prin aceea că într-o
ordine juridică ca a noastră, nici unei persoane nu-i este permis, indiferent de motive,
să-si facă dreptate singură. Pentru aceasta trebuie să solicite concursul organelor de
stat competente.
AcŃiunile posesorii sunt acŃiuni reale deoarece pot fi introduse împotriva
oricărei persoane care, prin faptele sale, tulbură exercitarea pasnică a posesiei sau l-a
deposedat pe posesor de bunul său. De aemenea, acŃiunile posesorii sunt acŃiuni
imobiliare. Prin urmare, ele pot fi exercitate numai pentru apărarea posesiei asupra
imobilelor. În materie mobiliară, potrivit art. 1909 Cod civil, posesia de bună-credinŃă
echivalând cu titlul de proprietate, posesorul este întotdeauna si proprietarul bunului
mobil. Se spune că posesoriul se confundă cu petitoriul. Astfel că pentru apărarea
dreptului de proprietate vor putea fi utilizate numai acŃiunile petitorii, îndeosebi
acŃiunea în revendicare.
AcŃiunile posesorii sunt reglementate în art. 674-676 din Codul de procedură
civilă. Aceste texte reglemenează două acŃiuni posesorii: acŃiunea posesorie generală,
denumită în complângere, si acŃiunea posesorie specială sau în reintegrare (reintegranda).
A. AcŃiunea posesorie generală sau în complângere. AcŃiunea posesorie
generală poate fi denumită de drept comun, deoarece este folosită pentru a face să
înceteze orice tulburare a posesiei, cu excepŃia cazului când posesorul este tulburat ori
deposedat prin violenŃă.
Tulburările în posesie pot fi de fapt sau de drept. Tulburarea de fapt constă în
orice act material prin care se încalcă posesia bunului, cum ar fi actele de trecere pe
terenul vecinului, fără a avea în acest sens un drept de servitute. Tulburarea de drept
constă într-un act judiciar sau extrajudiciar prin care o persoană are o pretenŃie
contrară posesiei unei alte persoane, cum ar fi somaŃia pe care o terŃă persoană o
trimite unui chirias căruia îi pune în vedere să-i plătească lui chiria, deoarece el este
proprietarul bunului închiriat si nu locatorul.
Art. 674 din Codul de procedură civilă prevde că pentru exercitarea acŃiunii
posesorii generale trebuie să fie întrunite trei condiŃii:
a) să nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare;
b) reclamantul să probeze că a posedat bunul cel puŃin un an, înainte de
data tulburării sau deposedării;
c) posesia reclamantului să fie utilă, adică neviciată.
B. AcŃiunea posesorie specială sau în reintegrare. AcŃiunea specială poate fi
utilizată pentru apărarea posesiei numai atunci când tulburarea sau deposedarea are
loc prin violenŃă.
22
25. Prin violenŃă se înŃelege orice faptă contrară ordinii de drept ce implică
rezistenŃă din partea adversarului si care tinde la deposedarea posesorului. În general,
faptele care justifică introducerea acŃiunii de reintegrare, întânite în practica judiciară,
pot fi împărŃite în trei categorii: acte de ocupare a unui imobil fără permisiunea
posesorului; acte de obstrucŃie, prin care o persoană îl împiedică pe posesor să
stăpânească imobilul (asezarea unei bariere sau ridicarea unui zid ori a unui gard în
calea posesorului); acte de distrugere, cum ar fi: darâmarea unui zid despărŃitor,
distrugerea recoltei aflată pe terenul posesorului etc.
Având în vedere scopul si caracterul său extraordinar, de urgenŃă, pentru
exercitarea acŃiunii posesorii speciale, art. 674 alin. 2 din Codul de procedură civilă,
prevede necesitatea existenŃei unei singure condiŃii: să nu fi trecut un an de la
tulburare sau deposedare.
Cine poate să exercite acŃiunile posesorii. În primul rând, acŃiunile posesorii
se exercită de către posesorul unui bun imobil. Ele pot fi introduse, de regulă, si de
către detentorii precari. Astfel, art. 676 Cod procedură civilă prevede: „Cererile
posesorii pot fi făcute si de cel care deŃine lucrul în interesul său propriu, în temeiul
unui contract încheiat cu posesorul, afară numai dacă tulburătorul este cel pentru
care el deŃine”.
Am arătat deja că acŃiunile posesorii prezintă avantaje, sub aspect probatoriu,
faŃă de acŃiunile petitorii. Iată de ce, în practică, acŃiunile posesorii sunt utilizate si de
către proprietar, precum si de către titularii celorlalte drepturi reale, în locul acŃiunii în
revendicare precum si al altor acŃiunii petitorii. Aceasta cu atât mai mult în situaŃia
când acŃiunea posesorie a fost respinsă, proprietarul sau titularul unui alt drept real
poate introduce o acŃiune petitorie, de regulă, în revendicare. Si este asa deoarece
acŃiunea posesorie având o cauză total deosebită, în raport de acŃiunea petitorie,
posesoriul nu are autoritate de lucru judecat asupra petitoriului.
În ceea ce priveste exerciŃiul acŃiunilor posesorii între coproprietari, practica
judiciară a statuat că este admisibilă acŃiunea posesorie introdusă de un mostenitor
care stăpâneste în mod exclusiv o parte din bunurile succesorale si este tulburat în
posesia sa de către un alt comostenitor; considerăm că soluŃia este valabilă numai
atunci când suntem într-un caz de promovare a unei acŃiunii posesorii speciale. În
schimb, atunci când un comostenitor exercită posesia, atât pentru sine, cât si pentru
ceilalŃi comostenitori, comportându-se ca un coposesor, el nu poate exercita acŃiunile
posesorii împotriva unui alt comostenitor.
TEMA A III-A - TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI
DE PROPRIETATE
1. DefiniŃia, caracterele juridice si atributele dreptului de proprietate.
23
26. 2. Dreptul de proprietate publică: a) definiŃie si caractere juridice; b)
determinarea sferei bunurilor care fac parte din domeniul public; c) exercitarea
dreptului de proprietate publică.
3. Moduri de dobândire a dreptului de proprietate de către stat.
4. Regimul juridic al terenurilor si construcŃiilor.
1. DefiniŃia si conŃinutul dreptului de proprietate
Preliminarii. Proprietatea este, atât în sens economic, cât si juridic, expresia
supremă a accesului oamenilor la posesia, folosinŃa si dispoziŃia bunurilor. Fiind,
asadar, prin excelenŃă, un mod de realizare a unei puteri umane asupra bogăŃiilor,
proprietatea a făcut obiectul unor înflăcărate si seculare controverse. Aceste
controverse au fost si sunt fundamentate si, mai mult continuă să fie alimentate de un
complex de idei, teorii si concepŃii economice, politice, filozofice si religioase. Ele se
pot fi circumscrise în sfera a două mari orientări sau curente.
Una din orientări a fost elaborată de susŃinătorii comunităŃii de bunuri sau
proprietăŃi colective. Primul care a avansat această idee a fost Platon; el a formulat
critici severe si importante rezerve referitoare la proprietatea privată si mijloacele
juridice de dobândire a bunurilor. ConcepŃia a fost dezvoltată de către părinŃii
Bisericii, utopistii Renasterii (Thomas Morus si Campanella) iar mai târziu de
Babeuf, Bazard, Proudhon. Marx, Engels si alŃii după ei au formulat virulente atacuri
de pe baze ideologice împotriva dreptului de proprietate privată ca fiind generator de
exploatare a omului de către om. Ei au susŃinut necesitatea obiectivă a comunizării
bunurilor, mai a ales a mijloacelor de producŃie.
Cel de al doilea curent este reprezentat de apărătorii proprietăŃii private, cum
au fost Aristorel, Auguste Comte sau Sturat Mill si alŃii, care au subliniat avantajele
proprietăŃii private ca instrument si stimul economic, garanŃie a libertăŃii individuale
si familiale, izvor de bogăŃie, prosperitate si bunăstare socială.
DefiniŃia dreptului de proprietate. Ambele concepŃii si-au pus amprenta
asupra doctrinei juridice si, mai ales, au influenŃat activitatea de elaborare a normelor
juridice si încercările de formulare a definiŃiei dreptului de proprietate.
Codul civil român de la 1865, fiind redactat după Codul civil francez,
defineste dreptul de proprietate având în vedere atributele juridice care alcătuiesc
conŃinutul său juridic. Astfel, art. 480 Cod civil prevede: „Proprietatea este dreptul
pe care îl are cineva de a se bucura si dispune de un lucru în mod exclusiv si
absolut, însă în limitele determinate de lege”. Art. 44 pct. 6 din ConstituŃia României
revizuită, dispune că dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind
protecŃia mediului si asigurarea bunei vecinătăŃi, precum si la respectarea celorlalte
sarcini, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
DefiniŃia Codului civil a fost considerată incompletă. Fără îndoială că pentru
formularea oricărei alte definiŃii este necesar să se pornească de la conŃinutul juridic
al dreptului de proprietate, alcătuit din suma de atribute recunoscute proprietarului,
asa cum a procedat legiuitorul român la 1864. Dar, în acelasi timp, trebuie să
24
27. observăm că sunt numeroase situaŃiile când o parte a acestor atribute sau chiar toate
sunt exercitate de o altă persoană decât proprietarul, de regulă, pe temeiul unui drept
real, derivat din dreptul de proprietate. Asa, de pildă, uzufructuarul are recunoscute
asupra bunului aflat în uzufruct atributele de posesie si folosinŃă. Si mai mult,
superficiarul poate exercita atributele de posesie, folosinŃă si în anumite limite chiar si
atributele de dispoziŃie materială si juridică. De asemenea, dreptul real de
administrare exercită cvasitotalitatea atributelor dreptului de proprietate publică
asupra bunurilor din domeniul public încredinŃate lor de autoritate componentă.
Aceasta este motivul pentru care în mod legitim se pune întrebarea prin ce se
deosebeste proprietarul de alte persoane care exercită unele sau quasitotalitatea atributelor
ce alcătuiesc conŃinutul juridic al dreptului de proprietate? Răspunsul a fost dat în literatura
de specialitate. Astfel, spre deosebire de titularii altor drepturi subiective asupra aceluiasi
bun, proprietarul exercitată atributele juridice ale dreptului de proprietate în putere proprie
si interes propriu. Numai astfel poate fi determinată poziŃia specifică a proprietarului în
raport cu situaŃia oricărei alte persoane care exercită prerogativele proprietăŃii pe temeiul
altor drepturi subiective asupra unuia si aceluiasi bun.
Proprietarul exercită atributele dreptului său întotdeauna în putere proprie,
nefiind subordonat nimănui, decât legii. Toate celelalte persoane, altele decât
proprietarul, exercită aceste atribute, atât în puterea legii, cât si mai ales în puterea
proprietarului care le-a constituit dreptul subiectiv ce le aparŃine asupra bunurilor sale.
Deci puterea oricărui alt titular de drepturi este limitată, nu numai de dreptul obiectiv,
ci de voinŃa proprietarului care, recunoscându-i altuia anumite atribute asupra unui
bun ce-i aparŃine, i le concretiază si le stabileste limitele prin contract sau testament.
Putem spune că aceste persoane exercită atributele ce le-au fost conferite în puterea
transmisă de proprietar si nicidecum în putere proprie.
În al doilea rând, proprietarul exercită atributele dreptului de proprietate în
interesul său propriu. Fără îndoială însă că si titularii altor drepturi subiective, reale
sau de creanŃă, prin exercitarea acestor atribute, urmăresc realizarea unor interese
proprii. Astfel, existenŃa dreptului lor nu ar avea nici o raŃiune. Totusi proprietarul se
deosebeste prin aceea că este singurul subiect de drept care exercită, direct sau
indirect, (prin alte persoane), plenitudinea atributelor proprietăŃii, în ultimă instanŃă,
în propriul său interes.
Având în vedere conŃinutul său juridic si poziŃia specifică a proprietarului,
dreptul de proprietate poate fi defint, într-o formulare corespunzătoare, ca fiind acel
drept real care conferă titularului atributele de posesie, folosinŃă si dispoziŃie asupra
unui bun, atribute pe care numai el le poate exercita în plenitudinea lor, în putere
proprie si în interesul său propriu, cu respectarea normelor juridice în vigoare.
Atributele dreptului de proprietate. Dreptul de proprietate este dreptul real
cel mai deplin, deoarece este singurul drept subiectiv care conferă titularului său trei
atribute: posesia, folosinŃa si dispoziŃia.
Posesia constă în posiblitatea proprietarului de a stăpâni bunul ce-i aparŃine
în materialitatea sa, comportându-se faŃă de toŃi ceilalŃi ca fiind titularul dreptului de
proprietate. Posesia poate fi exercitată de către proprietar în mod nemijlocit sau de
25
28. către o altă persoană cu acordul, în numele si în interesul proprietarului; terŃa
persoană care stăpâneste pentru proprietar este un detentor precar. FolosinŃa conferă
proprietarului facultatea de a întrebuinŃa bunul său, culegând sau percepând în
proprietate toate fructele pe care acesta le produce. Atributul de dispoziŃie este alcătuit
din dreptul de dispoziŃie materială si dreptul de dispoziŃie juridică. Dreptul de
dispoziŃie materială este posibilitatea proprietarului de a dispune de substanŃa bunului,
adică de a-l transforma, consuma sau distruge, cu respectarea reglementărilor în
vigoare. DispoziŃia juridică se concretizează în posibilitatea proprietarului de a
întrăina dreptul de proprietate cu titlu oneros sau gratuit, prin acte între vii sau mortis
causa, si de a-l greva cu dreptul reale derivate, principale sau accesorii, în favoarea
altor persoane, cu respectarea regimului juridic stabilit de lege.
Caracterele dreptului de proprietate. Dreptul de proprietate prezintă mai
multe caractere proprii, care îl deosebesc faŃă de toate celelalte drepturi reale. Astfel,
dreptul de proprietate este: absolut, exclusiv si perpetuu.
Caracterul absolut. Termenul de drept absolut poate avea mai multe înŃelesuri:
opozabil erga omnes, cel mai complet drept în raport cu celelalte drepturi reale, si drept
nelimitat, neîngrădit în conŃinutul său. Acest ultim sens, de nelimitare a dreptului, nu
poate fi primit, deoarece el se exercită în limitele determinate de lege; Codul civil
stabileste o serie de îngrădiri sau restricŃii aduse proprietăŃii. De asemenea, reglementări
ulterioare Codului civil au adus numeroase îngrădiri dreptului de prorietate.
Încă de la Justinian se afirmă că dreptul de proprietate conferă titularului său
„plena potestas”, adică toate cele trei atribute: posesia, folosinŃa si dispoziŃia. Cu alte
cuvinte, dreptul de proprietate este un drept deplin atât în raport cu celelalte drepturi
reale cât si în raport cu forma scindată a proprietăŃii care a existat în evul mediu.
Dreptul de proprietate este absolut deoarece este recunoscut titlularului său în
raporturile acestuia cu toŃi ceilalŃi, care sunt obligaŃi să nu facă nimic de natură a-l
încălca. Ori de câte ori bunul aflat în proprietatea unei persoane ajunge în deŃinerea
sau posesia nelegitimă a altuia, proprietarul are dreptul la acŃiunea în revendicare.
AcŃiunea în revendicare poate fi introdusă împotriva oricărei persoane. Cu alte
cuvinte, dreptul de proprietate este opozabil tuturor, erga omnes.
Caracterul exclusiv. Dreptul de proprietate este un drept exclusiv, în înŃelesul
că atributele sau puterile inerente acestui drept sunt nu numai depline, ci si
independente de orice puteri ale altei persoane asupra bunului respectiv, în afară de
cazurile când proprietatea este dezmembrată; în cazul demembrării proprietăŃii, unele
atribute ale acestui drept se exercită de către o altă persoană, pe temeiul unui alt drept
real principal derivat din dreptul de proprietate (uzufruct, uz, abitaŃie, servitute
propriu-zisă, superficie).
O altă excepŃie de la caracterul exclusiv al dreptului de proprietate o
constituie proprietatea comună, pentru că toate atributele dreptului de proprietate sunt
exercitate simultan de mai mulŃi titulari.
Caracterul perpetuu. Prin perpetuitatea dreptului de proprietate se înŃelege
că este nelimitat în timp si durează atâta vreme cât există bunul care face obiectul său.
De asemenea, el nu se pierde prin neuz, adică prin neexercitare.
26
29. De regulă, acŃiunea în revendicare a dreptului de proprietate este
27
imprescriptibilă.
Dreptul de proprietate poate fi transmis prin acte între vii, în condiŃiile legii.
Ba mai mult, transmisiunea lui este inevitabilă si obligatorie pentru cauză de moarte.
Transmisiunea dreptului de proprietate nu contravine caracterului său
perpetuu. Dimpotrivă, transmisibilitatea este corolarul logic si practic al perpetuităŃii
sale. Si aceasta pentru faptul că viaŃa oamenilor este, inevitabil, limitată în timp. Prin
transmiterea dreptului de proprietate se realizează trecerea lui din patrimoniul unei
persoane în patrimoniul alteia, fără nici o modificare, asigurându-se perpetuitatea lui.
Acest caracter este propriu numai dreptului de proprietate privată.
Dimpotrivă, dreptul de proprietate publică, indiferent că poartă asupra unor bunuri
imobile sau mobile, este inalienabil si prin urmare este netransmisibil.
Există si situaŃii când unele bunuri proprietate privată pot fi scoase temporar
din circuitul civil prin acordul de voinŃă intervenit între proprietarul bunului si o altă
persoană. Astfel, într-un contract, părŃile au posibilitatea de a stipula asa-numitele
clauze de inalienabilitate, prin care proprietarului unui anumit bun îi este interzisă
înstrăinarea si, uneori, chiar grevarea bunului în favoarea altei persoane.
Clauzele de inalienabilitate se găsesc destul de rar în actele de înstrăinare cu titlu
oneros. Ele pot fi întâlnite mai frecvent în contractele de ipotecă si în contractele de gaj fără
deposedare în care se stipulează interdicŃia de înstrăinare si de grevare a bunului ipotecat
sau gajat. În schimb, asemenea clauze pot fi regăsite, în practică, în actele cu titlu gratuit,
adică în contractele de donaŃie si în testamente; donatorul sau, după caz, testatorul dispune
de bunul său stipulând cu persoana gratificată nu poate să-l înstrăineze.
Clauzele de inalienabilitate pot fi valabile cu respectarea a două condiŃii: clauza
să fie justificată pe un interes serios si legitim, si inalienabilitatea să fie temporară.
Interesul serios si legitim care justifică o astfel de clauză poate fi patrimonial
sau moral. De asemenea, interesul poate fi al dispunătorului, al dobânditorului, al
unui terŃ sau un interes public.
Numai clauzele de inalienabilitate temporară sunt valabile. Clauzele de
inalienabilitate perpetuă sunt lovite de nulitate absolută, având o clauză ilicită si imorală.
2. Dreptul de proprietate publică
1. GeneralităŃi
Dreptul de proprietate cunoaste două forme: dreptul de proprietate privată si
dreptul de proprietate publică. Formele dreptului de proprietate sunt stabilite chiar
prin dispoziŃiile ConstituŃiei, în articolul 136 alin. 1.
În conformitate cu prevederile art. 136 alin. 2 din ConstituŃie si ale art. 1 din
Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al
acesteia, publicată în Monitorul Oficial nr. 448 din 24 noiembrie 1998, dreptul de
proprietate publică aparŃine statului sau unităŃilor administrativ-teritoriale, asupra
bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public.
În conformitate cu prev. art. 3 din Legea nr. 213/1998, domeniul public este
alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. 4 din ConstituŃie (actualul art. 136 alin. 3
30. după revizuire), din cele stabilite în anexa la menŃionata lege si din orice alte bunuri
care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public si sunt dobândite
de stat sau de unităŃile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege.
După titular, domeniul public este:
- de interes naŃional când aparŃine statului; si
- de interes local când aparŃine unităŃilor administrativ-teritoriale.
2. Caracterele proprietăŃii publice
1) Proprietatea publică este inalienabilă - art. 136 alin. 4 din ConstituŃia
revizuită si art. 11 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 213/1998 - bunurile sunt scoase din
circuitul civil, astfel că nu pot fi instrăinate; ele sunt numai puse în valoare prin darea
în administrare regiilor autonome ori instituŃiilor publice sau pot fi concesionate ori
închiriate.
Asupra bunurilor din domeniul public pot fi exercitate servituŃi legale si
servituŃi naturale dat fiind că acestea decurg din raporturile de vecinătate si
reprezintă îngrădiri ale dreptului de proprietate pentru a permite exercitarea dreptului
de proprietate de către titularii fondurilor vecine. În conformitate cu prevederile art.
13 din Legea nr. 213/1998, servituŃile pot fi constituite numai dacă sunt compatibile
cu uzul sau interesul public. De asemenea, servituŃile constituite anterior intrării
bunurilor în domeniul public sunt menŃinute numai dacă îndeplinesc această condiŃie.
A existat o controversă în privinŃa servituŃilor prin fapta omului. Considerăm
că de la data adoptării Legii nr. 213/1998, nu mai poate fi loc de discuŃie, dat fiind că
legea nu distinge între felul servituŃilor care pot fi menŃinute, impunând doar condiŃia
compatibilităŃii cu uzul sau interesul public.
2) Proprietatea publică este insesizabilă - art. 11 alin. 1 lit. b) din Legea nr.
213/1998 - bunurile din domeniul public nu pot fi supuse executării silite si asupra
lor nu se pot constitui garanŃii reale.
În acelasi sens, sunt dispoziŃiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 si ale art.
28
122 alin. (2) din Legea nr. 215/2001.
3) Proprietatea publică este imprescriptibilă - atât extinctiv cât si achizitiv.
Potrivit art. 11 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 213/1998, bunurile din domeniul public nu
pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de
bună-credinŃă asupra bunurilor mobile.
În acelasi sens, sunt dispoziŃiile art. 1844 din Codul civil, ale art. 5 alin. 2 din
Legea nr. 18/1991 si ale art. 122 alin. (2) din Legea nr. 215/2001.
În scopul protejării proprietăŃii publice si de a-i fi conservate aceste
caractere, prin dispoziŃiile alineatului 2 al articolului 11 din Legea nr. 213/1998, sunt
declarate nule actele încheiate cu încălcarea prevederilor alineatului 1.
3. Criteriile propuse de literatura juridică pentru determinarea bunurilor din
domeniul public
Chestiunea este subiect de controversă. Au fost exprimate următoarele
opinii:
31. 1) Includerea unui bun în domeniul public datorită naturii sale - se consideră
că bunurile din domeniul public nu sunt susceptibile de proprietate privată - nu
acoperă toată gama de bunuri, pentru că există în domeniul public foarte multe
bunuri care în aceeasi măsură, ar putea constitui obiect de proprietate privată.
2) Afectarea bunului la un serviciu public - activitate desfăsurată în interesul
29
si folosul comunităŃii.
3) Afectarea nu la uzul unui simplu serviciu public sau de utilitate publică, ci
la uzul direct al întregului public - se restrânge foarte mult sfera bunurilor, pentru că
nu toate bunurile din domeniul public sunt accesibile tuturor participanŃilor la
circuitul civil.
4. Criteriile utilizate de către actuiala reglementare pentru determinarea
bunurilor care fac parte din domeniul public
A) Declararea de către lege a unor categorii de bunuri ca făcând parte din
domeniul public:
- ConstituŃia în art. 136 alin. 3 arată categoriile de bunuri care pot face numai
obiectul exclusiv al proprietăŃii publice;
- Legea nr. 213/1998, în art. 3 stabileste că bunurile din anexă fac parte din
domeniul public;
- Legea fondului funciar nr. 18/1991, în art. 5.
Enumerările nu sunt exhaustive, nu pot fi astfel, după cum nici nu ar fi
indicat. În actele normative se menŃionează că prin lege se pot determina alte bunuri.
B) Dacă un bun după natura lui este de uz sau de interes public.
- "bunuri de uz public" - bunuri care prin natura lor, sunt destinate a fi
folosite de toŃi membrii societăŃii - au acces toate persoanele: pieŃele, căile de
comunicaŃie, reŃelele stradale, parcurile publice;
- "bunuri de interes public" - bunuri care, desi, nu pot fi folosite de către
orice persoană, sunt destinate a fi întrebuinŃate în cadrul unor activităŃi care
interesează pe toŃi membrii societăŃii: sediile organelor de stat, scoli, biblioteci,
teatre, muzee, cazărmi, închisori.
5. Delimitarea domeniului public de interes naŃional de domeniul public de
interes local
Până la adoptarea Legii nr. 213/1998, problema a fost reglementată de
articolele 80 si 127 din Legea nr. 69/1991. Potrivit art. 80, aparŃin domeniului public
de interes local sau judeŃean, toate bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt
de uz sau interes public, si nu au fost declarate de interes naŃional, iar în
conoformitate cu art. 127, Guvernul urma să aprecieze apartenenŃa bunurilor la
domeniul public de interes local: comunal, orăsenesc, municipal si judeŃean. A fost
adoptată H.G. nr. 113/1992 care nu a fost aplicată.
Sistemul Legii nr. 213/1998 este acela al determinării exprese.
32. Domeniul public al statului - art. 3 alin. 2 - bunurile prevăzute la art. 135 alin. 4
din ConstituŃie (actualul art. 136 alin. 3), bunurile prevăzute la pct. I din anexă, precum
si din alte bunuri de uz sau de interes public naŃional, declarate ca atare prin lege.
Domeniul public al judeŃelor - art. 3 alin. 3 - bunurile prevăzute la pct. II din
anexă si din alte bunuri de uz sau de interes public judeŃean, declarate ca atare prin
hotărâre a consiliului judeŃean, dacă nu sunt declarate prin lege bunur de uz sau
interes public naŃional. Domeniul public al comunelor, oraselor si al municipiilor -
art. 3 alin. 4 - bunurile prevăzute la pct. III din anexă si din alte bunuri de uz sau de
interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt
declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naŃional ori judeŃean.
6. ExerciŃiul dreptului de proprietate publică
Potrivit art. 136 alin. 4 din ConstituŃie si al art. 12 din Legea nr. 213/1998,
bunurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor
autonome, a prefecturilor, a autorităŃilor administraŃiei publice centrale si locale, a
altor instituŃii publice de interes naŃional, judeŃean sau local.
Darea în administrare se realizează, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a
consiliului judeŃean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti, ori a
consiliului local (art. 13).
Titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul si
să dispună de acesta, în condiŃiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare.
În litigiile privitoare la dreptul de administrare, în instanŃă, titularul acestui
30
drept va sta în nume propriu.
În litigiile referitoare la dreptul de proprietate, va face arătarea titularului
dreptului sub sancŃiunea răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin neândeplinirea
acestei obligaŃiisi a revocării dreptului de administrare. În aceste litigii, statul este
reprezentat de către Ministerul FinanŃelor, iar unităŃile administrativ teritoriale, după
caz, de către consiliul judeŃean, Consiliul General al Municipiului Bucuresti sau
consiliul local, care vor da mandat presedintelui consiliului judeŃean ori primarului.
Acestia pot da mandat altui funcŃionar publicsau pot angaja un avocat.
Bunurile din domeniul public pot fi închiriate în baza hotărârii organelor
menŃionate la art. 13, sau concesionate în condiŃiile Legii nr. 219/1998 (M.Of. nr.
459/30.11.1998), prin licitaŃie publică.
Sumele încasate din închirierea sau din concesionarea bunurilor proprietate
publică se fac, după caz, venit la bugetul de stat sau la bugetele locale. În cazul în
care contractul de închiriere este încheiat de către titularul dreptului de administrare,
din chiria încasată, acestuia îi revine o cotă de 20-50 % stabilită prin hotărârea
organelor menŃionate la art. 13.
În conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 213/1998, statul si
unităŃile administrativ-teritoriale pot acorda bunuri din domeniul public în folosinŃă
gratuită, pe termen limitat, persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfăsoară
activităŃi de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice.
