2. "Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu
are, iar cine are de mâncare să facă la fel“.
3. În această perioadă de Advent, timpul care ne
pregăteşte pentru Crăciun, este propusă din nou figura
lui Ioan Botezătorul. A fost trimis de Dumnezeu să
pregătească drumurile pentru venirea lui Mesia.
4. Celor care veneau la el, le cerea o schimbare
profundă a vieţii: „Faceți roade vrednice de
convertire” (Lc 3,8). Iar celor care îl întrebau
„Ce trebuie să facem?” (Lc 3,10), le răspundea:
5. "Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu
are, iar cine are de mâncare să facă la fel".
6. De ce să dau altuia din ceea ce-mi aparţine? Creat de
Dumnezeu, la fel ca mine, celălalt este fratele meu, sora mea;
deci, este parte din mine.
7. "Nu te pot răni pe tine, fără să-mi fac rău şi mie",
spunea Gandhi.
8. Am fost creaţi ca un dar pentru celălalt, după chipul lui
Dumnezeu care este Iubire. Avem înscrisă în sângele
nostru legea divină a iubirii.
9. Isus, venind în mijlocul nostru, ne-a descoperit acest lucru în mod
clar, atunci când ne-a dat porunca sa cea nouă:
"Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții. Așa cum eu v-am
iubit pe voi, așa să vă iubiți unii pe alții!" (cf In 13,34).
11. Aşa cum în cer Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt trăiesc în comuniune
deplină, aşa încât sunt una (cf. In 17,11), tot la fel pe pământ noi
suntem noi înşine, în măsura în care trăim reciprocitatea iubirii.
12. Şi aşa cum Fiul îi spune Tatălui: „Toate ale mele sunt ale tale, și
ale tale sunt ale mele” (In 17,10), tot la fel şi între noi, iubirea se
realizează pe deplin acolo unde se împărtăşesc nu numai bunurile
spirituale, ci şi bunurile materiale.
13. Nevoile unui semen de-al nostru sunt nevoile tuturor. Cuiva
îi lipseşte serviciul? Mie îmi lipseşte.
14. Are cineva mama bolnavă? O ajut ca şi cum ar fi a mea.
Altora le este foame? E ca şi cum mi-ar fi foame mie şi
caut să le procur hrana aşa cum aş face pentru mine însumi.
15. Este experienţa primilor creştini din Ierusalim: „Mulțimea
celor care au crezut era o singură inimă și un singur suflet.
Nici unul dintre ei nu spunea că ceea ce are este al său, ci
toate le aveau în comun” (Fap 4,32). Împărtăşire a bunurilor
care, deşi nu era obligatorie, era totuşi trăită intens între ei.
16. Nu era vorba, aşa cum va explica apostolul Paul, de a pune pe
cineva în strâmtorare pentru a-i alina pe alţii, ci „să fie în spirit
de egalitate” (2Cor 8,13).
17. Sfântul Vasile din
Cezareea spune:
"Pâinea pe care o ţii
la păstrare îi aparţine
celui flămând; mantaua
pe care o păstrezi în
dulapurile tale este a
celui gol; banii pe
care-i ţii ascunşi sunt
ai nevoiaşului."
18. Iar sfântul Augustin spune:
"Ceea ce este superfluu pentru
cei bogaţi aparţine săracilor."
"Chiar şi cei săraci au cu ce să
se ajute unul pe altul: unul
poate să-şi împrumute
picioarele celui şchiop, celălalt
să-şi împrumute ochii celui orb
ca să-l conducă; un altul poate
vizita bolnavii."
19. "Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu
are, iar cine are de mâncare să facă la fel".
20. Şi astăzi putem trăi ca primii creştini.
Evanghelia nu este o utopie.
21. O demonstrează, de exemplu, noile Mişcări ecleziale pe care Duhul
Sfânt le-a trezit în Biserică pentru a se trăi, cu prospeţime,
radicalitatea evanghelică a primilor creştini şi pentru a răspunde
marilor provocări ale societăţii de azi, unde nedreptăţile şi sărăcia
sunt atât de puternice.
22. Îmi amintesc de începuturile Mişcării Focolarelor, atunci când
noutatea carismei ne aşeza în inimă o iubire cu totul aparte
faţă de săraci. Atunci când îi întâlneam pe stradă, le scriam
adresa pe un bloc-notes, ca să mergem apoi să-i găsim şi să-i
ajutăm; erau Isus: "Mie mi-aţi făcut" (Mt 25,40).
23. După ce îi vizitam în şandramalele lor, îi invitam la prânz în
casele noastre. Pentru ei puneam cea mai frumoasă faţă de
masă, tacâmurile cele mai bune, mâncarea cea mai aleasă.
La masa noastră, în primul focolar, şedeam la masă o
focolarină şi un sărac, o focolarină şi un sărac…
24. La un moment dat ni s-a părut că Domnul ne-ar cere tocmai nouă
să devenim sărace, ca să-i servim pe cei săraci şi pe toţi.
Atunci, într-o cameră din primul focolar fiecare dintre noi a pus
acolo în centru ceea ce considera că are în plus: un palton, o
pereche de mănuşi, o pălărie, chiar şi o haină de blană…
25. Iar astăzi, ca să dăm săracilor, avem întreprinderi care dau de lucru
iar profiturile lor este împărţit!
Dar întotdeauna încă mai sunt multe de făcut pentru „cei nevoiaşi”.
26. "Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu
are, iar cine are de mâncare să facă la fel".
27. Avem atâtea bogăţii de pus în comun, chiar dacă s-ar putea să
nu ni se pară adevărat. Avem sensibilităţi de perfecţionat,
cunoştinţe de învăţat pentru a putea ajuta concret, pentru a găsi
modalitatea de a trăi fraternitatea.
28. Avem de dat afecţiunea din inimă, avem de oferit cordialitate,
avem de împărtăşit bucurie. Avem timp de pus la dispoziţie,
rugăciuni, bogăţii interioare de pus în comun prin viu grai sau în
scris; dar avem uneori şi lucruri: genţi, pixuri, cărţi, bani, case,
mijloace auto de pus la dispoziţie…
29. Poate adunăm multe lucruri gândindu-ne că într-o zi vor
putea să ne fie de folos iar între timp este acolo lângă
noi cineva care are nevoie de ele urgent.
30. Aşa cum orice plantă absoarbe din pământ numai apa care îi este
necesară, la fel şi noi să căutăm să avem numai ceea ce ne trebuie.
Este mai bine dacă din când în când ne dăm seama că ne lipseşte
ceva; mai bine să fim puţin mai săraci decât puţin mai bogaţi.
31. "Dacă toţi ne-am mulţumi
cu cele necesare – spunea
sfântul Vasile – şi am da
superfluul celui nevoiaş,
nu ar mai fi nici bogatul,
nici săracul."
32. Să încercăm, să începem să trăim astfel. Cu siguranţă că Isus nu
va întârzia să facă să ne ajungă însutit; vom avea posibilitatea de
a continua să dăm. La sfârşit ne va spune că ceea ce am dat,
oricine ar fi fost acela, i-am dat Lui.
33. "Cel care are două tunici să
împartă cu cel ce nu are, iar
cine are de mâncare să facă
la fel” (Lc 3,11)
Text de: Chiara Lubich
Publicat în Città Nuova 2003/22, pag. 7.
***
Cuvântul Vieții este tradus în 96 de limbi și ajunge la milioane de persoane
în toată lumea imprimat, prin intermediul radioului, TV sau internet.
Pentru mai multe informații: www.focolare.org
**
Varianta electronică tradusă în diferite limbi este publicată pe
www.santuariosancalogero.org
