Culea final

5
UNIVERSITATEA "VASILE ALECSANDRI"
DIN BACĂU
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIȘCĂRII,
SPORTULUI ȘI SĂNĂTĂŢII
DIZERTAȚIE
« IZOCINETISMUL ÎN REEDUCAREA
LOMBALGIEI CRONICE »
Coordonator științific :
Conf. Univ. dr. CULEA CĂTĂLINA MIHAELA
Absolvent :
OBREJA MARIAN
Bacău, 2020

5
CUPRINS
Cap. I – Introducere în problematica cercetării
1. 1 Actualitatea şi importanta temei
1. 2 Motivarea alegerii
Cap. II – Fundamentarea teoretică a temei studiate
2. 1 Lombalgia ca problemă de sănătate
2. 2 Preocupări despre raportul dintre izocinetism şi lombalgia cronică
2. 3 Îndrumări şi recomandări privind reeducarea lombalgiei cronice
2. 4 Izocinetismul – influenţa acestuia în reeducarea lombalgiei cronice
Cap. III – Organizarea şi desfăşurarea cercetării
3. 1 Obiectivele şi etapele cercetării
3. 2 Ipotezele şi sarcinile cercetării
3. 3 Metode de cercetare
3. 4 Desfăşurarea cercetării – program izocinetic de recuperare a coloanei
Cap. IV – Rezultatele cercetării şi interpretarea lor
4. 1 Condiţiile evaluării izocinetice a coloanei vertebrale
4. 2 Limitele studiilor selecţionate
4. 3 Sinteza rezultatelor
Cap. V – Concluzii

6
Cap. I
Introducere în problematica cercetării
1. 1 Actualitatea şi importanța temei alese
Tema aleasă este una dificilă. Cu atât mai mult cu cât izocinetismul nu a prea fost studiat la
noi în ţară. Noutatea sau actualitatea acesteia constă în punerea înainte a unor studii reprezentative
în domeniu. Având în vedere contextul pandemic pe care tocmai l-am traversat, stând în izolare,
având vreme de studiu din plin, cunoscând limba franceză cu toate aspectele ei, am decis să aduc în
discuţie o temă documentată preponderent în limba menţionată.
Așadar, ceea ce veţi citi mai departe este o cercetare bibliografică, făcută de un « soricel de
bibliotecă ». Am folosit articole din ani diferiţi, autori care s-au aplecat asupra problemei
izocinetismului. Sunt dezbătuţi parametrii izocinetici, tonifierea musculară cu ajutorul aparatului de
izocinetism, influenţa izocinetismului în reeducarea lombalgiei cronice şi evident un program
comparativ între izocinetism şi kinetoterapia clasică.
Hislop şi Perrine în 1967 au introdus principiul tonifierii izocinetice. În acest tip de tonifiere
viteza de mişcare este constantă iar rezistenţa exercitată de către aparatul izocinetic este auto-
adaptată forţei dezvoltate de pacient. Metoda permite obţinerea unei contracţii musculare maximale,
a vitezei constante la o amplitudine totatlă a mişcării articulare. Există un moderator de viteză ce
acţionează prin intermediul unei frâne electromecanice şi controlează viteza deplasării manetei,
oricare ar fi acţiunea subiectului asupra acesteia.
Vorbim aşadar despre viteza unghiulară, deoarece mişcarea se face în jurul unui ax de
rotaţie. Vitezele permise variază, în funcţie de maşină, de la 0°/ sec până la 400°/ sec. Un aparat
cuplat la sistemul de măsură înregistrează grafic şi autorizează citirea simultană a momentului forţei
dezvoltat şi a poziţiei unghiulare pe parcursul mişcării. Un material informatic asigură analiza
rezultatelor vizualizate prin intermediul unui ecran, editându-le sau stocându-le. Măsurările
realizate izocinetic sunt cu atât mai interesante cu cât permit testarea simultană a grupelor
musculare antagoniste. Astfel, în timpul unui test pentru genunchi, pacientul face mişcări continue
de flexie şi extensie ceea ce permite evaluarea cvadricepsului dar şi a ischio-gambierilor.

7
Principalii parametrii furnizaţi de sistemul izocinetic apar în grafice sub formă de valori
numerice. Ciclul corespunde mişcării de extensie / flexie a genunchiului, de pildă, în timpul unui
test concentric la viteza de 60°/ sec. Curba superioară corespunde cvadricepsului iar cea inferioară
ischio-gambierilor. Pe axa orizontală avem unghiul de flexie al genunchiului iar pe verticală cuplul
de forţe dezvoltat (în Nm).
 Punctul de vârf al forţei – este momentul cel mai ridicat al forţei pe parcursul mişcării
izocinetice. Corespunde părţii celei mai înalte a curbei. În exemplul nostru, această valoare
s-a fixat la 180 Nm pentru cvadriceps şi 119 Nm pentru ischio-gambieri. Acest parametru
poate fi exprimat proporţional cu greutatea corporală. Valoarea sa, momentul pariţiei şi
unghiul la care se dezvoltă sunt variabile în funcţie de viteza mişcării, vârsta şi sexul
subiectului dar şi tipul de activitate pacticată de acesta şi, în cele din urmă, pentru unele
articulaţii, de poziţia sementelor.
 Poziţia unghiulară – corespunde unghiului de flexie a genunchiului şi permite determinarea :
– unghiului la care muşchiul este mai puternic, adică unghiul ce corespunde punctului de vârf al
forţei (teoretic cvadricepul este mai puternic la 60°-65° de flexie iar cvadricepsul la 30°-35° de
flexie a genunchiului)
– în ce sector al unghiului un muşchi este slab
– în ce punct de arc mişcarea devine dureroasă,
 Lucrul mecanic – exprimat în jouli (J) şi care se citeşte la suprafaţa situată sub curbă (în
exemplul nostru 209 J pentru cvadriceps şi 143 J pentru ischio-gambieri). Orice diminuare
de forţă într-un sector unghiular anume se va traduce printr-o scădere a lucrului mecanic.
 Puterea – reflectă realitatea mişcării de vreme ce ţine cont de forţa dezvoltată şi totodată de
viteza mişcării (P = F x V). Puterea este un parametru important în evaluarea funcţiei
musculare la unii sportivi pentru care această calitate e primordială.
 Raportul dintre punctul de vârf al forţei pe grupele de muşchi omoloage – este interesant de

8
comparat la acelaşi subiect forţele dezvoltate de două grupe musculare omoloage (ex :
cvadricepsul stâng şi cel drept) şi de exprimat diferenţele în procente. Într-adevăr, mulţi
autorisunt de acord asupra faptului că există un mare grad de corelare între asimetria de forţă
musculară a muşchilor omologi şi riscul de traumatisme pentru o grupă musculară mai slabă.
Astfel, o asimetrie mai mare de 10% poate fi considerată patologică.
 Raportul dintre punctul de vârf al forţei pe grupele musculare antagoniste – e vorba de
raportul dintre ischio-gambieri şi cvadriceps, pentru exeplul nostru. Acest raport e important
din punct de vedere articular deoarece ischio-gambierii şi cvadricepsul joacă un rol capital
în stabilitatea genunchiului. Pentru lombalgia cronică avem cuplul de flexori şi extensori ai
trunchiului. Un dezechilibru în acest raport se traduce prin slăbirea unui grup muscular faţă
de antagonistul său. Un raport slab favorizează leziuni musculare. Această remarcă e
semnificativă pentru menţinerea echilibrului static al coloanei vertebrale.
 Faza ascendentă – corespunde TDTM (timpului de dezvoltare a tensiunii maximale), timpul
scurs între începutul contracţiei şi punctul de vârf al forţei. În mod obişnuit această parte a
curbei e covexă în sus şi mult orientată perpendicular pe linia de bază ce se situează în
primele 30° ale unghiului format de către cele două axe.
 Faza descendentă – este partea descendentă a curbei, corespondente lui VDF (valoarea de
descreştere a forţei) ce reflectă capacitatea subiectului de a menţine o contracţie maximală
până la sfârşitul mişcării. Această parte e convexă sau plată la subiecţii normali. Trebuie
observată o mică neregularitate pe această curbă fără nicio valoare patologică, subiectul
neresimţind nicio durere, iar examenele clinice şi radiologice fiind normale.
 TIR – timpul de inhibiţie reciprocă, corespunde intervalului de timp dintre contracţia
muşchilor agonişti şi antagonişti. Acest parametru are o durată de 0, 1 pană la 0, 16 sec la un
individ normal dar este inferior la un sportiv.
 Rezistenţa – testele de rezistenţă sau de oboseală sunt teste ce studiază oboseala musculară
obiectivă. Pentru Scherrer, aceasta înseamnă « o scădere a activităţii muşchiului, legată de o
activitate anterioară a acestuia, atunci când impulsul venind de la centru este făcut constant
şi reversibil prin odihnă ». Opunem oboseala obiectivă şi măsurabilă, oboselii musculare
subiective resimţite de subiect, oboseală nemăsurabilă. Oboseala musculară este un fenomen
fiziologic, în schimb oboseala anormală se poate întâlni în diferite situaţii patologice. În
fiziologia musculară, opunem lucrul mecanic general care face să intervină mai mult de
două treimi din musculatura omului şi lucrul mecanic local ce recrutează mai puţin de o
treime din musculatură. Pentru studiul oboselii musculare, nu se ţine cont decât de lucrul

9
mecanic local deoarece în cursul efectuării lucrului mecanic general se adaugă alte
mecanisme ale oboselii faţă de oboseala musculară pură. Aceasta poate fi parţial explicată
printr-o epuizare a diferitelor surse de energie a muşchiului şi poate fi studiată în trei
moduri : în timpul contracţiei statice izometrice, a contracţiilor dinamice izotonice sau în
timpul contracţiilor dinamice izocinetice.
1. 2 Motivarea alegerii temei
Faptul că subiectul dezvoltă o forţă maximală pe toată amplitudinea mişcării face
dispozitivul izocinetic o metodă de prim ordin pentru tonifierea musculară. Mai mult, diferitele
posibilităţi de control a parametrilor enumeraţi mai sus, fac din acest dinamometru izocinetic o
unealtă preferată în cadrul reeducării funcţionale a pacienţilor. După modelul aparatului, pot fi
maeliorate diferite opţiuni ale izocinetismului : feedback vizual, compensaţie activă. Astfel, acest
sfârşit de capitol tratează despre noţiunile de tonifiere musculară şi posibilităţile de reeducare în
diferite patologii utilizând dinamometrul izocinetic.
Optimizarea antrenamentului sportiv are în vedere observarea câtorva parametri
fundamentali : specificitate, progresivitate, individualizare, pregătire fizică generală, recuperare,
continuitate şi planificare. Specificitatea constă în precizarea factorilor ce limitează reuşita unei
activităţi sportive, determinând incompatibilităţi cu privire la dezvoltatea simultană a unor calităţi
fizice. Progresivitatea priveşte intensitatea şi volumul de antrenament, ea trebuie să fie planificată şi
adaptată pentru a atinge obiectivele dorite. Un program de antrenament individualizat ţine seama de
capacităţile şi deficienţele subiectului, şi se paote deci baza pe evaluări obiective. Progresivitatea
antrenamentului trebuie să includă anumite perioade de recuperare adaptate pentru a permite
fenomenul de adaptare.
Principiile generale ale tonifierii muculare, valabile în cazul nostru şi pentru zona lombară,
pentru tonifierea trunchiului vor fi enumerate mai jos. Antrenamentul de forţă se face printr-o

10
repartizare adaptată şi progresivă a volumului, intensităţii şi frecvenţei pentru a optimiza aspectul
doză – răspuns.
Deşi este utilizată metoda izocinetică în reeducarea clinică curentă, există puţine studii
despre un program de tonifiere musculară izocinetică, şi încă şi mai puţine studii ce compară
tonifierea izocinetică cu cea clasică. Superioritatea tonifierii musculare izocinetice faţă de alte
modalităţi rămâne puternic discutată. Teoretic, tonifierea izocinetică permite ectivarea unui număr
mai mare de unităţi motorii. Utilizarea modalităţii izocinetice în cadrulunui program se poate
justifica în funcţie de nevoi, obiective şi avantaje sau dezavantaje ataşate acesteia.
Contrar evaluării musculare izocinetice, nu există reguli sau proceduri clar stabilite pentru
reeducarea prin izocinetism. Unele reguli de bază au fost stabilite pentru determinarea momentului
în care putem începe reeducarea sau tonifierea musculară cu ajutorul unui dinamometru izocinetic.
Avantajele izocinetismului Inconvenientele izocinetismului
- rezistenţă variabilă egală cu forţa aplicată şi
dezvoltată
- feedback vizual
- dezvoltarea unei forţe maximale la fiecare
unghi de mişcare
- posibilitatea de tonifiere în mod excentric
- posibilitatea de a izola anumite grupe
musculare
- posibilitatea de compensare activă
- controlul amplitudinii articulare
- alegerea vitezelor unghiulare
- controlul intensităţii şi a forţei dezvoltate
- lipsa de specifitate a mişcării dinamice
- dificultatea de simula gestul sportiv
- articulaţiile izolate în timpul evaluării care nu
produc situaţii funcţionale
- dificultatea de a izola unele articulaţii incluse în
schema de mişcare
- limitarea pattern-urilor de mişcare
- efortul maximal e presupus nu măsurat
- acţiunile musculare nu sunt specifice activităţilor
sportive
- exerciţiile excentrice pot antrena leziuni
musculo-scheletice
- artefactele trebuie controlate
Important este să luăm în considerare constrângerile aplicate asupra sctructurilor articulare
(cartilagiu, capsulă, ligamente) legate de modul de contracţie izocinetic. Trebuie adaptată
intensitatea forţei (de la sub-maximală la maximală) la stadiul lesional al pacientului. Privitor la
modul excentric, Dvir sugerează introducerea acestuia din momentul în care forţa musculară
concentrică maximală atinge 50% din forţa fixată ca obiectiv.

11
Cap. II
Fundamentarea teoretică a temei studiate
2. 1 Lombalgia ca problemă de sănătate
Lombalgia se defineşte drept o durere în regiunea lombară ce iradiază dincolo de pliul
fesier1
. După Societatea Franceză de Reumatologie (SFR), aceasta este o durere lombo sacrală
mediană sau laterală situată mai sus de crestele iliace sau mai jos, cu posibilitatea iradierii însă fiind
predominantă durerea la ninel lombo-sacral.
Există două mari tipuri de lombalgie : cea primară şi cea secundară numită şi lombalgie
comună sau obişnuită. Lombalgia primară este privită ca o consecinţă a unui proces tumoral,
infecţios, inflamator, distrofic sau metabolic. Lombalgia comună corespunde unor dureri lombare ce
apar la adult fără vreo cauză precisă. Aceste dureri lombare nu spun nimic despre diferitele lor
etiologii şi pot avea drept cauză adesea o leziune greu de evidenţiat.
Raportul Înaltei Autorităţi de Sănătate, apărut în 2005, propune o clasificare a lombalgiilor
comune după criteriul cronologic ce pare a fi adaptat special la realitatea clinică a lombalgiei :
 Lombalgii acute ce au o evoluţie mai scurtă de patru săptămâni. Acestea se manifestă cu
dureri ascuţite, cu contracturi la nivelul muşchilor paravertebrali şi cu o incapacitate
dorsală majoră dureroasă. Ele evoluează favorabil în majoritatea cazurilor.
 Lombalgiile subacute au parte de o evoluţie cuprinsă între patru şi doisprezece
săptămâni
 Lombalgiile cronice au o un câmp evolutiv mai mare de trei luni şi sunt caracterizate
prin persistenţa durerilor, un anumit risc de invaliditate prelungită, având şi o
componentă psihologică. Conform SFR, durerile sunt aproape zilnice fără vreo tendinţă
de ameliorare.
Stadiul evolutiv al lombalgiei a influenţat găsirea unui tratament cu recomandare internaţală.
Apariţia lombalgiei survine mai ales la pacienţii ce practică puţin sau deloc activităţi sportive dar
care sunt nevoiţi să poarte sarcini de natură fizică prin activitatea lor profesională sau chiar în
timpul liber.
Punctul de plecare al lombalgiei este multifactorial, însă deficitul muscular ce intervine aici
este sigur. Problemele musculare asociate lombalgiei cronice sunt stabilite şi cunoascute de multă
vreme. După anumiţi autori se observă o reducere a forţei musculare a trunchiului de 20% pentru
1 Haute Autorité de Santé, 2005

12
muşchii flectori, de 40% pentru muşchii extensori şi de 35% pentru muşchii rotatori ai trunchiului.
Diminuarea forţei şi a anduranţei extensorilor este mai mult reperată la pacienţii cu lombalgie
cronică2
. Procentajul muscular flectori/ extensori ai trunchiului (ratio F/ E) nu este dependent de
vârstă, de sex sau de greutatea individului. Acesta este cuprins între 0,7 şi 0, 8 la subiecţii sănătoşi,
dar anormal de ridicat chiar superior cifrei 1 la pacienţii cu lombalgie, iar lucrul acesta dovedeşte un
deficit pronunţat al muşchilor extensori ai coloanei vertebrale. Pânăşi în cazul unor dureri minime,
s-a demonstrat o reducere destul de mare a forţei musculare a aextensorilor la pacienţii cu lombalgie
cronică în comparaţie cu cei sănătoşi. Mai mlut, durerea se află la originea unei anumite inhibiţii
musculare ce va agrava starea de atrofie cu cauză sedentară3
.
Diferitele tipuri de anomalii ce privesc tonusul şi recrutarea muşchilor extensori spinali au
fost şi ele subliniate. Aceste anomalii pot fi legate de pierderea unor automatisme posturale induse
de existanţa durerii. S-a găsit o întârziere a contracţiei muşchilor extensori spinali în situaţii de
dezechilibru. O activitate crescută a muşchilor flectori ai trunchiului şi hipotonie a extensorilor au
putut fi observate, acest dezechilibru fiind probabil responsabil de inversarea procentajului de mai
sus : ratio F/ E. Un deficit de relaxare a extensorilor spinali, precum şi anomaliile privind recrutarea
muşchilor bazinului şi a coloanei, odată cu recrutarea precoce a muşchilor extensori ai coloanei
înaintea extensorilor bazinului a fost pus în evidenţă. Toate aceste probleme se traduc prin existenţa
unei posibile aberaţii la nivelul schemei motorii asociate lombalgiei4
.
În acest context, întărirea muculaturii pare a fi determinantă în recuperarea unui pacient cu
lombalgie cronică. Exerciţiile de tonifiere musculară se axează mai ales pe muşchii paravertebrali
sau abdominali, deşi nu trebuie neglijată nici întărirea musculaturii pelvi-femurale. Ameliorarea
performanţelor musculare pare a fi însoţită de o reducere a lombalgiei şi o mai bună capacitate
funcţională. Această tonifiere are drept scop intensificarea efortului fizic, ceea ce va permite
pacientului efectuarea unor mişcări de forţă (purtarea unei greutăţi, de exemplu), dar va avea şi o
acţiune psihologică asupra pacientului ce ^şi regăseşte încrederea în forţele proprii5
.
Analizând literatura de specialitate, putem pune în evidenţă nivelul moderat al dovezilor
(nivel B) ce indică faptul că pe termen scurt exerciţiile sunt mai eficace contra durerii şi deficitului
funcţional decât mişcările pasive. Pe termen mediu (de la trei la şase luni), exerciţiul fizic este mai
important decât tratamentul standard al unui medic generalist pentru atenuarea durerilor şi a
deficitului dar şi pentru favorizarea reîntoarcerii la locul de muncă (nivel A). Autorii par a îndemna
2 Codine şi al, 2001
3 Gremion şi al, 1996 ; Yahia şi al. 2011
4 Codine, 2001 ; Fouquet, 2017
5 Haute autorité de Santé, 2005

13
la exerciţii intense repartizare pe perioade lungi pentru abţinerea unui maxim de eficacitate, dar şi
pentru întoarcerea la normal spre activităţile cotidiene şi profesionale. Exerciţiile cu intensitate
crescătoare ar avea un rol favorabil în readaptarea pacientului cu probleme lombare în fază cronică,
cu toate că modalităţile de re-antrenament sunt puţin descrise în literatură (greutăţi, frecvenţa,
durata şedinţelor).
Problema principală a analizelor ce privesc practicarea exerciţiilor este că acestea amestecă
practica întinderilor şi a tonifierii musculare a abdominalilor şi a extensorilor. În ciuda eterogenităţii
diferitelor studii asupra eficacităţii ranforsării musculare, aceasta pare a folosi la diminuarea
durerilor şi a funcţionalităţii musculare la pacientul cu lombalgie cronică. E sigur şi faptul că numai
exerciţiile de tonifiere musculară nu sunt mai eficace decât metodele convenţionale ale fizioterapiei.
Exerciţiile fizice sunt recomandate, sub supraveghere, ca şi tratament de început al acestei
afecţiuni6
.
Mulţimea de tehnici permit tonifierea musculară a extensorilor trunchiului, fie izolat, fie în
combinaţie combinaţie cu lucrarea abdominalilor. Întărirea muşchilor extensori poate fi obţinută
prin exerciţiun dinamic fie în concentric, fie în excentric. Practica exerciţiilor variază după efectul
dorit : pentru forţă numărul de repetiţii e limitat însă volumul lor urcă (către o greutate maximă
voluntară), în timp ce pentru rezistenţă, volumul este mic însă intensitatea sau numărul de repetiţii
creşte. Exerciţiile trebuie să se facă în cadrul unei amplitudini articulare nedureroase. Pare-se că pe
termen lung practica exerciţiilor active de tonifiere musculară are un nivel moderat pentru
combaterea durerii şi a incapacităţii de muncă. Per total, tonifierea musculară ameliorează în mod
obiectiv şi subiectiv funcţionalitatea muşchilor. Rezultatul pare mai bun aplicat în scheme de
tratament individual, supravegheate, iar elementele de stretching combinate cu cele de tonifiere7
.
Kinetoterapia face parte din tratamentele cel mai des prescrise în tratarea lombalgiei.
Obiectivele reeducării prin kinetoterapie ar fi lupta contra dureri, recuperarea amplitudinii articulare
lombare precum şi a forţei trunchiului şi a segmentului lombo-pelvin, toate acestea având scopul de
a regăsi funcţionalitatea anterioară a coloanei vertebrale.
Recomandările europene din 2006 preconizează o tratare miltidisciplinară a unui pacient cu
lombalgie cronică. Abordarea multidisciplinară permite învăţarea unor exerciţii de stretching, de
tonifiere musculară pentru foţă şi rezistenţă, a unor elemente de gimnastică şi, dacă e nevoie,
câteva elemente de psihoterapie. În reeducare, în faţa tehnicilor « clasice » cu rol antalgic, pentru
câştigarea mobilităţii, a forţei şi funcţionalităţii se propun pacientului cu probleme lombare tehnici
6 Hayden, 2005 ; Henrotin, 2006
7 Fouquet, 20017

14
mai active. Aceste tehnici de reeducare activă şi dinamică sunt considerate ca cele mai bune şi
valide în reeducarea măduvei spinării, ameliorând indicatorii fizici şi funcţionali. Aceste tehnici
necesită totuşi motivaţia pacientului. În forma cronică a lombalgiei, abordarea terapeutică
reeducativă este mai complexă din pricina consecinţelor neurofiziologice ale durerii cronice, din
pricina inactivităţii, a fricii de durere şi de mişcare, dra şi din cauza condiţiilor de mediu8
.
S-a demonstrat că tendinţa de evitare ce este legată de teama de mişcare sau de durere
participă la decondiţionarea fizică sau psihosocială a pacientului. Acesta se protejează limitându-şi
amplitudinea mişcărilor. Foloseşte muşchii stabilizatori în mod anarhic, dezorganizat, fapt ce-i
diminuează performanţele motrice, având ca motiv prostul control postural. Acest lucru justifică
recurgerea la strategii mixte, fizice şi educative9
.
Programele de tip « restaurare funcţională » ţin seama de sindromul decondiţionării fizice,
descris de Tom Mayer în 1985, care caracterizează starea cronică a unui pacient lombalgic. Modul
de lucru e centrat pe lombalgie ca pe un ansamblu de fenomene fizice, psihologice şi
comportamentale.
În plan fizic, sindromul decondiţionării se traduce printr-o pierdere a flexibilităţii şi o
scădere a performanţei musculare. Pe plan funcţional, pierderea capacităţilor funcţionale este legată
de diminuarea forţei fizice şi de inhibiţia provocată de factorii psihici, sociali sau profesionali.
Restaurarea funcţională a coloanei este o idee abordată pluridisciplinar dinamic şi activ pentru cei
cu lombalgie cronică, având în vedere recăpătarea mai bună a capacităţilor fizice şi funcţionale.
Conceptele cheie ale acestor programme sunt acceptarea durerii, stăpânirea problemei decătre
pacient însuşi şi propriul progres. Progresele obţinute sunt evidenţiate şi arătate pacientului pentru
a-l încuraja să fie mai activ, să-şi reia activităţile profesionale şi sportive10
.
Obiectivele programelor de reeducare funcţională sau de recondiţionare a trunchiului la efort
sunt : corectarea componentelor fizice, funcţionale, psihice şi sociale. Criteriile de măsurare a
eficacităţii sunt selecţionate de către terapeuţi şi decurg din obiective. Acestea pot fi schematic
divizate în criterii socio-profesionale, fizice, psihice, funcţionale şi criteriul medicamentos11
.
Posibilitatea reluării activităţii profesionale constituie, în cea mai mare parte din studii, criteriul
principal al eficacităţii reeducării. Într-adevăr, cel dintâi obiectiv al preocupării noastre este
reintegrarea profesională a pacienţilor cu lombalgie cronică în cele mai bune condiţii cu putinţă.
Mare parte din studiile publicate astăzi dau mărturie favorabilă programelor de antrenament la efort
8 Fouquet, 2017 ; H A de Santé, 2005 ; Henrotin, 2006
9 Fouquet, 2017 ; H A de Santé, 2005 ; Henrotin, 2006
10 Poiraudeau, 2004
11 Fouquet, 2017 ; Henrotin, 2006

15
cu 60% - 90% şanse de reluare a activităţii profesionale într-un an sau doi.
Tratarea afecţiunilor lombare cronice se poate face într-o structură de îngrijire cu un grup de
pacienţi şi cu şedinţe colective de reeducare. Astfel de programme se desfăşoară pe două sau trei
săptămâni cu mai multe ore de activitate pe zi. Totalul orelor de lucru trebuie să fie mai mare de o
sută. Motivarea sau dorinţa de schimbare, de îmbunătăţire a stării de sănătate, sunt indispensabile
acestor programme de reeducare. Conţinutul lor variază de la o structură la alta, însă în general, are
o componentă fizică al cărui scop este mai ales acela de refacere a condiţiei la efort, dar şi o
componentă comportamentală. Exerciţiile cuprind stretching, tonifiere musculară şi elemente de
gimnastică pentru mobilitate. Principalele diferenţe între programme ţin mai mult de tehnicile de
tonifiere musculară folosite : izotonice sau izometrice pentru unii, izocinetice pentru alţii12
.
Programele de reeducare se pot ritma pe trei timpi principali : mobilitate, forţă şi rezistenţă.
Câştigarea în mobilitate este un obiectiv ce trebuie atins în primele zile de exerciţiu şi participă
destul de mult la dezinhibarea fizică a pacienţilor. Exerciţiile de mobilitate permit integrarea mai
bună a tonifierii musculare ce urmează. Redobândirea forţei vizează consolidarea lanţurilor
musculare şi biomecanice. Se realizează analitic şi funcţional, după diferitele modalităţi de
contracţie. Refacerea anduranţei este obiectivul pus spre sfârşitul programului pentru readaptarea
lombară la efort de lungă durată. Toate aceste trei recuperări, de mobilitate, de forţă şi rezistenţă
permit reînvăţarea pacientului cu cele trei tipuri de activităţi şi p2015).
2. 2 Preocupări despre raportul dintre izocinetism si lombalgie
Pentru punerea în practică a unui program de tonifiere musculară, e necesară evaluarea forţei
musculare a muşchilor interesaţi în această afecţiune, reprezentaţi de muşchii spinali şi abdominali.
Forţa unui muşchi sau a unui grup muscular poate fi evaluată în izometrie (utilizând un
dinamometru sau anumite teste de rezistenţă musculară standardizate), în izotonie (determinând
rezistenţa maximală), sau în mod izocinetic. Cea din urmă tehnică este la ora actuală cea mai
folosită şi se numără printre metodele de referinţă în evaluarea forţei musculare. Mai mult,
evaluarea fizică obişnuită este insuficientă pentru măsurarea decondiţionării musculare asociate
lombalgiei cronice, de unde vine necesitatea uitilizării unor metode adaptate precum izocinetismul
care îşi găseşte astfel locul său în evaluarea pacientului cu probleme lombare13
.
Introdus în Statele Unite în 1967 de către Hislop şi Perrine, dinamometrul isocinetic
funcţionează după două principii ale biomecanicii :
 reglarea vitezei : se impune o viteză constantă pentru mişcarea segmentului evaluat
12 Poiraudeau, 2004
13 Calmels, 2004 ; H A de Santé, 2006

16
 dependenţa rezistenţei : rezistenţa variază şi se adaptează în cursul mişcării pentru a
rămâne proporţională cu forţa dezvoltată de muşchi într-un moment dat, atunci când e
atinsă viteza reglată anterior. Acest aspect permite teste şi exerciţii sigure deoarece
pacientul are o activtate de efort în raport cu capacităţile sale, fără riscul de a se
suprasolicita.
Testele de evaluare pe aparatul izocinetic prezintă avantajul reproductibilităţii când sunt
respectate modalităţile optimale de standardizare a evaluării : un test trebuie să fie efectuat pe
acelaşi aparat, de acelaşi examinator ce cunoaşte tehnica şi în aceeaşi situaţie de testare, anume se
are în vedere poziţia subiectului, amplitudinea şi viteza mişcării, precum şi numărul de repetări ce
trebuie efectuat. Aparatul îngăduie aprecierea, la un anumit moment, a capacităţii pacientului de a
dezvolta o anumită forţă. În timpul testului iniţial, poate fi pus în evidenţă un deficit muscular prin
datele cantitative şi grafice furnizate de dinamometru. Realizarea testelor intermitente asigură
urmărirea progresului pacientului în programul său de reeducare. Dinamometrul izocinetic nu
măsoară o forţă ci cuplul creat de această forţă la nivelul axului acestuia. Mişcarea se efectuează în
ambele sensuri aşadar înregistrarea permite cunoaşterea forţei dezvoltate de agonist şi antagonist,
după modul de contracţie ales14
.
Parametrii cuantificaţi de acest dinamometru izocinetic sunt :
 Momentul de forţă maxim, numit şi punctul de vârf al cuplului, exprimat în newtoni-
metru (Nm), corespunde momentului de forţă cel mai înalt dezvoltat pe parcursul
mişcării ;
 Efortul total, exprimat în jouli (J), redă cheltuiala energetică şi reprezintă suprafaţa
situată sub curba momentului de forţă. Acesta depinde de amplitudinea mişcării ;
 Puterea maximală, exrimată în watts (W), corespunde efortului realizat într-o unitate de
timp.
Datele cantitative şi calitattive sunt culese pentru fiecare viteză în valoare brută şi în raport
cu greutatea. Oricare ar fi grupele musculare vizate, forţa dezvoltată scade odată cu vârsta, sexul şi
nivelul de activitate fizică a subiectului.
Analiza curbelor grafice ne dă indicaţii despre buna realizare a testului, despre
caracteristicile contracţiei musculare, dar şi despre apariţia durerilor (în general redă o inhibiţie
dureroasă), ceea ce ne permite să localizăm unghiular aria de apariţie a durerii şi să adaptăm
parametrii aparatului în vederea reeducării.
Testele izometrice de evaluare musculară descrise de Sorensen sau Ito au dovedit că sunt
14 Codine, 2001 ; Voisin and Vanvelcenaher, 2001

17
reproductibile şi sigure, iar valorile măsurate sunt semnificativ diminuate la pacienţi cu lombalgie
cronică15
. Aceste teste constituie o abordare simplă şi uşoară a rezistenţei şi forţei musculare din
zona spinală şi abdominală. Ele permit asigurarea unei bune monitorizări a progresului făcut de
pacientul aflat în perioada de recuperare, însă nu pot reda condiţiile fiziologice ale musculaturii
trunchiului. Datele simple pe care acestea le furnizează ajută la buna înţelegere a exerciţiului ce
trebuie efectuat, aşadar nu este nevoie de o atenţie suplimentară a pacientului, fiind percepute ca
fiind neagresive. Recrutarea musculară în cadrul unei contracţii izometrice nu este maximală la
aceşti pacienţi. De aceea, evaluarea izometrică vorbeşte despre rezistenţa musculară la oboseală, în
timpul unei contracţii sub-maximale, dar nu dau niciun verdict despre forţa musculară. În plus,
standardizarea acestor teste nu e destul de evidentă pentru a o utiliza între testele iniţiale şi cele de
final16
.
Evaluarea musculară prin tehnici izocinetice se face în anumite condiţii, cu siguranţă ne-
fiziologice, însă cu dinamica şi viteza ce se apropie de viteza mişcărilor naturale. Evaluarea
izocinetică permite explorarea funcţiilor musculare şi articulare în condiţii particulare de evaluare şi
prezintă un mare interes în diagnosticare şi în schema terapeutică a pacienţilor cu probleme
lombare. Utilizarea dinamometrului izocinetic în evaluarea pacienţilor oferă opertunitatea realizării,
în condiţii standardizate, unei observaţii şi măsurători musculare obiective, pertinente şi cantitative
a capacităţilor de forţă a muşchilor coloanei. Rezistenţa variabilă şi adaptată la forţa dezvoltată are
avantajul unei evaluări în condiţii de siguranţă pentru pacienţii ce suferă de patologii ale coloanei
vertebrale, şi mai ales a celor cu dureri17
.
Hultman a găsit o corelare bună între valorile izometrice şi cele izocinetice măsurate la
muşchii abdominali la pacienţii cu lombalgie cronică, însă o lipsă de raport ale acestor măsurători
pentru muşchii spinal, atât la subiecţii sănătoşi cât şi la cei bolnavi. Această lipsăş de corelaţie se
poate explica prin condiţiile diferite de testare (dinamic/ static) care atrag după sine o diferenţă de
recrutare musculară18
.
Începând din anii '80 metoda izocinetică integrează programme de reeducare funcţională
socotindu-le fiabile pentru evaluarea forţei musculare, mai ales cu ajutorul lui Tom Mayer. Tehnica
sa este în plin avânt în Franţa încă din anii '90. Aplicarea izocinetismului la patologiile coloanei
vertebrale de către echipele americane permite obiectivarea unei noţiuni ce nu fusese încă
cuantificată cu precizie : anume deficitul de forţă musculară ce atinge muşchii flectori dar mai ales
15 Biering-Sorensen, 1984 ; Ito, 1996
16 Codine, 2001
17 Codine, 2001 ; Edouard and Degache, 2016
18 Hultman, 1993

18
extensori ai trunchiului în cazul lombalgiei cronice. Lucrul acesta face posibilă propunerea ca
pacienţii trataţi intensiv să lupte contra sindromului decondiţionării musculare. Aprecierea
deficitului de forţă este fundamental la pacientul lombargic pentru a-i orienta cursul reeducării
funcţionale.
Metoda izocinetică poate calcula procentajul flexori/ extensori (ratio F/ E), incluzând în
balanţa musculară indicatori ce modifică cinetica mişcării. Acest raport se calculează plecând de la
momentele de forţă maximă pentru o viteză lentă şi de la puterea medie pentru o viteză rapidă,
dezvoltate în perioada aceluiaşi mod de contracţie şi pentru o viteză unghiulară identică.
Independent de vârstă, sex sau greutate, numai viteza testării modifică în moderat dar sigur această
proporţie. Aceasta este 0, 7 – 0, 8 la un subiect sănătos, dar anormal de ridicată ba chiar inversată la
un pacient cu probleme lombare. Unele studii au căutat să pună în evidenţă valorile normative însă
acestea rămân dependente de tehnologie : marca aparatului, poziţia de testare, corectarea sau nu a
gravităţii19
.
Aparatul izocinetic se foloseşte şi în reeducare. În privinţa tonifierii musculare,
izocinetismul participă la motivarea subiectului prin vizualizarea performanţelor sale (feedback
vizual şi auditiv). Mai mult, acesta permite lucrarea selectivă a grupurilor musculare, prin utilizarea
contracţiei diferite (concentrice şi excentrice)), dar şi prin alegerea vitezei de mişcare 20
.
Această metodă de reeducare este deosebit de interesantă fiindcă permite recrutarea tuturor
muşchilor flectori şi extensori ai coloanei în mod dinamic şi adaptat la posibilităţile subiectului,
lucru neîngăduit de alte metode de reeducare precum lucrul cu greutăţi sau exerciţiile active de
forţă. Lucrul acesta necesită totuşi o perioadă de adaptare şi explicaţii precise despre modul de
funcţionare al aparatului izocinetic, dar şi programme progresive pentru a nu cauza dureri. Este
fundamentală punerea în temă a pacientului care poate fi impresionat de importanţa acestui
mecanism. În timpul testelor repetate, cuantificarea prin izocinetism demonstrează pacienţilor şi
echipei medicale posibila ameliorare a stării de sănătate. Prin exerciţiu, informaţia vizuală incită la
depăşirea performanţelor obţinute la fiecare repetare.
Dincolo de a fi o metodă de evaluare, izocinetismul se arată mai mult ca un mijloc specific
de tratament ce permite creşterea forţei şi a rezistenţei musculare, asociind acestora şi dezvoltarea
potenţialului fizic general, atât analitic cât şi funcţional. După Vanvelcenher « metoda izocinetică
participă la recuperarea, re-coordonarea (pacientului), conduce mişcarea şi favorizează o recrutare
19 Calmels, 2001
20 Codine, 2001

19
musculară optimală, şi o mai bună pregătire a musculaturii »21
. După un alt autor, Pocholle,
tonifierea excentrică a muşchilor lombo-pelvini ar permite risipirea inhibiţiei, dobândirea unei
flexibilităţi şi ameliorarea rezistenţei la întindere a muşchilor pentru sportivi22
.
În teorie, tonifierea izocinetică ar face posibilă activarea unui mai mare număr de unităţi
motorii. La pacientul lombargic, ai căror muşchi extensori sunt deficitari, interesul utilizării
izocinetismului este acela de a dezvolta forţa sau rezistenţa, după evaluarea iniţială, la o viteză mai
ridicată. Tinând cont de decondiţionarea asociată lombalgiei cronice, tonifierea musculară a
extensorilor coloanei pare a-şi avea locul său în reeducarea lombalgiei cronice. Fiziologic vorbind,
efortul realizat în condiţii izocinetice reduce durerea şi favorizează o recrutare musculară omogenă.
Mişcarea este ghidată prin axul dinamometrului într-un plan unic. Instalarea pacientului este
deosebit de importantă : sprijinul toracic al aparatului în contact direct cu trunchiul evită orice
falsificare în legătură cu rezistenţa la mişcare. Această coordonare va fi înlocuită pe parcursul
reeducării prin coordonarea firească indusă de recuperarea fizică23
.
Există la momentul acesta puţine studii ce prezintă programme de tonifiere musculară
izocinetică, şi chiar mai puţine studii ce compară aceste programme cu tonifierea musculară clasică.
Din această pricină, superioritatea tonifierii musculare izocinetice în faţa altor modalităţi de
tonifiere, rămâne discutabilă.
2. 3 Îndrumări privind reeducarea lombalgiei cronice prin izocinetism
Literatura de specialitate conţine puţine studii despre interesul utilizării unei astfel de
metode în tratamentul kinetoterapeutic al pacientului cu lombalgie cronică. Urmărind raportul
Agenţiei Naţionale de Acreditare şi Evaluare în Sănătate (ANAES, Franţa) ce datează din 2001,
reedu prin metoda izocinetică se foloseşte complementar cu alte tehnici de reeducare.
La nivelul trunchiului ANAES nu a putut spune nimic concluziv despre locul tonifierii prin
izocinetism la pacienţii cu lombalgie cronică, într-un program de recondiţionare funcţională a
coloanei, din cauza eterogenităţii rezultatelor comparative. A fost observată totuşi o îmbunătăţire a
puterii musculare a extensorilor coloanei prin programme ce includ folosirea izocinetismului. Cu
toate acestea, partea de antrenament izocinetic în schema de tonifierii n-a fost identificată, deoarece
metoda este integrată într-un program, şi deci asociată altor proceduri24
.
Tot în 2001, a apărut lucrarea « Izocinetismul şi coloana vertebrală », ce grupează mai multe
21 Vanvecelcenaher, 1999
22 Pocholle, 2001
23 Edouard and Degache, 2016 ; Voisin and Vanvelcenaher, 2001
24 ANAES, 2001

20
studii în domeniu. De aici reiese că datele erau insuficiente pentru a obiectiva aportul
izocinetismului ca folositor reeducării, prin comparaţie cu alte tehnici reeducative. În ciuda utilizării
din ce în ce mai extinse a izocinetismului ca metodă de reeducare, se ridică numeroase întrebări.
Deşi izocinetismul a permis o mai bună abordare evaluativă şi o stare de evoluţie a tratamentului
aplicat pacientului cu lombalgie cronică, este încă necunoscut aportul exact al acestei metode. A fost
pus în evidenţă un anumit beneficiu al indicatorilor fizici în timpul programelor ce utilizează
izocinetismul, însă nu s-a specificat niciun beneficiu special în legătură cu celelalte tehnici de
tonifiere musculară. Prin programele de tip « restaurarea funcţională cu sau fără tonifiere
izocinetică », unele studii au ajuns la rezultate identice privind evoluţia durerii şi ameliorarea
capacităţilor funcţionale. Ar fi deci utilă realizarea mai multor studii comparative despre acest
subiect. Mai mult, lipsa de uniformizare a protocoalelor de tonifiere izocinetică nu permite punerea
în evidenţă a parametrilor optimali de reeducare (timp, viteză, frecvenţă, mod de contracţie).
În 2001, nicio lucrare de literatură nu permitea indicarea unei superiorităţi a reeducării prin
tehnica izocinetică, în legătură cu alte tehnici de reeducare, în cadrul unui program activ şi dinamic
al reeducării lombalgiei cronice. Locul izocinetismului în programele de recuperare funcţională, în
cadrul cărora se foloseşte cel mai mult această metodă, nu s-a demonstrat încă ştiinţific. În vremea
apariţiei lucrării « Izocinetismul şi coloana vertebrală », numeroase alte studii trebuiau valorificate
pentru a încerca aducerea în prim plan a beneficiilor utilizării unui astfel de aparat în schema de
tratament kinetoterapeutic. Văzând că aceste informaţii pun la îndoială eficacitatea reeducării prin
tehnica izocinetismului ca tehnică de tonifiere musculară în raport cu tehnicile kinetoterapiei
clasice, se poate vorbi despre ameliorarea durerii şi a calităii vieţii în tratarea pacienţilor cu
lombalgie cronică. E interesant de urmărit dacă astfel de studii au fost elaborate înainte de 2001,
pentru a şti dacă datele actuale din literatură permit contrazicerea beneficiilor acestei metode
izocinetice într-o schemă de tratament reeducativă pentru pacientul lombalgic.
Două câmpuri de cercetare au fost acoperite în acelaşi timp. Primul s-a interesat despre
studiile publicate din 2001 având drept scop compararea folosirii izocinetismului ca tehnică de
reeducare împreună cu alte tehnici kinetoterapeutice clasice în tratamentul pacientului cu lombalgie
cronică. Cunoscând faptul că izocinetismul este aproape exclusiv utilizat în tratamentul
multidisciplinar al lombalgiei, mai ales în cadrul programelor de tipul restaurării funcţionale a
măduvei spinării, se impune un al doilea câmp de cercetare despre aceste programme. Acest al
doilea câmp s-a realizat în scopul comparării a două grupuri depacienţi integrate în programme
similare privind durata şi modalităţile de tratament, având ca diferenţă principală tehnica de
tonifiere musculară folosită. Obiectivul celei de-a doua cercetări era deci de a aduce, în măsura
posibilităţilor, un plus de informaţii la datele literaturii.

21
Structurarea unui program de tonifiere musculară izocinetică aplicabil şi la nivelul coloanei
vertebrale lombare trebuie să ţină sema de aspectele referitoare la pacient : poziţie de instalare,
amplitudine articulară, mod de contracţie, viteză unghiulară, număr de repetiţii, timp de recuperare
şi număr de şedinţe.
Privind poziţia, aceasta va depinde de grupele musculare sau de articulaţiile supuse tonifierii : la
noi zona lombară. Va depinde şi de indicaţii, de obiectivele analitice şi funcţionale, luând în
considerare posibilităţile structurii vizate în termeni de mobilitate pasivă (limitare articulară din
cauza redorii) dar şi activă (limitarea motricităţii), precum şi relaţia tensiune / lungime. Alegerea
amplitudinii articulare depinde de obiectivul terapeutic dorit. Poate fi căutată amplitudinea totală
pentru dezvoltarea forţei maxime de contracţie. Sfârşitul cursei de mişcare se alege pentru
ameliorarea controlului activ la final de mişcare, acolo unde se poate manifesta instabilitate, sau
pentru a câştiga amplitudine în raport cu partea controlaterală.
Care ar trebui să fie parametrii unui program de tonifiere musculară izocinetică ? Să vedem :
 Obiectivele programului : tonifierea zonei coloanei lombare
 Grupele musculare ţintă : flexorii şi extensorii trunchiului
 Poziţie : aşezat
 Amplitudine articulară
 Mod de contracţie : excentric, concentric
 Viteză unghiulară
 Număr de serii şi de repetiţii
 Timp de recuperare între serii
 Număr total de săptămâni
 Număr de şedinţe pe săptămână
 Recuperare între şedinţe
Modul de contracţie va depinde de indicaţii, de tipul de leziune şi de deficitul pus în
evidenţă la evaluarea iniţială. În cadrul unui deficit de forţă musculară, ambele moduri de contracţie
sunt în general utilizate. Pentru o leziune tendino-musculară, modul de contracţie excentric este
preferabil pentru optimizarea procesului de cicatrizare tisulară. Alegerea vitezei depinde şi de

22
obiectivele propuse. În mod normal, se începe printr-o viteză intermediară sau rapidă, apoi se
schimbă viteza unghiulară în funcţie de deficienţele evidenţiate la evaluare, dar şi pentru a regla
raportul forţă/ viteză.
Alegerea numărului de repetări şi de serii este variabil în funcţie de obiective : orientat spre
hipertrofie (10 x 10 repetări), sau spre recrutare neuro-musculară pentru obţinerea unei forţe
maximale (3 x 3 repetări). Timpul de recuperare variază şi el tot după obiective. Pentru dezvoltarea
puterii şi a forţei e suficient un timp mai mare de 1 minut, chiar între 2 şi 3 minute, cu un efort
maxim de 6-7 sec. Pentru dezvoltarea rezistenţei, timpul de recuperare trebuie să fie sub 60 sec sau
chiar 30 sec. Numărul de şedinţe pe săptămână e cel mai adesea 2 sau 3, cu atenţie la păstrarea unui
timp de recuperare suficient între şedinţe. Se cere adaptarea programului la toleranţa subiectului
(cardio-vasculară sau de alt fel).
După cadrul de reeducare sau de pregătire fizică, tonifierea musculară izocinetică este un
element important dar limitat. Permite în general câştigul de forţă musculară şi reechilibrarea
balanţei dintre muşchii agonişti/ antagonişti, însă nu poate şi nu trebuie să se substituie programului
de reeducare a propriocepţiei, a echilibrului sau a controlului senzorio-motor. Mai mult, este
imperativ necesară asocierea tonifierii izocinetice cu recuperarea funcţională pentru a favoriza
transferul de tonus muscular în viaţa practică (orientarea masei musculare).
Reeducarea izocinetică a coloanei : lombalgia cronică
Având în vedere decondiţionarea musculară asociată lombalgiei cronice, tonifierea
extensorilor coloanei vertebrale pare a-şi avea locul său în reeducarea musculară şi funcţională
specifică acestei afecţiuni. În acest context, metoda izocinetică e pertinentă mai ales prin
posibilitatea ei de control a rezistenţei opuse de dinamometru dar şi de control al amplitudinii
mişcărilor realizate.
Nu există la ora actuală un consens privind protocolul sau viteza unghiulară ce trebuie
folosite pentru tonifierea musculară a extensorilor trunchiului. Totuşi, este important de notat că
pacientul atins de lombalgie cronică prezintă adesea o primă fază de teamă în faţa impresionantului
aparat reprezentat de dinamometrul izocinetic împreună cu modulul pentru coloană. Această
reţinere necesită aşadar, din partea coordonatorului de program de tonifiere musculară şi din partea
pacientului, explicaţii precise despre modul de funcţionare al dinamometrului, despre adaptarea
acestuia la efortul dezvoltat de pacient, dar şi despre alegerea de a utiliza anumite programme
precise şi progresive pentru a nu genera fenomene dureroase. Acest tip de antrenament muscular se
dovedeşte a fi bine tolerat şi eficace permiţand o folosire a tuturor muşchilor flexori şi extensori ai
trunchiului.
Diferite programme de tonifiere musculară a coloanei au fost propuse în literatura de

23
specialitate. Avem aici două tabele cu astfel de recomandări :
Programul Timm
Mişcări Flexia şi extensia trunchiului
Amplitudine 45° apoi creştere progresivă a amplitudinii
la fiecare şedintă
Mod de contracţie Concentric
Viteză unghiulară Piramidă : 30°/s, 60°/s, 90°/s, 120°/s,
90°/s, 60°/s, 30°/s
Număr de repetiţii 10 repetiţii pe serie
Timp de recuperare între serii 1 min
Intensitate Adaptată în funcţie de toleranţă
Programul Calmels
Patru exerciţii pe şedinţă în cursul primelor două şedinţe
Viteză unghiulară 30°/s 60°/s 30°/s 60°/s
Repetiţii (număr) 7 7 7 7
Refacere (minute) 2 2 2 -
Opt exerciţii pe şedinţă în cursul ultimelor patru şedinţe
Viteză
unghiulară
120°/s 105°/s 90°/s 60°/s 60°/s 90°/s 105°/s 120°/s
Repetiţii
(număr)
9 7 5 3 3 5 7 9
Refacere
(minute)
2 2 2 2 2 2 2 -
După cum am văzut, programul Calmels propune pentru pacienţii cu lombalgie cronică un

24
număr de şase şedinţe de reeducare utilizând instrumentul izocinetic, în mod de contracţie
concentrică, câte trei pe săptămână, alcătuite dintr-o perioadă de încălzire de 10 minute de pedalaj la
bicicleta ergometrică fără vreo determinare, patru exerciţii pe şedinţă în cursul primelor două
şedinţe ; apoi opt exerciţii pe şedinţă în cursul următoarelor patru şedinţe. La prima şedinţă, o serie
de deprindere a câte trei repetiţii se efectuează înaintea fiecărui exerciţiu. Pe parcursul fiecrui
exerciţiu, subiectul este încurajat de către îndrumător.
În general, la pacienţii cu lombalgie cronică, este raportată o creştere semnificativă a
momentului de forţă maxim pentru muşchii trunchiului, pentru o mai bună mobiliate articulară, o
mai mare extensibilitate dar şi pentru o diminuare a durerii.
Cap. III
Organizarea şi desfăşurarea cercetării
Cercetarea bibliografică a avut în vedere utilizarea izocinetismului în tratarea pacientului cu
lombargie cronică. Au fost desfăşurate două linii de cercetare în paralel. Prima a urmărit studiile
comparative despre utilizarea metodei izocinetice împreună cu tehnicile kinetoterapeutice clasice la
două grupuri de pacienţi cu probleme lombare. Cea de-a doua s-a axat pe diferite studii despre
pacienţii integraţi în anumite programe de recuperare funcţională a coloanei, studii apărute după
anul 2001. Aceste programme puteau sau nu include folosirea unui dinamometru izocinetic în
evaluarea şi tratamentul kinetoterapeutic al pacientului cu lombalgie cronică. Studiile desfăşurate
mai mult în limba franceză comportă un grup de control a cărui reeducare se bazează pe tehnicile
kinetoterapeutice clasice cu sau fără material ajutător, şi un grup experimental alcătuit din pacienţi
trataţi prin metoda izocinetică. Evaluarea durerii, a elasticităţii musculare şi a forţei musculaturii
trunchiului au fost efectuate înainte şi după programul de reeducare a fiecărui pacient. Ideal ar fi
fost ca studiul să includă o scară de măsurare a calităţii vieţii pentru astfel de pacienţi.
3. 1 Obiectivele şi etapele cercetării
Populaţia inclusă în studiile cercetate are între 18 şi 65 de ani cu dureri lombare comune de
mai mult de trei luni, în incapacitate de muncă şi fără rezultate în tratarea lombargiei cu metodele
clasice. Aceşti pacienţi au fost cooptaţi în scheme de tratament în grup de câte patru până la opt
pentru un program de recuperare funcţională a coloanei, pe o perioadă determinată de cinci
săptămâni. Sedinţele zilnice din cadrul programului au durat cel puţin 6 ore pe zi şi 5 zile pe

25
săptămână. Studiile menţionate cuprind exemple dintr-o « zi tip » sau detalii ale intervenţiilor
propuse pe parcursul şedinţei. Un mod de tonifiere musculară era propus permanent fiecărui pacient
începând din prima sau a doua săptămână de program, crescând progresiv până la sfârşitul schemei
de tratament.
Tennicile de tonifiere utilizate precum şi modalităţile de progresie erau bine precizate :
folosirea dinamometrului izocinetic sau tonifierea musculară prin tehnicile kinetoterapiei claice.
Fiecare studiu a avut cel puţin un bilanţ cantitativ iniţial (T – 0 săptămâni) şi unul final (T – 5
săptămâni) dând informaţii despre mai mulţi parametri : performanţele musculare ale trunchiului
(anume muşchii sub-pelvini), despre extensibilitatea musculară a planului posterior, despre
intensitatea durerii şi impactul ei asupra calităţii vieţii pacientului.
Evaluarea parametrilor musculari pot cuprinde teste izometrice precum cel al lui Sorensen şi
al lui Shirado Ito. Testul lui Sorensen permite evaluarea rezistenţei izometrice a muşchilor extensori
ai trunchiului. Pacientul se află în decibit ventral, cu crestele iliace antero-superioare poziţionate la
limita marginii mesei şi cu trunchiul supendat în afară. Se menţine cât mai mult posibil trunchiul
orizontal şi braţele încrucişate pe piept. Testul se opreşte când nu se mai poate menţine poziţia
orizontală, oricare ar fi cauza durerii sau a oboselii musculare. Durata acestei menţineri orizontale
se măsoară în secunde cu ajutorul unui cronometru25
.
Testul lui Shirado permite evaluarea rezistenţei muşchilor flectori ai trunchiului. Subiectul se
află în decubit dorsal, cu articulaţia bazinului şi cu genunchiul flectate la 90°. Braţele sunt
încrucişate pe umeri iar gambele sprijinite pe un scaun. Subiectul trebuie să flecteze capul şi să
ridice umerii până ce se dezlipesc omoplaţii de pe planul mesei. Poziţia trebuie menţinută cât mai
mult posibil. Examinatorul cere îndreptarea trunchiului când omoplatul se intră din nou în contact
cu masa. Testul continuă dacă subiectul se poate corecta singur, dacă nu se opreşte. Timpul se
cronometrează în secunde26
.
Testele musculare puteau fi dinamice sau mai globale, cum e testul PILE (Progressive
Isoinertial Lifting Evaluation) care măsoară rezistenţa la efort, capacitatea fizică şi performanţa
funcţională a pacientului. Acest test e de provenienţă americană. Adaptarea lui la Franţa corespunde
denumirii TSC (Test Soulever de Charges). Subiectul trebuie să ridice o ladă de pe sol şi să o pună
pe un platou la 75 cm înălţime apoi să o readucă la sol. Are de făcut patru manevre asemănătoare în
20 sec. Testul se întrerupe la cererea pacientului sau la finalul timpului acordat. Testul american
PILE mai daugă două criterii la întreruperea acestuia : când subiectul a atins o încărcare adiţională
mai mare de 50% din masa lui corporală, sau dacă frecvenţa sa cardiacă ajunge la mai mult de 80%
25 Biering – Sorensen, 1984
26 Ito, 1996

26
din FCmax. Greutatea iniţială este de 2, 5 kg pentru femei şi 5 kg pentru bărbaţi27
.
Studiul putea avea o evaluare musculară dinamică cu ajutorul unui dinamometru izocinetic.
Această evaluare izocinetică a muşchilor flectori şi extensori ai coloanei se face în general din
poziţie în picioare cu genunchii flectaţi la 20°. Aliniamentul axului dinamometrului se face
împreună cu cel al axului de rotaţie a coloanei vertebrale (în L5 – S1). Amplitudinea totală a
mişcării se apropie de 75°. În mod concentric, vitezele de la 30°/s până la 120°/s sunt propuse de
cea mai mare parte a autorilor. Variabilitatea măsurilor este mai ridicată în cadrul patologic decât la
subiecţii sănătoşi, şi pare tot ridicată la viteze înalte (la 120°/s). Totuşi reproductibilitatea
intermediară a testului este satisfăcătoare28
.
Durerea pacientului cu lombalgie cronică trebuie evaluată după Scara Vizuală Analogică
etalonată de la 0 – 100 mm. Aceasta este limitată de două extremităţi : cea stângă corespunde
absenţei durerii, cea dreaptă corespunde durerii maxime imaginate de subiect. Pacientul trebuie să
indice intensitatea durerii resimţite, valoarea acesteia corespunzând distanţei măsurate în
milimetri29
.
Pentru evaluarea calităţii vieţii unui pacient, se recomandă includerea (studierea) unui auto-
chestionar numit DALLAS. Acesta permite evaluarea durerii lombare simţite în patru direcţii :
 activităţile vieţii cotidiene (ADL),
 activităţile profesionale şi sportive
 raportul dintre anxietate şi depresie
 sociabilitatea pacientului.
Versiunea franceză a acestui chestionar a fost aprobată în 1998, iar rezultatele se exprimă în
procente, mergând de la 0% - 100% (jenă maximă)30
.
Testul DDS (Distanţa deget – sol) pare a fi interesant căci oferă informaţii despre supleţea
planului posterior. În timpul acestui test, subiectul realizează o flexie maximă a trunchiului păstrând
genunchii întinşi. Se obţine o valoare în centimetri ce corespunde distanţei dintre vârful degetului
mijlociu şi nivelul plantei piciorului, în plan sagital31
.
3. 2 Ipotezele şi sarcinile cercetării
După cum am spus, cercetarea bibliografică este singura sursă în privinţa creării unei priviri
de ansamblu. Dintre referinţele ce tratează problema izocinetismului în lombalgia cronică, doar
27 Mayer, 1988
28 ANAES, 2001 ; Voisin et Vanvelcenaher, 2001
29 Huskisson, 1974
30 Lawlis, 1989 ; Marty, 1998
31 Perret, 2001

27
patru eseuri clinice controlate şi randomizate au comparat utilizarea izocinetismului ca tehnică de
tonifiere musculară împreună cu folosirea altor tehnici din kinetoterapia clasică. Caracteristicile
acestor studii sunt acestea :
Articol Subiecţi Evaluări Schemă
tratament
Calmels şi al, 2004 Nr. total : 17
GC : grup control tratat
prin kinetoterapie clasică :
8
GI : Grup experimental
tratat prin izocinetism : 9
- Durere : EVA
-Extensibilitate
musculară : DDS
-Extensibilitate ischio-
gambieri şi dreptul
anterior
- Rezistenţă musculară :
Sorensen, Ito şi Biering
-Funcţional : scara
Québec
6 şedinţe
3/ săpt.
2 săpt.
Olivier şi al, 2008 Nr. total : 60
GC beneficiind de
kinetoterapie clasică : 30
GI cu supliment
izocinetic : 30
- Durere : EVA
-Extensibilitate
musculară : DDS
- Rezistenţă musculară
pentru flectorii şi
extensorii trunchiului
-Forţă musculară :
dinamometru izocinetic
-Calitatea vieţii: auto-
chestionarul DALLAS
5 ore 30 min/ zi
5 zile/ săpt.
4 săpt.
Freitas şi Greve, 2008 Nr. total : 19
GC cu minge medicinală :
10
GI cu izocinetism : 9
- Durere : EVA
-Extensibilitate
musculară : DDS
-Funcţional : chestionarul
Rolland Morris
1 oră/ zi
2 zile/ săpt.
3 luni

28
Sertpyraz şi al, 2009 Nr. total : 40
GC cu kinetoterapie
clasică : 20
GI cu izocinetism : 20
- Durere : EVA
-Extensibilitate
musculară : DDS
-Funcţional : Oswestry
Disability Index (ODI)
-Psihologic : Inventaire de
Dépression de Beck (IDB)
40 min/ zi
4 zile/ săpt.
3 săpt.
Fiecare dintre aceste eseuri clinice are o anumită valoare atribuită pe scara PEDro cuprinsă
între 4/10 şi 6/10 cu o medie de 5/10. Detaliile pentru fiecare referinţă sunt redate mai jos.
Eseu clinic Valoare atribuită pe scara PEDro
Calmels şi al, 2004 05/10/20
Olivier şi , 2008 04/10/20
Sertpoyraz şi al, 2009 06/10/20
Freitas şi Greve, 2008 05/10/20
PEDro este o bază de date din fizioterapie fondată pe dovezi. Scara PEDro a fost realizată de
către Physiotherapy Evidence Detabase şi a fost dezvoltată pentru a ajuta utilizatorii să identifice
rapid eseurile ce au o validitate internă proporţională cu calitatea metodologică a studiului. Această
scară are 11 criterii şi dă o valoare de la 1 la 10, prima întrebare despre validitatea externă nefiind
socotită în calculul scorului total. Ea nu evaluează nici pertinenţa eseului clinic, nici importanţa
efectului terapeutic. Media valorii PEDro este de 5.1, cu o deviaţie standard de 1.5. Un nivel
moderat sau ridicat corespunde unui scor superior sau egal cu 6/10 pe scara PEDro. Pentru aceste
patru eseuri clinice, metodologic e imposibil ca pacienţii şi terapeuţii ce supraveghează tratamentul
să nu se vadă reciproc (criteriile 5 şii 6). Toţi subiecţii au fost repartizaţi aleatoriu ceea ce permite
eliminarea unor criterii de selecţionare (criteriul 2). Detalii despre criteriile scării PEDro se află
aici : Anexa 1.
Trei studii realizate în cadrul programelor de recuperare funcţională a coloanei vertebrale au

29
fost selecţionate după criterii bine definite. Dintre ele doar unul singur a redat utilizarea
izocinetismului ca tehnică de tonifiere musculară. Caracteristicile studiilor selecţionate în raport cu
criteriile de eligibilitate sunt redate aici. Fiecare program de reeducare propus a fost
multidisciplinar, cu şedinţă zilnică timp de 5 săptămâni în regim de spitalizare permanentă.
Articol Subiecţi Program Tehnică de tonifiere Evaluare
Caby şi al, 2014 106 7 ore/ zi
5 zile/ săpt.
5 săpt.
Antrenament muscular
izocinetic pentru
muşchii truncchiului 1/
zi
Antrenament muscular
analitic pentru muşchii
trunchiului 1/ zi
Început tonifiere
musculară : S2
- Durere : EVA
-Extensibilitate musculară :
DDS
Sorensen, PILE
chestionarul DALLAS
Roche şi al, 2007 68 6 ore / zi
5 zile/ săpt.
5 săpt.
Tonifiere musculară
exclusiv izotonică a
principalelor grupe
musculare 2/ zi
Nu se foloseşte
izocinetismul
Început tonifiere
musculară : S2
- Durere : EVA
DDS
Sorensen, Ito
chestionarul DALLAS
Bontoux şi al, 2004 87 6 ore/ zi
5 zile/ săpt.
5 săpt.
Tonifiere musculară
izotonică şi izometrică
Nu se foloseşte
izocinetismul
Început tonifiere
musculară : S1
- Durere : EVA
DDS
Sorensen, Ito, PILE
chestionarul DALLAS
- Funcţional : scara Québec
În aceste studii diferite, populaţia subiecţilor a fost constituită din pacienţi cu lombalgie
cronică a căror vârstă medie era de 40.9 ani pentru studiul lui Bontoux şi colab, de 40.8 pentru
studiul lui Roche şi colab, şi de 40.7 pentru studiul lui Caby şi colab. Ultimul studiu menţionat,

30
compară impactul nivelului iniţial al durerii asupra performanţelor subiecţilor aleşi în cadrul unui
program de reeducare funcţională a coloanei vertebrale. Studiul cuprinde două grupuri de pacienţi al
căror nivel de durere iniţială, evaluată cu scara EVA, era inferior lui 7/ 10 pentru un grup, şi
superior lui 7/ 10 pentru celălalt grup. Având în vedere valorile medii ale EVA iniţial pentru
subiecţii din celelalte două studii, care erau 4.9/ 10 pentru studiul lui Bontoux şi 4.7/ 10 pentru
studiul lui Roche, s-a convenit ca grupul cu nivel de durere iniţial « slab spre moderat » să fie
selecţionat pentru revistele de specialitate. Într-adevăr, cu un EVA iniţial mediu de 4.2/ 10 contra
unui 7.6/ 10 pentru un grup cu nivel de durere iniţială « severă », subiecţii din acest grup par mai
aproape de cei din studiile lui Bontoux şi Roche.
După raportul despre utilizarea tehnicii izocinetismului în evaluare şi reeducare publicat de
către ANAES în 2001, partea despre importanţa antrenamentului izocinetic în tonifierea musculară
a trunchiului la pacientul cu lombalgie cronică este necunoscută. Lucrul acesta se datorează
alăturării reeducării izocinetice cu alte procedee de reeducare în cadrul programelor de
recondiţionare.
Într-adevăr, protocoalele de recuperare funcţională găsite în literatură şi care integra şi
izocinetismul au demonstrat o creştere a forţei musculare a extensorilor coloanei vertebrale, însă
aceste protocoale sunt prea eterogene pentru a trage o concluzie privitor la eficacitatea sau non-
eficacitatea acestei tehnici de tonifiere. De aceea au fost căutate studii cu protocoale de reeducare
cât mai asemănătoare.
Programul urmat de subiecţii din studiul lui Caby propune un antrenament zilnic de 7 ore/ zi
vreme de 5 săptămâni. Programul cuprinde recondiţionare musculară pentru trunchi şi membre,
exerciţii de întreţinere cardio-vasculară, exerciţii de propriocepţie, de coordonare şi ridicare de
greutăţi, un program de ergoterapie, activităţi fizice şi sportive precum şi relaxare şi/ sau
balneoterapie. În prima săptămână schema de tratament are în vedere mai mult extensibilitatea,
flexibilitatea şi antrenamentul cardio-respirator. Tonifierea musculară începe din a doua săptămână
şi se intensifică pe parcursul celei de-a treia săptămâni cu un plus de exerciţii de rezistenţă.
Intensitatea exerciţiilor creşte în cursul ultimelor două săptămâni.
O zi tipică debitează, dimineaţă, cu o încălzire pe aparatul de vâslit pentru membrele
superioare, urmat de un antrenament muscular izocinetic, de un antrenament muscular analitic al
membrelor pe aparatele cu greutăţi, şi de o consultaţie cu asistentul social sau psihologul.
Programul de după-amiază conţine un antrenament funcţional în cadrul unui program
ergoterapeutic, un antrenament muscular izocinetic, un altul analitic pentru trunchi pe aparatele cu
greutăţi, apoi activitate fizică şi sportivă, stretching, iar la final balneoterapie sau relaxare.
În ceea ce priveşte studiul lui Roche şi colab, programul de reeducare cuprinde un

31
antrenament zilnic de 6 ore/ zi pentru 5 săptămâni. În această perioadă, pacienţii realizează
stretching muscular, lucreză la flexibilitate, la tonifiere musculară prin tehnici pur izotonice, fac
exerciţii de întreţinere cardio-vasculară, de propriocepţie, de coordonare şi ridicare de greutăţi, dar
şi balneoterapie. Ca şi în cadrul programului Caby, exerciţiile din prima săptămână se bazează pe
mobilitate şi flexibilitate şi pe antrenamentul cardio-respirator. Tonifierea musculară începe din
săptămâna a doua, odată cu exerciţiile de coordonare, propriocepţie şi ridicare de greutăţi.
Intensitatea exerciţiilor creşte progresiv în timpul ultimelor două săptămâni de tratament.
O zi normală începe dimineaţă cu o încălzire, exerciţii de stretching şi propriocepţie, cu
tonifiere musculară a tuturor grupelor musculare mari şi cu exerciţii de gimnastică. După-amiază
pacienţii au exerciţii de prpriocepţie, ridicare de greutăţi, tonifiere musculară globală, exerciţii de
rezistenţă şi ziua se termină cu balneoterapie.
Pentru fiecare dintre aceste programme, exerciţiile propuse sunt adaptate şi individualizate
la fiecare pacient.
În studiul lui Bontoux şi colab, pacienţii se antrenează 6 ore/ zi, 5 zile/ săptămână pentru 5
săptămâni. Programul prevede înainte, în primele două săptămâni, un câştig de supleţe, exerciţii de
gimnastică şii rezitenţă, tonifiere prin tehnicile izometrice şi izotonice intensificându-se în cursul
celor 5 săptămâni, odată cu coordonarea şi purtarea de greutăţi din ce în ce mai mari începând din a
treia săptămână.
Ziua începe cu câteva minute de încălzire şi exerciţii de stretching urmate de exerciţii de
tonifiere musculară fără utilizarea izocinetismului, după schema unei progresii săptămânale cu o
anumită creştere a efortului. La finalul dimineţii, se realizează gimnastica. Activităţile de după-
amiază reiau încălzirea, exerciţiile de stretching şi recondiţionarea musculară. Exerciţiile de
stimulare proprioceptivă şi manuală sunt luate în calcul după aceea. Ziua se termină cu o şedinţă de
balneoterapie asociată cu exerciţii ce permit creşterea flexibilităţii şi destinderea.
În toate cele trei studii, evaluarea parametrilor fizici, a durerii şi a impactului ei asupra vieţii
pacientului cu lombalgie cronică sunt efectuate la începutul şi la sfârşitul schemei de tratament,
după cele 5 săptămâni de reeducare.
3. 3 Metodele de cercetare
Între studiile comparative, cel făcut de Calmels şi echipa sa în 2004 caută să determine dacă
tehnica izocinetică constituie un mod de dezinhibare motorie la pacienţii lombalgie cronică prin
comparaţie cu tehnicile clasice. Pentru tot numărul de subiecţi studiaţi, alcătuit dintr-un grup de
control care urmează tratamentul kinetoterapeutic clasic şi dintr-un alt grup ce se bazează exclusiv
pe izocinetism, tratamentul a adus o ameliorare semnificativă a extensibilităţii musculare, o

32
îmbunătăţire a EVA maximală şi a rezultatelor testului Shiradă pentru muşchii flectori ai
trunchiului. Nicio diferenţă importantă n-a putut fi pusă în evidenţă între cele două modalităţi de
tratament. Studiul menţionat n-a arătat superioritatea unei tehnici în raport cu cealaltă în privinţa
ameliorării diferitelor variabile clinice analizate. Principalele limite metodologice ale acestui studiu
privesc numărul redus de subiecţi şi puternica proporţie a bărbaţilor incluşi (16 bărbaţi şi o singură
femeie), numărul mic de şedinţe de recuperare (doar 6 şedinţe) şi lipsa obiectivităţii dar şi a
reproductibilităţii testelor (Biering şi Shirado) în raport cu testele dinamice izocinetice. Mai mult,
sunt prezente unele diferenţe între cele două grupuri în timpul referirii la termenii de durere şi vârstă
a subiecţilor : în grupul tratat numai prin izocinetism, EVA maximală este mult mai slabă iar vârsta
mai ridicată înainte de începerea programului de reeducare32
Metoda bibliografică
Această metodă a fost folosită cu scopul documentării, aprofundării şi colectării de data privind
diagnosticul clientului, literatura de specialitate specifică kinetoterapiei, selectarea celor mai bune
metode de intervenţie.
Metoda anchetei
 Interviul neformal – s-a efectuat un interviu liber, cu întrebări deschise, în urma căruia s-au
colectat date despre nivelul funcțional, identificarea aspectelor pozitive şi negative
 Chestionarul - folosit pentru identificarea şi prioritizarea ulterioară a problemelor de ordin
funcțional
Metoda observaţiei
Observația este o descriere sistematică de evenimente și comportamente, fiind folosită ca
modalitate de a crește validitatea cercetării (Maershall și Rossman, 1989).
Metodă folosită pentru culegerea de date suplimentare, observaţia desfăşurându-se pe parcursul
desfăşurarii a diferite activităţi în diferite medii, pe parcursul desfăşurarii interviului, a contactului
subiectului cu alte persoane, aplicării diferitelor teste, chestionare, în situaţii limită pentru client.
Metoda măsurării și evaluării
Măsurarea reprezintă procesul de atribuire de valori unor proprietăți ale subiectului, după
anumite reguli, astfel încât să fie posibilă caracterizarea în termeni cuantificabili pentru a da o
interpretare semnificativă comparării mărimilor numerice. Prin măsurare se va stabili gradul
deficiențelor sau a progresului înregistrat în urma programului terapeutic.
Această metodă a fost utilizată în scopul obţinerii câtor mai multe informaţii în ceea ce priveşte
diversele activităţi pe care le desfăşoară pacientul, fiind o sursă foarte bună de identificare a
32 Calmels şi colab, 2004

33
problemelor cu care acesta se confruntă, cât şi identificarea punctelor slabe şi punctelor tari,
constituind o bază importantă pentru viitoarea intervenţie. Evaluarea reprezintă procesul obținerii de
informații calitative și cantitative cu ajutorul utilizării unor instrumente de măsurare, instrumente cu
ajutorul cărora se monitorizează evoluția pacientului în uram intervenției kinetoterapeutice. În
cadrul programului terapeutic s-a realizat examenul somato-scopic, examenul palpatoriu.
Metoda studiului de caz
Metodă folosită pentru identificarea schimbărilor clientului în urma aplicării programului de
kinetoterapie
Metoda înregistrării şi prelucrării datelor
Metodă folosită pentru a realiza scorarea inițială și finală, pentru a evidenția progresul/regresul. Cu
ajutorul acestei metode s-au realizat tabelele respectiv diagramele din procesului terapeutic și
delimitarea rezultatelor obținute.
Metoda reprezentării grafice
Metodă folosită pentru a interpreta datele colectate în urma aplicării testelor și evidențierea
rezultatelor obținute în urma intervenției terapeutice. Această metodă oferă o reprezentare vizuală a
raportului dintre evluările inițiale și cele finale.
Studiul făcut de Olivier şi colaboratorii săi în 2008 are ca obiectiv analizarea efectelor unui
program de reantrenament la efort, cu şi fără tonifierea izocinetică zilnică a muşchilor trunchiului,
la pacienţii cu lombalgie cronică. Ipoteza avansată aici este aceea că adăugarea unui antrenament
izocinetic cotidian pentru muşchii trunchiului, în cadrul unui program dinamic, nu aduce neapărat
un câştig suplimentar semnificativ. Pentru lotul de subiecţi, starea psihologică, durerea şi
flexibilitatea se ameliorează mult după programul de tratament, beneficiile fiind menţinute chiar şi
la trei luni post-reeducare. Singura diferenţă între cele două grupe poate fi socotită ameliorarea
performanţelor musculare izocinetice a extensorilor trunchiului în mod concentric, lucru mult mai
important pentru grupul ce a beneficiat de izocinetism, oricare ar fi fost viteza testată, însă fără
modificarea raportului flectori/ extensori (ratio F/ E).
La trei luni după terminarea acestui program, cele două grupuri aveau performanţe
musculare identice. S-a demonstrat că, oricare ar fi protocolul de antrenament, ameliorările erau de
ordin fizic şi psihic menţinute pentru scurt timp. N-a fost găsită nicio superioritate a vreunei tehnici
de re-antrenament la efort. Principalele limite ale studiului privesc absenţa testelor de rezistenţă
musculară standardizate de tip Sorensen sau Shirado, lipsa de precizie a criteriilor de eligibilitate a
studiului, absenţa informaţiilor despre similaritatea celor două grupuri la începutul studiului cu

34
privire la indicatorii de prognostic cei mai importanţi33
În 2009, Sertpoyraz şi colaboratorii, au vrut să compare eficacitatea unui program de
exerciţii izocinetice cu un program de exerciţii standard, având în vedere parametrii precum
durerea, mobilitatea, capacitatea funcţională, starea psihologică şi forţa musculară. Pentru pacienţii
din cele două grupe, a fost pusă în evidenţă o ameliorare semnificativă a acestor variabile,
ameliorare ce a persistat după prima lună post-reeducare. Comparaţia dintre cele două programme
de exerciţii în funcţie de parametrii nu a arătat diferenţe semnificative. De aici autorii au conchis că
în absenţa unor diferenţe semnificative între cele două metode de tratament, programul de exerciţii
standard, uşor realizabil şi cu costuri mici, ar fi probabil opţiunea preferată pentru tratarea
pacienţilor cu lombalgie cronică. Limitele acestui studiu privesc numărul scăzut de subiecţi,
perioada mică de tratament care nu permite cunoaşterea efectelor pe termen lung, şi măsurarea
forţei musculare, evaluată numai prin dinamometru izocinetic, lipsa de evaluare musculară
izometrică34
.
Obiectivul studiului făcut de Freitas şi Greve în 2008 vrea să evalueze efectele exerciţiilor
de tonifiere musculară a trunchiului pentru pacienţii cu probleme lombare de origine mecanică,
comparând tonifierea musculară prin izocinetism cu tehnica prin minge medicinală sau terapeutică
(mingea lui Klein). Pentru grupul de pacienţi incluşi în studiu, s-a constatat o ameliorare destul de
mare a capacităţii funcţionale, a durerii şi extensibilităţii în plan posterior. Parametrii musculari au
fost amelioraţi şi eid doar pentru extensorii coloanei vertebrale, fără vreo diferenţă mare între cele
două grupuri. A fost îmbunătăţit momentul de vârf al forţei pentru extensori doar în grupul celor ce
au lucrat izocinetic.
3. 4 Desfăşurarea cercetării –
program comparativ între izocinetism şi kinetoterapia clasică
În studiul lui Bontoux, grupul de pacienţi cu lombalgie cronică a beneficiat de un program
de restaurare funcţională a coloanei în care tonifierea musculară se baza pe tehnici izometrice şi
izotonice, excluzând tehnica izocinetică. Toţi parametri fizici au fost amelioraţi semnificativ, cea
mai vădită ameliorare privind flexibilitatea în plan posterior cu o reducere a DDS cu 18 cm. Timpul
de contracţie izometrică a muşchilor extensori ai coloanei a crescut de la 75 secunde la 181
secunde, iar cel al muşchilor abdominali de la 69 sec la 161 sec. Procentajul la testul PILE a crescut
de la 27% la 38%. Pe parcursul a şase luni care au urmat programului de tratament, s-a văzut o
diminuare semnificativă a performanţelor fizice, însă ele păreau a se stabiliza la un an, fără o mare
33 Olivier şi colab., 2008
34 Sertpoyraz şi colab., 2009

35
diferenţă între performanţele măsurate la şase luni şi la un an. În ciuda acestei degradări, valorile
testelor fizice au rămas destul de ridicate decât valorile iniţiale.
Intensitatea dureroasă s-a diminuat semnificativ la finalul programului, la fel ca parametri
privind calitatea vieţii măsuraţi prin auto-chestionarul DALLAS. Valoarea medie EVA a scăzut de la
4.9/10 la 3.5/10 iar scorul auto-chestionarului DALLAS a trecut de la 174, 6 la 91, 9. Deşi auto-
chestionarul DALLAS a crescut vădit (cu 106, 3 puncte), valorile de ansamblu ale acestor parametri
au fost mult ameliorate la 12 luni după programul de reeducare.
Evoluţia valorilor medii a parametrilor fizici, a durerii şi a calităţii vieţii în studiul Bontoux, 2004
Parametri măsuraţi mT=0 mT=5 Delta (T5-T0)
EVA (mm) 4,9 3,5 -1,4
PILE (%) 26,5 37,2 10,7
Sorensen (sec) 75 180,9 106
Shirado (sec) 69 161 92
DDS (cm) 19 -0,23 -18,23
DALLAS AQ (%) 50,3 30,1 -20,2
DALLAS AP (%) 58 34 -24
DALLAS AD (%) 38,1 17,9 -20,2
DALLAS S (%) 29,7 13,9 -15,8
T=0 (începutul programului) ; T=5 (finalul programului) ; m (media valorilor ce corespund
parametrilor măsuraţi pentru grup) ; Delta (diferenţa dintre media iniţială şi cea finală a
parametrilor măsuraţi) ; EVA (Scară Vizuală Analogică) ; DDS (distanţa deget-sol) ; DALLAS AQ
(activităţile vieţii cotidiene) ; AP (activităţi profesionale) ; AD (anxietate-depresie) ; S
(sociabilitate).
Studiul lui Roche are ca obiectiv compararea unui program de recuperare funcţională a
coloanei cu un program individualizat pentru pacienţii cu lombalgie cronică. Programul de
recuperare funcţională nu a utilizat dinamometrul izocinetic ca şi mecanism de reeducare.
Tonifierea musculară s-a bazat numai tehnicile izotonice. Pentru pacienţii incluşi în program, toţi
parametri fizici au fost amelioraţi semnificativ. Timpul de contracţie izometrică a muşchilor
extensori ai coloanei a crescut cu 100, 7 sec, iar cel al muşchilor abdominali cu 121, 3 secunde.
DDS a scăzut cu 16 cm. Intensitatea dureroasă s-a diminuat cu 1, 9 (EVA) între începutul şi sfârşitul

36
programului, asemenea şi impactul durerii asupra vieţii cotidiene, a activităţii profesionale şi a
anxietăţii-depresiei măsurate prin auto-chestionarul DALLAS.
Evoluţia valorilor medii a parametrilor fizici, a durerii şi a calităţii vieţii în studiul Roche, 2007
Parametrii măsuraţi mT=0 mT=5 Delta (T5-T0)
EVA (mm) 4,7 2,8 -1,9
Sorensen (sec) 97,7 198,4 100,7
Shirado (sec) 78,3 199,6 121,3
DDS (cm) 12,6 -3,7 -16,3
DALLAS AQ (%) 51,8 30,3 -21,5
DALLAS AP (%) 51,9 29,9 -22
DALLAS AD (%) 36,9 19,3 -17,6
DALLAS S (%) 30,7 17,1 -13,6
(sociabilitate).
În studiul Caby, grupul de pacienţi cu lombalgie cronică a beneficiat de un program de
recuperare funcţională a coloanei în care tonifierea musculară s-a făcut prin tehnica izocinetică,
asociată cu un antrenament muscular al membrelor şi trunchiului la aparate de greutăţi.
Dinamometrul izocinetic s-a utilizat pentru evaluarea muşchilor trunchiului şi pentru reeducare.
Pentru întreg grupil toţi parametrii fizici s-au ameliorat semnificativ. Timpul contracţiei izometrice
a muşchilor extensori ai coloanei a crescut de la 67 la 107 sec, în schimb rezistenţa muşchilor
abdominali n-a fost evaluată. Parametrii izocinetici ai extensorilor trunchiului s-au ameliorat şi ei la
toate vitezele de evaluare, arătând îmbunătăţirea forţei de anduranţă, a forţei de viteză şi a forţei
maximale. DDS a scăzut cu 19 cm. Intensitatea dureroasă s-a diminuat, trecând de la 4,2/10 la
începutul programului la 2,5/10 după 5 săptămâni. Aceeaşi ameliorare a scorurilor a avut-o şi auto-

37
chestionarul DALLAS la finalul programului.
Evoluţia valorilor medii a parametrilor fizici, a durerii şi a calităţii vieţii în studiul Caby, 2014
Parametri măsuraţi mT=0 mT=5 Delta (T5-T0)
EVA (mm) 4,2 2,5 -1,7
PILE (%) 26 46 20
Sorensen (sec) 65 110 45
Shirado (sec) - - -
DDS (cm) 12 -7 -19
DALLAS AQ (%) 66 37 -29
DALLAS AP (%) 62 37 -25
DALLAS AD (%) 46 21 -25
DALLAS S (%) 33 24 -9
(sociabilitate).
Cifrele de ameliorare au fost calculate în Excel pentru fiecare parametru măsurat, în funcţie
de valorile medii iniţiale şi finale extrase din fiecare studiu. Aceste procentaje le vom relua global
mai jos. Ameliorarea la testul muscular izometric al flectorilor tunchiului (Shirado) n-a fost calculat
deoarece nu a fost inclus în studiul Caby ce foloseşte izocinetismul, din adeastă cauză n-a fost
posibilă nicio comparaţie.
Ameliorarea diferiţilor parametri măsuraţi pentru fiecare studiu la începutul şi la finalul
programului de Restaurare funcţională a Coloanei
Parametri măsuraţi Roche Caby Bontoux
EVA (mm) -40,4 -40,5 -28,6
PILE (%) - 76,9 40,4

38
Sorensen (sec) 103,1 69,2 141,5
Shirado (sec) - - -
DDS (cm) -129,4 -158,3 -101,3
DALLAS AQ (%) -41,5 -43,9 -40,1
DALLAS AP (%) -42,4 -40,3 -41,4
DALLAS AD (%) -47,7 -54,3 -53
DALLAS S (%) -44,3 -27,3 -53,2
*ameliorarea parametrilor măsuraţi se calculează în procente (%)
În mod global, scăderea intensităţii durerii măsurate cu EVA este de 40% după programul ce
conţine izocinetism al lui Caby şi al lui Roche, având o scădere de doar 28% în programul aplicat în
studiul Bontoux. Programul de reeducare funcţională a coloanei pare a aduce beneficii parametrilor
dureroşi în cele trei cazuri. Ameliorarea diferiţilor itemi din cadrul auto-chestionarului DALLAS,
afară de valoarea sociabilităţii, pare a fi puţin deosebită de la un grup la altul, ceea ce subliniază o
consistentă diminuare a impactului negativ al durerii asupra vieţii cotidiene a pacienţilor cu
lombalgie cronică orice program de recuperare ar urma aceştia.
Principalele diferenţe între parametrii finali, mai ales între programele fără izocinetism şi
cele cu izocinetism, se situează la nivelul parametrilor fizici. Într-adevăr, măsura DDS pare mult
scăzută la grupul din studiul Caby, care a beneficiat de un program izocinetic. Asemenea cu
rezistenţa la efort, cu capacitatea fizică şi performanţa funcţională a pacienţilor evaluaţi cu testul
PILE. De fapt, procentajul la acest testa crescut cu 76, 9% pentru grupul lui Caby şi cu 40, 4%
pentru studiul lui Bontoux. Acest parametru n-a fost măsurat în în studiul lui Roche şi a echipei sale
în 2007.
În ceea ce priveşte ameliorarea rezistenţei musculare a extensorilor trunchiului, evaluată prin
intermediul testului Sorensen, programele de restaurare funcţională ce nu cuprindeau izocinetism
par mai eficace. Programul lui Roche a permis creşterea timpului de contracţie izometrică a
extensorilor coloanei cu 103%, iar grupul lui Bontoux, care a făcut exerciţii de tonifiere izotonică şi
izometrică, şi-a îmbunătăţit acest timp de contracţie cu 141, 5% după un program de 5 săptămâni. În
schimb, ameliorarea rezistenţei musculare după programul cu tehnica izocinetică este de 69%.
După aceste studii, tehnica de tonifiere musculară prin izocinetism nu pare a ameliora rezistenţa
musculară, aşa cum a fost evaluată de testul Sorensen, în acelaşi mod cum o face kinetoterapia
clasică.

39
Din pricina absenţei utilizării aparatului izocinetic în evaluarea musculară a pacienţilor
incluşi în studiile lui Bontoux şi Roche, nu este posibilă o comparaţie a îmbunătăţirii la nivelul
muşchilor extensori ai coloanei în ceea ce priveşte forţa maximală, forţa de rezistenţă şi forţa de
viteză în raport cu grupul din studiul lui Caby, nici nu ne permite să apreciem evoluţia ratio F/ E pe
parcursul programului. Asemenea, rezistenţa musculară a abdominalilor n-a fost măsurată de Caby
şi colaboratorii săi, parametrii musculari abdominali neputând fi comparaţi.
Totalitatea rezultatelor fiecărui studiu nefiind pusă la dispoziţia cititorilor, numai mediile
diferitelor variabile măsurate au fost folosite în această teză. Din această cauză, nu s-a putut verifica
nicio analiză statistică pentru a compara rezultatele articolelor. Compararea diferiţilor parametri nu
permit nicidecum să demonstrăm rezultate mult diferite între studii.
Cap. IV
Rezultatele cercetării şi interpretarea lor

40
4. 1 Condiţiile evaluării izocinetice a coloanei vertebrale
Evaluarea izocinetică permite explorarea funcţiilor musculare şi articulare în condiţii de
evaluare particulară. Cere o rigoare în instalarea subiectului. După marca aparatului folosit,
subiectul se aşează în poziţie aşezat sau în picioare. Un studiu al lui Cohen din 2002 a arătat că
poziţia în picioare permite, la subiecţii sănătoşi, o recrutare musculară mai mare a flectorilor dar nu
modifică nimic la extensori. Performanţele musculare ale trunchiului sunt diminuate la pacienţii
lombalgici oricare ar fi modul sau poziţia în care se efectuează testarea, fără ca poziţia de realizare a
testării să influenţeze rezultatele. După acest studiu, poziţia aşezat pare mai confortabilă, mai bine
tolarată şi în siguranţă, şi pare interesant de lucrat muşchii coloanei din complexul lombo-pelvin35
.
În schimb, o evaluare în poziţie în picioare este mai funcţională deoarece e realizată î lanţ
cinetic închis. Poziţia permite vizualizarea mai bună a unei patologii şi influenţa acesteia asupra
funcţionalităţii musculare şi articulare în zona lombo-pelvină. Este posibilă astfel aprecierea
capacităţii tuturor muşchilor în efort sinergic într-o mişcare armonioasă, sincronizată, fără inhibiţii.
Mai mult, abordarea articulară e mai importantă deoarece mişcarea asociază coloana lombară şi
pelvisul, şi câştigul este reprezentativ pentru potenţialul neuro-muscular al individului. Această
ultimă poziţie de evaluare a fost aleasă în toate studiile deoadată în evaluare şi tratament.
Evaluarea izocinetică a coloanei implică un mare număr de articulaţii : lombo-sacrate,
intervertebrale şi potenţial articulaţia bazinului. Variaţia de înălţime a axului maşinii în raport cu
subiectul influenţează gradul de participare a muşchilor situaţi de o parte şi de alta a axei
biomecanice : cu cât mai sus este poziţionat axul în raport cu bazinul, cu atât participarea muşchilor
lombari este mai slabă. Aliniamentul axului dinamometrului cu axul de rotaţie a articulaţiei lombo-
sacrate (L5-S1) este propus pentru facilitarea testării. Standardizarea aşezării subiectului pentru
evaluare în raport cu axul aparatului permite reproductibilitatea.
Alegerea abordării articulare pare a fi parametrul ce influenţează cel mai mult rezultatele.
Poziţia de plecare corespunde poziţiei normale în picioare a persoanei. La subicţii sănătoşi,
amplitudinea totală a mişcării este de minim 75°. În acest context patologic cum este lombalgia
cronică, amplitudinea articulară trebuie adaptată în funcţie de pacient, de durerile şi posibilităţile
sale. Totuşi, pentru a putea compara valorile evaluării izocinetice, e necesar ca amplitudinile
articularesă fie identice. Un sector articular limitat la 70° de flaxie este de dorit pentru a respecta
hipo-extensibilitatea sub-pelvină şi/ sau inhibiţia neuro-musculară frecvent prezentă la pacienţii cu
lombalgie cronică36
Această amplitudine de mişcare n-a fost aleasă în toate studiile. Sertpoyraz a
ales abordarea de 90° dintre care 80° flexie, iar Freitas şi Greve 100° din care 90° flexie.
35 Codine, 2001 ; Cohen, 2002
36 Yahia, 2011

41
Standardizarea acestui parametru pare necesară pentru interpretarea rezultatelor studiului pe motivul
influenţei sale asupra performanţelor înregistrate cu dinamometrul. Alegerea amplitudinii articulare
poate reprezenta un atu important în analiza rezultatelor din cadrul acestor studii.
În privinţa modului de contracţie, utilizarea celui concentric aduce mai multe informaţii
despre comportamentul neuro-muscular şi articular al complexului lombo-pelvin. Viteze de 30°/s
până la 120°/s sunt propuse de cei mai mulţi autori în mod concentric, reproductibilitatea scăzând
dincolo de aceste viteze. Smith a arătat că viteza funcţională pentru coloana lombară în flexie/
extensie în mişcările efectuate în viaţa cotidiană sunt de aproximativ 12°/s. Pare deci prea puţin
pertinentă folosirea uneor viteze unghiulare mai mari37
. În mod excentric, vitezele mai lente sunt
preferabile din cauza constrângerilor musculare pe care le generează. Dupăă raportul ANAES,
numai un expert din trei utilizează modul excentric în aveluarea trunchiului. Testele sunt efectuate
cu viteze unghiulare intermediare, de 60°/s sau 90°/s. În general, în concentric profesioniştii cer trei
viteze : 30 – 90 – 120°/s38
. De aici utilizarea unei singure viteze de evaluare în studiul lui Freitas şi
Greve, iar absenţa evaluării performanţelor musculare a truncchiului la viteza de 120°/s în studiul
lui Sertpoyraz pare a constitui o limită metodologică. În schimb, evaluarea propusă de Olivier e
realizată pe trei viteze (30, 90, 120°/s) şi pare a fi în regulă.
Influenţa gravităţii asupra forţei musculare măsurate afectează ambele moduri de contracţie
şi este cu atât mai importantă cu cât segmentul sau membrul este mai greu. Pentru mişcările făcute
în plan sagital, forţa muşchilor flectori este supraestimată iar cea a extensorilor sub-estimată atunci
când greutatea corpului şi atrunchiului nu a fost luată în considerare39
. Corecţia gravităţii este
aşadar un parametru important în evaluarea musculară izocinetică a coloanei vertebrale, prin
influenţa sa asupra valorilor măsurate, mai ales procentajul flexori/ extensori (ratio F/ E). Nicio
informaţie n-a fost dată despre acest parametru în studiile incluse aici.
Încălzirea e o condiţie importantă înaintea unei evaluări musculare izocinetice a trunchiului.
Încălzirea trebuie să ţintească deci grupele musculare puse la efort în timpul exerciţiilor izocinetice
şi în funcţie de parametrii cardio-respiratori. Nu este nici un consens astăzi, însă se propune
încălzirea cu bicicleta ergometrică, cu o durată de 10 minute şi o frecvenţă de pedalaj de 60 rotaţii/
minut şi o rezistenţă adaptată la pacient. Îanintea oricărei evaluări, este importantă siguranţa
faptului că subiectul poate realiza un efort maximal.
E normală încălzirea muşchilor ce vor fi solicitaţi la nivel maximal în timpul evaluării :
37 Smith, 1985
38 ANAES, 2001
39 Voisin P, Weissland T, Vanvelcenaher J, 1998

42
pentru aceasta, o încălzire specifică aduce familiarizarea cu parartul izocinetic şi cu acest mod de
contracţie. Subiectul realizează mişcări de flexie/ extensie a coloanei, la diferite viteze unghiulare şi
moduri de contracţie folosite în timpul evaluării maximale, însă la o intensitate sub-maximală.
Un studiu al românului Urzică a evaluat partea despre familiarizare şi antrenament asupra
ameliorării testelor izocinetice aplicate truncchiului într-un program funcţional al coloanei. După
acest studiu, dinamometrul izocinetic pune subiectul în condiţii de performanţă foarte ne-
asemănătoare cu realitatea şi poate induce teamă faţă de aparat şi de eforturile cerute, de unde se
naşte importanţa acestei faze de familiarizare. Puternica diferenţă între cele două teste dintr-un
interval de două zile subliniază o importantă componentă de familiarizare în procesul de ameliorare
a performanţelor. Noţiunea de obişnuinţă este cu atât mai importantă în context patologic, deoarece
comportamentul în faţa efortului este diferit la un subiect sănătos faţă de unul bolnav. Încercările
pot permite subiectului o mai bună adaptare la rezistenţă dar şi controlul efortului, astfel sesiunile
izocinetice de început pot participa la dez-inhibiţia pacientului căci acesta conştientizează că efortul
nu este urmat de declanşarea durerii. Se pare că trebuie interpretate cu prudenţă rezultatele studiilor
care folosesc dinamometrul izocinetic pentru a aprecia îmbunătăţirea forţei musculare pe parcursul
timpului, cu atât mai mult dacă testul iniţial nu este precedat de o perioadă suficient de mare de
familiarizare cu aparatul40
.
Ameliorarea muşchilor extensori din grupul izocinetic aflat în studiul lui Olivier ar putea fi
în parte datorată acestei familiarizări, prin faptul că utilizarea zilnică a dinamometrului izocinetic
naşte siguranţă. A fost deci necesar pentru echipa sa să interpreteze diferenţele cu prudenţă,
deoarece aceasta poate fi de fapt o ameliorare a performanţelor fără o amelio a capacităţilor
musculare, mai ales că la trei luni de la finalul programului de reeducare, cele două grupuri de
pacienţi aveau performanţe musculare identice. În schimb, ameliorarea performanţelor izocinetice
ale grupului care n- abeneficiat de tonifiere prin izocinetism confirmă aportul exerciţiului fizic
asupra performanţelor musculare.
De aici decurge faptul că, în ciuda importanţei familiarizării, creşterea performanţelor
musculare măsurate de izocinetism după reeducare este în parte legată de ameliorarea capacităţilor
pacientului, fără ca aceasta să fie neapărat superioară celei pe care o au subiecţii din grupul care n-a
beneficiat de suplimentul izocinetic.
După Gruther, evaluarea cu dinamometrul izocinetica forţei musculare trebuie efectuată
odată la două zile (la încercări diferite), cea de-a doua valoare fiind reţinută ca valoare de referinţă.
După studiul său, s-au găsit schimbări majore în media testelor izocinetice ale muşchilor
40 Urzică, 2007

43
trunchiului. În schimb, testul de rezistenţă a muşchilor extensori după modelul Biering – Sorensen
n-a demonstrat nicio schimbare semnificativă a mediei ci a arătat o fiabilitate clinică acceptabilă.
Gruther a sugerat ca măsurarea dinamometrică a forţei musculare să fie folosită şi în evaluarea
funcţiei musculare pentru excelenta ei precizie diagnostică, dar şi pentru planificarea tratamentului.
După el, urmărirea evoluţiei rezultatelor cu aceste teste pare problematică din cauza schimbărilor.
Autorul a spus că testul Biering – Sorensen poate evalua funcţia musculară a truncchiului pe
parcursul readaptării pacienţilor cu probleme lombare având ca motivaţie precizia diagnostică şi
fiabilitatea testului41
.
În ciuda acestor lucruri, una dintre limitele puse în discuţie de Calmels în studiul său
priveşte utilizarea testelor de evaluare musculară izometrice (Shirado Ito şi Biering-Sorensen) la
începutul şi la sfârşitul reeducării pentru cele două grupuri de pacienţi incluşi. Cu toate că sunt
considerate valide, aceste teste fac apel la motivaţia pacientului şi lipsa de obiectivitate şi
reproductibilitate în raport cu testele dinamice izocinetice. Ultimele sunt adaptate la toleranţa
pacientului şi permit aprecierea motivaţiei subiectului pentru producerea efortului maximal.
Utilizarea numai a acestor teste izometrice este decizia lui Calmels şi a echipei sale. De fapt, ipoteza
lor este că izocinetismul poate contribui la dez-inhibarea motrică precoce. Ei ni vor deci ca grupul
tratat prin tehnicile kinetoterapiei clasice să aibă acces la izocinetism, deoarece o bună fiabilitate a
măsurătorilor izocinetice are nevoie ca testele de evaluare iniţiale să fie efectuate după exerciţiile de
obişnuire cu aparatul.
Pare necesară instaurarea unei faze de familiarizare suficient de mare înainte de orice
evaluare a forţei musculare a truncchiului. Modalităţile de abordare a acestei faze trbuie încă
descopeite şi precizate în scopul unei standardizări a condiţiilor de evaluare ce ar permite obţinerea
unor rezultate mai bune. Ar fi interesant ca evaluarea performanţelor musculare ale trunchiului să
aibă intergrate teste izocinetice dar totodată şi teste standardizate.
Importanţa evaluării membrelor inferioare :
În timpul evaluării izocinetice a coloanei, regiunile pelvine şi lombare joase sunt
responsabile cu mişcarea. La flexia truncchiului, se recrutează partea anterioară abdominală adică şi
flectorii coapsei. În extensie participă extensorii coapsei dar şi cei ai coloanei lombare. Muşchii
sub-pelvini reprezintă muşchii principali ce declanşează extensia truncchiului. Sinergiile existente
între muşchii truncchiului şi membrelor inferioare în poziţia de ortostatism şi mişcările truncchiului
ne fac să ne dăm seama de importanţa evaluării muşchilor sub-pelvini la pacienţii lombalgici. Yahia
în 2011 a evaluat forţa izocinetică a muşchilor flectori şi extensori ai genunchiului şi a demonstrat
41 Gruther, 2009

Culea final

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (14)

Similar to Culea final

Similar to Culea final (20)

Culea final