Un mod original de abordare a etiologiei maladiilor pacienților propus de OSTEOPATIE. Deși cunoaște și respectă aceeași anatomie și fiziologie a corpului uman, Osteopatia propune o nouă etiopatogenie, bazată pe anatomia funcțională și pe triada „corp - minte - suflet”. De asemenea osteopatia caută de fiecare dată să găsească și să trateze CAUZA bolilor, nu doar efectele sau simptomele acestora.

1. Modele-concept de tratament în
filozofia osteopată
Dr. Adrian Barna
Medic m.g.
Specialist tehnici osteopate
Sibiu, 2023

2.  Osteopatia = model de îngrijire bazat pe pricipii ştiinţifice, care
privesc fiinţa umană vie ca pe o unitate funcţională între structură
(anatomie) şi funcţie (fiziologie).
 Osteopatia este expresia modului original în care dr. Andrew Taylor Still
a înțeles sănătatea și boala, precum și modul în care trebuie îngrijit
pacientul până la restabilirea totală a stării de sănătate;
 “Data de naştere” a acestei ştiinţe este considerată a fi ziua de 22 iunie
1874, dată la care, conform autobiografiei lui Still, şi-a dat seama că ceea
ce a gândit el, având la bază aceleaşi vechi legi ale naturii, reprezintă o
nouă ştiinţă.
Despre osteopatie

3.  Dr. Still, fiu de pastor, era convins că Dumnezeu a creat
“maşinăria” perfectă numită „om”, astfel că, în
înţelepciunea Sa, e imposibil să nu fi pus „înăuntru” toate
ingredientele necesare menţinerii și refacerii sănătăţii
organismului, astfel încât să nu fie nevoie de alte
medicamente.
 De reţinut că, la acea vreme, medicamentele erau
reprezentate de opium, mercur şi alte asemenea extracte,
uleiuri şi seruri, iar prescrierea acestora era una empirică.
Despre osteopatie

4.  au fost enunţate de către dr. Andrew Taylor Still, la sfârşitul
secolului 18 (1874).
1. Corpul uman funcţionează ca un întreg.
2. Corpul dispune de mecanisme de autoreglare, ceea ce duce
la autovindecare.
3. Structura şi funcţia sunt interdependente la toate nivelurile.
4. Un tratament raţional are în vedere toate aceste principii.
Principiile osteopatiei

5.  Osteopatia, deşi are la bază nişte idei şi concepte enunţate
cu aproape 150 de ani în urmă, a evoluat şi s-a adaptat în
permanenţă, profitând de toate “noile” descoperiri din
domeniul anatomiei, fiziologiei şi fiziopatologiei,
integrându-le armonios pentru a ajunge ceea ce este azi:
 o ştiinţă,
 o filozofie,
 o artă!
Despre osteopatie

6.  Ştiinţă – ideile şi conceptele sale sunt strict în
conformitate cu legile naturii şi pot fi oricând
verificate de către oricine are curiozitatea
necesară!
 Filozofie – ideile şi conceptele sunt proprii!
 Artă – un osteopat cu experienţă va reuşi, cu
siguranţă, să aplice aceste principii în orice
domeniu al medicinii.
Despre osteopatie

7.  Alţi gânditori care au contribuit la dezvoltarea şi la
popularizarea osteopatiei :
 William Garet Sutherland;
 Irwin M. Korr;
 John Littlejohn;
 Burns, Cole, Denslow;
 Jean-Pierre Barral;
Despre osteopatie

8.  Există mai multe ramuri ale osteopatiei:
 Osteopatia structurală;
 Osteopatia cranio-sacrală;
 Osteopatia viscerală;
 Această împărțire este una didactică, întrucât un
osteopat bine pregătit trebuie să cunoască toate aceste
aspecte, oferind pacientului tratamentul optim.
Despre osteopatie

9. Abordarea Terapeutică
 Examinarea clinică,
diagnosticul și trata-
mentul în osteopatie
sunt de o diversitate
foarte mare, fiecare
terapeut, în funcție de
experiența sa, putând
avea o viziune proprie
cu privire la modul de
abordare a unui
pacient.

10. Abordarea Terapeutică
 Forurile superioare din cadrul universităților
americane de osteopatie, care alcătuiesc ECOP
(Educational Council on Osteopathic Principles), au
stabilit niște linii directoare pentru a veni în ajutorul
osteopaților, și au propus un concept al pacientului
care se poate încadra în 5 modele, care, în 2006, au
fost recunoscute de către Organizația Mondială a
Sănătății ca fiind contribuția osteopatiei la standardul
mondial de îngrijire a sănătății (World Health Care):

11.  Modelul biomecanic
 Modelul respirator-circulator
 Modelul neurologic
 Modelul metabolic-energetic
 Modelul comportamental
Abordarea Terapeutică

12. Modelul biomecanic
 În cadrul acestui model sunt evaluate și tratate
elementele sistemului osteo-articular : mușchi, oase
și articulații, care intervin și determină postura și
mișcarea corpului.

13.  Aici vor fi evaluate și tratate cutia toracică și
diafragmul, considerându-le direct implicate în
procesul de respirație dar și în cel al circulației de
întoarcere, influențând atât circuitul venos cât și pe
cel limfatic.
Modelul respirator-circulator

14. Modelul neurologic
 Evaluarea se adresează zonei cefalice și a coloanei
vertebrale, sistemului nervos central și periferic.

15. Modelul metabolic-energetic
 Evaluarea și tratarea organelor din regiunea abdomino-
pelvică, ca fiind cele responsabile de procesarea
alimentelor și transformarea lor în energie și produși
de excreție.

16. Modelul comportamental
 Evaluarea factorilor stresori din mediul pacientului,
alegerile și valorile acestuia, în general, stilul de viață.

17.  Prin urmare, aceste modele ghidează osteopatul în
ceea ce privește evaluarea, diagnosticul și
tratamentul. De obicei, o combinație de modele va
fi potrivită pentru un anume pacient. Combinația
aleasă este modificată în funcție de diagnosticul
pacientului, comorbidități, alte regimuri
terapeutice și de momentul prezentării la osteopat.
Abordarea Terapeutică

18. Exemplul 1 – modelul biomecanic
 Un pacient care a fost implicat într-un accident rutier, cu
un traumatism la nivelul coloanei cervicale (whiplash).
Probabil va avea dureri și amorțeli la nivelul umerilor,
cu iradiere spre mâini. Fiind afectați și mușchii
respiratori, apar dificultățile de respirație, amețeli și
lipsă de concentrare, imposibilitatea desfășurării
activităților fizice obișnuite, cu retragerea din viața
socială, scăderea poftei de mâncare. Astfel sunt afectate
toate cele 5 dimensiuni ale sănătății sale. Restabilirea
problemei structurale, de la nivel cervical va reface
condiția necesară vindecării pe toate cele 5 planuri.

19. Exemplul 2 – Model respirator-circulator
 Un pacient cu pneumonie... Din cauza durerii apărute
aproape la fiecare mișcare respiratorie, amplitudinea
mișcărilor costale și vertebrale va fi diminuată, va
avea respirația afectată, deci și funcția de oxigenare a
sângelui, cu amețelile și oboseala secundare, nevoia
crescută de somn, scăderea apetitului și retragerea
din viața socială... Din nou sunt afectate și necesită
atenție terapeutică toate cele 5 domenii.

20. Exemplul 3 – Modelul Neurologic
 Un pacient care se încadrează în modelul neurologic pentru evaluare și
management este unul care după anestezie generală pentru o intervenție
chirurgicală abdominală rămâne cu lipsa peristaltismului. Prin reflexe
neurologice, mușchii paravertebrali ai spatelui și gâtului capătă un tonus
crescut, ducând la o reducere a mișcărilor de la acest nivel. Intestinele, care din
cauza lipsei motilității intestinale se umplu cu gaz, se extind, provocând
distensie, durere iar uneori greață și vărsături. Pacientul nu este capabil să
mănânce, nu prezintă flatulență, nu poate dormi, nu se poate deplasa și chiar
are dificultăți de respirație. Toate cele cinci domenii ale sănătății sunt
compromise. Tratamentul presupune manipulări osteoarticulare pentru a elibera
tensiunile paravertebrale și spasmele, care scad hiperactivitatea simpatică și
cresc activitatea parasimpatică, restabilind în cele din urmă motilitatea
intestinală normală. Pot fi necesare lichide intravenoase pentru hidratarea
pacientului. Odată ce sistemul nervos funcționează normal din nou, funcțiile
metabolice, respiratorii și de mișcare revin la normal, pacientul revine la
activitatea normală, la alimentație și somn normale.

21. Exemplul 4 – Modelul metabolic-energetic
 Un pacient cu insuficiență cardiacă congestivă trebuie să conserve energie
pentru a nu solicita și mai mult inima. Orice compromis de postură și mișcare
eficientă va genera o cerere prea mare de energie, creșterea congestiei în
plămâni și edeme ale membrelor inferioare. Deci, în cazul în care pacientul se
împiedică și suferă o entorsă de gleznă, dificultatea de a se deplasa cu un
singur picior bun poate determina agravarea semnificativă a insuficienței
cardiace congestive. Respirația devine mai dificilă, ceea ce creează tensiuni
musculare și rigiditate în cutia toracică și articulațiile coloanei vertebrale
cervicale și toracice. Pacientul este incapabil să se întindă sau să doarmă bine,
apetitul scade. Din nou, toate cele cinci domenii ale sănătății sunt afectate.
Scopul principal al tratamentului este acela de a ușura povara inimii, adică de
a repara glezna răsucită și de a sprijini nevoile de mișcare ale pacientului între
timp. Odată ce nevoile de cheltuieli metabolice-energetice sunt ajustate,
circulația și respirația, postura și mișcarea, funcția neurologică și activitățile
comportamentale sunt ulterior restaurate.

22. Exemplul 5 – Modelul comportamental
 Un pacient cu boală pulmonară obstructivă cronică (emfizem) din cauza abuzului de tutun este un pacient
care respectă modelul comportamental. După decenii de fumat a cel puțin un pachet de țigări pe zi,
plămânii suferă modificări anatomice și nu mai pot schimba dioxidul de carbon cu oxigen în mod
corespunzător. Acest lucru modifică multe procese metabolice în întregul corp care se bazează pe acest
schimb de gaze. Funcțiile vasculare sunt compromise, deoarece oxigenul nu este livrat în mod adecvat
țesuturilor, iar dioxidul de carbon se acumulează creând un mediu acid care este toxic pentru celulele
normale. Funcțiile neurologice, adică activitatea creierului, suferă de acest mediu metabolic alterat.
Structurile și funcțiile musculo-scheletice din întregul corp suferă o adaptare, adică cutia toracică în formă
de butoi, formată la pacienții cu emfizem din cauza aerului reținut în plămâni. Există și alte schimbări în
domeniul comportamental. Pacientul care nu poate respira eficient devine anxios și agitat cu ușurință,
nesigur și își pierde încrederea în sine. El sau ea nu poate tolera exercițiile sau efortul fizic. Somnul este
deranjat și dificil, deoarece pacientul nu se poate odihni decât în poziție așezată sau sprijinit pe două sau
mai multe perne în pat, ceea ce nu este confortabil pentru spate după câteva ore. Munca și relațiile sociale
sunt compromise, ducând adesea la dizabilități și izolare. Principalul tratament al bolii presupune ca
pacientul să renunțe la fumat și să permită organismului să se vindece singur. Se pot aplica manipulările
osteo-articulare pentru a îmbunătăți complianța cuștii costale, reducând efortul necesar respirației, care este
obositor și epuizant pentru mușchii respirației. Mușchii cervicali paravertebrali devin hipertonici și
dureroși, ceea ce poate fi ameliorat prin tratament specific osteopatic. În acest caz, manipulările sunt un
adjuvant al tratamentului primar, care, în esență, este de natură comportamentală.

23. În loc de concluzii
 Exemplele de mai sus au fost alese astfel încât să ajute
cititorul în a înțelege practic despre ce e vorba cu
aceste modele teoretice...
 În practica zilnică a osteopatului, sunt puțini pacienți
care „respectă” un singur model anume, din cauza
multiplelor comorbidități. Desigur, în funcție de
experiența sa, terapeutul are la dispoziție un arsenal
întreg de tehnici pentru a aborda în mod individual
fiecare pacient...dar aceste modele pot reprezenta un
ghid de ”descifrare” a simptomelor pacientului, și mai
ales a cauzelor acestora.

24. La final...
 Osteopatia este atât de specială tocmai prin
această filozofie care stă în spatele tehnicilor
aplicate!
 FRYETTE spunea :
 „ Pentru a ști cum se face eficient o tehnică trebuie un
studiu aprofundat al lui de ce se face...”
 „Este nevoie de multe ore de studiu pentru a folosi
eficient câteva minute de tehnică”