Liceul Tehnologic de Mecatronică şi Automatizări Iaşi. Jud. Iaşi Profesori: Viorel Dimitriu, Ludmila Donea, Costina Ungureanu

1. VIOLENŢA ÎN
MEDIUL ŞCOLAR
Participant: Liceul Tehnologic de Mecatronică şi
Automatizări Iaşi. Jud. Iaşi
Profesori: Viorel Dimitriu, Ludmila Donea,
Costina Ungureanu
Campania europeană
,,Fare Football People Action Weeks 2013 ” against racism and
discrimination
,,Săptămâna de acţiune împotriva rasismului şi discriminării”
15 - 29 octombrie 2013
Şi L.T.Emil Racoviţă

2. Chiar dacă reprezintă o problemă
delicată, luarea în stăpânire a fenomenului
violenţei nu se poate face decât dacă îi
sunt cunoscute originile, cauzele, formele de
manifestare şi posibilităţile de prevenire.
Violenţa este una dintre marile
probleme ale lumii contemporane

3. Manifestarea violenţei în şcoală
 Violenţa fizică
 Violenţa verbală
 Multiplicarea violenţei faţă de
profesori
 Creşterea numărului de violenţă
extremă în spaţiul şcolar
 Difuzia mediului proxim şcolii în
spaţiul şcolar

4. Constatări: dimensiunea fenomenului de
violenţă în şcoală
 România se află pe primul loc între 37 ăriț din lume privind
numărul de profesori care au raportat acte de violen ă aleț
elevilor în timpul orelor.
 În România 70% dintre tineri se tem să se ducă la ore din
cauza actelor de huliganism, care, conform statisticilor, se
petrec cel pu in o data pe săptămână.ț
 Proporţia unităţilor de învăţământ la nivelul cărora se
înregistrează fenomene de violenţă depăşeşte 75%.

5. Actori ai violenţei în şcoală
 Violenţa între elevi;
 Manifestări violente ale elevilor faţă de profesori;
 Manifestări violente ale profesorilor faţă de elevi;
 Părinţii – actori ai violenţei în şcoală;
 Violenţa în proximitatea şcolii;

6. Cauzele violenţei în şcoală
Cauzele violenţei în şcoală sunt multiple:
 Mediul familial reprezintă cea mai importantă sursă de acest fel. Mulţi dintre
copiii care prezintă un profil agresiv provin din familii dezorganizate, au
experienţa divorţului părinţilor şi trăiesc în familii monoparentale.
 Mediul social conţine numeroase surse de influenţă de natură să inducă
violenţa şcolară: situaţia economică, slăbiciunea mecanismelor de control
social, inegalităţile sociale, criza valorilor morale, mass-media, lipsa de
cooperare a instituţiilor implicate în educaţie.
 Trăsăturile de personalitate ale elevului adolescent sunt şi ele într-o corelaţie
strânsă cu comportamentele violente.
 trăsături de ordin egocentric,
 diminuarea sentimentului de responsabilitate şi culpabilitate,
 instabilitatea emoţională,
 slăbiciunea mecanismelor voluntare, de autocontrol.
 problemele specifice vârstei adolescenţei

7. Profilul psihologic al elevului violent
 Comparativ cu colegii lor, elevii cu comportament agresiv prezintă următoarele
caracteristici:
 O lipsă a controlului asupra dispoziţiilor (stărilor) lor ceea ce îi aduce în conflict cu alţi
elevi şi cu adulţii.
 Lipsa lor de cooperare în clasă se transformă în imposibilitatea de a urma instrucţiunile şi
inabilitatea de a respecta cererile profesorilor.
 Aceşti elevi au dificultăţi în realizarea corectă a temelor şi continuitatea muncii în timp.
 Depun din ce în ce mai puţin efort pentru activităţile şcolare.
 Elevii cu acest tip de comportament îşi pierd interesul pentru şcoală, iar actele minore de
agresivitate cresc odată cu vârsta (Loeber şi Strouthemer-Loeber, 1998).
 Se ceartă mai mult
 Ameninţă
 Îmbrâncesc alţi elevi mai des
 Răspund obraznic adulţilor când sunt mustraţi
 Uneori argumentele lor sfârşesc în furie
 Reacţionează negativ la critică
 Sunt incapabili sa accepte ideile altora

8. Profilul elevului violent: ipostaze posibile
 Eşti al nimănui!
 Descurcă-te cum poţi în viaţă!
 Fie ce-o fi!
 Viaţa este o junglă. În viaţă îţi
ajută tare mult dacă ştii să te
baţi.

9. Cauzele cele mai frecvente ale violenţei
 Lipsa motivaţiei de învăţare;
 Imaginea de sine negativă;
 Modelul comportamental violent din familie, grupul
de vârsta, cartier;
 Lipsa suportului emoţional pozitiv;
 Evenimentele şcolare trăite de copii ca eşec;
 Lipsa implicării părinţilor, familiei în aplanarea,
prevenirea unor potenţiale conflicte;

10. Cele mai frecvente forme de violenţă între elevi
 Loviri – agresiune fizică;
 Injurii, jigniri;
 Agresiune nonverbală;
 Atitudini ironice, sarcastice;
 Refuzul îndeplinirii sarcinilor;
 Ignorarea mesajelor transmise;
 Indisciplina;
 Absenteismul, fuga de la ore;

11. RECOMANDĂRI privind prevenirea
comportamentelor agresive
 păstrarea calmului şi educarea autocontrolului;
 gândirea pozitivă;
 menţinerea deschisă a căilor de comunicare;
 foarte multă flexibilitate şi perseverenţă;
 evitarea jignirii, umilinţei, durităţii excesive şi nemotivate;
 oferirea dragostei necondiţionate
 acordarea atenţiei depline pentru ca elevul să se simtă iubit, respectat,
valoros;
 canalizarea resurselor elevilor spre activităţi sportive, de relaxare,
activităţi plăcute,
 discuţii cu persoane mai mature;
 rezolvarea problemelor familiale;
 controlul mai strict al lecţiilor şi al programelor TV urmărite.

12. Intervenţii strategice
 COOPERAREA între participanţii la actul educaţional -
profesori, elevi şi părinţi
 CAMPANII de conştientizare;
 SISTEM DE MONITORIZARE a fenomenelor de
violenţă în şcoală
 TEME DE LUCRU privind violenţa şcolară abordate în
orele de consiliere şcolară, şedinţele cu părinţii, orele de
diriginţie;
 STIMULAREA CERCETĂRII privind violenţa şcolară

13. RECOMANDĂRI privind liniile de urmat în
situaţia agresivităţii între elevi
 dezvoltarea spirituală, morală, socială, culturală a comunităţii în
care se integrează şcoala: valori promovate, oportunităţi şi implicare în
activităţi extracurriculare;
 şcoala ar trebui să ofere şanse egale pentru toţi la exprimare şi
succes, ceea ce presupune regândirea raportului dintre cooperare-
competiţie şi recompensele puse în joc;
 satisfacerea nevoilor speciale, pentru elevii vulnerabili, fiind necesară
satisfacerea unui climat de securitate;
 promovarea unui cod normativ clar în privinţa conduitelor de violenţă;
 educarea părinţilor (cum să intervină în cazul în care copilul lor este fie
agresor, fie victimă a agresiunii), profesorilor (cum să încurajeze copiii
să comunice incidentele de violenţă şi cum să intervină în cazul
violenţelor între elevi) şi elevilor (cum să evite violenţele şi cum să se
implice ei înşişi în acţiuni împotriva violenţei);
 crearea unor facilităţi pentru descărcarea sentimentelor de frustrare
sau mânie astfel încât să se evite exprimarea lor prin agresiuni asupra
colegilor (să trântească cu putere o minge, să lovească o pernă, să
facă un tur în jurul şcolii);
 consiliere, cursuri de autoapărare pentru elevii victimizaţi.