Pr iosif trifa__adanciri_in_evanghelia_mantuitorului

Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 1

Preot Iosif TRIFA
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului

2 Preot Iosif TRIFA

Coperta I: Reproducere după o litografie apar inând
Părintelui Iosif Trifa

© Copyright 2010
Toate drepturile sunt rezervate
Editurii «Oastea Domnului» – Sibiu
str. Ch. Darwin, nr. 11
tel. 0269 216677; fax 0269 216914

ISBN 978-973-710-167-9


Preot Iosif TRIFA

Adânciri în
Evanghelia Mântuitorului
Edi ia a III-a

Apare cu binecuvântarea
IPS Sale Dr. Lauren iu Streza,
Mitropolitul Ardealului

Editura «Oastea Domnului»
Sibiu, 2010


Cuvânt înainte

Noi, românii, trăim o via ă neadâncită destul în
Evanghelia Mântuitorului. Trăim un creştinism de su-
prafa ă, căci via a noastră încă nu s-a pogorât în
adâncimea Evangheliei, de unde iese puterea unei vie i
adevărat creştineşti. Trăim un creştinism ce a rămas
numai cu litera legii, nu însă şi cu duhul Evangheliei,
care îl face pe om viu şi îi dă putere să iasă din păcate.
Din creştinismul nostru lipseşte parcă miezul şi răsună
numai găocile goale. Aici e pricina atâtor rele şi scă-
deri care bântuie via a noastră.
Mântuitorul predica o înnoire lăuntrică a omului,
mustrând pe cei ce spală blidele numai pe dinafară
(Matei 23, 25). Aşa trebuie să fie şi predica. În spiri-
tul Vechiului Testament e acea predică ce întruna tot
spune să nu faci ceea şi ceea şi să faci ceea şi ceea.
Este aceasta o predică fără putere, pentru că aproape
to i oamenii cunosc binele şi răul, dar n-au putere să
facă binele, ci fac răul. Păcătoşii trebuie aduşi la
Mântuitorul, trebuie apropia i de Mântuitorul, trebuie
ajuta i să-L afle pe Mântuitorul, căci, atunci când
L-au aflat cu adevărat pe Mântuitorul şi Jertfa Lui
cea sfântă, deodată capătă dar şi putere de sus ca să
iasă din răută i.

6 Preot Iosif TRIFA

Taina unei plugării luminate este arătura adâncă.
Numai când plugul pătrunde la o adâncime de anumi i
centimetri se spune că dă de aşa-numitul „pământ viu”
şi răscolirea acestui pământ aduce roadă bogată. „Să
arăm mai adânc”, aceasta e parola, deviza, lozinca
plugăriei şi tot aceasta e şi parola îndreptării vie ii
omului. Pentru ca să putem trăi o via ă după Evanghe-
lie, pentru ca via a noastră să poată rodi roade de
fapte bune, trebuie să arăm cu plugul Evangheliei mai
adânc în pământul inimii noastre şi al altora. Pentru
aducerea sufletelor la Mântuitorul, noi, preo ii, trebuie
să arăm mai adânc. În acest în eles a ieşit cartea de
fa ă, ca o încercare de arătură mai adâncă în pământul
inimii oamenilor şi în ogorul păstoririi sufleteşti.

Sibiu, la 30 ianuarie 1926

Preot Iosif Trifa


„Rămâneţi în Mine şi Eu în voi...
căci fără Mine nu puteţi face
nimic”

Eu sunt vi a cea adevărată şi Tatăl Meu este lu-
crătorul.
Orice mlădi ă care nu aduce roadă întru Mine, El
o taie; şi orice mlădi ă care aduce roadă, El o cură-
eşte, ca mai multă roadă să aducă.
Acum voi sunte i cura i, pentru cuvântul pe care vi
l-am spus.
Rămâne i în Mine şi Eu în voi. Precum mlădi a nu
poate să aducă roadă de la sine dacă nu rămâne în vi-
ă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâne i în Mine.
Eu sunt vi a, voi sunte i mlădi ele. Cel ce rămâne
în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără
Mine nu pute i face nimic.
Dacă cineva nu rămâne în Mine, se aruncă afară
ca mlădi a şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi
ard (In 15, 1-6).

De când eram preot tânăr la sate, mi-aduc aminte
că în toată duminica predicam oamenilor zicându-le:
„Face i, oameni buni, asta şi asta, şi nu face i ceea şi

8 Preot Iosif TRIFA

ceea”... Însă în scurtă vreme am băgat de seamă că o
astfel de predică era fără putere. Era o predică fără
Hristos, pentru că nu puteam aduce cu ea sufletele la
Mântuitorul şi nu vedeam răsărind pe urmele ei roade
de fapte bune. Oamenii ascultau cu plăcere sfaturile,
dar făceau tot aceleaşi urâciuni. Atunci am început să
cercetez Scripturile şi, adâncindu-mă în Noul Testa-
ment, am aflat că pentru aducerea sufletelor la Mântui-
torul trebuie săpat mai adânc.
Oamenii – îmi ziceam eu – destul de bine cunosc şi
ei ce-i bine să faci şi ce nu-i bine să faci, însă răul stă în
aceea că omul n-are putere să facă binele, şi face răul.
Predica şi Evanghelia trebuie să pătrundă mai adânc.
Puterea Evangheliei trebuie să pătrundă mai adânc.
Puterea Evangheliei trebuie să pătrundă până la izvorul
de unde pleacă binele şi răul, faptele cele bune şi cele
rele. Predica şi Evanghelia trebuie să sape în suflet cu
putere şi cu dar de sus...
După această adâncire în mine însumi şi în Evan-
ghelie, am stat în fa a poporului cu o predică nouă. În-
tr-o duminică le-am citit evanghelia de mai sus şi la
sfârşit le-am zis cam aşa: Fra ilor! Eu tot mereu v-am
sfătuit să face i fapte bune şi să vă feri i de cele rele.
Acum însă văd că predica şi sfaturile mele au fost în
zadar şi în zadar aş mai predica mereu să face i fapte
bune, căci voi n-ave i putere să face i fapte bune. Auzi-
ră i cum zise Iisus în evanghelie: „Eu sunt vi a, voi
mlădi ele (ramurile); cel ce rămâne în Mine şi Eu în el,
acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu pute i face
nimic”. Voi nu pute i face roade de fapte bune pentru că
n-ave i legătură cu Mântuitorul. Ramurile vie ii noastre
au ieşit din butucul vie ii care este Iisus Hristos şi de
aceea n-ave i putere să vă schimba i via a şi purtările.


„Dacă cineva nu rămâne în Mine, se aruncă afară ca
mlădi a şi se usucă”, zice Mântuitorul. Aşa şi orice om:
îndată ce-şi pierde legătura cea vie cu Iisus Mântuito-

10 Preot Iosif TRIFA

rul, îşi pierde şi puterea sufletească şi se ofileşte, se
usucă în păcate. Satul nostru şi via a noastră sunt pline
de uscăturile faptelor rele tocmai din pricină că noi am
pierdut legătura cea vie cu Iisus Mântuitorul, suntem
nişte odrasle rupte din butucul vie ii. Fiecare dintre noi
să se întrebe ce fel de legătură are cu Iisus Mântuitorul,
cu butucul vie ii. Ce fel de legătură ai tu cu Mântuito-
rul? Eşti tu o ramură altoită şi odrăslită în butucul Lui?
Aici este izvorul şi taina puterii de via ă creştină. De la
cine n-are această legătură, în zadar am aştepta să facă
fapte bune. Până nu vă face i această legătură, zadarni-
că este predica şi sfatul meu să face i asta şi asta şi să
nu face i ceea şi ceea. Ar însemna că predic la nişte
meri pădure i să facă mere bune. Face i-vă legătură cu
butucul vie ii: cu Iisus Mântuitorul şi atunci via a voastră
va înflori şi va rodi neîncetat roade de fapte bune...
Astfel mă în elegeam în predică cu păstori ii mei şi
această frântură de predică am pus-o şi aici, ca to i
creştinii să în eleagă că izvorul îndreptării omului tre-
buie căutat în legătura ce şi-o face omul cu Iisus Mân-
tuitorul. Tăria şi puterea unui creştin adevărat al lui
Hristos este legătura ce şi-a făcut-o şi pe care o are şi o
ine cu Iisus Mântuitorul. Fără această legătură, hotărârea
noastră contra păcatelor n-ajunge nimic. Hotărârea noas-
tră de a sluji lui Hristos trebuie altoită în butucul vie ii,
care este Iisus Hristos, căci altcum n-are nici o putere.
Un ostaş din Oastea Domnului îmi scria mai anul
trecut: „Am cercat, părinte, să mă las de be ie, dar n-am
putut; m-am hotărât că nu mai beau, dar n-am putut ine
hotărârea”. I-am scris înapoi: „Fă- i, dragă suflete, mai
întâi o legătură vie cu Mântuitorul... Altoieşte- i ramura
vie ii în butucul Lui... Predă-te Lui şi începe o via ă no-
uă cu El şi prin El. Fără să- i faci mai întâi această le-


gătură, te po i hotărî în toată ziua contra păcatelor, po i
pune şi jurământ contra lor, că tot la nimica ajungi”...
Lumea de azi e plină de uscăturile şi poamele săl-
batice ale fărădelegilor tocmai din pricină că oamenii
au pierdut legătura cea de putere şi de via ă dătătoare cu
Iisus Mântuitorul. Trăiesc creştinii de azi un creştinism
de spoială, fără rădăcină şi fără altoire în butucul vie ii,
care este Iisus Hristos.
O, cum se scurg în deşertăciune anii celui ce trăieşte
o astfel de via ă! Când trăieşti o via ă fără Hristos, eşti „o
ramură uscată pe care o aşteaptă focul pieirii sufleteşti”.
Dar, o, ce frumoasă şi plină de putere şi de bucurie
sufletească este via a celui ce trăieşte o legătură vie şi ne-
încetată cu Dumnezeu prin Iisus Hristos! Când via a ta e o
ramură din butucul
vi ei lui Iisus Hristos,
atunci faptele cele bu-
ne vin de la sine. A-
tunci pomul, via vie ii
tale înfloreşte şi ro-
deşte neîncetat. Când
ai această legătură, a-
tunci Domnul cură ă
mereu via vie ii tale şi
îi dă putere ca tot mai
multă roadă să aducă.
Atunci când ai a-
ceastă legătură, şi ho-
tărârea ta contra pă-
catelor are putere şi î i
dă putere să birui patimile şi ispitele acestei lumi şi să-i
atragi şi pe al ii în calea mântuirii sufleteşti.


La picioarele Crucii se poate
afla taina mântuirii sufleteşti

Din toate păr ile primesc întrebări despre tainele
mântuirii sufleteşti. Taina cea mare a mântuirii sufle-
teşti se poate afla numai la picioarele Crucii. În elesul şi
taina mântuirii sufleteşti nu stă în aceea că î i pui în
gând să ieşi mai întâi din răută i ca să te faci un creştin
bun, ci taina cea mare a mântuirii sufleteşti stă tocmai
în aceea ca păcatele şi răută ile să te doboare la picioa-
rele Crucii... Să cazi la picioarele Crucii doborât de
greutatea păcatelor... Să cazi plângând la picioarele
Crucii, aşa cum eşti, plin de răută i. Carul mântuirii tale
sufleteşti atunci începe a porni la drum, când sim i că te
înăbuşă răută ile şi cau i o scăpare, când sim i o pieire
şi cau i o mântuire, când te sim i într-o prăpastie şi ca-
u i o ieşire, când te sim i în întuneric şi doreşti o lumi-
nă, când sim i că te-a schilodit păcatul, când sim i că te-
a orbit patima, când sim i că nu mai po i sta şi umbla pe
picioarele tale şi strigi cu lacrimi din adâncul sufletului:
„Iisuse Mântuitorule, mântuieşte-mă şi mă tămăduieş-
te!” Să cau i mai întâi să te faci bun şi apoi să pleci la
Domnul ar însemna să înjugi boii înapoia carului.
Începutul mântuirii tale se face atunci când păca-
tele tale te pleacă şi te apleacă la picioarele Crucii. Dum-


nezeu Însuşi te atrage în diferite chipuri la picioarele
Crucii. „Şi pe to i vă voi trage la Mine”, zicea Mântui-
torul către apostoli (In 12, 32). Când în tine se trezeşte
o dorin ă de a ieşi din ticăloşie, când în tine se trezeşte
un suspin sufletesc, când din ochii tăi iese pe furiş câte


o lacrimă de durere pentru ticăloşia ta, când atare necaz
soseşte şi poposeşte la tine, atunci să ştii, dragă citito-
rule, că Duhul lui Dumnezeu lucrează în tine şi vrea să
te aducă la picioarele Crucii. Însă când Duhul lui Dum-
nezeu începe a lucra în om, atunci începe şi satana a lu-
cra cu toate meşteşugurile lui, pentru că se vede în pri-
mejdia de a-şi pierde un credincios. Vocea diavolului e
aceea care şopteşte unora: „Eşti prea păcătos, omule, ca
să ai iertare... că doară n-ai omorât pe nimeni să te faci
«pocăit»”...
N-asculta, dragă cititorule, n-asculta de şoaptele şi
amăgirile diavolului, ci lasă-L pe Duhul lui Dumnezeu
să te atragă tot mai mult la picioarele Crucii. Lasă-te,
dragă suflete, lasă-te atras cu totul la picioarele Crucii,
căci numai acolo i se arată taina cea mare a vie ii şi a
mântuirii sufleteşti. Minunea cea mare a schimbării
unei vie ii păcătoase, minunea cea mare a învierii pă-
cătoşilor la o via ă nouă, se petrece şi se poate petrece
numai la picioarele Crucii. Căzut la picioarele Crucii, i
se deschid ochii ca să vezi lumea şi să te vezi pe tine
însu i în lumina Evangheliei. La picioarele Crucii te afli
pe tine însu i şi rosturile vie ii tale. La picioarele Crucii
afli cât de grozav a fost păcatul tău, că a trebuit ca În-
suşi Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să moară pentru tine şi
iertarea ta. La picioarele Crucii afli cu ce fel de dra-
goste te-a iubit Dumnezeu Tatăl, că pe Însuşi Fiul Său
L-a jertfit pentru tine. La picioarele Crucii afli că Iisus
este un Mântuitor al tău, Care a murit pentru tine, pen-
tru păcatele tale, pentru iubirea ta şi pentru scăparea ta.
La picioarele Crucii i se deschide mintea şi gura ca să
strigi îngrozit: „O, nebunul de mine, cu câtă dragoste
m-a iubit Tatăl şi cu câtă ură l-am urât eu pe de-aproa-


pele; cât a suferit Mântuitorul pentru mine şi eu am să-
rit în capul vecinului pentru toate nimicurile; cu ce dar
m-a îmbiat Crucea şi eu l-am respins!”... La picioarele
Crucii afli că tu nu mai eşti al tău, ci eşti al lui Iisus
Hristos, Care te-a răscumpărat cu un pre mare; eşti
averea Celui răstignit (I Cor 6, 19-20).


Dar la picioarele Crucii nu i se deschid numai ochii
în elegerii, ci cape i de sus şi un dar, o putere, un ajutor
să- i schimbi via a. Stând la picioarele Crucii, o putere de
sus î i schimbă inima, î i schimbă ochii, î i schimbă ure-
chile, mâinile, vorbele şi purtările. Când ai aflat cu ade-
vărat Crucea Mântuitorului, nimeni nu te mai poate ridi-
ca de la picioarele ei. O via ă întreagă o petreci lângă
Crucea Mântuitorului şi sub darurile ce se revarsă din ea.
Dragă cititorule! Hotărârea ta împotriva păcatelor
n-ajunge nimic dacă n-ai îngenuncheat cu ea mai întâi
la picioarele Crucii; dacă nu stai mereu cu ea sub daru-
rile ce izvorăsc din Jertfa cea sfântă a Crucii. Diavolul
încă nu se sperie când te hotărăşti contra păcatelor, căci
ştie el că de la hotărâre până la faptă este mult; diavolul
nu se sperie nici chiar când pui jurământ să ieşi din rele
(şi pe urmă mai afund te bagi în ele), dar se îngrozeşte
satana şi tremură când te ridici ca fiul cel pierdut, din
evanghelie, şi, plângând cu amar ca şi în fa a Crucii
Mântuitorului, cazi în bra ele Tatălui Ceresc şi începi o
via ă nouă ca unul ce mort ai fost şi ai înviat, pierdut ai
fost şi te-ai aflat.
În imaginea de la pagina 15 se vede calea cea
strâmtă a vie ii. Această cale are la intrare numai o uşă
îngustă. To i cei ce vor să apuce pe calea vie ii trebuie
să intre prin această uşă îngustă, iar această uşă este
Crucea şi Jertfa lui Iisus.
„Eu sunt uşa; de va intra cineva prin Mine se va
mântui” (In 10, 9), a zis Iisus. Această uşă e Crucea şi
Jertfa Lui cea sfântă. Numai cine intră prin această uşă
capătă dar şi putere de sus să înainteze tot mai sus, mai
sus, spre culmile Ierusalimului sufletesc, spre culmile
vie ii şi fericirii veşnice.


Cele patru stări ale mântuirii
sufleteşti

Şi I-a răspuns Lui unul din mul ime: Învă ătorule,
am adus la Tine pe fiul meu care are duh mut.
Şi oriunde l-apucă, îl aruncă la pământ şi face
spume la gură şi scrâşneşte din din i şi în epeneşte. Şi
am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut.
Iar El, răspunzând lor, a zis: O, neam necredinci-
os, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe
voi? Aduce i-l la Mine.
Şi l-au adus la El. Şi, văzându-L pe Iisus, duhul în-
dată a zguduit pe copil şi, căzând la pământ, se zvâr-
colea spumegând.
Şi l-a întrebat pe Tatăl lui: Câtă vreme este de
când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: Din pruncie.
Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă, ca să-l
piardă. Dar, de po i ceva, ajută-ne, fiindu- i milă de noi.
Iar Iisus i-a zis: De po i crede, toate sunt cu pu-
tin ă celui ce crede.
Şi îndată, strigând, tatăl copilului a zis cu lacrimi:
Cred, Doamne! Ajută necredin ei mele.
Iar Iisus, văzând că mul imea dă năvală, a certat
duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu î i
poruncesc: ieşi din el şi să nu mai intri în el!


Şi, răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ie-
şit; iar copilul a rămas ca mort, încât mul i ziceau că
a murit.
Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat şi el s-a
sculat în picioare.
Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au între-
bat deoparte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim?


El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu
poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post.
Şi, ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea, dar El
nu voia să ştie cineva (Mc 9, 17-30).

Un bolnav s-a apropiat de mine astă vară întru-un
sat. Nu tuşea acest bolnav, nu şchiopa şi nici un altfel
de beteşug n-avea în oasele lui. Purta însă în sufletul lui
o boală grea: be ia. „Am cercat să mă las de be ie,
domnule părinte, şi nu pot, mi se plângea omul. Am is-
călit hotărârea din «Lumina Satelor», am inut-o până la
un loc, dar după o vreme şi mai cumplit m-am îmbătat.
Ce să fac ca să mă pot scăpa de acest rău?...”
Ca răspuns, eu am deschis Testamentul Nou şi am
citit împreună cu el evanghelia fiului îndrăcit, pe care o
dăm aici. I-am arătat că patru lucruri ne spune această
evanghelie.
Întâia dată ne spune că un copil avea „duh mut” ca-
re îl chinuia şi îl „arunca în foc şi în apă”. A doua oară,
că părin ii lui l-au adus la Iisus. A treia oară, că i-a fost
mai rău când s-a apropiat Iisus de el şi a patra oară, că
s-a tămăduit deplin.
„Vezi, omule, i-am zis bolnavului, şi tu trebuie să
treci prin aceste patru stări ca să te po i mântui. Întâia
dată trebuie să ne dăm seama că „duhul mut” din evan-
ghelie sunt păcatele şi patimile cele rele cu ajutorul că-
rora diavolul se face stăpân peste voin a omului ce le
primeşte. Şi tu eşti stăpânit de puterea «duhului mut»
care, atunci când te cuprinde, te aruncă în focul be iilor
şi în noroiul... păcatelor”.


„De la început diavolul păcătuieşte” (I In 3, 8) şi,
de câte ori păcătuim sau apucăm patimi rele (ca be ia,
sudalma, mânia, desfrânarea etc.), diavolul prinde
putere asupra noastră. Aceasta e starea cea dintâi şi
din această stare trebuie să fugim, trebuie să scăpăm;
şi altă scăpare n-avem decât la Iisus, Mântuitorul nos-
tru, Care a venit să nimicească lucrurile şi puterea di-
avolului (I In 3, 8). Ca şi copilul din evanghelie, aşa
trebuie să ne apropiem şi noi, cu bolile sufleteşti, de
Iisus Mântuitorul şi Tămăduitorul bolilor noastre su-
fleteşti şi trupeşti.
Doctorul şi Izvorul tămăduirii bolilor noastre su-
fleteşti este Iisus Mântuitorul. Fără de El noi nu putem
face nimic. Însă cei mai mul i nu se ştiu apropia aşa
cum trebuie de acest Izvor şi de aceea îi auzi plângân-
du-se: „Am cercat, dar nu pot”... „Mi-am pus în gând să
mă las de ceea şi ceea, dar n-am putut”... N-au putut
pentru că au încercat să facă acest lucru prin puterile
lor, iar Domnul Iisus a spus răspicat că fără de El nu
putem face nimic (In 15, 5). Cei ce spun că „nu pot” au
luat o hotărâre fără Hristos, iar o astfel de hotărâre n-
are putere.
Să scapi de chinurile patimilor şi păcatelor înseam-
nă mai întâi să- i faci o legătură vie cu Mântuitorul şi să
alergi în bra ele Lui mântuitoare. Să scapi de patimi şi
de năravuri urâte înseamnă să te hotărăşti la o via ă no-
uă şi să primeşti un Stăpân nou: pe Mântuitorul Iisus
Hristos; şi să începi o via ă nouă cu El. Peste această
hotărâre se coboară apoi de sus darul, harul şi puterea
Duhului Sfânt, care face din tine o „făptură nouă”, un
„om nou”, un „om duhovnicesc” care biruie firea cea
păcătoasă şi patimile rele.


Semnul şi dovada că te apropii cu adevărat de
Mântuitorul şi mântuirea ta sufletească trebuie să fie
starea a treia prin care a trecut copilul din evanghelie,
adică aceea când i s-a făcut mult mai rău, când l-a scu-
turat pe el diavolul, după ce s-a apropiat de Iisus. Când
te apropii şi tu cu adevărat de Mântuitorul, i se face şi
ie „mai rău”, adică diavolul se vede în primejdia de a-
şi pierde un credincios şi de aceea umblă cu toate meş-
teşugurile să nu te scape din prinsoarea lui.
Până când petreci în fărădelegi, diavolul şade li-
niştit şi mul umit de felul traiului tău, dar îndată ce
vrei să o rupi cu păcatul şi să te apropii cu adevărat de
Iisus, i se face şi ie „mai rău”, adică diavolul începe
şi el a lucra.
Unul dintre cei ce s-au hotărât împotriva păcatelor
şi a intrat în Oastea Domnului îmi scrie: „Am inut ho-
tărârea până la un loc, dar de la o vreme şi mai tare s-a
aprins pofta băuturii în mine şi m-am îmbătat şi mai
rău”. Altul, de altă parte, mi se plânge: „De când m-am
hotărât, nu mai am pace cu oamenii ăştia, că tot strigă
după mine că-s pocăit, pentru că după biserică nu mă
bag cu ei la crâşmă să beau”. Iată, aceasta e starea a
treia: când omul se hotărăşte pentru Domnul şi se apro-
pie de Dumnezeu, diavolul, pe de altă parte, pune foc
mai mult în patimile omului şi scoate în calea lui fel de
fel de batjocuri şi de „prieteni” care îl trag de mânecă
să se dea iarăşi la roată cu lumea, adică să se întoarcă
iarăşi în mocirla din care a ieşit.
Dragă cititorule! Când satana te chinuie după ce
te-ai hotărât împotriva păcatelor şi te-ai apropiat de
Mântuitorul şi de mântuirea ta cea sufletească, să nu te
sperii: este cea din urmă zvârcolire a lui. Tu nu te teme,


stai drept, ca un bun ostaş al lui Hristos, în fa a meşte-
şugirilor lui, mai înaintează câ iva paşi în credin ă, în
încredere, în alipire fa ă de El şi ai câştigat lupta, tre-
când în starea a patra a fiului din evanghelie: tămădui-
rea şi mântuirea ta cea sufletească.
Acestea sunt cele patru stări şi trepte ale mântuirii
noastre sufleteşti şi to i care vor să intre cu adevărat în
Oastea Domnului vor trece prin ele.

Rugăciune
Iisuse Mântuitorule, iată, ies şi eu în calea Ta ca
fiul din evanghelie. Diavolul mă chinuie şi pe mine şi
mă aruncă în focul şi în apele ispitelor şi patimilor.
Fie- i milă de mine, Doamne, căci rănile din suflet mă
dor. Din pustiurile păcatelor vin acum la Tine şi ca un
copil scăpat de moarte vreau să mă in de Tine şi să
trăiesc cu Tine. ie Î i dau aceste mâini şi picioare pe
care le-ai dezlegat din lan urile satanei. ie Î i dau
ochii, urechile, gura, gândurile, vorbele mele. Toată
averea mea trupească şi sufletească o pun de acum în
slujba Ta, Doamne, şi în ascultare de Tine, Doamne...


„Veniţi la Mine toţi cei oste-
niţi... şi Eu vă voi odihni pe voi”

Veni i la Mine to i cei osteni i şi împovăra i şi Eu
vă voi odihni pe voi.
Lua i jugul Meu asupra voastră şi învă a i-vă de la
Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi ve i găsi odih-
nă sufletelor voastre.
Că jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară (Mt
11, 28-30).

Şi toată mul imea căuta să se atingă de El, că pu-
tere ieşea din El şi-i vindeca pe to i (Lc 6, 19).

O, ce dulce şi minunată chemare este aceasta! Auzi
tu, cititorule, această chemare? Te cheamă Iisus la El, te
cheamă Mântuitorul lângă El. Pe vremea Mântuitorului,
gloatele se atingeau de Dânsul pentru că „putere ieşea
de El”. Această „putere” iese şi azi de la El şi intră în
via a ta, în sufletul tău, în casa ta dacă te apropii şi tu de
El şi trăieşti o via ă cu El. Eu socot că greşeala cea mai
mare a creştinilor de azi e tocmai aceea că nu cunosc
dulcea a, şi odihna, şi pacea pe care le dă Mântuitorul.
Celor mai mul i oameni li se pare un jug greu via a
după Evanghelie. De când eram preot la ară mi-aduc a-


minte de un tânăr care, la stăruin ele mele să înceapă o
via ă nouă, după Evanghelie, mi-a răspuns aşa: „Sunt
prea tânăr, părinte, să mă bag de acum în jug”. Via a
după Evanghelie li se pare oamenilor un jug greu care
te scoate din lume, din plăceri, din baluri, din crâşmă,
din fel de fel de înşelăciuni şi minciuni mai mari şi mai
mărunte etc., etc. Oamenii nu cunosc latura cealaltă a
vie ii, aceea de creştin adevărat: odihna, liniştea, pacea,
bucuria, dulcea a ce le dă Mântuitorul; şi o via ă trăită
cu El. E o mare greşeală în vorba ce se spune că lumea
asta-i o vale a plângerii, o lume de chin şi de întristare.
Cine a spus aceste vorbe n-a cunoscut pe Mântuitorul.
Din Vechiul Testament au trecut aceste vorbe, din vre-
mea când oamenii încă nu-L cunoşteau pe Mântuitorul.
Iisus Mântuitorul a făcut şi via a din această lume o vi-
a ă plină de pace, de odihnă şi de bucurie pentru cine o
trăieşte cu El şi s-a apropiat de El. Lumea de azi e plină
de frământări, de oameni nervoşi, nemul umi i, zavistu-
itori, îndărătnici, tocmai din pricină că n-au aflat pe
Mântuitorul şi liniştea, pacea şi odihna ce le dă El.
Când te-ai apropiat de Mântuitorul şi „te-ai atins” de
El, atunci cape i o linişte, o pace şi o bucurie sufleteas-
că pe care nimeni şi nimica n-o poate lua de la tine: nici
sărăcia, nici boala, nici întristarea, nici suferin a, nici
asuprirea, precum zicea Apostolul Pavel: Cine ne va
despăr i de iubirea lui Hristos? Suferin a, sau strâmtora-
rea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau spa-
da?... (Rom 8, 35). „Dacă El dă linişte, cine o poate tul-
bura?” (Iov 34, 29). Un creştin adevărat are linişte şi
bucurie şi în necazuri, cum zice Apostolul Pavel: „Mă
bucur în necazuri” (II Cor 12, 10).
Cei mai mul i creştini n-au pacea şi bucuria evan-
ghelică pentru că n-au gustat din izvorul ei, Care este


Iisus Hristos. „Pacea Mea dau vouă, nu precum dă lu-
mea”, zicea Mântuitorul (In 14, 27). Toate bogă iile şi
toate plăcerile din această lume nu pot să dea pacea şi
bucuria pe care le dă Mântuitorul. „Eu sunt pâinea vie-
ii, cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce crede în
Mine nu va înseta niciodată” (In 6, 35). Mântuitorul dă
şi ceea ce trebuie sufletului, de aceea El este pacea şi
fericirea deplină. Această pace şi această odihnă evan-
ghelică se pot câştiga printr-o credin ă vie şi tare într-un
Mântuitor bun Care a luat asupra Sa toate sarcinile
noastre şi mai ales sarcina şi greutatea păcatelor noas-
tre. O încredere nemărginită în acest Mântuitor ne dă o


nespus de dulce pace şi uşurare sufletească. Din toată
inima încrede-te, dragă cititorule, în acest Mântuitor.
Predă-i Lui grijile tale, inima ta, sănătatea ta, banii tăi,
şi toate afacerile şi frământările tale. Ca un copil mic te
încrede în El şi te alipeşte de El. De ai un necaz, spu-
ne-I Lui şi te alipeşte mai tare de El; de te batjocoreşte
cineva sau î i face o supărare, tu taci, fii liniştit, încre-
de-te în El şi te odihneşte în El. Înva ă-te să nu te odih-
neşti decât în El.
O, ce linişte şi pace şi bucurie dă încrederea desă-
vârşită în Mântuitorul! Dar cei mai mul i nu se ştiu în-
crede, de aceea trăiesc o via ă plină de păcate şi de fră-
mântări. Cei păcătoşi n-au pace (Isaia 48, 22). Când te-
ai apropiat de Mântuitorul şi trăieşti o via ă cu El, nu-
mai atunci în elegi că şi necazurile şi greută ile acestei
lumi sunt un mare ajutor sufletesc care te ine mereu
lângă Mântuitorul şi te înva ă să te alipeşti şi mai mult
de El. Englezii au o minunată poezie religioasă intitu-
lată: „Mai lângă Domnul meu, mai lângă El” şi zice
aşa: Mai lângă Domnul meu, mai lângă El. Cu toate că
e greu necazul meu, cântarea mea va fi: mai lângă
Domnul meu, mai lângă El. Orice întristare e o înşti-
in are ca noi să ne apropiem de Dumnezeu. Necazurile
spun: mai lângă Domnul meu, mai lângă El. Sus inima,
voi, to i cei întrista i: căci Domnul este plin de îndura-
re. Cânta i cu noi şi voi: mai lângă Dumnezeu, mai
lângă El...
Apropie-te, dragă cititorule, apropie-te de Domnul.
Din ce te vei apropia mai mult de El şi te vei alipi mai
tare de El, via a ta se va face mai uşoară, mai liniştită,
mai plină de pacea şi de bucuria cea adevărată.
Încearcă şi vezi!


Văzând cetatea Ierusalimului,
Iisus a plâns pentru ea

Şi, când S-a apropiat, văzând cetatea (Ierusali-
mul), a plâns pentru ea, zicând:
Dacă ai fi cunoscut şi tu, în ziua aceasta, cele ce
sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi.
Căci vor veni zile peste tine când duşmanii tăi vor
săpa şan în jurul tău şi te vor împresura, şi te vor
strâmtora din toate păr ile.
Şi te vor face una cu pământul, şi pe fiii tăi care
sunt în tine, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pen-
tru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale... (Lc 19,
41-44)

Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi
cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit
să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi
sub aripi, dar nu a i voit. Iată, casa voastră vi se lasă
pustie. (Mt 23, 37-38)

De două ori ne spun evangheliile că a plâns Mân-
tuitorul. O dată când a mers să învie pe Lazăr cel mort
şi când a văzut pe Maria plângând şi pe iudeii care ve-


niseră cu ea, încât S-a tulburat întru Sine „şi a lăcrimat”
(In 11, 35).
Altădată a plâns asupra Ierusalimului, precum
spune evanghelia de mai sus. De ce a plâns Iisus ce-
tatea Ierusalimului? Pentru că aceasta n-a voit să pri-
mească învă ăturile Lui, n-a voit să primească lumina,
pacea, via a şi mântuirea pe care le adusese Mântuito-
rul în lume. Eu spre aceasta am venit în lume, zicea


Mântuitorul, „ca să vindec pe cei zdrobi i cu inima, să
propovăduiesc robilor dezrobirea, şi celor orbilor ve-
derea; să slobozesc pe cei apăsa i” (Lc 4, 18), ca să
dau „poporului cunoştin a mântuirii” şi să luminez „pe
cei care şed în întuneric şi în umbra mor ii” (Lc 1, 77
şi 79). Dar Ierusalimul n-a vrut să primească aceste
lucruri ca să aibă „pace” şi mântuire. Mântuitorul a
stăruit neîncetat să aducă la mântuire poporul evreu
din Ierusalim, dar el n-a vrut să primească mântuirea,
iar Dumnezeu nu pune şi nu impune mântuire cu pute-
rea. De aceea zicea Iisus: „Ierusalime, Ierusalime, de
câte ori am vrut să vă aduc la mântuire, dar voi n-a i
vrut”. Dumnezeu pune înaintea omului mântuirea şi îl
îmbie cu ea; mai mult nu poate face, căci atunci mân-
tuirea ar fi un lucru impus, pentru care omul n-ar avea
nici merit, nici răspundere.
Mântuitorul Şi-a făcut toată datoria fa ă de Ierusa-
lim şi fa ă de mântuirea poporului din cetate. Atunci de
ce plânge Mântuitorul? Plânge pentru că mare şi ne-
mărginită este durerea Lui pentru sufletele pierdute.
Mântuitorul n-a plâns pentru dărâmarea zidurilor de pi-
atră ale Ierusalimului, ci a plâns pentru dărâmarea şi
pieirea sufletelor din cetate. O, câtă dragoste şi câtă du-
rere este în lacrimile ce le-a vărsat Mântuitorul pentru
cetatea Ierusalimului! Dar nu numai dragoste şi durere,
ci şi învă ătură este în aceste lacrimi.
Să luăm aminte că şi noi avem o cetate sufletească.
Şi noi avem un Ierusalim sufletesc căruia Mântuitorul îi
tot predică şi pe care îl tot cheamă la mântuire. Dar, de
cele mai multe ori, cetatea sufletului nostru nu-L as-
cultă pe Mântuitorul şi nu primeşte predica Lui. Ca şi
oarecând Ierusalimul, cetatea sufletului tău, iubite citi-


torule, nu-L ascultă pe Domnul şi nu primeşte mântui-
rea. Cetatea sufletului tău nu L-a primit pe Domnul şi
de aceea n-are pace. Cetatea sufletului tău merge spre
dărâmare. Vrăjmaşul diavol a împresurat-o, a făcut şan
împrejurul ei, a dat atac cu ispitele şi a străbătut înăun-
tru. N-ai primit pe Mântuitorul şi de aceea pietrele cre-
din ii se huluie, cetatea trosneşte din temelie şi Mântu-
itorul plânge.
Da, da, iubite frate, Mântuitorul plânge, pentru că
mare şi nemărginită este dragostea Lui fa ă de noi.
Mântuitorul plânge pentru sufletul tău şi al meu, pentru
pieirea ta şi a mea, pentru nepăsarea mea şi a ta. O, ce
lucru măre şi înfiorător este acesta: Mântuitorul Iisus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, plânge pentru tine şi pentru
mine, pentru sufletul meu şi al tău. Mântuitorul n-a
plâns în vremea înfricoşatelor patimi, n-a plâns când L-
au pălmuit şi L-au batjocorit, n-a plâns când L-au bătut,
n-a plâns când cuiele au pătruns sfintele Sale mâini şi
picioare, n-a plâns când sângele curgea şiroaie din ră-
nile Sale şi sudori de sânge picurau de pe fruntea Lui,
dar, iată, a plâns pentru pieirea sufletească a Ierusali-
mului şi plânge azi pentru sufletele pierdute. O, ce lu-
cru scump şi nepre uit poate fi un suflet şi mântuirea lui
când Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumne-
zeu, plânge pentru pierderea lui! Auzi tu, dragă citito-
rule? Mântuitorul plânge pentru un suflet pierdut, şi tu
cu atâta uşurin ă î i prăpădeşti sufletul. Mântuitorul
plânge pentru pieirea sufletului tău, şi tu stai liniştit în
păcate? Şi tu î i omori sufletul cu toată liniştea?
Fie ca măcar lacrimile Domnului să te înfioreze şi
să te înve e ce lucru scump este sufletul tău şi mântui-
rea lui.


Stã în voia ta...
Grecii cei vechi aveau un fel de vrăjitor cu numele
Apolon, care stătea la Delfis, într-o ascunzătoare, de
unde răspundea la diferite întrebări. Odată a mers la
acest Apolon un om oarecare, viclean şi amăgitor. În
mâinile lui avea o pasăre pe care o acoperise cu haina
lui şi, ajungând în fa a locului de unde grăia Apolon, l-a
întrebat pe acesta să-i răspundă de este pasărea aceea
vie sau moartă. Omul acesta era viclean şi avea gând,
de-i va răspunde că este moartă, să o arate aşa cum era:
vie; iar de-i va răspunde că este vie, să o sugrume şi să
o arate moartă şi într-acest chip să-l amăgească pe
Apolon. Dar Apolon, cunoscând vicleşugul lui, i-a răs-
puns aşa: „Stă în voia ta, omule, să ară i pasărea cum
vei vrea: sau moartă, sau vie”.
O pasăruică purtăm şi noi, iubite cititorule, ascunsă
sub hainele şi lutul nostru. E sufletul, şi stă în voia ta şi
a mea să avem această pasăruică cerească vie sau
moartă, să avem un suflet viu sau unul mort. Dumnezeu
ne-a dat ajutor şi dar să putem ine vie această păsărui-
că, dar, pe de altă parte, omul are voie slobodă să o şi
omoare. Însă cel ce şi-a omorât sufletul cu patimi şi fă-
rădelegi, acela va trebui să dea seamă despre el în Ziua
cea mare şi înfricoşată a Judecă ii.


Fericiţi veţi fi când...

Văzând mul imile, Iisus S-a suit în munte şi, aşe-
zându-Se, ucenicii Lui au venit la El.
Şi, deschizându-Şi gura, îi învă a, zicând:
Ferici i cei săraci cu duhul, că a lor este împără ia
cerurilor.
Ferici i cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
Ferici i cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
Ferici i cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate,
că aceia se vor sătura.
Ferici i cei milostivi, că aceia se vor milui.
Ferici i cei cura i cu inima, că aceia vor vedea pe
Dumnezeu.
Ferici i făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumne-
zeu se vor chema.
Ferici i cei prigoni i pentru dreptate, că a lor este
împără ia cerurilor.
Feri i ve i fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni
şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, min ind
din pricina Mea.
Bucura i-vă şi vă veseli i, că plata voastră multă
este în ceruri... (Mt 5, 1-12).

Evanghelia aceasta e cunoscută în Biblia Noului
Testament sub denumirea „Predica de pe Munte”, pentru


că Mântuitorul a rostit-o stând sus pe o colină. Din
această predică sunt luate Fericirile care se cântă în
strană în fiecare duminică şi sărbătoare. Minunată este
această evanghelie şi minunate sunt învă ăturile din
cele nouă fericiri. Un mare învă at spune că nu s-a rostit
şi nu se va rosti niciodată în această lume o altă predică
ce ar putea să o întreacă în adâncime pe aceasta. Ce ne
spune Mântuitorul în predica celor nouă fericiri? Ni-i
înşiră pe cei ce vor fi cu adevărat ferici i în lumea


aceasta şi în cealaltă. Dar ce băgăm de seamă? Nici una
din cele nouă fericiri nu vorbeşte de bogă ie lumească,
nici de mărire omenească, nici despre bani, averi şi plă-
ceri. Fericirea pe care a făgăduit-o Mântuitorul este
înlăuntrul omului şi pleacă dinlăuntru în afară. Mântu-
itorul face ferici i pe cei blânzi, pe cei milostivi, pe cei
cura i la inimă, dar toate acestea pleacă din lăuntrul
omului; acolo e mila, pacea, dreptatea şi acolo e şi ini-
ma curată. Spre deosebire de această fericire adevărată,
noi căutăm o fericire ce pleacă din afară înlăuntru. Noi
aşteptăm şi ne trudim să ne facem mai întâi boga i, să
ne umplem mai întâi de bani, de plăceri şi de mărire
omenească, pentru ca apoi să fim ferici i.
Însă fericire adevărată, lumea aceasta nu poate da
măcar de l-ar încărca pe om cu toate bogă iile şi plăce-
rile şi măririle ei. Asta e un lucru dovedit. Oare sunt fe-
rici i to i boga ii, to i milionarii şi to i cei ce şed în pa-
late? Nici vorbă. Dimpotrivă, se constată că traiurile
cele mai nefericite sunt tocmai în palatele celor boga i.
Este pus un mare adevăr în istorioara cu împăratul ce
căuta cămaşa fericitului (să se lecuiască de boală cu ea),
dar pe urmă s-a aflat că fericitul nici cămaşă pe el n-
avea (era un cioban de la oi). Fericirea cea adevărată
şade şi azi mai mult în coliba săracului credincios decât
în palatul necredincioşilor. O statistică din America
arată că 60% din cei ce îşi fac moartea sunt milionari şi
oameni boga i. Oare de ce nu poate da lumea, cu bogă-
iile şi cu plăcerile ei, fericirea adevărată? Pentru că
este cineva şi ceva ce tulbură fericirea cea lumească. E
graiul sufletului, e mustrarea şi întrebarea sufletului, pe
care a prins-o aşa de frumos psalmistul David în cu-
vintele: „Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru


ce mă tulburi?” (Ps 42, 6). În zadar zici sufletului ca
bogatul din evanghelie: „Suflete, ai de toate, mănâncă,
bea şi te veseleşte”... căci sufletul cere altceva: sufletul
se doreşte spre Domnul şi însetoşează după Domnul şi,
dacă nu-i dai această întâlnire cu Domnul, el este mâh-
nit, el este tulburat şi tulbură şi fericirea omului. Ferici-
rea cea adevărată este un lucru după care trebuie să ca-
u i mai adânc, tot mai adânc în inima ta, înlăuntrul tău;
să cau i până dai peste un Doctor pentru suspinele su-
fletului tău, să cau i până dai de Mântuitorul şi până L-
ai aflat pe Mântuitorul. Când L-ai aflat cu adevărat pe
Mântuitorul şi Jertfa Lui cea Sfântă, atunci El dintr-o
dată î i ia sarcina păcatului de pe sufletul tău, dintr-o
dată sufletul tău şi inima ta scapă de mâhnire şi te sim i
nespus de uşurat şi fericit. „Ferici i cărora s-au iertat fă-
rădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele” (Ps 31, 1).
„Fericit este bărbatul a cărui nădejde este numele Dom-
nului” (Ps 39, 5), şi care se bucură sub acoperământul
aripilor Lui şi sufletul său se lipeşte de El (Ps 62, 8).
Când L-ai aflat cu adevărat pe Mântuitorul şi tră-
ieşti o via ă nouă cu El, atunci ai o fericire pe care nu i-
o poate lua, nici tulbura suferin a, sărăcia, prigoana,
boala etc. Mântuitorul dă omului o fericire care nu slă-
beşte, ci, dimpotrivă, se întăreşte în suferin e, în la-
crimi, în prigoane. Lumea şi creştinii de azi nu în eleg
însă acest fel de fericiri (unii chiar şi râd de ele). Nu ne
în eleg pentru că n-au gustat şi nu cunosc bucuria şi fe-
ricirea cea adevărată ce o dă Mântuitorul şi o via ă tră-
ită cu El. Oamenii caută fericirea în afară de inima lor
şi în afară de Mântuitorul şi de aceea fericirile ce se
cântă în strană nu le vedem şi în lume şi în via a oame-
nilor. Nu-i vedem pe făcătorii de pace, pe cei blânzi, pe


cei milostivi; dimpotrivă, vedem ura, nedreptatea, pri-
goana etc. Cerceta i cu luare-aminte cele nouă fericiri şi
ve i afla că fiecare din ele e legată cu cerul de sus, fie-
care pleacă de la inima omului şi se gată cu cerul de
sus, fiecare leagă cerul cu pământul şi pe om cu Dum-
nezeu. Când fiecare om ar căuta şi ar umbla după o ast-
fel de fericire ce-l leagă cu cerul şi cu Dumnezeu,
atunci ar avea omul şi omenirea fericire adevărată.
Atunci s-ar împlini şi psalmul ce zice: „Mila şi adevărul
s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat, adevă-
rul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit, că
Domnul va da bunătate şi pământul îşi va da rodul său”
(Ps 84, 11-13).
Însetezi tu, cititorule, după o astfel de fericire?


Pilda cu aluatul

Şi iarăşi a zis (Iisus): Cu ce voi asemăna împără ia
lui Dumnezeu?
Asemenea este aluatului pe care, luându-l, femeia
l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit
totul (Lc 13, 20-21).

O femeie pune de seara aluat în trei măsuri de făi-
nă. Diminea a când se scoală, o minune... Află dospită
toată plămădeala şi pe urmă se dospeşte toată făina. Ce
mare putere are aluatul! Un astfel de aluat dospitor de
lucruri minunate este şi în lumea cea sufletească. Acest
aluat este credin a cea vie în Dumnezeu şi în Iisus, Fiul
lui Dumnezeu. Este acesta un aluat plămădit cu sângele
Domnului care „ne cură eşte pe noi de orice păcat” (I In
1, 7). O, ce lucruri minunate face şi dospeşte acest aluat
în lumea cea sufletească! Precum aluatul dospeşte toată
făina în care e pus, aşa şi acest aluat dospeşte toată fiin-
a omului când omul îl pune în făina vie ii sale. Când în
făina vie ii tale ai pus aluatul Evangheliei, aluatul cre-
din ei în Dumnezeu şi în Jertfa Mântuitorului, atunci
acest aluat deodată, ca prin minune, începe să- i dos-
pească toată fiin a ta, toate sim irile tale, toate gândirile
tale, toată judecata, toată vederea, toate umblările, toate


lucrările tale. Când a apucat acest aluat în făina vie ii
tale, atunci începi altcum să sim i, altcum să vezi, alt-
cum să vorbeşti şi altcum să trăieşti. Când a apucat
acest aluat în făina vie ii tale, atunci el lucrează cu pu-
tere şi î i dă şi ie putere ca să fii şi să te faci „frământă-
tura nouă” (I Cor 5, 7) „făptură nouă” (II Cor 5, 17).
Fără acest aluat şi fără această dospire nu este şi nu
poate fi mântuire sufletească. Taina mântuirii sufleteşti
începe din clipa când în făina vie ii tale, în plămădeala
vie ii tale, ai pus aluatul Evangheliei, ai pus un aluat
nou care să dospească o via ă nouă cu Domnul. Orice
hotărâre contra păcatelor, fără acest aluat şi fără această
dospire, n-ajunge nimic. Sunt destui care predică foarte
frumos despre Hristos, dar nu trăiesc o via ă cu Hristos,
pentru că via a lor nu e dospită de aluatul Evangheliei.


Ştiu bine că şi în Oastea Domnului este destul aluat
nedospit.
To i cei care dezertează dintre noi şi se întorc iarăşi
în mocirla păcatelor din care au ieşit sunt un astfel de
aluat nedospit. Cei mai mul i dintre creştinii de azi sunt
un aluat nedospit pentru Evanghelie, de aceea sunt
atâtea răută i în lume. Taina mântuirii nu stă în aceea să
nu faci ceea şi ceea şi să faci ceea şi ceea, ci stă în
întrebarea: ai pus tu aluat nou în făina vie ii tale? Eşti tu
un creştin dospit de Evanghelia Mântuitorului?

Un ostaş din Oastea Domnului îmi spunea că de
multe lucruri s-a lăsat, însă de unele năravuri rele nici-
cum nu se poate dezbăra. Eu i-am zis: dragă ostaşule!
Bagă de seamă că n-ai pus aluat nou în toată făina vie ii
tale. O parte din făină ai mai lăsat-o şi pentru aluatul
răută ilor şi plăcerilor lumeşti... Îl ghicisem, căci, pe
urmă ostaşul mi-a mărturisit că satana îi şoptise să-şi
mai ină câteva răută i şi patimi.
Despre femeia din evanghelie, Mântuitorul a zis că
avea trei măsuri de făină şi în toate trei a pus aluat bun.
Însă creştinii de azi se pare că au împăr it această făină
aşa: într-o măsură bagă aluat bun, iar în celelalte două
bagă aluat rău. Numai aşa se poate explica via a celor
care cred că pot sluji şi lui Dumnezeu şi lui Mamona.
Din gura lor iese şi rugăciune, şi blestem. Duminica
merg şi la biserică, dar şi la joc, la crâşmă şi be ie.
O, ce minunată via ă trăieşte un creştin dospit de
aluatul Evangheliei Mântuitorului! Un astfel de creştin
poartă în el Împără ia lui Dumnezeu, căci aşa a zis
odată Iisus: „Iată, Împără ia lui Dumnezeu este înăun-
trul vostru” (Lc 17, 21), dar această Împără ie o poate


avea în el numai cel ce are via a lui şi toată inima lui
dospită de aluatul Evangheliei. Un astfel de creştin se
face apoi el însuşi un aluat bun, care-i dospeşte pe al ii
pentru Împără ia lui Dumnezeu. Un astfel de suflet e
copleşit şi biruit de Evanghelie şi oriunde ajunge începe
să-i dospească şi pe al ii. Eu îl cunosc de pe vorbă pe
cel dospit. Vorbeşte cu căldură şi dragoste, pentru că
gura lui grăieşte „din prisosul inimii” (Mt 12, 34).
Dar să luăm aminte. Mai este încă un fel de aluat.
„Feri i-vă de aluatul fariseilor”, zicea Mântuitorul către
apostoli (Lc 12, 1). Este în această lume şi destul aluat
de răutate, de vicleşug etc. (I Cor 5, 8). Să ferim făina
vie ii noastre de acest aluat care dospeşte pieire sufle-
tească (şi, o, ce bine şi ce repede dospeşte acest aluat!).
Sunt destui oameni dospi i de acest aluat rău şi aceşti
oameni caută neîncetat să-i dospească şi pe al ii cu
răută ile lor. Adică, vede i, aluatul vie ii e de două fe-
luri: unul e cel bun, al Domnului, şi cei dospi i de el
lucrează pentru Domnul; celălalt e cel rău, al diavo-
lului, şi cei dospi i de el lucrează cu el pentru diavolul.
Tu, cititorule, pe care aluat îl ai în făina vie ii tale?
Fiecare dintre voi, iubi ilor cititori, să fie un aluat
dospit, ca să putem împiedica cumplita stricăciune din
această lume şi să-i dospim şi pe al ii pentru Împără ia
lui Dumnezeu.


Care este porunca cea mai mare?

Şi, auzind fariseii că a închis gura saducheilor, s-
au adunat laolaltă.
Unul dintre ei, învă ător de Lege, ispitindu-L pe
Iisus, L-a întrebat:
Învă ătorule, care poruncă este mai mare în Lege?
El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeu tău
cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.
Aceasta este marea şi întâia poruncă.
Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproa-
pele tău ca pe tine însu i.
În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi
prorocii (Mt 22, 34-40).

În porunca iubirii de Dumnezeu şi de oameni zicea
Iisus că „se cuprind toată legea şi prorocii”. În această
poruncă se cuprinde şi toată Evanghelia, căci şi Evan-
ghelia nu este altceva decât dragostea lui Dumnezeu
Tatăl şi Fiul descoperită oamenilor pe pământ. Ca să
po i avea dragoste creştină, adevărată, vie şi lucrătoare,
trebuie să cunoşti mai întâi şi să afli mai întâi dragostea
lui Dumnezeu Tatăl fa ă de noi, făpturile Lui. Izvorul şi
puterea dragostei noastre este Însuşi Dumnezeu, pre-
cum aşa de bine a spus acest lucru Apostolul Ioan în


cuvintele: „În aceasta este dragostea, nu fiindcă noi am
iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe noi şi a
trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele
noastre... Dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, şi noi
datori suntem să ne iubim unul pe altul” (I In 4, 10-11).
„Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru
că Dumnezeu este iubire” (I In 4, 8). Această învă ătură
a dragostei creştine a predicat-o neîncetat Iisus Mântu-
itorul şi pe urmă a întărit-o cu însăşi Jertfa Sa cea sfân-
tă. Ca pe un testament a lăsat Iisus Mântuitorul aposto-
lilor săi cuvintele: „Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubi i
unul pe altul. Precum şi Eu v-am iubit pe voi. Întru
aceasta vor cunoaşte to i că sunte i ucenicii Mei, dacă
ve i avea dragoste unii fa ă de al ii” (In 13, 34-35). Dar
Mântuitorul n-a predicat iubire numai între ucenicii Săi,
ci a predicat o iubire largă a „de-aproapelui”, oricine ar
fi el. În legea lui Moise, iubirea era închisă între grani-
ele „fiilor lui Israel”. Tot ce nu era din Israel putea fi –
şi trebuia chiar – urât, dispre uit, ba şi ucis câteodată.
Iisus Mântuitorul a adus porunca cea nouă a iubirii
de-aproapelui, a iubirii chiar şi a vrăjmaşilor noştri.
Mântuitorul a început să înve e mai întâi în lume că fie-
care om e un suflet a lui Dumnezeu, e un frate al nostru
în Dumnezeu, care trebuie iertat, iubit şi adus la lumina
vie ii. Iisus a lăsat în lume Evanghelia iubirii de oameni
şi, până va fi această lume, nu se va ivi o învă ătură mai
minunată decât aceasta.
Cu această Evanghelie a iubirii au cuprins apostolii
toată lumea şi această iubire este şi azi sufletul şi duhul
vie ii creştine. Această iubire era şi în via a celor dintâi
creştini. Despre creştinii cei dintâi, Scripturile ne spun
că erau în legătură fră ească, întru frângerea pâinii şi


întru rugăciuni. Şi era una sufletul şi inima celor ce s-au
botezat (cf. Fapte 2, 42; 4, 32). Însă durere: din ce a
trecut vremea şi veacurile, dragostea creştină s-a tot ră-
cit şi a slăbit. În vremile noastre parcă s-a stins cu totul
dragostea creştină. Se urăsc azi popoarele, se urăsc fiii
aceluiaşi neam, se urăsc chiar şi cei din aceeaşi casă.
S-a împlinit parcă profe ia Scripturilor: „Tatăl va fi îm-
potriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva
fiicei şi fiica împotriva mamei” (Lc 12, 53). De ce s-a
stins şi se stinge mereu dragostea creştină între oameni?
Răspunsul cel mai bun îl dă Apostolul Ioan când zice:
„Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că
Dumnezeu este iubire” (I In 4, 8). Creştinii de azi nu-L
cunosc cu adevărat pe Dumnezeu şi pe Iisus Mântuito-
rul, de aceea lipseşte dragostea creştină din via a lor.
Dumnezeu este iubire, Dumnezeu şi Jertfa Fiului Său
este izvorul iubirii şi, când ai aflat cu adevărat acest iz-
vor, i se face şi via a ta un izvor de iubire creştină. Ci-
ne zice că iubeşte pe Dumnezeu, dar urăşte pe fratele
său, mincinos este (I In 4, 20). Cei mai mul i dintre
creştini trăiesc o astfel de via ă mincinoasă. Trăim un
creştinism de forme goale, fără rădăcini şi fără adân-
cimi în Evanghelia lui Hristos şi de aceea lipseşte dra-
gostea din mijlocul nostru. O iubire creştină adevărată,
vie şi lucrătoare o po i avea numai atunci când i-ai
pus via a în lumina iubirii lui Dumnezeu, iar această
lumină o po i avea numai la picioarele Crucii Mântu-
itorului. Numai căzut şi îngenuncheat la picioarele
Crucii po i câştiga acea dragoste sfântă „care toate le
sufere”, precum şi Iisus le-a suferit, toate le rabdă,
precum şi El le-a răbdat. Aici po i câştiga dragostea
cea adevărată care „nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se


trufeşte, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu
gândeşte răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură
de adevăr” (I Cor 13).


Dragă cititorule! Pe vreme de iarnă, frigul te apro-
pie de foc. Bagă de seamă că lemnele ce ard în foc sunt
şi ele o predică minunată despre dragostea creştină. De
ce ard lemnele când le aprindem? Învă a ii au aflat că
lemnele când ard nu fac altceva decât dau înapoi căldu-
ra ce au sorbit-o din razele şi căldura soarelui. Focul nu
este aşadar altceva decât o căldură a soarelui pe care
lemnele au sorbit-o şi, când le aprindem, ne-o dă nouă.
În această asemănare trebuie să fim şi noi fa ă de iubi-
rea Tatălui Ceresc. Soarele şi izvorul iubirii noastre este
Dumnezeu şi Jertfa cea sfântă a Fiului Său. Iubirea ce o
primim noi neîncetat din acest izvor trebuie să o dăm şi
noi mai departe aşa cum lemnele dau căldura mai de-
parte. O, ce lucru fioros se vede în lumea de azi! Lem-
nele cele neînsufle ite ne dau nouă căldura primită de la
soare, însă noi nu dăm nimic. Toată firea cea necuvân-
tătoare ne dă nouă darurile primite de sus. Pământul ne
dă ploaia în formă de izvoare şi fântâni, ogoarele ne
dau pâinea cea coaptă din darul cerului de sus, pomii ne
dau poamele, numai omul, cel ce e făcut „după chipul şi
asemănarea lui Dumnezeu”, numai omul, cel ce soarbe
neîncetat iertare, milă şi iubire cerească, dă numai ură,
zavistie, otravă şi venin sufletesc. Ne mustră şi firea cea
neînsufle ită!
Iisus Mântuitorul a zis: „Întru aceasta vor cunoaşte
to i că sunte i ucenicii Mei, dacă ve i avea dragoste unii
fa ă de al ii” (In 13, 35). Însă acest semn de cunoaştere
a creştinilor adevăra i parcă a pierit cu totul în zilele
noastre. Din creştinismul de azi lipseşte tocmai evan-
ghelia iubirii de oameni. Evanghelia iubirii creştine în-
că nu s-a sălăşluit pe pământul acesta udat de sângele şi


ura atâtor războaie şi răzbunări. Evanghelia iubirii şi
împără ia lui Dumnezeu va veni în viitor.
Împără ia lui Dumnezeu va sosi la noi pe pământ
numai în măsura în care dragostea creştină va cuprinde
inimile noastre. „Foc am venit să arunc pe pământ şi cât
aş vrea să fie acum aprins”, zicea Iisus (Lc 12, 49).
Acest foc este focul dragostei creştine, pe care trebuie
să-l aprindem neîncetat în inimile noastre şi să aprin-
dem cu el şi pe al ii. Împără ia lui Dumnezeu cu nimic
nu se poate ajuta mai mult decât cu acest foc al dra-
gostei creştine. Cu nimic nu po i câştiga mai curând
pentru Evanghelie un suflet păcătos şi plin de ură decât
cu dragostea evanghelică. Despre David proorocul spu-
ne Biblia că liniştea cu cântecele alăutei sale furia lui
Saul. Cântecul cel dulce al dragostei creştine linişteşte
şi azi – mai mult ca orice – sufletele tulburate de valu-
rile urii. Ajută şi tu, dragă cititorule, să se audă în lume
tot mai răspicat acest cântec dulce. Ostaşi din Oastea
Domnului, aprinde i şi voi pe tot locul focul dragostei
creştine şi duce i pe tot locul cântecul cel dulce al iubi-
rii evanghelice!


Maria la picioarele Domnului

Unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu
el. Şi intrând în casa fariseului, a şezut la masă.
Şi, iată, era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflând
că şade la masă în casa fariseului, a adus un alabastru
cu mir.
Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând,
a început să ude cu lacrimi picioarele Lui şi cu părul
capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le un-
gea cu mir.
Şi, văzând fariseul care-L chemase, a zis în sine:
Acesta, de ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia
care se atinge de El, că este păcătoasă.
Şi, răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am
să- i spun ceva. Învă ătorule, spune, zise el.
Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu
cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci.
Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe
amândoi. Deci care dintre ei îl va iubi mai mult?
Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia
i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat.
Şi, întorcându-se către femeie, a zis lui Simon:
Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe
picioare nu mi-ai dat; ea însă cu lacrimi Mi-a udat pi-
cioarele şi le-a şters cu părul ei.


Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat
n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu
mir Mi-a uns picioarele.
De aceea î i zic: iertate sunt păcatele ei cele multe,
căci mult a iubit. Iar cui se iartă pu in iubeşte pu in.
Şi a zis ei: Iertate î i sunt păcatele!
Şi au început cei ce şedeau împreună la masă să
zică în sine: Cine este Acesta Care iartă şi păcatele?
Iar către femeie a zis: Credin a ta te-a mântuit;
mergi în pace (Lc 7, 36-50).

O, ce plină de iubire şi iertare cerească este această
evanghelie! Dar, pe lângă acestea, e plină şi de învă ă-
tură sufletească. Să ne întrebăm înainte de toate ce a
adus-o pe această femeie desfrânată la picioarele lui
Iisus? Maria era o femeie vestită în desfrânări şi păcate;
ce i-a venit dar să se apropie de Iisus? Poate undeva în
oraş era tocmai petrecere şi joc, de la care Maria nicio-
dată nu lipsea; ce a făcut-o pe ea acum să lase jocul şi
petrecerea şi să alerge la Iisus? Pe Maria a adus-o la
Iisus o greutate pe ca
re o sim ea în suflet, o greutate sufletească pe care
lumea n-o putea uşura, nici jocurile, nici plăcerile şi
desfrânările lumeşti.
Cercetătorii evangheliilor spun că această femeie
desfrânată a fost Maria Magdalena, despre care ne spu-
ne o altă evanghelie că din ea a scos Iisus şapte diavoli
(Lc 8, 2). Această greutate sufletească o adusese pe
Maria la picioarele Domnului. Această greutate a scos
lacrimi fierbin i din ochii ei. Maria s-a mântuit în clipa


când s-a sim it doborâtă de greutatea păcatelor şi a că-
zut la picioarele Domnului, stropind cu lacrimi fierbin i
trecutul ei şi luând tămăduire prin credin ă. Să luăm
aminte că aceasta e calea mântuirii şi pentru noi. Cea
dintâi condi ie a mântuirii e să sim i ticăloşia sufleteas-
că în care ai ajuns. Nu e pierdut cel păcătos, ci cel care
nu simte păcatul şi greutatea păcatului. Maria avusese
şapte duhuri necurate în ea. Te înfiori, nu-i aşa, iubite


cititorule, de acest lucru? Dar eu te întreb: î i dai seama
că de multe ori şi tu eşti cuprins de aceste duhuri rele
care sunt cele şapte păcate de moarte (trufia, des-
frânarea, lăcomia, pizma etc., etc.)? Maria n-a avut
odihnă şi linişte sufletească până nu L-a aflat pe Mân-
tuitorul şi n-a luat tămăduire. Şi tu stai liniştit în păcate
şi te sim i bine cu ele? O, ce povară grea este păcatul
pentru cine-l simte! De ai avea şi ai da cuiva tot aurul şi
toate bogă iile acestei lumi, nici atunci nu poate să- i ia
nimeni, nici măcar pentru o clipă, sarcina şi greutatea
păcatului de pe suflet şi nu po i plăti datoria păcatelor.
Este însă cineva care î i ia din spate greutatea păcatelor,
fără nici o plată şi pentru totdeauna. Acela este Mântu-
itorul. Un singur lucru se cere de la tine: să te apropii
de acest Mântuitor şi să te atingi de El cu toată credin a
sufletului tău, cu toată încrederea că El a murit pentru
tine şi pentru păcatele tale. Apropie-te, dragă suflete,
apropie-te de Domnul în orice stare, cât de ticăloasă ar
fi. Îngenunchează plângând la picioarele Lui şi, stro-
pindu- i ticăloşia cu lacrimile tale şi cu sângele Lui, ia
tămăduire şi mântuire.
O, ce mare schimbare s-a făcut în via a Mariei du-
pă ce s-a ridicat iertată şi mântuită de la picioarele
Domnului! Vecinii ei se vor fi întrebat mira i: „Da’ ce-i
cu păcătoasa asta de femeie, că nu mai umblă nop ile,
nu mai merge pe la jocuri, nu mai petrece cu bărba ii?...
Trebuie că a pă it ceva nenorocita”... Lumea se va fi
mirat de schimbarea Mariei (aşa cum se miră şi azi
când începi să trăieşti o via ă cu Domnul). Lumea nu
în elegea că în via a Mariei s-a petrecut o mare schim-
bare. Maria cea veche a murit şi în locu-i trăia alta,
adusă la via ă prin Iisus Mântuitorul. Aceasta e şi azi


dovada cea mai bună că cineva s-a apropiat cu adevărat
de Mântuitorul şi „s-a atins” de El. Să- i schimbi purtă-
rile şi să începi o via ă nouă cu El. O credin ă ce nu- i
schimbă via a cea păcătoasă n-ajunge nimic, căci şi
dracii cred în Dumnezeu şi se cutremură, dar nu-şi
schimbă purtările.
Despre Maria Magdalena, evanghelia ne spune că,
după iertarea şi tămăduirea ei, s-a inut mereu de Mân-
tuitorul. L-a înso it pe drumul Golgotei, L-a plâns când
murea pe cruce, a plâns când a aflat mormântul gol.
Maria se sim ea legată de acest Mântuitor al ei; îşi dă-
dea seamă clipă de clipă ce mare binefacere i-a făcut ei;
din ce necaz a scos-o; cât i-a iertat; şi, din ce îşi dădea
seama mai mult despre acestea, se alipea mai tare de El.
Aşa şi noi, clipă de clipă trebuie să ne dăm seama
ce a făcut Mântuitorul pentru noi. Când ai ajuns să afli
ce a făcut Mântuitorul pentru tine, când ai ajuns să cu-
noşti cu adevărat pe Mântuitorul şi Jertfa Lui, şi iubirea
Lui, atunci te faci un „nebun pentru Hristos” (I Cor 4,
10), atunci nu vrei să mai auzi de nimeni, decât de El,
atunci nu vrei să mai vorbeşti de nimeni, decât de El şi
de binecuvântarea Lui; atunci, ca şi Maria, dintr-un vas
lepădat te faci un vas ales, dintr-un ticălos şi păcătos te
faci un vestitor al Domnului şi către toată lumea spui
despre „toate câte i-a făcut ie Domnul”.
Îl cunoşti tu, cititorule, în acest chip pe Domnul şi
Mântuitorul nostru Iisus Hristos?


„Asemenea este împărăţia
lui Dumnezeu cu o comoară
ascunsă...”

Asemenea este împără ia cerurilor cu o comoară
ascunsă în arină, pe care, găsind-o un om, a ascuns-o
şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără
arina aceea.
Iarăşi, este asemenea împără ia cerurilor cu un
negu ător care caută mărgăritare bune.
Şi, aflând un mărgăritar de mult pre , s-a dus, a
vândut toate câte avea şi l-a cumpărat” (Mt 13, 44-46).

Plină de un adânc în eles este această asemănare,
pe care a spus-o Iisus Mântuitorul. În ea se află taina şi
în elesul unei vie i de creştin adevărat. Căci a fi un
creştin adevărat şi a trăi o via ă de putere creştinească
nu înseamnă atât a nu face ceea şi ceea de frica focului
din iad sau a face ceea şi ceea pentru că aşa porunceşte
Dumnezeu, ci înseamnă mai ales a afla comoara cea as-
cunsă a Împără iei lui Dumnezeu. Ştii tu ce înseamnă să
afli această comoară? Înseamnă să afli dragostea cu ca-
re te-a iubit şi te iubeşte Dumnezeu, că pe Însuşi Fiul
Său L-a dat Jertfă pentru tine, pentru iubirea ta şi pentru


iertare ta. Să afli comoara cea ascunsă înseamnă să
afli cât de mult te-a iubit Iisus Mântuitorul, că a mu-
rit pentru tine, pentru păcatele tale şi pentru mântui-
rea ta, să afli cât de mult te iubeşte Mântuitorul şi
cum face totul să te atragă la El. Să afli comoara cea
ascunsă înseamnă să afli puterea, să afli bucuria, să
afli mângâierea, să afli lumina şi via a ce le cape i
când L-ai aflat cu adevărat pe Mântuitorul şi Jertfa


Lui cea Sfântă şi când trăieşti o via ă cu El. Numai
când ai aflat această comoară, faci totul să o po i do-
bândi şi să po i dobândi şi via a cea de veci. O astfel
de comoară aflase Apostolul Pavel când scria filipe-
nilor: „Pe toate le socotesc că sunt pagubă, fa ă de
înăl imea cunoaşterii lui Hristos Iisus, Domnul meu,
pe Care m-am lipsit de toate şi le privesc drept gu-
noaie, ca pe Hristos să dobândesc... Ca să-L cunosc
pe El şi puterea învierii Lui... Ca, doar, să pot ajunge
la învierea din mor i” (Flp 3, 8-11). Apostol Pavel Îl
aflase pe Mântuitorul – Comoara cea mai scumpă pe
care o poate afla un om aici pe pământ – şi prin do-
bândirea acestei comori nădăjduia să dobândească şi
învierea din mor i şi via a veşnică. „Cel ce Mă află,
zice Domnul, a aflat via a” (Pilde 8, 35).
Pu ini sunt însă azi cei ce află această comoară.
Împără ia lui Dumnezeu este şi azi o comoară ascunsă
pentru cei mai mul i creştini. Lumea şi via a oamenilor
de azi e plină de fărădelegi, de idoli şi de păcate tocmai
pentru că oamenii n-au aflat comoara, arând în arina
lor. O, ce în eles adânc a pus Mântuitorul în acest lu-
cru! Aşa se află şi comoara Împără iei lui Dumnezeu:
arând în ogorul cel sufletesc, arând şi lucrând în arina
inimii tale, în arina învă ăturilor mântuirii sufleteşti.
Cum vrei să afli comoara Împără iei lui Dumnezeu, da-
că tu nu sapi după ea, dacă tu veşnic nu lucrezi în ogo-
rul cel sufletesc? Taina plugăriei este să ari mai adânc.
O comoară – de roadă bogată – află plugarul când ară
adânc. Aşa se află şi comoara Împără iei lui Dumnezeu:
arând mai adânc, lucrând şi pătrunzând mai adânc în
taina învă ăturilor sufleteşti. Noi arăm la suprafa ă şi de
aceea nu aflăm comoara „ascunsă”.


Şi apoi ce ne spune mai departe asemănarea Mân-
tuitorului? O mare schimbare s-a făcut în via a omului
care aflase comoara cea ascunsă. Toată via a lui era cu-
prinsă şi pătrunsă acum de un singur gând şi o singură
grijă: să-şi poată cumpăra arina cea cu comoara.
Întorcându-se acasă, a început repede a vinde ce avea,
să-şi facă bani de cumpărare. Cei de acasă şi vecinii lui
se vor fi mirat de schimbarea omului (aşa cum se miră
şi azi de schimbarea omului care a aflat comoara mân-
tuirii sufleteşti). În întreg satul va fi umblat vorba:
„Auzit-a i, măi, ce a pă it omul cela şi cela? Cică vrea
să-şi vândă tot ce are şi să-şi cumpere un dărab de loc
slab şi nelucrat... Vai de el, săracul... poate a slăbit de
minte”... Însă cel ce aflase comoara n-avea grijă de
şoaptele oamenilor, căci ştia el că arina lui cea nouă e
mai scumpă decât toate averile oamenilor.
Aşa trebuie să se schimbe şi via a noastră când am
aflat cu adevărat comoara Împără iei lui Dumnezeu.
Dar să nu creadă cineva că această schimbare ar sta în
aceea că omul trebuie să-şi vândă averea şi tot ce are, să
poată dobândi Împără ia lui Dumnezeu. Această schim-
bare trebuie în eleasă aşa, că dintr-o dată i se deschid
ochii şi mintea să afli şi să în elegi că nimic din această
lume n-are pre fa ă de Împără ia lui Dumnezeu şi do-
bândirea ei. Când afli această comoară, de dragul ei î i
vinzi nu averea, ci patimile, plăcerile, poftele şi năravu-
rile cele rele. În fa a acestei comori, afli că n-are nici un
pre ceea ce i se părea mai dulce... ba afli că e mai
amar. Când ai aflat această comoară atunci î i pui în
slujba Domnului toate puterile, toată averea ta sufle-
tească şi lumească, să o po i cumpăra. Ca lui Zacheu i
se deschide atunci şi punga pentru lucrul Domnului,


pentru ajutorarea săracilor şi pentru lipsurile sufletului
tău. Când ai aflat această comoară, atunci nu mai eşti tu
sluga şi robul banilor şi al averilor tale, ci ele sunt slu-
gile tale şi fac ce porunceşti tu.
Oamenii de azi in la plăceri, la înşelăciuni, la ne-
dreptă i, la strângeri de bani şi averi (zgârcenia) tocmai
fiindcă n-au aflat comoara cea ascunsă.
Iisus a zis odată că „Unde este comoara voastră,
acolo va fi şi inima voastră” (Lc 12, 34). Comoara oa-
menilor de azi sunt plăcerile şi bunurile cele lumeşti şi
de aceea şi inima lor este acolo.
Eu te întreb, iubite cititorule, ai aflat tu comoara
cea ascunsă a Împără iei lui Dumnezeu, ai aflat tu ce
comoară este o via ă trăită cu Domnul, L-ai aflat tu cu
adevărat pe Mântuitorul şi, prin El, via a cea de veci?
Dacă n-ai aflat-o, eu te întreb: ce faci tu ca să o po i afla
şi cumpăra?
În pilda de mai sus, Iisus Mântuitorul a asemănat
Împără ia lui Dumnezeu şi cu un negu ător care umblă
şi îşi bagă banii şi averea în cumpărarea unui mărgăritar
de pre mult. În legătură cu aceasta, îmi aduc aminte de
o mult grăitoare întâmplare. În anul 1918, când se te-
meau oamenii că rămân banii pe nimica, un mare bo-
gătan şi-a băgat to i banii într-o piatră scumpă. Însă pe
urmă, la un an, s-a adeverit că piatra era mincinoasă
(falsă) şi astfel bogătanul şi-a pierdut to i banii. Aşa
pă esc to i acei mul i, mul i creştini, care îşi cumpără în
această via ă comori care, pe urmă, când moare omul,
se adeveresc că-s mincinoase şi n-au nici un pre .
Astfel de comori stângi şi tu, iubite cititorule?


Pomul vieţii noastre

În lunea din Săptămâna Paştilor, ne spun evanghe-
liile că, fiind cu apostolii în drum de la Ierusalim spre
Betania, lui Iisus „I s-a făcut foame” şi, văzând un
smochin lângă drum, S-a apropiat de el, doară va găsi
ceva roadă în el; dar n-a găsit decât frunze şi i-a zis:
„De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac!”
(cf. Mt 21, 18-19; Mc 11, 12-14). Şi pe dată smochinul
s-a uscat.

O, ce adânc în eles este în evanghelia cu smochinul
cel blestemat! Şi via a omului se aseamănă cu un pom
care trebuie să facă roade de fapte bune. „După roadele
lor îi ve i cunoaşte, zice evanghelia. Au doară culeg
oamenii struguri din spini?” (Mt 7, 16). Şi tu, cititorule,
eşti un smochin, eşti un pom pe care Dumnezeu l-a să-
dit în grădina acestei lumi pentru ca roade de fapte bune
să faci. Însă, vai, de cele mai multe ori pomul vie ii
noastre arată numai frunze goale, n-are roade. De de-
parte, din depărtare, se văd în via a noastră frunze de
datini creştineşti, de praznice, de posturi, de vorbe mari,
dar, când cau i mai de-aproape şi dai deoparte aceste
frunze, nu se vede nici un rod.


De când eram preot la ară, mi-aduc aminte de unii
poporeni că erau foarte evlavioşi şi bisericoşi, dar, vai,
când m-am uitat în traiul lor de acasă, am aflat că erau
foarte îndărătnici, zgârci i, sfădicioşi... adică dincolo de
frunze nu era rod. Ceea ce se cheamă azi creştinism
este mai mult un frunziş verde şi frumos la înfă işare,
însă când te apropii de el vezi că nu are roadă.
De ce nu face roadă pomul vie ii noastre? Pentru că
rădăcinile lui nu sunt adâncite în pământul cel cu suc de


via ă şi de putere creştinească dătător. Trăim o via ă de
suprafa ă, o via ă neadâncită în Evanghelia Mântuito-
rului şi în Jertfa Lui cea Sfântă, de aceea pomul vie ii
noastre n-are putere de rodire. Pomul vie ii noastre nu
este altoit în Iisus Mântuitorul, în via a cea nouă, în
„naşterea cea din nou”, de care spunea El (In 3, 3-7), iar
fără această altoire, fără această renaştere, pomul vie ii
noastre nu poate rodi.
O altă evanghelie (Lc 13, 6-9) spune despre un alt
smochin, pe care stăpânul grădinii umbla să-l taie, căci
de trei ani de zile aştepta în zadar să rodească. Pentru
acest smochin s-a interpus grădinarul, zicând: „Doam-
ne, lasă-l pe el şi într-acest an, până îl voi săpa împrejur
şi îi voi pune gunoi”... Şi via a noastră este un astfel de
smochin neroditor pe care Dumnezeu îl amenin ă cu
tăiere. Avem însă şi noi un Grădinar milostiv, Care
mijloceşte pentru pomul vie ii noastre să nu fie tăiat,
până va mai încerca El să-i dea putere de rodire. Acest
Grădinar milostiv este Mântuitorul vie ii noastre. Îi e
milă de noi... Opreşte securea mor ii şi se roagă pentru
noi Tatălui Ceresc, zicând: „Tată şi Doamne, mai îngă-
duie pomul acestui om... Mai lasă să-l ud cu sângele
Meu... mai lasă să-l ud cu dragostea Mea... mai lasă să
sap şan mai adânc în jurul lui, în care să se strângă mai
multă credin ă”.
Fără ajutorul acestui Grădinar bun şi milostiv, po-
mul vie ii noaste nu poate rodi. Pe El să-L chemăm, zi-
când: Vino, bunule Doamne, căci pomul vie ii noastre
se usucă, omizile îl rod şi vânturile îl răstoarnă. Când Îl
chemăm cu adevărat, El vine, El altoieşte, El taie, re-
tează, îngrădeşte, El sapă, El leagă şi udă. O, cum se
schimbă pomul vie ii noastre şi cum se umple de roade


când Îl chemăm şi Îl pri-
mim cu adevărat pe Mân-
tuitorul! Roadă numai cu
darul şi ajutorul lui Dum-
nezeu putem face. Până
la sfârşitul vie ii noastre,
El să fie Stăpânul şi În-
grijitorul pomului vie ii
noastre.
De când eram copil
mi-aduc aminte de un al-
toi care se prinsese, dar
pe dedesubt au dat iar
vlăstarele cele vechi şi,
nemaiumblând nimeni să
le cure e, altoiul s-a în-
tors iar, cu totul, la firea
cea sălbatică şi a crescut
un pom sălbatic. Aşa e şi
via a celor mai mul i creş-
tini: e altoită în Domnul
cu botezul ce li s-a dat de
copii, dar pe dedesubt au
crescut iar vlăstarele firii
celei vechi şi au înăbuşit
pe omul cel născut din nou. Asta vine de acolo că omul
nu se apropie, nu primeşte şi nu rămâne mai departe
lângă marele Grădinar, Care e singurul ce ne poate da
dar şi putere să ne păstrăm şi să ne apărăm altoirea cea
duhovnicească.
O, preabunul meu Mântuitor! Mul umescu- i că pe
mine, un pădure sălbatic, m-ai scos din pădurea pieirii


sufleteşti şi m-ai altoit în grădina vie ii. Dar Te rog, bu-
nule Doamne, rămâi lângă mine şi grijeşte de pomul
vie ii mele până la sfârşit, că din tulpina cea sălbatică –
din firea cea veche – răsar mereu vlăstare; vânturile is-
pitelor sunt grele şi omizile patimilor sunt multe. Apă-
ră-mă cu darul Tău, leagă-mă şi mă întăreşte cu Crucea
şi Jertfa Ta; taie şi cură ă cu cu itul suferin elor unde
vei afla de bine, ca tot mai multă roadă să pot aduce.
Smochinul din evanghelie a închipuit o via ă pier-
dută în zadar, a închipuit sfârşitul omului care a trăit fă-
ră Dumnezeu şi a murit fără roade de fapte bune.
Eu te întreb, iubite cititorule, în ce stare se află
pomul vie ii tale? E gata pomul vie ii tale pentru ziua
roadelor, pentru ziua când Domnul va trimite slugile
Sale să culeagă rodul din pomul vie ii tale? (Mt 21, 34).
Ca mâine Domnul va veni „să adune roadele” (Isaia 27,
13). Oare va afla roade în pomul vie ii tale, ori numai
frunze goale?
„Orice pom care nu face roadă bună se taie şi se
aruncă în foc”, zice evanghelia (Mt 7, 19). Ce ştii?
Poate că securea mor ii stă gata să taie pomul vie ii tale.
„Iată, securea stă la rădăcina pomilor” (Mt 3, 10).
„Face i deci roadă vrednică de pocăin ă” (Mt 3, 8).


CUPRINS

Cuvânt înainte ......................................................... 5
Rămâne i în Mine şi Eu în voi...
căci fără Mine nu pute i face nimic ... 7
La picioarele Crucii se poate afla
taina mântuirii sufleteşti .... 12
Cele patru stări ale mântuirii sufleteşti ................. 17
Veni i la Mine to i cei osteni i
şi Eu vă voi odihni pe voi ..... 23
Văzând cetatea Ierusalimului,
Iisus a plâns pentru ea .... 27
Stă în voia ta... ...................................................... 30
Ferici i ve i fi când... ............................................. 32
Pilda cu aluatul ..................................................... 37
Care este porunca cea mai mare? ......................... 41
Maria la picioarele Domnului ............................... 47
Asemenea este Împără ia lui Dumnezeu
cu o comoară ascunsă .... 52
Pomul vie ii noastre .............................................. 57


Tehnoredactare computerizată şi tipar:
Editura şi Tipografia «Oastea Domnului» – Sibiu

Pr iosif trifa__adanciri_in_evanghelia_mantuitorului

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (14)

Viewers also liked

Viewers also liked (19)

Similar to Pr iosif trifa__adanciri_in_evanghelia_mantuitorului

Similar to Pr iosif trifa__adanciri_in_evanghelia_mantuitorului (20)

More from ComoriNemuritoare.RO

More from ComoriNemuritoare.RO (9)

Pr iosif trifa__adanciri_in_evanghelia_mantuitorului