Traian Dorz: Avutia sfantului mostenitor

748 views

Published on

Published in: Spiritual
0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
748
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
169
Actions
Shares
0
Downloads
72
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Traian Dorz: Avutia sfantului mostenitor

  1. 1. Avu ia sfântului moştenitor 1 Traian Dorz Avu ia sfântului moştenitor
  2. 2. 2 Traian Dorz Coperta I: Ştefan Orth Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României DORZ, TRAIAN Avu ia sfântului moştenitor / Traian Dorz. - Sibiu: Oastea Domnului, 2005 ISBN 973-710-044-1 821.135.1-4 © Toate drepturile rezervate Editurii «Oastea Domnului», Sibiu str. Ch. Darwin, 11 tel. 0269/216677; fax 0269/216914 ISBN 973-710-044-1
  3. 3. Avu ia sfântului moştenitor 3C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E 6 TRAIAN DORZ AVUTIA SFÂNTULUI MOSTENITOR Scurte cugetări duhovniceşti Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2006
  4. 4. 4 Traian Dorz Tot ce- i spun eu aici cu lacrimi e sfânt, moştenitorul meu, mărturisit pe conştiin ă şi-n numele lui Dumnezeu. Nu-mi lepăda nici o frântură din tot ce- i spun acum şi- i scriu, că tot ce nu-n elegi tu astăzi ai să-n elegi tu mai târziu.
  5. 5. Avu ia sfântului moştenitor 5 Avu ia cea mai mareAvu ia cea mai mare e credin a-adevăratăcare î i îndrumă via a pe cărarea cea curată,şi-i nădejdea neclintită în izbânda jertfei sfintecare- i dă mereu tăria să- i duci lupta înainte,şi-i iubirea neschimbată, una-n veci cu legământul,şi-o va moşteni acela care-şi va inea cuvântul. *Nu-i comoară-n lumea-ntreagă mai de pre ca mântuirea,fericit acela cărui asta-i este moştenirea;cine-i ştie pre ul mare şi răsplata ce-o aducepoartă pentru ea, în via ă, orice sarcină şi cruce,rabdă pentru ea oricâte nedreptă i şi suferin e,ea dă veşnica răsplată a cereştii biruin e. *N-am să- i las comori mai scumpe, drag moştenitorul meu,decât Aurul Credin ei neclintite-n Dumnezeuşi comorile Nădejdii, şi-a Iubirii piatră scumpă;de la ele niciodată gândul tău să nu se rumpă,de la ele niciodată ochii tăi să nu se-abată,căci prin ele, a ta via ă va fi-n veci cea mai bogată. *
  6. 6. 6 Traian DorzCinstea-i orişicând averea cea mai scumpă şi mai rară,oameni ce s-o aibă asta nu-s prea mul i în nici o ară;mai întâi ca orice-avere ce-aş avea să- i las eu ie,fiul meu, aceasta este cea mai scumpă avu ie;mi-au lăsat-o naintaşii şi-am lăsat-o nepătată,şi i-o las cu datoria s-o păstrezi pe veci curată. *Avu iile divine mai nainte înşirate,fiul meu, ca moştenire sfântă i le las eu toate;pre uieşte-le din suflet, mai presus ca orice bine,şi-ntr-o inimă curată, într-un gând curat le ine;mintea ta cu-n elepciune pururi le chiverniseascăşi inima prin iubire fericit să le mul ească.Astfel să le laşi în urmă şi tu celui ce- i urmează,şi-atunci fi-va neamul nostru ca şi soarele-n amiază.
  7. 7. Avu ia sfântului moştenitor 7 Iisus Hristos, Marele nostru Dumnezeu şi Eterna noastră Avu ie, Slavă Veşnică ie! Pentru că Tu eşti Avu ia cea foarte mare a părin ilor noştri, a noastră şi a moştenitorilor noştri, cu care Tu Însu i ne-ai împroprietărit prin Via a Ta, prin Moartea Ta şi prin Învierea Ta. Avu ia Credin ei, Comoara Nădejdii şi Mărgăritarul Dragostei. Testamentul nostru asupra lor L-ai scris cu sângele Tău, L-ai pecetluit cu moartea Ta şi ni-L garantezi cu Jertfa Ta. Pentru că Tu eşti Comoara noastră Eternă, aici şi în veşnicie. Şi de aici şi până Acolo, singura Comoară Adevărată, Sigură şi Fericită, mai presus de orice alte comori care ar putea fi în lumea asta şi în toate celelalte, mai scump ca Via a, mai dulce ca Iubirea, mai presus ca Suferin a, mai tare ca Moartea şi mai de pre ca Veşnicia, pentru care suntem gata să le dăm pe toate acestea şi oricât mai mult. Şi pentru că Tu ne dezvălui, ne dai şi ne vei da veşnic şi veşnic, mereu tot mai noi, mai mari şi mai nebănuite Avu ii, Comori şi Mărgăritare dumnezeieşti Credin ei, Nădejdii şi Dragostei noastre, până când vom ajunge să le dobândim aievea pe toate, la intrarea în strălucitul Lăcaş pregătit pentru noi, dându-ni-le împreună cu sărutul binecuvântării Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Slavă veşnică ie, Eterna noastră Avu ie şi Marele nostru Dumnezeu, Iisus Hristos!
  8. 8. 8 Traian Dorz Moştenire minunatăMoştenire minunată Scump moştenitorul meupentru-o inimă curată rânduit de Dumnezeueste sfânta-nvă ătură sã-mi urmezi în lucrul Sãu,ce părin ii ne-o dădură vei fi binecuvântatdin via ă şi Scriptură. dac-ascul i cu gând curatFericit e fiul care tot ce-i sfânt şi-adevărat;îi dă sfânta ascultare cauza Domnului Hristosşi-o păstrează-n cură ie, dac-o vei sluji frumos,ca pe-o sfântă avu ie. vei fi-un nume luminos. * *Fiul meu, tu ia aminte Via a vrednică şi bunătoate-aceste-ndemnuri sfinte, e cea mai de pre cunună,scrie- i-le neuitate strălucită ca o lună;pe-a ta inimă, pe toate; via a-n sfântă ascultarela culcare i le spune e comoara cea mai mare,lângă sfânta rugăciune, strălucită ca un soare;via a-ntreagă i le ine via a lui Hristos trăită,călăuză lângă tine pentru cauza Lui jertfită,şi-ai să umbli numai bine. este cea mai strălucită.
  9. 9. Avu ia sfântului moştenitor 9 1. SINGURA AVU IE 1. Singura avu ie desăvârşită dintre toate avu iile lu-mii acesteia este numai Iisus Hristos. Nici una dintre toatecelelalte avu ii nu se poate nici măcar asemăna cu aceasta. Singură învă ătura Lui a putut scoate omenirea dinbarbarie şi animalitate, din sclavagism şi din întuneric. Singură ea a adus bucuria seninătă ii şi inteligen aiubirii în ochii care erau mai înainte întuneca i de pros-tie şi înroşi i de ură. 2. Singură învă ătura lui Hristos poate să facă din-tr-un canibal un frate şi un binefăcător. Ea a scos la ci-viliza ie şi la rugăciune pe fiară. Ea despovărează conştiin ele şi face instinctele săse supună ra iunii sănătoase, osândind tot ce este ne-bulos şi înnobilând caracterele decăzute. Ea singură face ca totul să se călăuzească dupăAdevăr şi să se îmbră işeze în Dragoste. Numai Hristos ne garantează istoria, şi liniştea, şiînvierea. Ferice de oricine Îl primeşte pe El.
  10. 10. 10 Traian Dorz 3. To i marii vrăjmaşi ai lui Hristos de până azi autăcut. Vălul îngâmfării de peste ochii lor a fost rupt sautras de către îngerul înspăimântător şi real al mor ii... Şi fiecare dintre ei, la rândul său, s-a trezit la ade-vărata realitate şi s-a redus la adevărata lui dimensiunede om mic, de om de nimic. N-a mai rămas din el, chiardin cel mai mare, decât o pată neagră de noroi sau desânge pe istoria omenirii şi pe numele de om. Dar Hristos, împotriva Căruia ei au luptat, Se înal ădeasupra tuturor mai strălucit ca soarele, în toată pute-rea Lui. Iar în lumina Lui nu se mai văd, din to i vrăjmaşiiSăi, decât nişte muşuroaie de murdărie neputincioasă şirespingătoare. Vrei şi tu să devii aşa? Nu fi vrăjmaş al lui Hristos! 4. O, voi, to i cei care vă lua i după vrăjmaşii luiIisus, care vă lăsa i îmbăta i de filozofiile potrivnice luiDumnezeu şi care vă pute i lua după teoriile lor minci-noase, după scornirile şi inven iile lor, – vai de voi, cuei cu tot! Dacă nu pot Cinstea şi Adevărul să vă trezeascăastăzi, vă vor trezi spaima şi moartea mâine. Dacă nu pute i îngenunchea azi în fa a lui Hristos,spre cinstea veşnică, vă ve i târî mâine în fa a diavolu-lui, spre ruşine veşnică. 5. Dacă astăzi ar mai putea vrăjmaşii lui Hristos săvorbească ori să scrie vreun cuvânt acelora care au cre-
  11. 11. Avu ia sfântului moştenitor 11zut sau mai cred cuvântul sau scrisul lor, o, cum le-armai vorbi ei acum de acolo de unde sunt! O, cum ar vorbi ei astăzi din văpaia focului în carese chinuiesc, ca fratele lor, bogatul cel nebun, din flăcă-rile lui veşnice! O, cum ar scrie ei acum, după experien a unei sin-gure clipe de foc, de realitate a iadului, de încredin aredespre tot ce au tăgăduit sau au scuipat! O, cum ar striga ei acum tuturor oamenilor: „Cre-de i în Hristos şi-L urma i, ca să nu ajunge i şi voi aici,unde ne chinuim noi acum pe vecii vecilor!“ Şi acesta ar fi singurul adevăr din tot ce au scris şispus ei. 6. Iar voi, vrăjmaşi ai lui Hristos care Îi aduce i Luisingura învinuire care pare dreaptă dintre toate învinui-rile voastre, aceea că în Numele Lui s-au făcut şi se maifac şi astăzi încă atâtea cruzimi sau dezbinări, sau fără-delegi, să recunoaşte i că păcatul acesta totuşi nu-i alLui, nici al celor ce-I urmează cu adevărat învă ăturaSa. Ci este al celor ce n-au nimic nici din El, nici dinale Lui, decât numele şi locul pe care şi le-au luat penedrept, prin mijloacele şi pentru scopurile diavolului,marele Său vrăjmaş. 7. Înainte de a-i judeca oamenii, i-a judecat Dumne-zeu pe acei falşi slujitori ai lui Hristos care, în NumeleSău, fac ruşine şi pagubă Bisericii şi Evangheliei Lui. Judecă ile istoriei adeveresc şi confirmă totdeaunaîn urmă judecă ile lui Dumnezeu date înainte, pentru fi-ecare faptă şi despre fiecare om.
  12. 12. 12 Traian Dorz 8. Dar cine dintre to i cei ce învinuiesc azi Bibliasau Biserica lui Hristos va putea totuşi dovedi că El În-suşi are vreun păcat? Neferici i sunt şi în via ă, şi în moarte to i cei ce selasă înşela i de diavolul cel mincinos şi umblă mereusă-L înfrunte şi să-L înlăture pe Hristos din ei şi din al ii. Niciodată nu vor putea avea nici o dezvinovă ire,nici în ei înşişi, nici în afara lor, pentru ceea ce fac. 9. Desigur, orice om este nedesăvârşit. Şi oricecorp de pe lumea asta îşi are umbra sa. Dar, dacă cei cese străduiesc să-L urmeze pe Iisus, cu toată lupta lor dea se păstra în cură ie, au totuşi slăbiciuni şi căderi în vi-a a asta, – cât de mari şi de multe trebuie să aibă aceicare Îl dispre uiesc pe Dumnezeu şi Îl neagă pe Hristos! Dacă şi cei ce se tem de păcat ajung uneori să cadăîn el, – cât de adânc îl pot săvârşi cei ce nu se tem! 10. E adevărat că, din cauza răută ii firii sale, omulpoate cădea uneori în mari păcate, chiar dacă în vorbelesale şi în confesiunea sa omul mărturiseşte o credin ă înDumnezeu şi o denumire a lui Hristos. Multe fapte releşi multe crime ale unor astfel de oameni au rămas înIstoria Omenirii. Dar şi mai adevărate şi mai groaznice au rămas înistorie faptele şi crimele acelora care n-au fost creştiniori au fost nişte vrăjmaşi ai lui Hristos. Marile genociduri din istorie nu le-au săvârşit ceice chiar şi numai de formă vorbeau despre Hristos, cile-au săvârşit acei care nu-L cunoscuseră pe Iisus sau selepădaseră de El.
  13. 13. Avu ia sfântului moştenitor 13 11. Minciuna necredin ei este veche şi de mult do-vedită. Dar numărul înşela ilor este mereu nou şi ne-sfârşit. Pentru că numai în elep ii înva ă din trecut şidin pă ania altora. To i ceilal i nu înva ă decât din viitorşi din propria lor nenorocire. De aceea sunt nebuni, fiindcă nebunul se trezeştetotdeauna prea târziu. În veacul acesta sunt cei mai pu ini în elep i. 12. Ascultarea de Hristos este începutul binecuvân-tărilor, după cum temerea de Dumnezeu este începutulîn elepciunii. Oricine ascultă de Domnul Iisus ajunge la temereade Dumnezeu. Şi numai un astfel de suflet este binecuvântat şiîn elept. 13. După cum butucul unei ro i ine toate spi ele,tot aşa ascultarea de Dumnezeu, de Cuvântul lui Hris-tos, de călăuzirea Duhului Sfânt le ine pe toate cele-lalte virtu i în via a şi în inima adevăratului credincios. 14. Într-un butuc bun, chiar dacă sunt şi spi e maislabe, tot in – şi roata merge. Dar dacă butucul este slăbit, oricât de bune ar fispi ele, roata va merge din ce în ce mai rău... Totul seva clătina, va slabi şi va cădea, va merge tot mai sucit,mai strâmb, mai urât, până se va prăbuşi în cea dintâigroapă. Aşa este şi cu sufletul care îşi slăbeşte şi îşi pierdeascultarea.
  14. 14. 14 Traian Dorz 15. Omul care are o inimă ascultătoare şi un duhsmerit, acela va merge din ce în ce tot mai bine pe caleacredin ei, fiindcă virtu ile lui au o temelie bună. Spi elelui au un butuc bun, vi ele lui sunt în Mlădi a cea Tare. Dar credinciosul care nu are o râvnă şi o smerenieascultătoare, o credin ă, o iubire şi o bunătate ascultă-toare, acela în curând se va nimici, oricâte daruri buneşi virtu i frumoase ar avea. 16. Cine este din Dumnezeu şi vrea să rămână înDumnezeu, acela ascultă şi se supune la tot ceea ce estevoia lui Dumnezeu şi porunca lui Dumnezeu ca să sesupună şi să asculte. Un astfel de suflet nu se târguieşte niciodată cuDomnul ca să-i mai lase din pre ul ascultării, fiindcăştie că Dumnezeu nu-i va cere decât exact atât cât estenevoie. Nici o clipă mai mult. Dar nici o iotă mai pu in. 17. Ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu este tot-deauna spre binele celui ce o arată, căci orice rod bun şiorice dar plăcut se poate primi şi se poate păstra numaiprin ascultare, aşa cum L-a primit şi L-a păstrat Mântu-itorul nostru. Şi to i mântui ii Lui. 18. Cine nu se supune în totul voii lui Dumnezeu şiîntregului Său Cuvânt, acela nu poate fi din Dumnezeu,nu poate veni la Dumnezeu şi nu poate rămâne înDumnezeu.
  15. 15. Avu ia sfântului moştenitor 15 Pentru că tot ce a fost în Dumnezeu, sau este în El,sau vrea să rămână în Dumnezeu poate aceasta numaiprintr-o deplină ascultare de Dumnezeu. 19. Acela care ascultă deplin de Domnul trebuie săfie şi el ascultat de to i cei ce doresc să cunoască şi săfacă şi ei voia lui Dumnezeu cea mântuitoare. Pentru că nimeni nu-i poate învă a ascultarea maibine pe al ii, decât acela care el însuşi este cel mai as-cultător. 20. Acela care îşi duce via a lui de mărturisire înascultarea cea mai smerită de Dumnezeu este cel mai depre dintre to i credincioşii de pe pământ. Fiindcă numai atât de pu ini dintre cei ce se nu-mesc credincioşi pot fi cu adevărat aşa în fapte, nu nu-mai în vorbe... O, Dumnezeul Vie ii Veşnice şi Strălucite, dăruieş-te mereu lumii cât mai mul i mărturisitori cu via a. Amin.
  16. 16. 16 Traian Dorz 2. BUNĂCUVIIN A şI EVLAVIA 1. Omul evlavios şi cinstit răspunde totdeauna cu-viincios: ori da, ori nu – aşa cum este adevărul, cât îlcunoaşte el. Fie că este convins, fie că nu este convins încă de el. Iar când nu mai are ce să răspundă, recunoaşte va-loarea argumentului contrar – şi cedează frumos. Căci este o cinste totdeauna a recunoaşte ade-vărul şi a-i ceda, chiar când este împotriva interese-lor noastre. 2. Omul prost şi sufletul nedrept, cel prefăcut şi celnesim it răspunde totdeauna mincinos şi obraznic. Când nu mai are ce să zică, insultă, când nu mai are cuvânt, strigă şi totdeauna plănuieşte să se răzbune. 3. Cui răspunde frumos tuturor trebuie să-i răs-pundă frumos to i. Cine ascultă de frate trebuie să fie ascultat de fra i.
  17. 17. Avu ia sfântului moştenitor 17 Cine umblă călăuzit de Duhul trebuie să fie urmatca o călăuză de to i cei ce ascultă de Duhul Sfânt. Întrucât calcă pe urmele lui Hristos, orice urmaş allui Hristos trebuie să fie urmat şi el de credincioşiiDomnului. Pentru că cine nu ascultă de un astfel deucenic, acela de Domnul nu ascultă (Lc 10, 16). 4. Un om adevărat nu se ruşinează niciodată deadevăr. Este o cinste totdeauna pentru oricine de a recu-noaşte adevărul. Acela care se poartă aşa este totdeaunaun om superior. Şi nu mul i sunt aşa. 5. Proştii şi ereticii recurg totdeauna la batjocuri şiinsulte când n-au ce să mai răspundă. Insulta şi pumnul sunt totdeauna argumentele tutu-ror ticăloşilor. Şi oricine le foloseşte este un blestemat. 6. Ce răspuns dai tu adevărului şi iubirii lui Hristoscând te mustră sau te îndeamnă? Ce răspuns dai fra ilor, părin ilor, vrăjmaşilor şistrăinilor care au să- i mustre un păcat sau să- i ceară odatorie? Răspunsul tău este caracterul tău. Şi soarta ta va fiurmarea acestui răspuns! 7. Cinstirea adevărată cerută şi adusă lui Dumne-zeu nu este doar aceea a buzelor. Este şi asta, dar nu înprimul rând asta. Ci este mai ales aceea adusă de faptă, de sim ire, devia ă – în cură ie, smerenie şi căldură.
  18. 18. 18 Traian Dorz 8. Să nu ne amăgim că-L slujim pe Domnul şi căcinstim Numele Lui, dacă noi numai cântăm sau numaivorbim despre El, iar faptele noastre sunt lumeşti şistrăine de voia Lui. Dacă numai umblăm după vorbitori sau după cân-tăre i religioşi, după serbări sau după pradă de la al ii, dar faptele noastre sunt împotriva cuvintelor Lui şia voii Sale care vrea unitatea şi armonizarea inimilornoastre cu voia Lui, atunci ne înşelăm singuri. 9. Păstrarea şi respectarea învă ăturii Domnului, cură ia şi smerenia faptelor din credin a ne-schimbată şi ascultătoare fa ă de El sunt cel mai plăcutdar făcut Lui. Dacă vrem să aducem o adevărată cinstire luiHristos, trebuie să fim cu foarte multă băgare de seamăla fapta noastră şi la a celor de care ne alipim... Acestea le iubeşte El! 10. Cine rămâne credincios, umblând cu evlavie şismerenie în temerea Domnului, în Lucrarea Domnuluişi în Biserica Domnului, acela este un adevărat cinstitorde Dumnezeu. Tatăl îl va binecuvânta, iar Fiul îl va cinsti. 11. Când cau i îmbogă irea ta, trebuie să-i nedrep-tă eşti pe al ii, furându-i. Când cau i foloasele tale, trebuie să-i înşeli pe al ii,nedreptă indu-i.
  19. 19. Avu ia sfântului moştenitor 19 Când cau i slava ta, trebuie să-i înjoseşti pe al ii,hulindu-i, spre a face, dacă po i, pe toată lumea să vadăcă, în compara ie cu to i ceilal i, tu eşti cel mai bun, celmai deştept, cel mai talentat, cel mai frumos, cel maibogat, cel mai mare... cel mai... cel mai... Ce josnică este o astfel de creatură! 12. Pe pământ, adesea numai paiele şi gunoaiele seînal ă repede, fiindcă sunt uşoare şi goale. Adică numai trufaşii, flecarii şi mincinoşii – fiind-că nimeni ca aceştia nu pot fi atât de necinsti i şi de lin-guşitori pe lumea asta. 13. Mântuitorul n-a căutat slava Lui, ci slava Tată-lui Ceresc şi slava noastră. Nici cei care sunt slujitorii adevăra i ai Domnuluinu-şi caută slava lor personală, nici unul. Dimpotrivă, fug de ea, căutând numai slava luiDumnezeu şi a Lucrării Sale, şi a altor fra i. 14. Dacă în Lucrarea lui Dumnezeu, tu, slujitoruleal Lui, vei căuta slava ta, să ştii că şi tu eşti numai untrufaş şi un flecar... În curând te va lua un vânt al Domnului şi te vatrânti de nu te vei mai ridica niciodată. Ca pe un pai sau ca pe un gunoi. 15. Nu se înal ă pe totdeauna decât aceia care, petotdeauna, pot rămâne smeri i (Iov 22, 29).
  20. 20. 20 Traian Dorz Ceilal i to i se prăbuşesc, uneori pe rând, alteorideodată; uneori încet, alteori mai repede; uneori câte unul, alteori cu grămada (Lc 16, 15; Iov20, 27). Dumnezeu Însuşi are grijă de această răsplată,pentru fiecare la vremea sa. 16. Totuşi ce grozav lucru este moartea, de oricefel ar fi ea, atât moartea cea duhovnicească, în păcat, cât şi moartea cea trupească, în descompunere, ori moartea cea sufletească, în osânda şi în întune-ricul veşnic al Locuin ei Mor ilor; dar şi mai mult moartea cea cumplită a uităriiveşnice. Omul care nu crede şi nu vrea să păzească Cu-vântul lui Hristos va vedea toate aceste patru fe e alemor ii şi patru etape ale ei, fiecare mai înfricoşătoaredecât alta. 17. Necredinciosul este într-o continuă moarte du-hovnicească ce îl nimiceşte încet, înăbuşindu-i conştiin a, otrăvindu-i cugetul, întunecându-i mintea şi ruinându-i sim ămintele... Pe urmă îi merge numai numele că trăieşte, dar, defapt, el este mort (Col 2, 13; Ef 2, 1-5, I Tim 5, 6; Apoc3, 1).
  21. 21. Avu ia sfântului moştenitor 21 18. Omul necredincios, când zilele vie ii sale pepământ se sfârşesc, va trebui să-l vadă aievea pe îngerulmor ii, fiorosul trimis care vine să-i smulgă sufletulneascultător şi să-l ducă spre Lăcaşul Spaimelor Veşnice, în Împără ia Singurătă ii, a Întunericului şi a Uitării, în chinurile conştiin ei, în focul care nu se maistinge şi la viermele care nu mai moare niciodată (Mc9, 43). 19. Ce privelişte fioroasă trebuie să fie vedereaFe ei Mor ii pentru cel necredincios! Cine a fost martor în astfel de clipe la moartea chi-ar a celor mai viteji oameni a trebuit să se cutremure. Ochii străinului nu văd nimic, dar urmărindu-l pemuribund po i privi şi în elege cât trebuie să fie de înfi-orător ceea ce vede el. Momentul acesta î i rămâne neuitat pe toată via a. În jurul unui astfel de suflet sim i apropierea şiprezen a rece şi fioroasă a mor ii care a venit după el. Dar ce îngrozitoare trebuie să fie pentru păcătosulînsuşi apropierea şi răpirea aceasta a sufletului său demoarte şi ducerea lui spre iad... 20. Şi totuşi aceasta este numai începutul mor ii, căci, luat apoi de ghearele acestui întunecat hrăpi-tor, sufletul răpit nu mai are în veci parte de milă, ni-căieri şi sub nici o formă (Iov 22, 6-11; Prov 21, 13; Mt6, 15; 18, 35; Iac 2, 13).
  22. 22. 22 Traian Dorz Este aruncat în îngrozitoarea realitate a FoculuiVeşnic în care nu crezuse pe pământ. Fiindcă trebuie să se convingă în via a veşnică fie-care om de ceea ce n-a vrut să se convingă, pe mărturialui Dumnezeu, când era în via a aceasta. O, Dumnezeul milei, ai milă de cei ce totuşi maipot fi necredincioşi... Amin.
  23. 23. Avu ia sfântului moştenitor 23 Harul dulcelui Iisus Harul dulcelui Iisus fie-vă mereu după sfânt Cuvântul spus, dat de Dumnezeu. Binecuvântat în veac fie ce v-a dat, să rodească pe-al Său plac tot mai minunat. Pe veci uni i – fi i ferici i, şi mântui i, şi răsplăti i aici şi sus – lângă Iisus, pentru Iisus – pân’ la Iisus. Fie-vă puternic scut, azi şi-n viitor, harul care şi-n trecut v-a fost ajutor. El vă scape de vrăjmaşi, învingându-i to i, El vă fie-n orice paşi fericitul so . Cerul vostru fără nor fie-vă mereu, să ave i un dulce dor după Dumnezeu, iar la Prânzu-mpărtăşit, în divine stări, legene-vă strălucit veşnice cântări...
  24. 24. 24 Traian Dorz 3. CONŞTIIN A ŞI MUSTRAREA 1. Trebuie să simtă veşnic usturimea conştiin eichinuite şi chinuitoare acela care n-a vrut s-o asculte câta trăit. Deşi l-a înştiin at sau l-a mustrat în via a sa pă-mântească. Fiecare păcătos trebuie să ispăşească prin felul încare a păcătuit. 2. Sufletul vrăjmaş lui Dumnezeu trebuie să ardă înfocul unui plâns pe care n-a vrut să-l verse spre iertare.Îl va vărsa spre ispăşire. Trebuie să sufere în focul unei singurătă i chinuite,fiindcă a dispre uit-o pe cea a medita iei şi a rugăciunii. Trebuie să îndure veşnic pedeapsa Adevărului pecare L-a respins şi L-a batjocorit pentru a asculta deminciună... (Apoc 14, 10-11; II Tes 2, 10-11). Trebuie ca, privind în sus, să vadă fericirea aceloracare au crezut în Iisus. Să-i vadă pe fra ii şi pe cunos-cu ii lui pe care şi el i-a batjocorit şi înjurat pe pământ. Trebuie măcar o dată să vadă şi el cerul şi fericirea
  25. 25. Avu ia sfântului moştenitor 25din el, unde şi lui îi era păstrat un loc, dar pe care l-apierdut pe vecie, fiindcă L-a lepădat pe Dumnezeu şiL-a batjocorit pe Hristos. Trebuie, ca să fie apoi şi mai chinuit... (Lc 16, 23). 3. Vrăjmaşul lui Dumnezeu trebuie să-L vadă peHristos cel Slăvit, Cel care a fost străpuns. Pentru că şiel L-a străpuns. Trebuie să vadă fericirea, ca să ştie cu adevărat câtde nefericit este şi va fi fără ea pe vecii vecilor. Trebuie să vadă cât a pierdut fiindcă n-a vrut săcreadă. Trebuie să vadă frumuse ea Adevărului pe care n-avrut să-L primească şi să-L urmeze, pentru a-şi da cuadevărat seama de blestemul şi osânda în care l-a dusminciuna pe care a iubit-o. Şi diavolul pe care l-a ascultat. Căci fiecare trebuie neapărat să vadă odată Adevărul. Ori aici, ori acolo. Ori acum, ori atunci. 4. Şi pe urmă, în această îngrozitoare stare, se vorscurge peste cel pierdut veacurile veşniciei în Uitare, însingurătatea sa, în ultima sa moarte. Nimeni apoi nu-şi va mai aminti de el, nici din ce-ruri, căci numele lui a fost şters din Cartea Vie ii (Apoc3, 5; Ps 69, 28). Nici de pe pământul celor vii, nimeni nu va maipomeni numele lui, căci el nu va mai avea parte între ei(Ps 27, 13; 116, 9; 142, 5).
  26. 26. 26 Traian Dorz Moartea va închide în urma lui toate cele patrupor i îngrozitoare ale ei. Şi va fi pe veci mort, adică uitat pentru lumină, ca şi cum nici n-ar fi fost. 5. Dar ferice de tine, suflet credincios! Tu nu vei mai vedea niciodată moartea, de nici unfel! Pentru tine a văzut-o Domnul tău Hristos. Pentru tine, Iisus Biruitorul a biruit moartea şi aomorât-o. Pentru tine, moartea a fost înghi ită de via ă cumziua înghite noaptea şi lumina întunericul (I Cor 15,54). Ca şi cum nici n-ar fi fost. 6. Tu, suflet iubit care ai păzit Cuvântul lui Hristos,vei trece dintr-o via ă la o altă via ă, fără a sim i nicimăcar zguduirea cea mai mică a trecerii acesteia. Domnul Iisus Însuşi i se va arăta într-un nimb alluminii veşnice. Şi în mijlocul unei bucurii nemaicunoscute, um-plându- i inima ta cu un har negrăit. Te va chema la Sine şi te va cuprinde la Sânul Său. 7. Corabia ta se va desprinde de la ărmul acestalin, nesim it de uşor... în cântări negrăit de frumoase, înîmbră işări negrăit de dulci. Apa va fi limpede, frumoa-să şi liniştită. Trecerea senină, plăcută şi luminoasă. Înso itorii iubitori, drăgăstoşi şi lumina i.
  27. 27. Avu ia sfântului moştenitor 27 Iar primirea sărbătorească pe celălalt ărm va fi fe-ricită, slăvită, cerească, în cântări nemaiauzite. Lucru-rile şi fiin ele pe care le vei vedea te vor uimi şi te vorferici, pentru că vei vedea atunci ceea ce nici n-ai fi pututcrede înainte şi mult mai mult de atât. 8. Acolo în ceruri, fiind scris în Cartea Vie ii, vei fipomenit mereu înaintea Tatălui şi a Îngerilor Lui, pen-tru că neuitate vor fi şi mărturiile date de tine pentruDomnul înaintea oamenilor (Mt 10, 32). Pe pământ, în mijlocul acelora care te-au cunoscutşi care te-au iubit, se va pomeni mereu de statornicia ta,de răbdarea ta, de ostenelile tale, căci şi tu le-ai pomenitlor de ale Domnului tău şi de ale înaintaşilor tăi... Tot ce ai făcut frumos pe pământ pentru Domnultău şi pentru semenii tăi se va întoarce nespus mai fru-mos asupra ta însu i. 9. Amintirea ta va dăinui mereu frumoasă şi neui-tată, pentru că şi tu le-ai amintit tuturor despre DomnulIisus şi despre ai Lui. Prin al ii, credin a ta va trăi mereu, pilda ta frumoasă va fi înmul ită, rugăciunile tale pomenite, cântările tale cântate, numele tău amintit cu dragoste şi cu respect întreto i care Îl vor iubi pe Hristos, până în ziua veşniciei. 10. Cât vor fi suflete care Îl vor iubi pe DomnulHristos, acestea te vor iubi şi pe tine.
  28. 28. 28 Traian Dorz Nu te vor uita. Vor veni mereu cu drag şi cu rugă-ciune la mormântul tău şi pe urmele tale. Şi astfel, niciodată şi în nici un fel, tu nu vei maivedea moartea. Ce curând şi ce frumos se vor petrece toate acestea! Dar ce fel de om trebuie să fii tu, aşteptându-le petoate acestea! Ferice de-acum încolo de cei care mor în Domnul,căci faptele lor îi urmează. Facă Harul lui Dumnezeu să fie cu noi to i aşa. 11. Câtă vreme iudeii erau frământa i de întrebarea:„Cine este Omul acesta, Iisus?“, câtă vreme alergau mereu ca să-L asculte, pentru ase putea lămuri cine este IISUS HRISTOS, truda lor era totuşi frumoasă. Dacă ar fi avut atunci un strop de judecată sănă-toasă şi un grăunte de credin ă, uşor ar fi putut ajunge şila încredin area la care ajunseseră ucenicii Săi, că Eleste într-adevăr Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu (Mt 16, 16-17). 12. Dar iudeii n-au ajuns niciodată la această în-cheiere fericită, din pricină că n-au vrut să creadă. Au răstălmăcit Cuvântul lui Hristos şi L-au urât fă-ră nici un temei. Au respins toate dovezile pe care El leaducea mereu în fa a lor, în sprijinul mărturiei Sale ce-reşti. Minunile Lui le batjocoreau... Şi pentru că nu leputeau explica, le atribuiau diavolului.
  29. 29. Avu ia sfântului moştenitor 29 Adevărurile Lui, pentru că nu voiau să le primeas-că, le nesocoteau şi scoteau din ele cu totul altceva... Celei mai înalte dovezi, Sfin eniei desăvârşite avie ii Sale fără păcat, nu i-au răspuns decât cu o insultă. Şi pentru că nu mai puteau sta în felul acesta fa ăde Hristos, au ales mai bine să nu creadă, decât să seschimbe. Au ales mai degrabă să-L insulte pe Hristos, decâtsă I se-nchine. Pentru că trebuia ori să se lepede de păcat, ori să selepede de Hristos. 13. Pentru că nu puteau spune: Vedem bine că eştiHristosul lui Dumnezeu – fiindcă aceasta le-ar fi cerutprea mult – au spus: Vedem bine că ai drac. Cu aceasta credeau că scapă uşor de orice obliga iigrele fa ă de Adevăr. Credeau că scapă Templul de prăbuşire, Legea de un călcător, sabatul de un primejdios necinstitor al lui şi poporul de un Eliberator. 14. Nu-i fiară mai vicleană şi mai crudă ca omul careapără un sistem sau o rătăcire – la adăpostul căreia elpoate profita liniştit – dacă vede că paravanul acesta îi esteamenin at de nimicirea lui Hristos şi de mustrarea Lui. Atunci omul nu mai cru ă nici pe Dumnezeu, nicipe fra ii săi, nici lucrurile sfinte, nici locurile sfinte, niciCuvântul Sfânt, nici Biserica Sfântă.
  30. 30. 30 Traian Dorz 15. Cât de mult s-au înşelat, în tot cursul veacuri-lor, acei oameni care, numai după o scurtă stare cuIisus, au spus: „Aha, acum ştim bine cine eşti Tu!“; si cei care, după o scurtă şi repezită citire a câ-torva versete din Biblie, au spus: „Acum cunoaştembine Biblia“ şi după o scurtă şi fugară cunoaştere a AdunăriiDomnului şi a Lucrării Lui au spus: „Acum vedem binece este“. Se înşeală şi acei oameni care, întorcându-se laHristos şi umblând cu El doar pu in timp, cred că vădceva şi ştiu bine totul. Această îngâmfată încredere i-a adus pe mul i lacădere şi la rătăciri din credin ă. La nefericire şi la pier-zare (I Tim 3, 6; 5, 22). Căci mul i întorşi de curând nu pot în elege că înlucrurile mântuirii se cere să ai o îndelungă răbdare şi osinceră ascultare de Dumnezeu şi de fra i. Şi o lungă osteneală de a învă a mai mult decât întoate celelalte lucruri de pe pământ. 16. Sunt unele suflete care doresc să predice, deşiau venit numai de pu ină vreme la Hristos. Şi aceasta nu atât de mult din pricina unei atât dearzătoare râvne pentru Domnul, ci adesea numai dindeşarta amăgire a unei lipse de smerenie, de bun-sim şide ascultare. Astfel de suflete trebuie să în eleagă fără a li sespune că ele au nevoie întâi să tacă mult, să ascultemult şi să înve e mult,
  31. 31. Avu ia sfântului moştenitor 31 pentru ca atunci când va fi nevoie să vorbească săşi poată spune mult. 17. Nu sili i pe nimeni să vorbească îndată ce vinela Domnul – ci numai după multă ascultare. Căci dacă vor începe să vorbească prea curând, nunumai că nu vor şti ce spun, adesea, dar vor vorbi în-tr-un chip păgubitor pentru Hristos şi pentru LucrareaSa, pierzându-se singuri şi mai târându-i şi pe al ii spre pierzare, fiindcă în-cep să se îngâmfe. Şi îngâmfarea merge totdeauna numai cu un pasînaintea pierzării. Uneori chiar nici cu atât. 18. Al ii ajung nişte palavragii care vor crede că Îm-pără ia lui Dumnezeu stă numai în vorbe (I Cor 4, 20). Vor crede că pot să spună altora orice – ei înşişinefiind obliga i să se ină de ceea ce spun. Îşi vor face o meserie din a spune şi a predica alto-ra ceea ce ei înşişi nici nu cred şi nici nu fac cu toatătemerea, smerenia şi evlavia. Si vor vedea în evlavie numai un mijloc de câştiguşor şi ieftin, spre osânda lor şi a celor ce i-au învă at aşa. 19. Dintre aceştia se nasc totdeauna fiii lui Diotref,care umblă numai după întâietate şi care nu se feresc denici o nelegiuire, pentru a-şi dobândi şi a-şi păstra în-tâietatea (III In 9-10). Ei mereu vor lovi în fra i, în binefăcătorii lor şi înunitatea fră ietă ii, fără nici o teamă de Dumnezeu şinici un respect de voia Lui.
  32. 32. 32 Traian Dorz 20. Dintre aceştia se nasc fiii lui Dima, care iubesclumea şi umblă numai după foloasele lumeşti. Aceştia părăsesc Lucrarea lui Dumnezeu oricând lise cere o ascultare deplină de înfrânarea CuvântuluiSfânt şi când li se pare că în altă parte este mai convenabil – ori au ceva mai mult de câştigat (II Tim 4, 16). Dumnezeul nostru, Te rugăm, nu lăsa pe nimeni săajungă astfel. Amin.
  33. 33. Avu ia sfântului moştenitor 33 4. ÎNVĂ ĂTORUL ŞI UCENICUL 1. Dintre cei veni i la Domnul fără sinceritate şismerenie se nasc fiii lui Alexandru Căldăraru, tulbură-torii care umblă numai cu pâri şi cu răzbunări împotrivafra ilor. Ei se împotrivesc oricărui cuvânt sau oricărei as-cultări iubitoare. Şi trăiesc numai după capul şi după plăcerea lor, fărăsă le placă a mai pre ui pe nimeni (II Tim 4, 14-15). Iar când cineva îi mustră sau îi sfătuieşte, nu vor săprimească, ci devin duşmănoşi, împotrivitori şi vrăj-maşi ca tatăl lor, satana. Aceştia se pun oricând în slujba ucigaşilor, pentrua-şi ajunge scopul lor vinovat. Lucrarea lor este aşa ca ei, iar ucenicii lor ajung şiei la fel. 2. Când ve i observa pe cineva în duhul lui Diotref,fi i uni i şi împotrivi i-vă lui.
  34. 34. 34 Traian Dorz Dacă bietul suflet dornic de laudă şi de întâietate seva căi de păcatul său şi se va smeri, a i scăpat un fratede la moarte şi o adunare de la robie. Dacă nu vrea, va trebui să vă scutura i cât maigrabnic de lan urile lui, căci voi trebuie să fi i slobozide oameni, ca să pute i fi robi numai ai lui Hristos. 3. Când ve i băga de seamă că cineva are duhul luiDima, iarăşi căuta i să-l trezi i prin înştiin ări. Dacă va asculta şi va căuta să-şi câştige pâineamuncind în linişte şi va da dovadă de înfrânare şi evlavie, sufletul primejduit va fi salvat de la prăbuşire. Dacă nu, cu cât ve i scăpa mai repede de el, cu atâtva fi mai bine şi de voi, şi de el. Dragostea de lumea aceasta tot îl va despăr i de voidacă dragostea lui Hristos nu-l poate despăr i de lume. 4. Dar când ve i băga de seamă că cineva are duhullui Alexandru Căldăraru, atunci trebuie să fi i şi mai cugrijă, căci acesta este duhul cel mai primejdios şi mai pă-gubitor în Lucrarea lui Dumnezeu. Diotref e rău, desigur, dar el e singur şi caută sărămână singur. Dacă se nimiceşte el, se nimiceşte nu-mai un singur suflet. Dima, la fel, nici el nu pleacă cu multe. Dar Alexandru e mai rău decât to i, pentru că el nuse mul umeşte să stea, sau să plece, sau să lucreze nu-mai singur,
  35. 35. Avu ia sfântului moştenitor 35 ci va umbla, va alerga şi va căuta după cât maimul i partizani, după cât mai mul i aderen i, spre a-şi face partidă şi a lupta cu vrăjmăşie, cu urăşi cu răutate împotriva Lucrării curate din care nici nuvrea să plece şi în care nici nu vrea să se îndrepte. 5. Oricând se va ivi un astfel de duh, un astfel deom al dezbinării şi împotrivirii printre voi, fi i cu grijă,fra i lucrători, – şi voi, to i copiii lui Dumnezeu. Nu-l înconjura i în nici un fel şi nu-l urma i niciunul, nu-l chema i la voi şi nu vă duce i la el. Rupe i orice legătură cu el şi oricine ar fi fost el înainte, orice mare dar să fiavut, nu-l mai asculta i şi nu-l mai încuraja i în lucrarealui de dezbinare şi de nimicire, spre a nu vă face părtaşi cu el la uciderea Lucrăriilui Dumnezeu şi la pedeapsa lui. 6. Un astfel de om numai dacă se va căi aspru şi înfa a tuturor celor care i-au cunoscut abaterea, dacă îşi va recunoaşte sincer şi cu durere că a pă-cătuit, dacă îşi va cere iertare Lucrării întregi şi dacă va face înnoirea legământului în fa a tuturor, atunci să fie iertat. Abia atunci întoarcerea lui va fiadevărată. Însă de când mă ştiu eu, nici unul din aceştia nu s-amai întors aşa la Dumnezeu şi la fra i. Dar chiar dacă va fi vreunul care să se întoarcă astfel,
  36. 36. 36 Traian Dorz încredere şi pre uire trebuie să i se mai dea numaiîn măsura în care se va dovedi, prin felul cum se întoar-ce, că este sincer şi după dovezile pe care le va da căpoate fi smerit, după trecerea unui timp destul de lung. 7. Numai astfel se va face din nou vrednic de în-credere şi pre uire în Lucrarea Domnului, printr-o sin-ceră smerenie şi ascultare, adică prin aceste însuşiri dinlipsa cărora s-a prăbuşit în ispite şi păcat. Lucrarea în care suntem este a lui Dumnezeu şi niciunii dintre noi nu avem dreptul să o facem fără băgarede seamă şi fără grijă, dacă nu vrem să avem parte deblestem (Ier 48, 10). 8. Lucrarea lui Hristos este răscumpărată cu pre ulcel Mare al Sângelui Său şi este păstrată prin jertfele şi suferin ele marilorSăi slujitori şi prin lacrimile şi ostenelile celor ce şi-au datpentru ea via a şi inima lor. Ea este Lucrarea Duhului Sfânt, Care prin ea aducela mântuire sufletele alese. Şi de aceea trebuie ca ea să rămână curată şi în ur-ma noastră, după cum curată a fost înainte, când noi amaflat-o şi când am primit-o de la înaintaşii noştri. 9. Oricine se va face vinovat de întristarea LucrăriiDomnului sau de întinarea ei,
  37. 37. Avu ia sfântului moştenitor 37 sau de dezbinarea şi de abaterea ei de la învă ăturaşi de la credin a dintâi, acela păcătuieşte împotriva Vi-ului Dumnezeu Veşnic. Şi Viul Dumnezeu Veşnic să-l judece, dacă nu seva pocăi la timp, oricine ar fi el. Şi să-i judece tot aşa şi pe cei care îl vor sprijini pecel vinovat. 10. Ferice de voi, care vă strădui i să fi i găsi i cre-dincioşi în lucrul încredin at vouă, făcând LucrareaDomnului cu mâini curate, cu cuget curat şi cu o via ăcurată... Voi niciodată nu ve i ajunge să-i face i rău. Ferice de lucrarea care vă are! 11. În adâncul inimii noastre, fiecare putem avea şichiar avem măsura cunoaşterii şi încredin area valoriinoastre adevărate. Oamenii pot să spună despre noi ce cred sau ce lise pare – bine sau rău – dar numai noi înşine cunoaştem clar adevărul des-pre noi înşine şi ştim dacă ei au dreptate. Sau în ce măsură nu au. 12. Când cineva doreşte să fie sincer înaintea luiDumnezeu şi chiar înaintea conştiin ei sale nu va umbla să pară ceea ce nu este şi nu va primi să pară mai mult decât ştie el că va-lorează cu adevărat.
  38. 38. 38 Traian Dorz O, pe cât de mul i importan a dată lor i-a depăşit!Şi au început să se creadă ce nu erau. Astfel s-au nimi-cit pe totdeauna în îngâmfare. 13. Fiecare om nu este nici atât de bun, nici atât derău cât îl cred al ii. Ci atât cât îl ştie Dumnezeu şi atât cât se ştie el singur. După ce s-a cercetat pesine însuşi înaintea conştiin ei sale şi înaintea lui Dum-nezeu, prin Cuvântul şi prin Duhul Sfânt. Numai cei pe care i-a depăşit importanta ce li s-adat de către al ii şi-au pierdut controlul sănătos – şiîşi fac despre ei înşişi o părere mult mai înaltă decâtse cuvine. Astfel de oameni sunt pierdu i. Nici unul dintre einu se mai poate smeri şi întoarce. 14. O, suflete fă arnic, nu te înşela singur şi nu um-bla să-i înşeli şi pe al ii, înfă işându-te cum nu eşti, în-chipuindu-te păun – când nu eşti decât o biată cioară – şi arătându-te pe dinafară altfel decât eşti pe di-năuntru. Teme-te de Dumnezeu, ai Cărui Ochi înflăcăra ivăd inten ia ta – şi i-o va da pe fa ă. Mai curând sau mai târziu, tu vei avea soarta min-cinoşilor înşelători de suflete şi stricători de învă ăturăşi de adevăr. 15. Ferice de voi, suflete smerite, care vă crede i şivre i să vă arăta i altora şi mai pu in decât sunte i înadevăr, anume pentru a nu fi lăuda i şi înăl a i de oa-meni în lumea aceasta.
  39. 39. Avu ia sfântului moştenitor 39 Hristos Domnul, la vremea Lui, vă va înăl a, ară-tând El marea valoare a mărgăritarului vostru necunos-cut şi ascuns. 16. Vrăjmaşii lui Dumnezeu se înfurie, spumegă,înjură şi strigă, iar Hristos stă nemişcat în fa a lor, răs-punzându-le fiecăruia senin şi liniştit, dar hotărât şi ca-tegoric... Răspunsul Lui totdeauna lămureşte o problemă, dezleagă un nod şi zugrăveşte o stare. Căci Adevărul totdeauna luminează astfel. 17. Ce luminoase sunt cuvintele care ies din guralui Hristos! Fiecare vorbă este ca o lumină ce întregeşte un soare, ca un mărgăritar frumos ce întregeşte o cunună, ca o piatră scumpă ce întregeşte o clădire cerească şi ca un bloc minunat ce întregeşte o coloană... 18. Fiecare răspuns al Domnului este ca sunetulunui clopot de argint la o lovitură. Chiar şi lovitura dură pe care a primit-o şi care aprovocat acel răspuns apare, înconjurată de frumuse eaşi limpezimea răspunsului Său, mult mai pu in aspră. 19. Fiecărui om îi place să se mândrească cu îna-intaşii săi, cu părin ii şi cu strămoşii lui cei mari.
  40. 40. 40 Traian Dorz Nu este om pe care faptele mari ale părin ilor săi sănu-l facă a se lăuda şi el către al ii cu ele şi cu ei. 20. Noi înşine ne mândrim mereu cu credin a îna-intaşilor noştri, cu faptele lor mari şi sfinte, ale căror mărturii ne-aurămas până astăzi nu numai în istorie, ci şi în lăcaşurilede închinare ori în ziduri şi morminte neuitate. În învă ături sănătoase, în obiceiuri creştineşti şi evlavioase şi în moştenirea duhovnicească atât de valoroasă şiscumpă. Dumnezeul nostru, ajută-ne să fim vrednici de ele. Amin.
  41. 41. Avu ia sfântului moştenitor 41 O, binecuvânta i genunchii O, binecuvânta i genunchii bătători i de rugăciune, şi mâinile bătătorite de lucrul cel mai sfânt şi greu, şi buzele ce adevărul ştiu cel mai blând şi dulce spune – căci ochii-acestora văd pururi cel mai frumos spre Dumnezeu. O Doamne, nu lăsa pe lume, pentru ai Tăi, în nici o stare, nici dragostea fără-ncercare, nici încercarea fără ea, nici soarele fără de noapte, nici noaptea prea mult fără soare – căci bucuria-i prea uşoară şi suferin a e prea grea. Nu ne lăsa cântarea noastră fără de lacrimi niciodată, nici lacrimile, niciodată nu ne lăsa fără cântări, căci numai astfel bucuria ne străluceşte-mprospătată – noi to i în desfătări cu Tine şi Tu cu noi în desfătări.
  42. 42. 42 Traian Dorz Aşa, când vom ajunge-odată în Sfânt Ierusalimul dulce pe care de atâta cale, atâ ia mun i ni l-au ascuns, la sânul lui, fiin a-ntreagă ne-o vom prosterne să se culce scăldată-n lacrimi, sărutându-l că am ajuns, – că am ajuns...
  43. 43. Avu ia sfântului moştenitor 43 5. ÎNAINTAşII şI URMAşII 1. O, ce mari înaintaşi am avut şi noi în credin anoastră şi în neamul nostru! Când ne apropiem de via a şi de faptele lor, când privim cu băgare de seamă urmele lor şi do-vezile rămase până astăzi printre noi, inima noastră se umple de mândrie fa ă de trecut şide rugăciune fa ă de prezent şi viitor. 2. O, dacă am întoarce mai des şi mai aten i inimaspre înaintaşii noştri, spre credin a şi pilda lor, dacă am răsfoi mai cu respect filele istoriei lor şi dacă am privi mai cu cutremur urmele şi ruinelesfinte care ni le-au lăsat ei, lăcaşurile şi învă ăturile lor izvorâte dintr-o credin- ă puternică în Dumnezeu, atunci poate că faptele lor ne-ar trezi şi pe noi. Şi am ajunge să trăim mai demni şi mai vrednici depărin ii noştri şi de Dumnezeul lor.
  44. 44. 44 Traian Dorz 3. Valoarea unui om nu se măsoară totdeauna dupăanii lui sau după perii cărun i ai capului său, după cum nici valoarea unui sfat bun sau a unei în-vă ături sănătoase nu se măsoară după haina celui care i-o spune, ci după con inutul sănătos pe care îl are în ea însăşişi îl arată prin roadele sale. 4. Vârsta cuiva, adică via a şi experien a unui omcredincios, dă o şi mai mare valoare cuvintelor sale să-nătoase şi pline de seriozitate. 5. Cu cât cineva are în urma lui un număr mai în-delungat de ani, adică mai multe lupte, încercări şi jertfe pe caleaumblării lui cu Dumnezeu, cu atât cuvintele lui au o şi mai mare greutate şipre . Fiindcă el vorbeşte nu numai din cele învă ate şiprimite prin credin ă, ci adevărul mărturisit de el a că-pătat pecetluirea verificării şi mărturia experien ei celuicare l-a crezut şi îl mărturiseşte. 6. Când vorbeşte un om duhovnicesc, Duhul Ade-vărului te încredin ează puternic şi cutremurător nunumai de valoarea adevărului pe care îl auzi, ci şi devaloarea omului pe care îl vezi, iar tu trebuie să le pre uieşti înalt şi demn pe a-mândouă.
  45. 45. Avu ia sfântului moştenitor 45 7. Anii mul i nu sunt totdeauna o dovadă de serio-zitate şi un motiv de netăgăduit pentru primirea uneiîndrumări. Mul i oameni, deşi bătrâni, mai lasă uneori de doritfoarte mult. Şi sunt al i credincioşi cu mai pu ini ani,dar cu mai mult har. 8. Sunt mul i oameni mari ai lui Dumnezeu şi aiomenirii care au spus vorbe de aur şi au lăsat neşterse urme de lumină, la anii când mul i dintre noi încă nu eram nimic şinu făcusem nimic. Când ne izbeşte puternic un adevăr, un talent, ominune, – atunci nu mai trebuie să ne împiedicăm delipsa numărului de ani. Ci să-l primim, crezând atât valoarea adevărului,cât şi pe a celui care l-a spus. 9. Piatra şi insulta sunt ultima dovadă a aceluia ca-re nu are dreptate. A aceluia care este şi josnic, şi mincinos, şi ne-drept, care nu mai are cu ce să se apere şi cum să-şi maisus ină ceea ce spune decât punând mâna pe piatră saupe ciomag. Care, în momentul când ar trebui să răspundă în fa aunui adevăr strălucit şi biruitor, se apleacă să ia piatrasau parul. 10. În fa a Adevărului celui mai înalt, to i oameniise apleacă totdeauna.
  46. 46. 46 Traian Dorz Unii să I se închine, primindu-l. Al ii, ca să ridice piatra ucigaşă şi să-l lovească. 11. Unii oameni n-au putut fi atât de cinsti i sămărturisească deschis, dar n-au putut fi nici atât de ne-cinsti i să tăgăduiască şi să se răzbune deschis. Când n-au mai putut răspunde, din respect pentru Adevăr, au tăcut şi au plecat. Au acceptat mai bine ruşinea înfrângerii decât cri-ma răzbunării. Aceştia erau vrăjmaşii cinsti i. Cinste lor, căci au recunoscut şi s-au smerit. 12. „Credincioşii“ necinsti i sunt de o mie de orimai vinova i decât necredincioşii. Ei, care pe fa ă se arată prieteni, se dovedesc în as-cuns a fi cei mai răi vrăjmaşi. Duşmanii scormonesc uneori pietrele, dar nu lo-vesc cu ele. Însă „prietenii“, care te ştiu şi te cunosc, nu se cu-tremură să le ia în mâini, ca să lovească. Câinele de prieten şi iuda de frate sunt cele maicrude fiare din lumea de dincoace de iad. Aceştia ştiu cel mai bine unde doare cel mai tare şicum să lovească cel mai crud. 13. Prietenii blestema i sunt mai primejdioşi decâtorice duşmani. La o mie de duşmani sinceri să fii atent numai cuun singur ochi; dar la un singur „prieten“ prefăcut să fiiatent cu o mie de ochi.
  47. 47. Avu ia sfântului moştenitor 47 14. Când Hristos părăseşte un suflet, urmează pră-buşirea acestuia. Când părăseşte o adunare, urmează răvăşirea aceleia. Când părăseşte o lucrare, urmează sigur nimicireaşi pierzarea acelei lucrări. 15. Când Dumnezeu părăseşte pe cineva, aceastaeste condamnarea aceluia la moartea veşnică. Vai de acela pe care Dumnezeu îl părăseşte şi de lacare pleacă Hristos (Rom 1, 28). 16. Până când so ul (sau so ia) te-a lăsat din pricinacredin ei tale, sau a bunătă ii tale, sau a sărăciei, sau aslăbiciunii tale – încă tot nu eşti părăsit! Domnul rămâ-ne cu tine şi tu eşti cel mai înso it. Îl ai pe Dumnezeu şi pe prietenii lui Dumnezeu, ca-re te vor sprijini, te vor mângâia, te vor îngriji şi ajuta. 17. Dar chiar dacă prietenii, sau fra ii, sau familiata te-ar lepăda pentru vreun păcat, sau vreo neascultare,sau vreo slăbiciune... câtă vreme nu te-a lepădat Dum-nezeu, încă mai po i avea nădejde şi tu, şi al ii pentrusalvarea ta. 18. Când însă, după repetate păcate grele împotrivaDuhului Sfânt, după repetate căderi şi nici o dorin ă de ridicare, după repetate chemări şi nici un semn de întoarcere, după repetate cercetări şi nici o lacrimă de căin ă, vremea cercetării tale trece, iar tu tot nu vrei şi nuvrei să te pocăieşti de păcatele tale, ca să te întorci şi săte îndrep i,
  48. 48. 48 Traian Dorz – atunci Dumnezeu te părăseşte în rătăcirea ta, înmândria ta, în căderea ta. O, atunci nu- i mai rămâne, într-adevăr, nu- i mairămâne nici o singură nădejde şi nimicirea ta nu o va mai putea împiedica nimenişi nimic să vină grabnică, totală şi veşnică. 19. Când Dumnezeu te-a părăsit, ajungi un hoitînainte de moarte şi o ruină înainte de prăbuşire. Toate lucrurile te vor urî şi fiecare va dori să scapede tine. Singur iadul te va mai primi cu bucurie. Doamne, nimic nu poate fi mai îngrozitor decât sta-rea aceasta. Nu lăsa nici o fiin ă omenească să ajungă aşa. 20. Numai cine caută, acela găseşte; numai cine priveşte, acela vede; şi numai cine bagă de seamă, acela cunoaşte. Hristos a venit să caute şi să mântuiască ce erapierdut, adică pe aceia pentru care nu mai era absolutnici o nădejde de mântuire (Lc 19, 10). Fii binecuvântat Tu, Mântuitorul nostru Sfânt! Amin.
  49. 49. Avu ia sfântului moştenitor 49 6. VINDECAREA şI MOARTEA 1. Hristos Iisus a venit să vindece ceea ce era pemoarte, ba chiar ceea ce era mort, adică pe aceia care nu mai aveau absolut nici o caleşi nici o nădejde de scăpare. 2. Hristos Domnul a venit să-i izbăvească pe ceirobi i, adică pe aceia care, prin ei înşişi sau prin al ii dinafară, nu mai puteau avea absolut nici un alt mijloc deizbăvire şi nici o nădejde, cât de îndepărtată, de vreorăscumpărare (Isaia 61, 1-3; Evr 2, 14-15). O, ce Mântuitor minunat este El! 3. Pentru că nici unul dintre cei pierdu i nu-L cu-noştea pe Izbăvitorul trimis să-i scape – fiindcă Fa aLui era acoperită, iar ei nu ştiau unde şi cum să-L caute– îi căuta mereu El pe ei. Domnul Iisus trecea anume prin casele pe unde ză-ceau cei bolnavi şi îi căuta El, să-i vindece.
  50. 50. 50 Traian Dorz Umbla pe drumurile pe unde rătăceau cei pierdu i,ca să-i mântuiască şi mergea prin locurile pe unde pribegeau ei fărănădejde şi sufereau fără mângâiere ei, cei neferici i,pentru care venise El anume ca să-i caute şi să-i ajute. 4. Acolo unde nici măcar ucenicii lui Iisus nu vădnimic şi nu pot descoperi nimic, Hristos vede totul şidescoperă comori nepre uite, de credin ă şi de fru-muse e sufletească, fiindcă El vede şi aude toate cele ascunse. Dar oa-menii nu. 5. Suflete părăsite, pe care nimeni nu vă iubeşte şinu vă caută, nu vă părăsi i nădejdea şi nu vă lăsa i doborâte deîntristare nici chiar când vi se pare că to i v-au uitat. Nu vă pierde i nici atunci când ve i vedea că pânăşi ucenicii Domnului nu vă mai văd şi nici chiar când şialeşii Lui vă uită. Căci Domnul Iisus totdeauna vă vede, vă aude şi văştie inima. Nădăjdui i în El! 6. O, ucenici ai lui Hristos, nu trece i niciodată ne-păsători pe lângă nimeni din cei ce zac în jurul vostrurobi i de orbia sufletească. Dacă merge i după Hristos, face i şi voi ca Dom-nul: căuta i-i pe cei orbi din naştere, pe cei neîntorşi laDumnezeu şi pe cei care nu L-au cunoscut pe Hristosniciodată,
  51. 51. Avu ia sfântului moştenitor 51 pe cei care n-au primit lumina Duhului şi nu se potbucura de ea. 7. Nu trece i nepăsători pe lângă nimeni, ci apro-pia i-vă până lângă fiecare cu un cuvânt, cu un gest deiubire, cu o dovadă de bunătate, de în elegere şi de pri-etenie. Mul i dintre ei tânjesc de mult şi însetează dupălumină, dar încă nimeni nu s-a apropiat şi nu s-a opritlângă sufletul lor cu milă şi cu bunătate până acum, casă li-L vestească pe Hristos. Ei vă aşteaptă şi acum pe voi. 8. Pe voi vă aşteaptă vecinii voştri cu care glumi ipoate, vă bucura i poate, vă împrumuta i poate şi văajuta i. La care v-a i dus de multe ori pe zi după de toate,dar la care nu v-a i dus poate niciodată în via ă pânăacum numai pentru ca să le spune i despre Hristos şidespre mântuirea sufletului lor. Merge i acum şi numai pentru asta! 9. Pe voi vă aşteaptă rudele voastre cu care adeseaa i ospătat, cu care v-a i împăr it averea sau banii, dar cu caren-a i stat poate niciodată încă de vorbă până astăzi nu-mai despre Dumnezeu şi despre mântuirea sufletuluilor. Acum vorbi i-le numai despre asta! 10. Pe voi vă aşteaptă cei cu care locui i în acelaşi
  52. 52. 52 Traian Dorzsat sau oraş, cei cu care munci i împreună, cei pe lângă care trece i zilnic încoace şi încolo, dar fa ă de care nu v-a i făcut încă datoria de uce-nici ai lui Hristos. Opri i-vă lângă ei astăzi. Şi face i-vă datoria asta. 11. În via a noastră pământească există o nesăturatăpoftă de a-l pândi pe altul. O dorin ă aprinsă avem fiecare dintre noi de a aflatainele aproapelui nostru. O pornire vinovată de a-l dezgoli pe semenul nos-tru, aflându-i păcatele lui ascunse, ca să le ştim şi să lejudecăm. O sete chinuitoare după cunoaşterea vie ii celor dinjurul nostru, după aflarea scăderilor şi slăbiciunilor lor, ca apoi să-l putem dispre ui, şi cleveti, şi înjosi câtmai mult pe semenul nostru. Ca o fiară care pândeşte altă fiară, ca să o sfâşie. 12. Totuşi ce întrebare ciudată au pus ucenicii:Cine a păcătuit, omul acesta sau părin ii lui, de s-anăscut orb? Dar cum putea el să păcătuiască înainte de a senaşte? Sau cum putea să fie el pedepsit înainte de naşterepentru păcatele de după ea? Iată o întrebare la care nici Domnul n-a răspuns. Nu vom răspunde nici noi, – dar merită să gândimla ea, căci îşi are rostul ei mare, adânc şi tainic. O, câte adevăruri încă nu le cunoaştem!
  53. 53. Avu ia sfântului moştenitor 53 13. Nu îngădui i în inimile voastre bănuieli relefa ă de al ii şi cu atât mai mult nu le răspândi i. Căci din acestea se nasc apoi vorbele rele care aducnimicirea numelui cinstit al multor nevinova i. Oare ci-ne dintre voi este chiar fără nici un păcat? 14. Dumnezeu nu dezvăluie tainele celor ce-L iu-besc pe El nimănui. Şi nu le dezvăluie nici chiar păcatele lor. Aceastaeste dragostea care acoperă totul. 15. Nu şti i oare chiar voi înşivă câte păcate de-alevoastre le-a acoperit Domnul? Astfel că nimeni, nicipână azi, nu vi le-a aflat şi nu a ştiut nimeni că voi le-a ifăcut. O, cât bine v-a făcut El în felul acesta! Şi de la ceruşine şi nenorocire v-a scăpat bunătatea Lui, acope-rindu-vă fărădelegea! De ce nu pute i şi voi acoperi nimic la de-aproapelevostru? 16. Domnul vi le-a acoperit şi n-a lăsat să fie aflateşi ştiute aceste păcate ale voastre nu pentru că Domnular îndreptă i păcatul şi l-ar aproba, ci pentru că n-a vrutsă vă lase pe voi de ruşinea şi de batjocora lumii. O, ceadânc adevăr vrea să vă înve e asta! 17. Ce te-ai fi făcut tu, omule, şi toată lucrarea tadacă s-ar fi descoperit toate păcatele tale în văzuloamenilor?
  54. 54. 54 Traian Dorz Sau măcar unele dintre ele, acelea pe care le-aiavut mai ascunse! Aşa cum a vrut diavolul să i le afle lumea, atuncicând te-a îndemnat să le faci! Ai mai fi tu oare astăzi credincios? N-ai fi căzut tuoare pe veci atunci în ghearele iadului? Nu uita mila cea mare a lui Dumnezeu! 18. Domnului I-a fost milă de tine şi nu te-a părăsit. A ales alte căi pe care să te ducă să- i vezi, să- iurăşti şi să- i părăseşti păcatul tău, spre a nu te părăsi, – numai pentru ca să- i mântuiască sufletul şi să tedespartă de păcat chiar şi fără voia ta – dar nu i l-a descoperit! Fă şi tu asemenea cu al ii când le afli păcatele lor. 19. Din naştere, noi to i suntem robi ai păcatuluistrămoşesc, după cum este scris. Din fire, noi to i suntem copii ai mâniei (Ef 2, 3). Iar ca să ajungem să vedem, trebuie să ni se des-chidă fiecăruia ochii. Iar ca să ni se deschidă ochi, trebuie ca fiecaredintre noi să ne întâlnim cu Hristos, Singurul Dumne-zeu şi Mântuitor Care ne poate dărui vederea sufletului. 20. Nu există boală fără de leac. Dumnezeu, când a îngăduit să vină pe pământ oboală, a pregătit şi leacul pentru ea. Dar leacul trebuie căutat! Şi în aceasta stă datoriaomului şi ispăşirea păcatului care i-a adus boala.
  55. 55. Avu ia sfântului moştenitor 55 Leacul trebuie însă căutat la timp. Şi acolo, în singurul loc unde se află, adică în IisusHristos. O Doamne, ajută-ne pe to i să-l aflăm în Tine. Amin.
  56. 56. 56 Traian Dorz Suntem în drum Suntem în drum spre-o oră din care-apoi vom fi pe veci numai în noapte sau veşnic numa-n zi, aşa precum ne-alegem, aşa precum ne vrem, din felul cum via a ne-o ducem cât suntem! Din sarcina averii pe care o târâm nimic n-avem să ducem pe celălalt tărâm, doar ce-am trimis nainte iertând şi dăruind, acela e al nostru şi-o să-l aflăm sosind... O, Dragoste şi Milă, voi merge i, – numai voi, cu noi spre ceasu-n care de toate-ajungem goi – când le vom pierde toate câte-am crezut că sânt, voi să ne fi i avutul cel netrecut şi sfânt...
  57. 57. Avu ia sfântului moştenitor 57 7. OSTENEALA ŞI LENEA 1. Osteneala şi zbuciumul căutării leacului suntpre ul prin care fiecare om se face vrednic de vindeca-rea sa. Cine caută leacul acolo unde se găseşte şi când segăseşte – şi cine îl caută până îl găseşte, acela se vinde-că sigur. Cine leneveşte în păcat şi nu-L caută pe DomnulIisus piere în osânda veşnică. 2. Cine renun ă sau cine caută leacul unde nu segăseşte şi când nu se poate găsi sau nici nu se oboseşte să înceapă a-l căuta, acela piere în orbia lui, piere pe vecii vecilor. Cu boala orbiei din naştere, trebuie să vină fiecareom neapărat până la Hristos. Nu există nimeni altcineva care să o vindece (In9, 32). 3. Ce minuni a făcut Domnul cu atâ ia orbi!...
  58. 58. 58 Traian Dorz Ce minune a făcut El chiar şi cu noi înşine... cumine şi cu tine! Cât de orbi am fost şi noi înainte de a-L întâlni peDomnul şi cât eram de nenoroci i! Dar am venit chiar atunci când am fost chema i. O, din ce orbie ne-a scăpat Domnul! Slavă veş-nică Lui! 4. Binecuvântate să fie lucrările lui Dumnezeu princare am fost izbăvi i: Dragostea Tatălui, Jertfa Fiului şiHarul Duhului Sfânt! Binecuvântate să fie darurile Sale fa ă de noi: harulRugăciunii, lumina Cuvântului şi părtăşia Fră ietă ii... Binecuvântate să fie darurile noastre fa ă de El: lu-crarea credin ei, osteneala dragostei, tăria nădejdii şi la-crimile recunoştin ei veşnice. 5. Nu-i totdeauna ziuă, ca să po i lucra oricând. Nu-i totdeauna libertate, ca să se poată propovăduiCuvântul lui Dumnezeu în orice vreme. Nici omul nu-i totdeauna în stare să-l poată primi şiîn elege oricum. Nici inima omului nu-i totdeauna gata să-l asculteşi să-l urmeze oriunde. Nici vremea cercetării nu-i totdeauna, ca omul săpoată amâna oricât. Fericită ocazia când toate se întâlnesc! 6. Trebuie să lucrezi cât este ziuă, căci vine şinoaptea, când nimeni nu mai poate lucra. Trebuie să alergi cât timp este libertate, căci vine şistrâmtorarea, când nimeni nu mai poate cum vrea.
  59. 59. Avu ia sfântului moştenitor 59 Şi când î i este mintea limpede, trebuie să primeştiCuvântul Adevărului, fiindcă vine şi vremea când jude-cata se tulbură. Şi cât este inima gata, trebuie să te predai Domnu-lui, căci vine degrab şi vremea când pornirea bună ainimii încetează şi când iarăşi î i cuprinde inima înghe- ul şi nepăsarea fa ă de Dumnezeu. Şi cât este vremea cercetării, să te laşi schimbat deDuhul Domnului, spre mântuire. Căci şi vremea aceasta trece, şi apoi zadarnic – nicinu mai vrei, nici nu mai po i! 7. Vine foarte repede vremea când ori te sfârşeştitu, ori se sfârşeşte ziua muncii tale şi a aşteptării tale, ori se pierde libertatea, ori puterea ta, ori încetează bătăile inimii tale, ori bătăile Dom-nului Iisus la ea, ori te depărtezi tu de Domnul, ori El de tine. Iar atunci, orice ai face, este prea târziu. Pentru tot-deauna. 8. Domnul Iisus ine neapărat să fie oriunde SinguraLumină El şi Singurul Stăpân ascultat şi iubit, numai El. Îndată ce Hristos nu mai poate fi singurul Lumi-nător undeva, când inima, sau adunarea, sau lucrarea aceea maicaută şi mai primeşte şi o altă lumină, deosebită de ceaa Lui, – atunci Domnul Iisus Se retrage şi pleacă de acolo.
  60. 60. 60 Traian Dorz 9. Dumnezeu nu poate să împartă şi să stăpâneascăo inimă sau o casă cu un alt stăpân. El nu mai vrea să aibă nici un fel de legătură cu unalt stăpân, afară de El (II Cor 6, 14-16; Isaia 42, 8). Când o inimă vrea să rămână a lui Hristos, este cao mireasă care ine să rămână sfântă, numai a preaiubi-tului ei pentru totdeauna. Ar fi o nelegiuire chiar şi numai să gândească altfel. 10. Îndată ce Domnul vede că o inimă, sau o lucra-re, sau o familie nu este numai a Lui, Mirele Cel Sfânt,Lumina cea unică pleacă. Nici nu mai are rost să mai rămână. Dacă şi un om n-ar primi să mai rămână so ul uneiiubiri împăr ite, atunci cum să poată rămâne Dum-nezeu? 11. Iubirea cea numai de Dumnezeu este cea maidintâi poruncă şi cea mai mare, şi cea mai unică (Mt 22,36-38). Orice altă iubire din inima noastră trebuie să-I fiesupusă Lui. Dacă nu e supusă, această altă iubire este o idola-trie şi un păcat. Singura noastră Lumină să fie numai Hristos. 12. Fără Hristos, toate lucrările oamenilor se vorîntoarce împotriva lor înşişi. Materia pe care au subjugat-o oamenii şi pe care auchinuit-o, dezlegându-se din robia omului, îl va nimicipe om, tiranul şi robul ei, omul materialist.
  61. 61. Avu ia sfântului moştenitor 61 Şi astfel pieirea omului va fi prin el însuşi, prin lu-crările lui însuşi. 13. Nici tu nu vei rămâne pe veci în casa aceasta încare eşti acum atât de urât, de prigonit, de batjocorit, depărăsit, de neîn eles, de înşelat sau dispre uit. Va veni odată şi Domnul tău sau îngerii Lui şi tevor lua şi pe tine din mijlocul acelora, ca să te duci încer la El. Dar cât timp eşti încă între ei, fii lumina lor. Poate că numai după ce vei pleca tu vor vedea ei ceai fost, dacă astăzi nu văd. Oricum ar fi însă, câtă vreme eşti cu ai tăi, fă- i da-toria de a le fi lumină: lumină blândă, lumină curată,lumină strălucitoare. 14. Nici voi, fra i credincioşi, nu ve i rămâne veş-nic în satul acesta în care to i vă sunt vrăjmaşi astăzi şiîn care to i vă latră şi vă muşcă, precum nişte câini. Va veni curând şi vremea să vă despăr i i de ei. Voivă ve i duce atunci la locul vostru, iar ei la al lor. Şi veşnic ve i fi despăr i i. Însă atâta vreme cât trăi i printre ei, fi i lumină sa-tului sau oraşului vostru. Fi i lumină prin cuvântul vostru, prin blânde ea,cură ia şi mai ales prin sfin enia întregii voastre vie i. 15. Nu vom rămâne veşnic între voi, oameni aiacestei lumi, cărora nu vă cerem decât atât de pu in, dardorim să vă dăm atât de mult.
  62. 62. 62 Traian Dorz Nu vom fi pe totdeauna batjocura şi victimelevoastre. Va veni în curând şi clipa despăr irii noastreveşnice de voi şi de lumea asta. Dar abia după ce nu vom mai fi ve i vedea voi cineam fost. 16. Fi i linişti i, oameni ai lumii acesteia! Nu văvom supăra multă vreme cu chemările mântuirii pe carenu le mai pute i suferi, cu prezen a noastră blajină,evlavioasă şi răbdătoare de care v-a i săturat. Încă pu ină vreme, şi vom fi despăr i i pe vecii ve-cilor şi noi de voi, şi voi de noi. Şi locul nostru de alvostru. Şi starea noastră de a voastră. Abia atunci vă ve i aduce aminte şi abia după aceeane ve i cunoaşte şi voi cine am fost. Dar până atunci lăsa i-ne să fim aşa printre voi şisuporta i-ne. Căci atâta vreme, încă mai este har şi pentru voi. 17. Domnul Iisus ştie ce ne lipseşte fiecăruiadintre noi. Ştie şi ce nu ne-a dat El de la început (Lc 8, 10; Mc4, 11) şi ştie ce am pierdut noi pe calea vie ii, din vinanoastră, prin neascultare şi păcat, din ceea ce ne-a dat El. Ceea ce nu ne-a dat Dumnezeu, putem primi prinstăruin a unei credin e răbdătoare, de la bunătatea iubi-rii Lui (In 15, 7). Iar ceea ce am pierdut noi, putem dobândi prin po-căin a unei credin e înlăcrimate, de la iubirea Lui răs-cumpărătoare (Mt 7, 11).
  63. 63. Avu ia sfântului moştenitor 63 Căci lui Dumnezeu şi credin ei vii îi este cu putin ătotul. 18. Când în lucrarea mântuirii tale tu nu po i facechiar nimic, Domnul Iisus nu- i cere să faci nimic: faceEl totul. Când însă po i face ceva şi tu, atâta cât po i face,Dumnezeu î i porunceşte să faci; aşteaptă să faci – şiatâta trebuie să faci. 19. Şi după cum noi nu putem face lucrarea Lui, totaşa şi Domnul nu vrea să facă şi partea noastră. El este gata totdeauna să-i ajute pe cei neputincioşisau pe cei ce se străduiesc din greu să lupte... dar niciodată nu vrea să-i încurajeze pe cei leneşisau pe cei îndărătnici. Adică pe aceia care nu vor să fa-că nici ceea ce pot ei face. 20. Ascultarea poruncii este şi verificarea credin einoastre. Nu porneşte la drum acela care nu crede că vaajunge. Şi nu se osteneşte să semene şi să plivească răb-dător acela care nu are nici o nădejde să culeagă. Cine este în stare de jertfă şi osteneli, acela dove-deşte că are credin ă. Iar Dumnezeu răsplăteşte totdeauna credin a dovedită. Binecuvântată să fie răsplata credin ei adevărate. Amin.
  64. 64. 64 Traian Dorz 8. PORUNCA ŞI ASCULTAREA 1. Orbul n-a primit decât o poruncă: „Du-te de tespală“. Şi nici măcar n-a fost înso ită de făgăduin a vin-decării ascultarea de această poruncă. Şi totuşi el a primit, fiindcă a avut credin ă înAcela Care i-a spus: „Du-te“. Asta este credin a! 2. Dumnezeu Îşi are planurile Sale şi gândurileSale cu fiecare suflet pe care vrea să-l mântuiască! Cine vrea să fie mântuit, acela trebuie să facă în-tocmai cum îi spune Hristos. Nu altfel. Trebuie să meargă până unde îi va spune Domnulşi nu mai pu in; şi să pornească atunci când îi spune El, nu maitârziu; şi să se ducă acolo unde îl trimite El şi nu în altăparte.
  65. 65. Avu ia sfântului moştenitor 65 3. Chiar şi Cuvântul care nu i-ar fi adresat ie ia-lpentru tine... Nu face cum fac al ii, care resping şi aruncă de laei chiar şi cuvântul care le este adresat numai lor. Aceştia, fiindcă nu se lasă spăla i, rămân veşnic ne-gri şi murdari, cum rămâne roata morii care, deşi veşnicstă sub revărsarea apei, tot neagră rămâne veşnic. Pe aceasta numai focul o mai schimbă. Aşa va fi şi cu cei ce merg la auzirea Evangheliei,dar n-o primesc. 4. Primeşte învă ătura, îndreptarea şi mustrarea fra- ilor şi a Bisericii tale. Fii smerit şi fii cu toată ascultarea de învă ătura ceabună, spală-te cu toată apa de la „scăldătoarea“ Evan-gheliei, ca să i se ducă toată murdăria min ii şi a inimiitale, a trecutului şi a prezentului tău. Când te întorci înapoi, să nu mai fii tot aşa cumte-ai dus; să fii fără tină şi fără orbie. 5. Nu- i spăla numai mâinile ca Pilat, găsind tot-deauna argumente spre a te dezvinovă i sau spre a teîndreptă i. Şi în loc să te îndrep i cu fapta, să te osân-deşti cu vorba. Nici nu- i spală numai picioarele, cum fac destuial ii. Ci spală- i inima. Să se înnoiască. Aceasta este spă-larea adevărată.
  66. 66. 66 Traian Dorz 6. Nici nu- i spăla numai fa a, cum fac fariseii careumblă mereu să se arate oamenilor că sunt „ne-prihăni i“, că sunt plini de „dragoste“, chiar şi atuncicând sunt nişte dezbina i şi nişte îngrăşa i şi nesupuşi,ambi ioşi şi egoişti. Ci spală- i ochii. Adică ferestrele sufletului tău princare se uită al ii în tine şi tu în al ii. 7. Are mare însemnătate ce spun despre tine ve-cinii tăi şi cei care te cunoşteau mai înainte. Fiindcăei ştiu bine cum erai tu în trecut, înainte de a-L în-tâlni pe Domnul. şi înainte de a merge la scăldătoareavindecătoare. Şi ei sunt în măsură să vadă dacă în tine s-a făcutadevărata schimbare sau nu. 8. Vai de „credinciosul“ la care vecinii şi cunos-cu ii lui nu văd în fapte credin a cu care acesta se laudăîn predici, în cântări şi în vorbe. Şi pocăin a despre care spune că o are. 9. Numai sufletul acela cu care s-a făcut minuneavindecării are nobila virtute a smereniei şi marele curaj al sincerită ii de a-şi mărturisi vina, şi de a-şi recunoaşte păcatul, şi de a nu-şi ascunde boala de care a suferit în tre-cutul său. 10. Cel care nu vorbeşte despre păcatul său, cel care îl ascunde încă, cel care se supără când al ii vorbesc despre el,
  67. 67. Avu ia sfântului moştenitor 67 acela dovedeşte prin asta ca încă n-a scăpat de pă-cat. şi nu s-a vindecat de orbie. Acela este încă tot robulpăcatului său, tot robul mândriei şi orbiei sale vechi saunoi. 11. Dacă ai curajul să mărturiseşti Evanghelia lavecinii şi la cunoscu ii tăi, chemându-i la Hristos şiîndemnându-i la o via ă sfântă şi evlavioasă – fără să fiitotuşi fă arnic sau neruşinat – aceasta este adesea dovada unei adevărate schim-bări în bine. Căci omul cel prefăcut, oricât ar fi de neruşinat,totuşi nu prea are curajul să predice vecinilor şi cunos-cu ilor lui. Deşi mai este şi câte unul de acesta. Există încă o oarecare rămăşi ă de ruşine la orice om. 12. Cel întors la Dumnezeu va fi întotdeauna unsemn de întrebare pentru ceilal i oameni. To i îl ştiau înainte be iv, ho , mincinos, desfrânat,lacom, rău... Şi dintr-o dată îl văd schimbat. Dintr-o dată, ceilal ioameni îl văd că nu mai bea, nu mai fură, nu mai minte,că acum el este un om nou. De aceea, îndată este şi întrebat: Cum i s-au des-chis ochii? Cum te-ai vindecat? Cum se poate întâmpla aşa ceva? O, ce prilej minunat pentru sufletul vindecat deHristos este atunci să-L mărturisească el tuturora peDomnul lui – Iisus Hristos, Binefăcătorul şi Vinde-cătorul său!
  68. 68. 68 Traian Dorz 13. Dacă i-a fost vindecată cuiva boala, dacă i-au fost împlinite dorin ele, dacă i s-au iertat cuiva păcatele sale, dacă a fost cineva mântuit, totul se datorează numai Aceluia Căruia I se ziceIisus, căci numai din El, prin El şi pentru El pot fi toateaceste minuni. 14. Noi eram mor i şi îngropa i în păcatele noastre,cu to ii (Ef 2, 1-6). Şi, ca orice mort, nu puteam face nici noi nimicpentru învierea noastră. Numai Dumnezeu, Tatăl şi Făcătorul nostru Sfânt,Care este atât de bogat în bunătate, ne-a adus la via ăîmpreună cu Fiul Său, Căruia I se zice Iisus Hristos. Prin El am fost dezrobi i, am fost înfia i şi vindeca i. Numai Tatăl împreună cu Hristos Domnul nostruiubit a făcut totul. Slavă Veşnică Tatălui Ceresc şi Fiului Său, IisusHristos, Vindecătorul nostru, Care este mai presus detoate lucrurile şi care este Dumnezeu binecuvântat înveci (Rom 9, 5). 15. Pentru sufletul care Îl iubeşte pe Dumnezeu,totdeauna şi toate lucrează sigur şi împreună numai sprebinele său. Chiar şi necazurile, chiar şi ispitirile, da, chiar şi prigonirile puse la cale de diavolul împo-triva lui. Căci toate îi aduc celui credincios şi statornic, pânăla urmă, numai binecuvântări.
  69. 69. Avu ia sfântului moştenitor 69 Mai presus de orice vrăjmaşi ai noştri este Dumne-zeul nostru, a Cărui putere întoarce spre bine totul pen-tru noi. Mai tare decât orice duşmani ai Săi este Hristos, aCărui în elepciune le întoarce toate spre binele alor Lui. O, ce adevăr sigur şi real este acest adevăr mare! 16. Cu toate că cei răi fac răul pe care voiescsă-l facă, până la urmă, ei tot nu fac şi nu pot face decâtceea ce le este îngăduit de către Dumnezeu, Care lu-crează prin toate la împlinirea planurilor Sale tainicecu noi şi cu ei, prin mijloacele tainice ale puterii şi în elepciuniiLui nepătrunse, folosindu-se la aceasta până şi de vrăjmaşii Săi şialor Săi. Spre slava Lui şi spre binele alor Lui. 17. Cel rău şi cei răi lucrează şi ei tot spre binelecredinciosului, chiar împotriva voin ei lor. Fiindcă aşa întoarce lucrurile în elepciunea şi pute-rea lui Dumnezeu Care se îngrijeşte cu toată iubireaLui, în primul rând, de ai Săi. 18. Iată cât de credincios l-a făcut singurătatea peAvraam (Fac 15, 1). Iată cât de blând l-au făcut necazurile pe Moise(Num 12, 3). Iată cât de răbdător l-au făcut suferin ele pe Iov(Iov 42).
  70. 70. 70 Traian Dorz Iată cât de încrezător în Domnul l-au făcut lup-tele pe David. Şi pe ceilal i, pe apostolii Domnului,tocmai primejdiile şi chinul, foamea, bătăliile, închi-sorile şi ispitele pe care diavolul şi ai lui le-au dezlăn uit împotrivalor tocmai spre a-i nimici, tocmai cu gândul de a le facenumai răul prin acestea. Dar cum a lucrat Dumnezeu, tocmai prin ele, slavalor cea mai mare!... 19. Cum s-ar fi putut oare arăta strălucirea cea ma-re a virtu ilor marilor oameni ai lui Dumnezeu dacăn-ar fi fost cei răi care, făcându-le răul, le-au pricinuitbinele acesta, dându-le lor prilejul să-şi arate credin a, iar lui Dumnezeu să-Şi arate puterea. 20. Frumuse ea şi adevărul cel înalt al Evanghelieilui Hristos n-au ieşit oare la iveală atât de strălucit toc-mai prin jertfele şi biruin ele credincioşilor Lui în neca-zuri şi suferin e? Căci tocmai din suferin ele şi moartea martirilor luiHristos, chinui i şi ucişi de satana, au ieşit marea biru-in ă, marile frumuse i şi strălucitele roade ale Lucrăriilui Dumnezeu în lume. O, cât de tainice şi de frumoase sunt toate căile şigândurile lui Dumnezeu pentru ai Lui! Slavă veşnică Numelui Său! Amin.
  71. 71. Avu ia sfântului moştenitor 71 Din câmpul cel cu stele Din câmpul cel cu stele, din cerul cel cu crini, iubirea mă priveşte cu mii de ochi divini şi dulce mă sărută cu mii de buze moi; Iisuse, ce divin e când suntem numai noi! Când visul mi-e aievea şi-aievea mi-este vis, de ce nu pot sta-n Raiul pe unde sunt trimis? Când cerul meu e coruri din Nord şi până-n Sud, de ce nu ştiu în urmă nimic din câte-aud? De ce nu pot din toate minunile să in, ci pier în clipa-n care napoi din ele vin? Şi ca un nor de păsări ce când le văd dispar, – aşa-mi zbura i deodată în clipa când tresar! O, unde este Raiul în care-mi sta i mereu şi când o să mă ine i să nu mă-ntorc nici eu? Din ce-mi veni i mai multe, mi-e tot mai dor şi dor de clipa când aievea n-ar fi să mai cobor...
  72. 72. 72 Traian Dorz 9. TAINA ŞI ÎN ELESUL 1. Cine oare poate să în eleagă acum de ce Dumne-zeu îl îngăduie pe diavolul?... De ce nevinova ii trebuie să sufere?... De ce celor răi le merge bine?... De ce calea sfântă trebuie să fie mereu prigonită?... Iar ispititorului îi este îngăduit să-i poată amăgi peatât de mul i, atrăgând toate mijloacele în slujba lui? Ochiul curat al credin ei însă nu se va lăsa nici-odată înşelat de ceea ce se vede. Tainele lui Dumnezeu sunt toate pline de în elep-ciune. Şi ce nu vedem acum vom vedea mai târziu. Ori-cărui lucru îi vine vremea lui. 2. Sufletul cel credincios vede dincolo de realitateamaterială prezentă. Vede dincolo de lucruri şi de oameni, şi dincolo de împrejurări şi de evenimente, şi dincolo de timp şi de spa iu;
  73. 73. Avu ia sfântului moştenitor 73 vede cum Cel care conduce totul este numai Dom-nul. Căci numai El este Acela Care face ceea ce vrea încer şi pe pământ (Ps 22, 28). 3. În Mâna lui Dumnezeu sunt toate lucrurile. Chi-ar şi diavolul şi ai lui sunt, până la urmă, tot în Mâna luiDumnezeu. Căci Dumnezeu este numai Unul Singur, nu suntdoi dumnezei – Unul Bun şi altul rău – ci este numaiEl, Cel Bun, Tatăl Căruia Îi sunt supuse toate, chiar şivrăjmaşii Săi! 4. Du-te deci, credinciosule, cu blânde e şi linişte,dar cu demnitate şi cu curaj oriunde vei fi dus! Dacă vei fi dus în pustie, ca să fii ispitit de dia-volul, nu te teme, căci Duhul Domnului te duce acolo(Mt 4, 1). Şi El este cu tine. Dacă vei fi dus înaintea lui Pilat, ca să fii judecat,nu te teme; căci puterea pe care o are el, cel care te ju-decă, i-a fost dată tot de Sus. Şi Domnul este cu tine. Şi nu i se va îngădui nimănui mai mult, fii sigur,decât va fi nevoie, ca să- i facă ie ceea ce este spre bi-nele tău (In 19, 11). 5. Dacă vei fi dus înaintea fariseilor pentru a damărturie despre Acela Care te-a vindecat, fii gata cutoată cuviin a, dar şi cu toată îndrăzneala; şi dă socoteală de în-
  74. 74. 74 Traian Dorzcrederea şi de recunoştin a ta fa ă de Domnul tău (I Ptr3, 15). El este cu tine şi tu vei fi biruitor. 6. Du-te deci, credinciosule, liniştit şi încrezător înDomnul tău, căci Duhul Sfânt î i va pune pe limbă chiarîn clipa aceea ceea ce va trebui să vorbeşti. Nu te teme, Domnul tău este cu tine şi vei fi sigurbiruitor (Mt 10, 19). Du-te, căci El a zis: Nu te teme de ei, iată că Eusunt cu tine ca să te scap (Ier 1, 8). 7. Cine întrebuin ează duminica şi sărbătorile nu-mai pentru sine, şi nu pentru Domnul, păcătuieşte. Cine lucrează în sărbători numai pentru trupul săusau pentru interesele trupeşti ale casei sale, acela va avea pierdere şi nu câştig. 8. Cine se ocupă de alte treburi decât de cele du-hovniceşti în sărbători, acela face rău, şi nu bine. Cine umblă numai după alte câştiguri decât ale su-fletelor pentru Hristos, acela va afla numai pierderi. 9. Cine îşi împarte Ziua Domnului făcându-şi maimult lucrul său decât lucrul lui Dumnezeu, acela se vaalege cu o pagubă veşnică. Cine pierde vremea de sărbătoare în poveşti şi le-nevie va ajunge curând un lăcaş al duhului rău. Căci Ziua Domnului este sfântă şi ea trebuie închi-
  75. 75. Avu ia sfântului moştenitor 75nată în întregime numai Domnului, făcând în ea toatăvoia Lui. Ferice de cine face aşa. 10. O dată ce ai pornit pe calea Domnului, vei aveaa face cu mul i oameni. Unii, mişca i de schimbarea care s-a făcut cu tine,te vor întreba, dorind şi ei sincer să-L cunoască peDomnul Care te-a vindecat pe tine. Dar al ii, vrăjmaşi şi prefăcu i, te vor iscodi şi în-treba numai spre a putea stoarce de la tine un cuvânt cucare apoi să te învinuiască pe tine sau să-L poată batjocori pe Dumnezeul tău şi Evan-ghelia Sa, ori ca să facă un rău Lucrării Domnului şi fra ilortăi. Fii cu grijă. 11. Fii deci cu toată grija totdeauna când vei fi în-trebat. La întrebările scurte, răspunde scurt. La cele încurcate şi dubioase, răspunde fără grabă. La cele curate, răspunde cald. Iar la cele răutăcioase şi răuvoitoare, nu răspundedeloc. 12. Celor care te vor întreba cu un cuget curat, răs-punde-le totdeauna. Celor fă arnici şi vicleni, răspunde-le rar. Iar celor batjocoritori şi răi, nu le răspunde niciodată.
  76. 76. 76 Traian Dorz 13. Când vei fi întrebat despre Domnul şi Evan-ghelia Lui, spune totul. Când vei fi întrebat despre străini şi vrăjmaşi, spu-ne pu in. Iar când vei fi întrebat despre prieteni şi fra i, nuspune nimic. 14. Fie deci gândul tău plin de Hristos. Dar si-leşte-te mereu să vezi dincolo de întrebări gândurilecelor care te întreabă şi răspunde numai ce- i dă Duhul Sfânt potrivit cuceea ce vezi şi întrevezi. 15. În răspunsul tău să nu fie niciodată nici şovăire,nici uşurătate, nici frică, nici vrăjmăşie, nici îndoială, ci limpezime, bunăvoin ă, măsură şi hotărâreîn eleaptă. Asemenea să fie şi în tăcerea ta. 16. În tine să fie numai adevărul, fie cât îl spui, fiecât îl taci. Dar totdeauna numai în măsura în care trebuie să-lafle sau să nu-l afle cel care întreabă cu vicleşug, în măsura în care poate să-l poarte acela care te în-treabă cu bunăvoin ă – sau nu-l poate purta, spre a nu-i face rău nici lui, nici ie, nici fra ilor,nici Lucrării lui Dumnezeu. Dacă vei vorbi călăuzit de Duhul, nu vei greşi nici-odată, nici vorbind, nici tăcând. 17. O, ce bine este când în cuvântul unui credinciosse vede în elepciunea ca în Cuvântul Domnului nostru!
  77. 77. Avu ia sfântului moştenitor 77 Atunci dezbinarea şi ruşinea se produc la farisei,nu la Domnul. Paguba este a vrăjmaşilor Domnului şinu a Lucrării Sale. 18. Dar ce rău este când, în loc să fie în elep i, săcaute foloasele Domnului şi slava Lui, unii dintre cei„credincioşi“ răspund în aşa fel şi se poartă în aşa chip,încât ajung ei ruşina i şi Domnul hulit, iar Lucrarea Luidezbinată şi păgubită; în timp ce fariseii câştigă împotriva Domnuluinostru. 19. Însemnat lucru este nu ce spune lumea, nici te-oriile omeneşti, nici învă a ii necredincioşi, nici ştiin alumii, nici vrăjmaşii Lui despre Dumnezeu. Căci einu-L cunosc pe El. Ci însemnat lucru este ceea ce spun cei credincioşi,nu ceilal i. Ce spun cei care Îl cunosc pe Hristos, nu cei carenu-L cunosc. Ce spun cei care I-au auzit Cuvântul şi I-au văzutlucrările, nu cei ce nici nu le-au văzut. 20. Între cei din lume, totdeauna a fost şi totdeaunava fi dezbinare cu privire la Dumnezeu. Fiindcă teoriilelor se vor bate mereu cap în cap. De aceea sufleteleoamenilor nici nu se iau prea mult după aceste teoriifelurite şi necredincioase.
  78. 78. 78 Traian Dorz Dar ochii tuturor sunt totdeauna îndrepta i şi ure-chile lor vor fi totdeauna îndreptate cu toată aten ia lacei credincioşi. Ca să vadă şi să audă felul mărturisiriişi vie ii celor credincioşi în El. O Doamne, fă-i pe to i ai tăi nişte mărturii mântui-toare. Amin.
  79. 79. Avu ia sfântului moştenitor 79 10. ADEVĂRUL ŞI MĂRTURISIREA 1. Toate privirile lumii vor fi atente totdeauna laceea ce „zic“ cei credincioşi despre Domnul Hristos.Adică la dovada vie ii lor despre El. O, cât de mult atârnă atât mântuirea, cât şi pierza-rea multora de felul cum mărturisesc despre Domnulnostru Iisus Hristos acei ce cred în Numele Lui şi carevorbesc în acest Nume! 2. Cum mărturiseşti tu despre Mântuitorul tău înfa a oamenilor? Ce fel de mărturie este via a ta? Ce le spune lor via a ta despre Iisus? Ah, acestea sunt nişte întrebări cu care poate te-aiobişnuit acum şi poate i-au devenit chiar supărătoare. Totuşi, să ştii că de răspunsul cinstit la fiecare dinele atârnă mântuirea sufletului tău... Şi, desigur, şi a altora. 3. Dar mărturia părin ilor tăi trupeşti şi duhovni-
  80. 80. 80 Traian Dorzceşti este dovada cea mai puternică şi adevărată desprenaşterea ta din nou, despre starea ta duhovnicească şi despre via a ta în Hristos. Cel mai bine ei ştiu cât pre uiesc spusele tale şi cât nu. 4. Dacă faci parte dintr-o biserică creştină vie şi dintr-o familie duhovnicească sănătoasă, – atunci tu trebuie să ai neapărat şi părin i duhov-niceşti care te-au născut prin Duhul şi prin CuvântulSfânt al lui Dumnezeu. Ei, cei ce te-au adus la Iisus. Iar aceştia sunt părin ii tăi în Domnul (I Cor 4, 15). Şi mărturia lor despre tine le va fi cerută odată. 5. Cum nu te po i rupe niciodată de legătura părin- ilor trupeşti, aşa nu i se poate rupe niciodată legăturaşi apartenen a ta de către părin ii tăi duhovniceşti. Şi cum nu po i nimici niciodată dreptul familieitale trupeşti asupra ta, tot aşa nu po i nimici sau n-ar trebui să po i nimicinici dreptul familiei tale duhovniceşti asupra sufletului tău. 6. Nefericit este acela care n-are şi nu-şi poate cu-noaşte părin ii săi duhovniceşti. Nelegiuit este acela care calcă peste părin ii săi, pesteascultarea şi unitatea cu ei, despăr indu-se de dânşii. Nelegiuit acela care se leapădă de familia sa şi despre care părin ii şi fra ii lui nu pot da decâtmărturii slabe şi triste, că a fost cândva şi el cu ei, daracum nu mai este nici cu ei, nici de al lor. Că-i al nu ştiu cui şi nu ştiu unde...
  81. 81. Avu ia sfântului moştenitor 81 7. Fa ă de to i oamenii ne putem multă vreme as-cunde şi ne putem preface, dar de cei din casa noastră nu. Cu ei umblăm aşa cum suntem. Ei ne cunosc întocmai după cum ne este inima şi via anoastră, a fiecăruia care spunem ca suntem credincioşi. Mărturia lor este deci cea mai de crezut dacă noi Îlcunoaştem sau nu pe Iisus. 8. Pe mul i copii i-a îndepărtat pe totdeauna deEvanghelie purtarea lumească a părin ilor lor „credin-cioşi“; şi pe mul i părin i, a copiilor lor. Dar purtarea frumoasă a unor copii cu adevăratcredincioşi a adus binecuvântarea lui Dumnezeu pestemul i părin i. Şi tot aşa, a unor părin i peste fiii lor. 9. Acolo, în casa şi în familia ta, se verifică cu ade-vărat ce fel de credin ă ai tu. O, câtă nevoie au în primul rând ai noştri, cei dincasa noastră, ca noi să fim între ei şi pentru ei o luminăa Domnului! 10. Când un fiu poate vorbi singur şi ştie să vor-bească bine, adică are în elepciunea necesară pentru ase orienta bine în tot ce trebuie să spună şi să nu spună, atunci el a ajuns la maturitate, la vârsta bărbă ieisale în elepte. Vorbirea cuiva este dovada maturită ii sale, dovadaîn elepciunii până la care a putut ajunge el.
  82. 82. 82 Traian Dorz Şi a creşterii sale duhovniceşti până la care s-a pu-tut ridica. 11. Dacă, după ani lungi de credin ă, felul devorbire al cuiva este încă tot fără sare şi tot fără har(Col 4, 6) sau dacă acela este tot copil în purtări, tot slab încredin ă şi tot schimbător în hotărâri şi în atitudini –acela este un neputincios în felul de gândire şi de um-blare (I Cor 14, 20). Sau dacă este un nestatornic dus încoace şi încolode orice vânt de învă ătură şi înşelat de orice amăgitor(Ef 4, 14), – atunci el este o fiin ă anormală, un biet om neîm-plinit, un nefericit copil rămas necrescut. 12. Dar cine poate vorbi singur, fără să trebuiascăsă stea mereu lângă el îndrumătorul care să-l tot corec-teze cum să vorbească, să-i zică ce să spună şi ce să nuspună, să-i tot atragă luarea-aminte când să tacă şi când sănu tacă, – acela este într-adevăr un om matur în Hristos. Şiîmplinit în credin ă. 13. Cine este în stare să vorbească singur şi să do-vedească ce spune, acela este un om în elept şi cu mintea întreagă. Cine ştie să tacă singur şi să dovedească de ce tace,acela este şi mai în elept şi cu o minte şi mai întreagă.

×