Drept roman unitatea i

1,127 views

Published on

0 Comments
2 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total views
1,127
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
2
Actions
Shares
0
Downloads
45
Comments
0
Likes
2
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Drept roman unitatea i

  1. 1. UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALAğI DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂğĂMÂNT LA DISTANğĂ SI FRECVENTA REDUSA FACULTATEA DE DREPTDREPT ROMANAnul I, semestrul I ANDY PUùCĂ GABRIELA MIRONOV MIRELA COSTACHE
  2. 2. CUPRINS 1. Introducere în studiul dreptului roman ImportanĠa dreptului roman 8 Diviziunile dreptului roman 25 Izvoarele dreptului roman 28 Obiectivele specifice unităĠii de învăĠare Rezumat 35 Teste de autoevaluare 35 Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 36 Bibliografie minimală 36 2. Procedura civilă Procedura acĠiunilor legii 38 Procedura formulară 45 Procedura extraordinară 54 Obiectivele specifice unităĠii de învăĠare Rezumat 58 Teste de autoevaluare 58 Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 59 Lucrarea de verificare 59 Bibliografie minimală 59Drept roman 3
  3. 3. 3. Persoane úi capacităĠi. Familia NoĠiuni generale 61 Puterea părintească 77 Căsătoria 84 Concubinatul, adrogaĠiunea, adopĠiunea, legitimarea 93 Obiectivele specifice unităĠii de învăĠare Rezumat 98 Teste de autoevaluare 98 Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 99 Bibliografie minimală 99 4. Tutela úi curatela ApariĠia úi dezvoltarea tutelei 101 Curatela 107 Obiectivele specifice unităĠii de învăĠare Rezumat 108 Teste de autoevaluare 108 Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 108 Lucrarea de verificare 109 Bibliografie minimală 109 Bibliografie (de elaborare a cursului)Drept roman 4
  4. 4. INTRODUCERE Modulul intitulat Drept roman se studiază în anul I, semestrul I, úi vizează dobândirea de competenĠe în domeniul dreptului roman.CompetenĠele pe care le vei dobândi sunt următoarele: • cunoaúterea principiilor de drept roman; • identificarea procedurii civile romane; • descrierea elementelor constitutive ale persoanei úi ale capacităĠii juridice; • explicarea rolului tutelei úi al curatelei. ConĠinutul este structurat în următoarele unităĠi de învăĠare: - Introducere în studiul dreptului roman; - Procedura civilă; - Persoane úi capacităĠi. Familia; - Tutela úi curatela. In prima unitate de învăĠare, intitulată Introducere în studiul dreptului roman, vei regăsi operaĠionalizarea următoarelor competenĠe obiective specifice, care- úi vor conferi capacitatea: - să identifici izvoarele dreptului roman; - să descrii formele de organizare statală a Romei; - să identifici principiile dreptului roman, aceasta după ce vei studia conĠinutul cursului úi vei parcurge bibliografia recomandată. Pentru aprofundare úi autoevaluare îĠi propun exerciĠii úi teste adecvate. După ce ai parcurs informaĠia esenĠială, în a doua unitate de învăĠare, Procedura civilă, vei achiziĠiona, odată cu cunoútinĠele oferite, noi competenĠe: • să descrii procedura civilă romană; • să-Ġi asumi concepĠiile privind procedura legis a acጔiunilor; • să motivezi procedura extraordinară; • să argumentezi noĠiunile de imperium úi jurisdictio, care îĠi vor permite să rezolvi testele propuse úi lucrarea de verificare corespunzătoare primelor două unităĠi de învăĠare. Ca sa îĠi evaluez gradul de însuúire a cunoútinĠelor, vei rezolva o lucrare de verificare care, după corectare, o vei primi cu observaĠiile adecvate úi cu strategia corectă de învăĠare pentru modulele următoare.Drept roman 5
  5. 5. După ce ai parcurs informaĠia esenĠială, în a treia unitate de învăĠare, Persoane informa ăĠare, úi capacităĠi. Familia, vei achiziĠiona, odată cu cunoútinĠele oferite, noi i. Ġele competenĠe care-ú vor permite să operaĠionalizezi obiectivele de mai jos: úi ionalizezi • să descrii condiĠiile puterii părinteúti; condi • să identifici elementele definitorii ale capacităĠii juridice; capacit • să enumeri condiĠiile de validitate ale căsătoriei romane; condi • să descrii noĠiunile de concubinaj, adrogaĠiune, adopĠie. no După ce ai parcurs informaĠia esenĠială, în a patra unitate de învăĠ informa , învăĠare, intitulată Tutela úi Curatela, vei achiziĠiona, odată cu cunoútinĠele oferite, noi i Ġele competenĠe: • să descrii noĠiunea de tutelă úi curatelă; no • să argumentezi modul de constituire úi de administrare a tutelei c i tutelei; • să dezvolĠi într-un eseu răspunderea tutorelui; într • să rezumi într-un text de o pagină rolul tutelei úi a curatelei. într i Lucrarea de verificare, pe care o vei rezolva în termenul stabilit, î vor oferi termenul îĠi informaĠii despre stadiul pregătirii tale individuale. Rezultatul verific ii tirii verificării ‫܈‬i strategia de învăĠare pentru examen î i vor fi comunicate de către mentorul are îĠi că repartizat. Pentru o învăĠare eficientă ai nevoie de următorii paúi obligatorii: ăĠare eficient • Citeúti modulul cu maximă atenĠie; ti maxim • EvidenĠiezi informaĠiile esenĠiale cu culoare, le notezi pe hârtie, sau le Ġiezi informa iale adnotezi în spaĠiul alb, rezervat special în stânga paginii; spa • Răspunzi la întrebări úi rezolvi exerciĠiile propuse; spunzi întreb • Mimezi evaluarea final autopropunându-Ġi o temă úi rezolvând fără finală, i rezolvând-o să apelezi la suportul scris; • Compari rezultatul cu suportul de curs úi explică-Ġi de ce ai eliminat i anumite secvenĠe; secven • În caz de rezultat îndoielnic, reia întreg demersul de învăĠare. ăĠare. Pe măsură ce vei parcurge modulul îĠi vor fi administrate dou lucrări de îi două verificare pe care le vei regăsi la sfârúitul unităĠilor de învăĠare 2 úi 4. Vei reg ăĠare răspunde în scris la aceste cerinĠe, folosindu-te de suportul de curs úi de spunde cerin te următoarele resurse suplimentare (autori, titluri, pagini). Vei fi evaluat dup toarele pagini). după gradul în care ai reuúit să operaĠionalizezi competenĠele. Se va Ġine cont de are reu ele. acurateĠea rezolvării, de modul de prezentare úi de promptitudinea răspunsului. ea r N.B. InformaĠia de specialitate oferită de curs este minimală. Se impune în ia oferit ă. consecinĠă, parcurgerea obligatorie a bibliografiei recomandate si rezolvarea , recomanda sarcinilor de lucru, a testelor úi lucrărilor de verificare. Doar în acest fel vei rilor putea fi evaluat cu o notă corespunzătoare efortului de învăĠare. notDrept roman 6
  6. 6. 1. INTRODUCERE ÎN STUDIUL DREPTULUI ROMAN 1.1. ImportanĠa dreptului roman 8 1.2. Diviziunile dreptului roman 25 1.3. Izvoarele dreptului roman 28 Obiectivele specifice unităĠii de învăĠare Rezumat 35 Teste de autoevaluare 35 Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 36 Bibliografie minimală 36Obiective specifice: La sfârúitul capitolului, vei avea capacitatea: • să identifici izvoarele dreptului roman; • să descrii formele de organizare statală a Romei; • să identifici principiile dreptului roman. Timp mediu estimat pentru studiu individual: 8 oreDrept roman 7
  7. 7. Andy Puúcă Introducere în studiul dreptului roman1.1. ImportanĠa dreptului roman a Spre deosebire de alte sisteme de drept ale AntichităĠii, dreptul roman se Antichi ii, remarcă prin formularea útiinĠifică a normelor úi regulilor juridice, exercitând o i puternică influenĠă asupra societăĠii romane, cât úi asupra celorlalte societ i societăĠi care au urmat societatea feudală úi societatea burgheză. feudal Reglementările dreptului roman se caracterizează prin trăsături specifice rile caracterizeaz ăsături oricărui tip de stat, dovedind o vitalitate impresionantă úi o eficien practică rui i eficienĠă care a eclipsat sistemele de drept contemporane, prin construcĠ prin construcĠiile juridice adaptate fiecărei perioade istorice. Dreptul roman a reuúit să fundamenteze ărei reu ă proprietatea privată úi producĠia de mărfuri sclavagistă, dar normele sale au , supravieĠuit úi după prăbuúirea Romei, fiind aplicate cu modificările de rigoare i irea de-a lungul secolelor care au urmat, constituind un permanent izvor de a permanent inspiraĠie pentru codurile civile burgheze. Astfel, reglementarea propriet ie reglementarea proprietăĠii, a materiei obligaĠiilor úi moútenirilor din aceste coduri, are la bază construcĠiile Ġiilor tenirilor juridice romane. O importanĠă deosebită o are dreptul roman din punctul de vedere al útiinĠei Ġă deosebit juridice. Multe din principalele concepte úi categorii juridice actuale, se i prezintă sub aspectul lor formal, asemenea celor romane. ùi astăzi oper cu i operăm noĠiuni úi categorii romane: obligaĠie, contract, termen, condi i obliga ie, condiĠie, reprezentare, bunuri, revendicare, moútenire legală, testamentară, ac mo , acĠiuni etc. În cursul evoluĠiei lor istorice, forma acestor concepte s-a menĠinut identică, Ġiei istor a menĠ evident schimbându-úi conĠinutul în raport cu dezvoltarea social schimbându inutul social-economică a diferitelor societăĠi úi cu interesele noilor clase sociale. De pildă, conceptul de ă, contract s-a păstrat intact, sub aspectul formei până în epoca noastră úi continuă ăstrat fo să fie folosit pe scară largă. Teoretic, el implică ideea de egalitate juridic între scar juridică părĠile contractante, dar în practică conceptul nu a corespuns în întregime ile practic realităĠii. La Roma egalitatea contractuală a caracterizat numai raporturile juridice contractual încheiate între cetăĠenii liberi posesori ai mijloacelor de producĠie. Sclavii fiind cetăĠ Ġie. socotiĠi drept lucruri, erau prin definiĠie în afara oricărei ocrotiri, iar marea i defini rei masă a celor lipsiĠi nu avea niciun mijloc practic pentru a putea obĠ o poziĠie practic obĠine juridică egală cu a contractantului proprietar. Societatea feudală consacra pe un alt plan social-economic acela principiu; economic acelaúi egalitatea contractuală se aplica în cazul raporturilor ce se încheiau înt contractual între membrii nobilimii funciare, dar era străină oricăror obligaĠii pe care obiceiul f ii pământului le impunea úerbilor legaĠi de glie. La rândul ei, societatea burghez mântului i burgheză acordând acestui principiu un nou conĠinut, îl consacra pe un plan general: con inut, legea consfinĠeúte egalitatea juridică a tuturor celor ce devin parte la contract. Ġ úte juridic Se cuvine să subliniem importan didactică a dreptului roman în formarea importanĠa viitorului jurist. Într-adevăr, operele jurisconsulĠilor romani se caracterizeaz Într ilor caracterizează printr-o logică remarcabilă úi printr-o mare putere de analiză. Cercetarea úi ă remarcabil ă. studiul perseverent al acestor opere ajută pe cei ce îmbrăĠiú ajut ăĠiúează cariera dreptului să-úi formeze deprinderi care să le înlesnească o analiză profundă a i s fenomenului juridic, o folosire corectă a judecăĠilor logice, o interpretare corect ilor veridică a normelor de drept úi o soluĠionare echitabilă a speĠelorDrept roman 8
  8. 8. Andy Puúcă Introducere în studiul dreptului roman1.1.1. Regalitatea Cu opt secole înaintea erei noastre, în partea de mijloc a peninsulei numit mijloc numită Latium, pe care astăzi o numim Italia, trăiau mai multe comunit gentilice ast iau comunităĠi patriarhale, care alcătuiau o puternică unitate militară úi economic În fruntea alc i economică. acestor comunităĠi care formau aúa-zisa „federaĠie latină”, a ajuns dup lupte ăĠi a ”, după înverúunate, cetatea Roma, aúezată pe colinele ce străjuiau malul stâng al unate, a juiau fluviului Tibru. Locuitorii Romei se ocupau în principal cu agricultura úi cu creú i creúterea vitelor. Treptat, s-au dezvoltat meseriile, iar comerĠul cu cetăĠile vecine a devenit tot au comer ile mai activ. La început, cultivarea p pământului se făcea în comun de către toĠi cea c locuitorii care, fiind uniĠi prin legături de rudenie (căci se simĠeau urma ai uni Ġeau urmaúi aceluiaúi strămoú comun) úi conduúi de o singură căpetenie, formau o strâns ú petenie, strânsă comunitate numită gintă (gens). Cu timpul cultivarea în comun a pământului face loc cultivării individuale a p ării ogoarelor în măsura în care apare úi se dezvoltă proprietatea privată. ăsura car privat Dezvoltarea uneltelor de producĠie úi apoi a relaĠiilor de schimb au dus la produc iilor descompunerea gin úi la consolidarea familiilor mari, care încep s se ocupe ginĠii i să în mod independent de procurarea mijloacelor de existenĠă. Aceste familii exi Ġă. acaparează pământul comun, mai întâi sub forma unei posesiuni te mântul ământul temporare care, treptat se va transforma într-o proprietate privată a capului de familie. într Consolidarea economică a unor familii úi decăderea altora va duce la economic derea concentrarea propriet prietăĠii funciare, ca proprietate privată, în folosul familiilor , mai puternice. O altă îndeletnicire a romanilor era păstoritul. Păúunile au aparĠinut la început p unile comunităĠii, dar treptat încep să fie date în folosinĠă úi capilor de familie ii, s i înstăriĠi care plăteau în schimb regelui, o dare de păúunat numit scriptură, ăteau p unat numită adică o taxă rânduit după numărul capetelor de vite înscrise la păú rânduită rul păúunat. Sarcina de lucru 1 Rezumă în 5-7 rânduri aspectele specifice RegalităĠii. 7 Regalit Odată cu dezvoltarea vieĠii de cetate apar felurite meúteúuguri úi îndeletniciri vie uguri noi. Au fost organizate primele asociaĠii de meseriaúi: a cântăreĠilor din flaut, a asocia ă Ġilor lucrătorilor în argint, în aramă, a dulgherilor, a postăvarilor, a olarilor úi a torilor aram varilor, cizmarilor. Ca urmare a dezvoltării mijloacelor de producĠie ú a creúterii dezvolt Ġie úi necesităĠilor societăĠii romane apare nevoia schimbului de produse între Roma ilor societăĠii úi cetăĠile regiunilor din jur care puteau oferi lucruri pe care Roma nu le avea. ile Dintr-o epocă foarte veche sunt cunoscute târgurile anuale ( ă (mercatus) úi săptămânale (nundinae ce se organizau, odată cu prăznuirea anumitor nundinae) znuirea sărbători mai importante, în cetatea Romei. toriDrept roman 9
  9. 9. Andy Puúcă Introducere în studiul dreptului roman Ca o consecinĠă a cre Ġă creúterii productivităĠii muncii, apare sclavia în forma ei ii patriarhală. ProveniĠi din prizonieri de război sau din aservirea datornicilor, . Proveni sclavii erau folosiĠ la muncile agricole, la creúterea animalelor úi la alte folosiĠi terea îndeletniciri; socoti i membri inferiori ai familiei, ei participau la ri socotiĠi ritualurile religioase úi mai la toate evenimentele familiale. Dezvoltarea divi i diviziunii sociale a muncii, a comerĠului úi a meseriilor, ca úi războaiele de cucerire pe care le-a comerĠ zboaiele le purtat Roma, au avut drept rezultat apariĠia în jurul cetăĠii a unei importante apari ii populaĠii străine (plebeii). ine Între timp, populaĠ oraúului Roma úi a regiunii Roma, mărit în timpul populaĠia ărită cuceririlor, a crescut în parte pe seama emigrărilor, în parte pe seama popula emigr rilor, populaĠiei districtelor subjugate, cu precădere a celor latine. ToĠi aceúti supuú noi se aflau prec ti supuúi în afara vechilor ginĠi, curii úi triburi, nu făceau parte deci din populus gin ceau d romanus, din poporul roman propriu-zis. Ei se bucurau de libertatea persoanei , propriu zis. lor, puteau să aibă proprietăĠi funciare, erau obligaĠi să plătească impozite úi să propriet ă presteze servicii militare, dar nu puteau să ocupe nici o funcĠie úi nici să ia s Ġie parte la adunarea curiilor sau la împărĠirea pământurilor cucerite care te împ mânturilor aparĠineau statului. ineau Ei erau plebeii lipsiĠi de orice fel de drepturi publice. Datorit creúterii lipsi i Datorită continue a numărului lor úi a faptului că erau instruiĠi din punct de vedere ărului i militar úi înarmaĠ ei au devenit o forĠă ameninĠătoare pentru vechiul narmaĠi, toare populus, care, ducând o viaĠă familială închisă nu mai putea creúte prin via cre elemente venite din afară. La aceasta se poate adăuga faptul că proprietatea afar uga funciară era împărĠită, pe cât se pare, aproape în mod egal între populus úi împă e plebe, în timp ce bogăĠia comercială úi industrială, puĠin dezvoltate, se afla bog in mai ales în mâna plebei.Reforma. Servius Tulius Datorită acestei stări de lucruri, plebeii bogaĠi vor porni la luptă împotriva stă i lupt patricienilor care formau populus romanus, urmărind să obĠ ă obĠină deplină egalitate politică cu aceútia din urmă. La rândul lor, patricienii luptau atât ă ace . pentru păstrarea poziĠiilor dominante faĠă de plebei, cât úi pentru consolidarea strarea pozi i continuă a privilegiilor lor faĠă de sclavi úi de clienĠi. fa La început, încercarea plebeilor bogaĠi de a intra în cetatea patricienilor úi de a boga i împărĠi cu aceútia conducerea, a fost oarecum timidă úi de propor reduse. útia timid roporĠii Lupta pornită de plebe împotriva cetăĠii patriciene va accelera treptat ă cet ii descompunerea orânduirii gentilice úi procesul de cristalizare a statului. i În secolul al VI-lea î.e.n., când la Roma domnea potrivit tradiĠiei regele Servius lea tradiĠiei Tulius, a avut loc o adev adevărată revoluĠie. Nu se poate spune nimic precis nici ie. despre momentul, nici despre desfăúurarea úi nici despre cauzele revolu desf i revoluĠiei, care au pus capăt vechii organizări gentilice. Un lucru este cert, că aceste cauze ăt organiz ri trebuiesc căutate în luptele dintre plebei úi patricieni. Într utate luptel i Într-adevăr, sub presiunile plebeilor care vroiau să pătrundă în cetate alături de patricieni – s turi presiuni generate tocmai de creúterea puterii economice úi politice a plebei – cre i vechea organizaĠie gentilică trebuia să dispară. Se introduc noi elemente de Ġie gentilic e organizare socială care cuprind în egală măsură pe plebei úi pe patricieni. egal iDrept roman 10
  10. 10. Andy Puúcă Introducere în studiul dreptului roman Mai întâi, teritoriul Romei a fost împărĠit în urma reformei lui Servius Tulius în împ it mai multe subdiviziuni administrative, numite triburi: populaĠia orăúenească în tribu Ġia or patru triburi urbane, iar locuitorii satelor dependente de cetate, în alte triburi dependente numite rustice. Astfel, cetatea se extinde, înglobând pe lângă locuitorii din cetate úi populaĠia lâng din jur, adică atât pe patricieni cât úi pe plebei. Totodată locuitorii teritoriului roman încadraĠi după domiciliu în triburi deveneau membri ai cet Ġi dup cetăĠii. În consecinĠă, calitatea de cetăĠean al Romei nu decurgea din calitatea de membru , cet ean al unei ginĠi, ci din faptul de a fi domiciliat într-unul din triburile teritori de i, într unul teritoriale curând constituite. Fiecare trib era condus de niúte administratori îns ni te însărcinaĠi să strângă impozite, să supravegheze repararea drumurilor, podurilor úi edificiilor publice, să Ġină eviden numărului cetăĠenilor úi a resurselor lor materiale, s ă evidenĠa i să se ocupe de operaĠiile de recrutare, într-un cuvânt de toate problemele pe care operaĠ un le ridică administrarea acestor teritorii. Din cinci în cinci ani avea loc la Roma recensământul populaĠ úi averii recens mântul populaĠiei cetăĠenilor. Poporul era adunat pe câmpul lui Marte din apropierea cet enilor. ierea cetăĠii, unde fiecare cetăĠean făcea o declaraĠie sub prestare de jurământ cu privire la ean fă mânt întinderea pământului care stăpâneúte, la numărul copiilor úi sclavilor pe care mântului care-l îi avea etc. CetăĠenii erau împărĠiĠi apoi în cinci clase, în raport de suprafaĠ de pământ enii împă suprafaĠa posedată: din prima clasă făceau parte toĠi cei ce aveau cel puĠin 20 de jugăre : clas Ġin jug de pământ, din clasa a doua cei ce stăpâneau minimum 15 jugăre, din a treia cei mânt, st ăre, ce aveau minimum 10 jugăre, din a patra cel puĠin 5 jugăre, iar din ultima jug re, clasă, proprietarii ce st , stăpâneau minimum 2 jugăre de pământ. Cei ce nu aveau mânt. pământ úi deci nu aveau calitatea de proprietari, erau socotiĠi „capite censi i soco capite censi”. Proprietarii funciari care f ceau parte din aceste cinci clase purtau denumirea făceau de „bogaĠi în pământ (locupletes) în opoziĠie cu cei lipsiĠi de avere funciar ământ” i funciară numiĠi proletari, deoarece singura lor avere o formau copiii (proles i co proles). În aceeaúi ierarhie úi sistem de organizare intrau fără deosebire úi plebeii úi i patricienii. PoziĠia ú rangul social al acestora se măsura acum dup un singur Ġia úi sura după criteriu (bogăĠia) – întrucât – ca úi în Atena după reforma lui Solon – averea constituia singurul element de evaluare socială. Această nouă organizare a social cetăĠii avea o deosebită importanĠă, atât din punct de vedere milit cât úi ii deosebit , militar, politic. Fiecare clasă socială era împărĠită în mai multe subdiviziuni numite clas centurii. Acestea erau de două feluri: unele alcătuite din bărbaĠi între 18 úi 46 dou Ġi ani, iar celelalte din cei ce trecuseră de această vârstă. Primele centurii formau trecuser . armata activă, iar celelalte, rezervele. , La luptă poporul mergea în ordinea claselor: prima era formată din cavalerii úi form ă ostaúii greu înarmaĠi, iar următoarele formau infanteria uúoară. La rândul ei, ii înarma ă. sărăcimea (proletarii) era folosită numai în spatele frontului, la repararea cimea folosit ului, drumurilor úi podurilor, la căratul proviziilor etc. Aúadar, la Roma, ca úi în alte i c adar, cetăĠi antice, îndatoririle militare erau rânduite în raport cu averea st i raport stăpânită de cetăĠeni; cu cât cineva avea mai mult pământ, cu atât era mai interes în eni; p mânt, interesat apărarea cetăĠii. Reforma lui Servius Tulius apare aúadar ca o adevărată revoluĠie politică cu a politic care s-a încheiat procesul de trecere spre formarea statului sclavagist roman. a statuluiDrept roman 11
  11. 11. Andy Puúcă Introducere în studiul dreptului roman AristocraĠia gentilică era acum înlocuită cu aristocraĠia funciară, alc ia gentilic ia alcătuită din patricieni úi plebei bogaĠi. Cu toate acestea, plebeii bogaĠi nu aveau înc toate i boga i încă drepturile pe care le posedau patricienii. Le lipseau unele drepturi politice, nu se puteau căsători cu patricieni, nu c tori cunoúteau secretele procedurii de judecată deĠinute de preoĠii patricieni, care teau judecat Ġii astfel puteau ocroti pe cei care socoteau apropiaĠi lor; într-un cuvânt erau înc care-i un încă cetăĠeni cu drepturi inferioare în cetate. eni La rândul ei plebea s săracă, apăsată de lipsuri úi greutăĠi, nu dorea decât s i, să-úi uúureze pe cât posibil viaĠa pe care o ducea. Unitară prin originea ei, plebea era via divizată în două pături ce urmăreau scopuri deosebite: cei boga – deplină ă pă reau bogaĠi egalitate politică cu patriciatul iar cei săraci – să scape de sărăcie úi nevoi. La ă s ă ăcie rândul lor, patricienii, mândri de trecutul lor, voiau să-úi păstreze cel pu o mâ streze puĠin parte din privilegiile de alt altădată. Aceste conflicte de interese ú contradicĠii . úi sociale, accentuate de nemul nemulĠumirile sclavilor, al căror număr va cre treptat, r creúte va străbate în secolele urm bate următoare întreaga istorie a Romei. Sarcina de lucru 2 Explică în trei fraze prin ce se caracterizau plebeii, patricienii úi sclavii. patricienii1.1.2. Republica După înlăturarea regalităĠii care, potrivit tradiĠiei, are loc în anul 505 î.e.n., turarea regalit iei, când legendarul rege Tarquinuis Superbus este izgonit în urma conspira izgonit conspiraĠiei lui Brutus úi Collatinus, romanii au pus bazele unei noi forme de organizare i statală: republica. : Cu toate luptele susĠinute úi dârze duse de către plebei, aceú sus tre aceútia nu obĠin satisfacerea integral a revendicărilor cerute úi de aceea, nemul integrală i nemulĠumiĠi, au hotărât în semn de protest úi ameninĠare să părăsească cetatea Romei, rât ă retrăgându-se pe muntele sacru în apropierea râului Arno. Pentru a se se apropierea reîntoarce în cetate au cerut úi au reuúit să obĠină mai multe concesii. Mai întâi debitorii înrobiĠi pentru datorii au fost eliberaĠi din închisori, dându Ġi elibera i dându-li-se un nou termen de plată; cei ce n-au avut cu ce plăti au fost iertaĠi în întregime de plată Ġi datorie (de debite). În al doilea rând, plebeii au obĠinut dreptul de a alege inut a-úi anual câte doi reprezentanĠi (tribuni) – anul 490 î.e.n. – care puteau interveni la reprezentan nevoie să ocrotească (auxilium) persoana cetăĠeanului plebeu amen ocroteasc eanului ameninĠat sau neîndreptăĠit. Având la îndemână un mijloc atât de eficace, plebeii au putut mai u îndemân uúor continua lupta împotriva patriciatului. ùi unele rezultate nu au întârziat s i să apară. Luptând pentru întocmirea de legi scrise, obĠin să fie redactat în anul . ob redactatăDrept roman 12
  12. 12. Andy Puúcă Introducere în studiul dreptului roman 450 î.e.n., „Legea celor 12 Table”, iar în anul 448 î.e.n. „Legea Canuleia”, care 50 îngăduia încheierea c duia căsătoriilor dintre patricieni úi plebei. Luptând în fine pentru egalitatea politică, obĠin în anul 367 î.e.n. prin Legea politic in Licinia Sextia, ca unul din cei doi consuli, care conduceau vreme de un an destinele Romei, să fie plebeu, iar anul 287 î.e.n., prin Legea Horten Hortensia ca hotărârile adunărilor plebeiene să aibă putere de lege, întocmai ca hot ărilor s hotărârile luate de cetăĠeni în celelalte adunări recunoscute de ConstituĠia roman eni adun ia romană. Republica romană cunoaúte între sec. al II-lea úi I î.e.n. o epoc de rapidă i epocă dezvoltare social- -economică. Roma îúi extinde cuceririle războinice în afara ăzboinice Italiei, devenind, dup războiul punic din sec. al III-lea î.e.n., adevă după lea adevărata stăpână a bazinului mediteranean. Asemenea cuceriri au fost posibile datorit unei mediteranean. datorită armate puternice pe care romanii au creat o special în acest scop. Drept urmare creat-o a războaielor de cucerire, la Roma se concentrează un număr tot mai mare de zboaielor concentreaz r sclavi pe a căror munc începe să se bazeze întreaga producĠie de m ror muncă Ġie mărfuri din societate. Proprietatea funciară începe, la rândul ei, se concentra în tot mai pu funciar puĠine mâini, iar Ġăranii, care nu mai puteau rezista cu micile lor ogoare concuren marilor ranii, ogoare concurenĠei latifundiari, care îúi lucrau pământul cu sclavi, cum úi datorită grâului ieftin îú i adus din provincii, emigrează la Roma, unde se transformă în proletari a căror emigreaz c poziĠie socială se apropia de fapt de cea a sclavilor. ă Reprezentând o reală primejdie pentru păturile dominante, acestea au f real turile făcut totul pentru a neutraliza forĠele revoluĠionare ale proletariatului urban, u for ionare oferindu-i distribuĠii gratuite de alimente pentru a nu muri de foame úi i distribuĠii sustrăgându-le atenĠia prin organizarea, tot gratuită, a jocurilor de circ. Pentru le aten , aristocraĠia romană, cheltuielile erau mari, dar îi asigura liniútea ú posibilităĠi ia romană útea úi sporite de exploatare a muncii servile. Această stare de lucruri a accentuat contradicĠia dintre aristocraĠ úi plebea contradic ia aristocraĠie urbană, iar scăderea numărului micilor proprietari funciari úi a poten ăderea num i potenĠialului lor economic a dus la slăbirea puterii militare a Romei. În adev omic sl birea adevăr, potrivit principiului întemeiat pe cens, cetcetăĠenii rămaúi fără pământ nu mai puteau fi mânt recrutaĠi úi în consecinĠă, efectivele oútirii úi capacitatea ei de luptă se micúorau i consecin i simĠitor. Toate acestea au prilejuit o serioasă îngrijorare în rândul p itor. păturilor conducătoare romane. De aceea, cercul aristocratic grupat în jurul lui Scipio toare Aemilianus, propune o largă reformă agrară, în scopul rena larg , renaúterii micii proprietăĠi Ġărăneú úi, implicit, a Ġărănimii cu ajutorul căreia s se refacă ăneúti ăreia să efectivele armatei. La Roma existau în mijlocul sec. al II-lea î.e.n. întinse sec lea teritorii publice, în marea lor majoritate ocupate de aristocraĠi. Cercul lui Scipio propune ca acest ogor public să fie supus unei redistribuiri s parĠiale în favoarea Ġăranilor cu pământ puĠin sau lipsiĠi de orice proprietate iale i funciară. Majoritatea aristocraĠiei s-a opus acestei reforme. Lupta pentru . aristocra a înfăptuirea reformei este însă continuată cu mult curaj de către Tiberius ptuirea îns că Grachus, membru al cercului Scipio úi rudă cu el. În calitate de tribun al poporului el pregăteúte în anul 133 î.e.n. un proiect de lege prin care se hotăra pregă te că un cap de familie putea stăpâni cel mult 500 de jugăre de pământ, din ogorul st ământ, public; pentru fiecare fiu adult se mai adăuga 250 jugăre, dar o familie nu putea ad re, stăpâni în total mai mult de 1000 jugăre; pământul ce depăúea aceast suprafaĠă pâni jug ea aceastăDrept roman 13
  13. 13. Andy Puúcă Introducere în studiul dreptului roman se confisca de la marii proprietari úi urma să fie distribuit, în loturi de câte 30 jugăre cetăĠenilor să enilor săraci. Cu toată împotrivirea îndârjită a aristocraĠiei, proiectul de lege este votat, dar îndârji iei, Tiberius a fost asasinat de patricieni. IntenĠiile acestuia nu au putut fi traduse în Inten iile întregime în viaĠă, de mulĠi proletari au fost împroprietăriĠi cu aceast ocazie. Ġă, deúi i această Opera lui Tiberius Grachus este continuată de fratele său Caius, dar úi acesta est u cade în lupta cu aristocraĠia. Rezultatele obĠinute prin împroprietă aristocra inute împroprietăririle făcute cu această ocazie, nu au fost însă durabile, deoarece noii împropriet îns împroprietăriĠi s-au ruinat în concurenĠa cu marile latifundii lucrate de sclavi úi cu grânele ieftine concurenĠ i importate din provinciile romane. Evenimentele au dovedit că menĠinerea unei mici proprietăĠi funciare stabile – c i una din bazele orânduirii republicane – devenise imposibilă în condi condiĠiile sclavagismului evoluat, ale relaĠiilor comerciale, monetare úi ale c rel i cămătăriei în continuă expansiune. Mai multe legi agrare ulterioare din care cea mai c importantă datează din anul 111 î.e.n., au anulat practic toate rezul rezultatele obĠinute prin reformele fra inute fraĠilor Gracchi. Datorită acestui fapt, concentrarea proprietăĠilor funciare se accentuează – úi de aceea, pe drept, în anul 104 î.e.n. ilor accentueaz i tribunul poporului, Marcius Filippus declara că la Roma toată proprietatea c funciară aparĠine unui număr de cel mult 2000 de familii. În ultimul secol al Ġine num r Republicii, odată cu concentrarea proprietăĠii funciare, exploatarea sclavilor se ă propriet ii accentuează, fapt care prilejuieúte răbufniri tot mai puternice din partea , prilejuie bufniri acestora. Dintre toate r răscoalele cea mai puternică a fost aceea condusă de condus Spartacus, eveniment care a pricinuit lumii romane o teamă – nu mai mică car decât cea adusă de expediĠia lui Hanibal. ă expedi După răscoala lui Spartacus, lupta dintre sclavi úi stăpânii de sclavi se ascute úi scoala pânii mai mult, străbătând ca un fir roúu întreaga istorie posterioară romană. În ă ătând ro u acelaúi timp, se înteĠesc contradicĠiile úi în cadrul clasei stăpânitoare. i înte pânitoare. Lupta politică se duce între trei grupări politice: optimates (aristocraĠia ă grup senatorială a proprietarilor de sclavi); cavalerii (reprezentanĠi ai capitalului (reprezenta Ġi comercial úi cămă ămătăresc) úi aúa-ziúii populares (reprezentanĠi ai intereselor Ġi micilor proprietari de pământ, meseriaúi etc.). Deúi între aceste partide existau p i deosebiri serioase în privinĠa politicii externe úi interne, totuúi ele aveau un privin úi interes comun care le unea – menĠinerea sclaviei ca formă de exploatare úi ă găsirea celor mai potrivite forme de conducere politică, în realizarea acestui sirea politi , scop. De aceea, ele urmăreau în egală măsură întărirea poziĠiei lor economice, urm iei precum úi consolidarea puterii centrale care, pentru a putea înăbu răscoalele i pute ăbuúi sclavilor úi ale sărăcimii din Italia, trebuia să îmbrace o formă autoritară. i să Instaurarea dictaturii apărea aúadar pentru toate cele trei grupări politice ca o ap ări necesitate firească; cu toate acestea, când se ridică problema cine era cel mai firească îndrituit să o exercite, fiecare grupare se socotea îndreptăĠită să o exercite prin îndrept ă conducătorii ei. De aici, luptele civile pentru dobândirea puterii – adesea sângeroase úi necruĠătoare – ce nu s-au terminat decât prin instaurarea monarhiei, pe care s au ca până la urmă grupările politice din Roma, au trebuit să o accepte ca fiind grup singura soluĠie de salvare a statului sclavagist roman. ieDrept roman 14
  14. 14. Andy Puúcă Introducere în studiul dreptului roman Sarcina de lucru 3 Identifică 5 elemente care au dus la lupta dintre patricieni úi plebei. ă Astfel de la Republică, Roma trece la dictatură úi apoi la monarhie, aceasta din Republic i urmă constituind forma cea mai corespunzătoare a dictaturii sclavagiste într-o corespunz într epocă în care contradicĠiile interne úi primejdiile din afară amenin contradic ameninĠau statul roman cu prăbuúirea. úirea. La trecerea Romei spre dictatură úi apoi spre monarhie au contribuit înc doi dictatur i încă factori: A) vechile forme ale organizaĠiei de stat corespunzătoare statului cetate, organiza toare încetează să mai fie satisfăcătoare pentru nevoile noului stat, ale cărui hotare satisf toare c cuprindeau în sec. I î.e.n. nu numai Roma úi Italia, dar úi numeroase provincii; i B) armata Romei se transforma într-o armată profesională, de mercenari, într ă, devenind un instrument docil în mâinile marilor comandanĠi, care nu se sfiesc com i, să o folosească pentru a pune temelia unui regim dictatorial în interesul clasei ă in stăpânilor de sclavi úi al grupării politice din care făceau parte. pânilor Astfel, înlocuirea Republicii cu monarhia nu s-a făcut deodată, ci treptat, pe a s cut calea dictaturilor militare, care a înrădăcinat cu încetul ideile conducerii unice înr cinat ca singură formă de menĠinere a regimului sclavagist roman, m ă men inere măcinat de puternice contradicĠii interne. Oligarhia senatorială în frunte cu Pompeius ales contradicĠ de senat consul unic, se afla acum faĠă în faĠă cu partidul popular, al c fa cărui conducător devenise Caesar cuceritorul Galiei. În realitate, cei doi oameni tor realitate, politici nu aveau vederi deosebite cu privire la viitoarea structură a societăĠii; vi ructură ambii socoteau că puterea centrală trebuie întărită, în vederea salvgardării , salvgard clasei posedante, mereu ameninĠată de miúcările sclavilor úi ale s amenin i sărăcimii din Italia. De altfel, toate păturile stăpânitoare erau de acord ca la conducerea statului, pă pânitoare trebuia să se statornicească dictatura. Deúi între Pompeius úi Caesar nu existau statorniceasc i divergenĠe cu privire la noua formă de organizare statală, totuúi fiecare din ei, e form úi vedea o altă cale de instaurare a ei. Pompeius dorea ca senatul din proprie iniĠiativă, să-i ofere conducerea autoritară a statului sau cum o numeau i autoritar contemporanii – principatul, în timp ce Caesar, puĠin respectuos fa de legile pu in faĠă Romei, pe care le socotea învechite, era mai încrezător în căile de fapt decât în încrez ile cele legale. Încă din anul 51 î.e.n., când i se refuzaseră de către senat unele ă 5 ătre garanĠii legale pe care le ceruse, afirmase punând mâna pe garda sabiei „iată ii pe „ cine mă va ocroti”.”. Nodul gordian al evenimentelor trebuia aúadar să fie dezlegat fie pe cale a constituĠională, fie printr-o lovitură de sabie. Ca militar încercat úi ca om ă, printrDrept roman 15
  15. 15. Andy Puúcă Introducere în studiul dreptului roman politic bine orientat în politica contemporană, Caesar a ales cea de a doua cale. contemporan , DivergenĠa dintre el úi Pompeius se reducea acum la chestiune de for a i forĠă. Biruind prin forĠa armelor, Caesar deveni stăpânul Romei úi al lumii. Puterile Ġa st i pe care le avea acum erau absolute, iar momentul istoric îi aparĠinea. Ca istoric apar dictator pe viaĠă deĠinea puterea militară iar ca tribun, tot pe via avea Ġă de viaĠă controlul puterii legiuitoare. Senatul se afla, de asemenea, în subordinele sale: el îi desemna compoziĠia úi îi prezida dezbaterile. În fine, ca mare pontif l compozi i controla organizaĠiile religioase romane, atât de importante în viaĠa statului. iile via Asasinarea lui Caesar în anul 44 î.e.n. nu a însemnat restaurarea republicii, a însemnat aúa cum credeau în mod greúit conspiratorii úi partizanii lui. Impusă de legităĠile i istoriei, dictatura devenise singura formă politică de organizare a statului form roman, ce păúise pe calea descompunerii. La răspântia istoriei, Caesar útiuse să ise r spântia inaugureze o epocă nouă care va transforma republica Romei în republica sforma caesarilor.1.1.3. Imperiul Politica lui Caesar este continuată de Octavian Augustus, nepotul său de soră. continuat s ÎnĠelegând úi satisfăcând interesele aristocraĠiei, Augustus a avut o str i satisf iei, strălucită ascensiune politică. Imperiul este acum instaurat sub numele de principat, care politică în teorie însemna împărĠirea puterii de stat între senat úi împărat, dar care în împ ărat, practică asigura acestuia din urmă o întâietate indiscutabilă. urm Potrivit acestei formule, împ împăratul era doar primul dintre cetăĠeni ( ăĠeni (princeps), de unde úi numele de principatus dat noii forme de guvernământ, iar puterea i mânt, politică supremă se împărĠea egal între împărat úi senat. Formula – simplă ă împ i etichetă constituĠional – pentru o realitate cu totul diferită, a dă Ġională , dăinuit până la Diocletian – 284- -305 e.n., care în mod făĠiú, fără nici un ocol, a instaurat monarhia absolutist Dar treptat, semnele anarhiei úi ale decăderii încep s absolutistă. i să apară, vreme îndelungată – câteva decenii – oútile romane se vor bate între ele , îndelungat tile pentru a impune ca împ împăraĠi pe comandanĠii lor, situaĠia social- -economică se agravează tot mai mult. Odată cu domnia împăratului Aurelian (270-275), ordinea a fost stabilit în împ 275), stabilită provincii, iar puterea imperială căpăta un caracter monarhic tot mai f imperial ta făĠiú. El s-a intitulat „stăpân úi zeu” (dominus et deus) úi încearcă să introducă un cult unic pân în întregul stat, proclamând ca zeu suprem soarele (dominus imperii romani úi dominus romani) pe împărat drept împuternicitul său pe pământ. rat s Dacă până la împăratul Diocletian (284-305) structura dictatorial a statului împă 305) dictatorială roman mai era camuflată prin termeni republicani, odată cu reformele acestuia, camuflat dictatura militară ia forme declarate. Acum începe epoca dominatului. Zeificat ă asemenea monarhilor orientali, împ ratul devine în mod constant dominus et împăratul deus (stăpân úi zeu), iar senatul pierzându i orice rost de independen se pierzându-úi independenĠă, transforma într-un sfat imperial (consistorium sacrum) alcătuit din oameni un ( ătuit devotaĠi monarhului. Concentrând întreaga putere în mâinile lor, împ i mâinil împăraĠii devin de acum înainte autocraĠi. autocraDrept roman 16
  16. 16. Andy Puúcă Introducere în studiul dreptului roman Conservator, asemenea întregii sale suprastructuri, statul roman men ator, menĠine vechile relaĠii sclavagiste, care limitau úi frânau dezvoltarea noilor elemente ale ii i modului de producĠie feudal, în germene. producĠ De aceea, proprietatea sclavagistă continua să rămână dominant cu toate sclavagist dominantă încercările de a se generaliza formele juridice pe care le reclamau, în interesele rile noului mod de produc ie pe cale de formare, raporturile sociale úi economice producĠie ú dintre stăpâni úi sclavi. Datorită acestei contradicĠii mereu mai accentuate úi Datorit ii care pe plan social se manifesta în puternice răscoale úi răbufniri ale sclavilor úi r bufniri populaĠiilor sărace, dezagregarea Imperiului Roman se accentueaz cu toate race, ărace, accentuează, măsurile birocratice úi administrative luate de împăraĠii romani dup surile Ġii după Constantin. La aceast prăbuúire au contribuit pe plan extern atacurile mereu această tot mai primejdioase ale popoarelor migratoare.Cele două imperii romane ÎmpărĠirea definitiv a statului roman în două – Imperiul de Răsă úi cel de irea definitivă ăsărit Apus – la moartea împăratului Theodosius în anul 395, nu a putut solu împ soluĠiona aúa-numita problemă a reanimării cetăĠii eterne. numita problem În anul 476 Roma va sucomba sub loviturile triburilor de heruli condu de triburilor conduúi Odoacru, în schimb partea de răsărit a imperiului îúi va continua existen sub r i existenĠa numele de Imperiul Bizantin, încă o mie de ani până la 1453, găsindu-úi sub înc gă Iustinian forme noi de organizare pe care noile forĠe de producĠie le reclamau for e cu stăruinĠă.1.1.4. Organizarea social-politică a Romei politicăGinĠile În epoca cea mai veche, locuitorii Romei trăiau organizaĠi în ginĠ ToĠi cei ce tr i ginĠi. se trăgeau dintr-un strămoú comun, din a cărui existenĠă ră un str Ġă rămăsese doar amintirea, formau o gintă. De aceea, membrii ginĠii purtau nume comune, pe gint ii cel al strămoúului întemeietor, pe lângă numele individual al fiecăruia dintre ei, ului întemeieto fiecă alcătuită din mai multe familii ce se simĠeau legate prin această descendenĠă sim eau comună, ginta poseda un teritoriu ce alcătuia proprietatea comună a membrilor , alc tuia obútii. Cu timpul, pământurile comune s-au împuĠinat tot mai mult în mă mânturile s inat măsura în care ele au fost însuúite de capii unor familii mai puternice úi mai numeroase. i Membrii ginĠilor se întruneau adesea în sfat pentru a lua hotărâri comune, ilor Ġilor hotă hot practicau acelaúi cult úi celebrau aceleaúi sărbători religioase, iar între ei úi tori existau o puternică solidaritate úi un trainic spirit de ajutor reciproc; în fine, i membrii ginĠii nu se puteau căsători între ei, practicau cu alte cuvinte, Ġii c tori exogamia. În fruntea ginĠii se afla o căpetenie, un úef, numit capul (magister sau tatăl Ġii c magister) (pater) ginĠii. Tata ( ii. (pater) în sensul lui iniĠial, nu era legat de ideea de putere, ial, tatăl ginĠii (pater gentis) era conducătorul, capul comunităĠii gentilice, ales de pater gentis ii membrii ginĠii pentru a îndeplini această demnitate; tot în puterea acestora ii aceast rezida úi puterea de a-l destitui. i a Cu timpul, în interiorul ginĠilor apar fenomene de diferenĠiere social rezultate gin iere socială, din îmbogăĠirea unor familii, în dauna altora. Însuúindu-úi părĠi însemnate din irea Însu ă ĠiDrept roman 17
  17. 17. Andy Puúcă Introducere în studiul dreptului roman pământurile comune, membrii familiilor înstărite îúi iau denumirea de mânturile înst patricieni (patricii patricii).ClienĠii Odată cu apariĠia aristocraĠiei gentilice, printr-un proces firesc de dezagregare Ġia aristocra un socială, o parte dintre familii decade, transformându-se în persoane , transformându se dependente, numite clien (clientes). clienĠi Treptat numărul ac rul acestora creúte, clientela fiind alimentată úi din alte surse (războaie, dezrobiri de sclavi, statornicirea în Roma a celor fugiĠ din diverse zboaie, fugiĠi motive, din alte cetăĠi etc.). Asupra originii clientelei existau opinii diverse: cet i anticii considerau că sunt plebei, iar literatura modernă – urmaúi ai aborigenilor úi din Latium supuúi de cuceritori, emigranĠi veniĠi la Roma din regiunile vecine, úi emigran i străini stabiliĠi în capital în temeiul unor convenĠii, sclavi eliberaĠ fără forme. i capitală, ii, eliberaĠi ClienĠii erau îndatora mai întâi să lucreze pământurile comunităĠii; între client ii îndatoraĠi mânturile úi membrii ginĠii exista un raport de supunere, ce se manifesta în diferite ii Ġii îndatoriri pe care primul le avea fa de gintă úi mai ales faĠă de úeful ginĠii, faĠă Ġă care-i era stăpân úi ocrotitor totodat (patronus). pân totodatăPlebea Alături de patricieni úi clienĠi, locuia la Roma o populaĠie numită plebe, termen turi ie a cărui etimologie arată că era vorba de mulĠime, gloată. Aceast populaĠie rui arat Această născută mai ales din cuceririle Romei úi adusă în apropierea cetăĠii pentru a fi cetăĠ mai bine supravegheat era supusă la diferite îndatoriri faĠă de cetate, de supravegheată, Ġă poporul roman. Cu timpul, plebea a crescut numeric, dar s-a diferenĠiat ca structură; o parte din s iat structură plebe se îmbogăĠeú în special cu speculaĠii comerciale, devenind o adev ăĠeúte, ii adevărată aristocraĠie. După reforma lui Servius Tullius, pe măsura creúterii aristocra ie. m úterii aristocraĠiei plebeiene, treptat, vârfurile patriciene úi plebeiene se contopir úi se i contopiră transformară într- castă privilegiată unică, denumită nobilitas. În secolul al -o . III-lea î.e.n., acest proces poate fi privit ca încheiat; odată cu dispari noĠiunii lea p dispariĠia de aristocraĠie patrician (gentilică) dispare úi aceea de plebe în sensul ei ie patriciană i iniĠial, de acum termenul de plebe (plebs) va desemna păturile sărace ale ial, ( ăturile s populaĠiei, fie rustice, fie urbane. Clasa st ânitoare nu se identifica numai cu iei, stăpânitoare aristocraĠia patricio-plebeiană, ea cuprindea úi păturile mici úi mijlocii alc ia patricio i alcătuite din Ġărani înstăriĠi, din proprietari de ateliere meúteúugăreúti, din negustori etc. ăriĠi, me ti, Sarcina de lucru 4 Descrie în trei fraze minimale Imperiul, una dintre cele mari epoci din Istoria Romei.Drept roman 18
  18. 18. Andy Puúcă Introducere în studiul dreptului roman În aceeaúi perioadă adică în sec. al IV III-lea î.e.n., sclavia se dezvolt pe scară i perioadă, lea dezvoltă tot mai largă, în special în economia rurală. Impozitul introdus asupra eliber , rural . eliberării sclavilor în anul 357 î.e.n. este o dovadă nivelului destul de ridicat la care dovad ajunsese în acea epocă sclavia. epoc Spre finele Republicii, structura social-politică se complică úi mai mult, mai social ales după războaiele punice, prin apariĠia unor noi stări sociale. zboaiele apari Clasa nobilimii ( limii (nobiles) îúi întăreúte poziĠiile economice, în special în iile agricultură, ca urmare a concentrării stăpânirii pământurilor ú formării în , concentr mânturilor úi ultimul secol al republicii – a latifundiilor. Ca o consecinĠă a cre creúterii rolului comerĠului úi a capitalului financiar úi cămătăresc apare o nouă aristocraĠie; i fin resc aristocraĠia comercial cămătărească. ia c Membrii acesteia se numesc cavaleri (equites), deoarece strămoúii lor serviser ( úii serviseră în trupele de călăra ai Romei, fapt ce presupunea existenĠa unei averi destul ălăraúi a de numeroase, care să fi permis întreĠinerea calului úi a cheltuielilor de e, s i campanie. Pătura mijlocie ( tura (populares) alcătuită din mici proprietari funciari, mici meseriaúi úi negustori, continuă să crească aliindu-se uneori în vederea i continu se realizării scopurilor ei politice, cu plebea. Ca úi mai înainte, plebea, de avea rii i deúi toate drepturile cetăĠ cetăĠeneúti, trăia în condiĠii mizere, neavând cu ce s ii să-úi câútige existenĠa deoarece nobilii úi cavalerii foloseau la toate muncile numai sclavi. a iEpoca Principatului În epoca Principatului, structura socială anterioară, în linii mari, se men , menĠine. AristocraĠia funciară îúi păstrează primatul social politic. Pentru ca cineva s ia funciar să facă parte din nobilime trebuia să aibă un cens de cel puĠin un milion de s Ġin sesterĠi, precum úi strămoúi care să fi exercitat diferite magistraturi în stat i, str rcitat stat. Pătura imediat următoare era aceea a cavalerilor (equites). Ei continuau s fie tura urm ). să reprezentanĠi ai capitalului comercial úi cămătăresc, dar treptat se transforma i resc, într-o tagmă funcĠionărească. Exercitarea multor dregătorii atrăgea dup sine funcĠ i după calitatea de cavaler. El trebuia să aibă o avere de cel puĠin 400.000 de sester s in sesterĠi. La rândul ei, plebea suferă unele transformări. În cea mai mare parte, plebea sufer ri. urbană, fără nici o activitate productivă, trăia din venituri aleatorii úi din productiv ia distribuĠiile de alimente făcute de către stat úi particulari. O pătur subĠire de iile f ătură plebei, mai ales dezrobi i, aveau îndeletniciri lucrative, exercitând feluri dezrobiĠi, felurite meserii sau acte de comerĠ. Plebea rurală continua să trăiască în aceleaúi comer ăiască condiĠii inumane; concurată de sclavi úi coloni, plebea continua exodul spre ne; concurat i centrele urbane, îngroúând rândurile proletariatului antic. Sclavii r îngro ând rămân baza întregii productivităĠi de mărfuri, dar nemulĠumirile úi răzvr productivit i răzvrătirile lor războinice devin tot mai puternice úi mai numeroase. zboinice În afara sclavilor, în agricultură începe să se extindă tot mai mult munca agricultur colonilor, adică a arendaúilor liberi. Aceútia erau de două feluri: arenda pe ă arenda arendaúi bază de contract, în rândul cărora intrau marii arendaúi ce exploatau munca c i sclavilor úi micii arendaúi, aúezaĠi din tată în fiu pe pământurile latifundiarilor. arenda mânturile Îndatoririle acestora erau stabilite de obiceiul pământului. Neputând s p mântului. să-úi achite arenda – care în sec. I e.n. se plătea în bani în majoritatea cazurilor – pl teaDrept roman 19

×