Drept roman unitatea i

UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALAğI
DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂğĂMÂNT LA
DISTANğĂ SI FRECVENTA REDUSA
FACULTATEA DE DREPT

DREPT ROMAN
Anul I, semestrul I

ANDY PUùCĂ

GABRIELA MIRONOV

MIRELA COSTACHE

CUPRINS

1. Introducere în studiul dreptului roman
ImportanĠa dreptului roman
8
Diviziunile dreptului roman
25
Izvoarele dreptului roman
28
Obiectivele specifice unităĠii de învăĠare
Rezumat
35
Teste de autoevaluare
35
Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare
36
Bibliografie minimală
36

2. Procedura civilă
Procedura acĠiunilor legii
38
Procedura formulară
45
Procedura extraordinară
54
Rezumat
58
Teste de autoevaluare
58
Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare
59
Lucrarea de verificare
59
Bibliografie minimală
59

Drept roman 3

3. Persoane úi capacităĠi. Familia
NoĠiuni generale 61
Puterea părintească 77
Căsătoria 84
Concubinatul, adrogaĠiunea, adopĠiunea, legitimarea 93
Rezumat 98
Teste de autoevaluare 98
Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 99
Bibliografie minimală 99

4. Tutela úi curatela
ApariĠia úi dezvoltarea tutelei 101
Curatela 107
Rezumat 108
Lucrarea de verificare 109

Bibliografie (de elaborare a cursului)

Drept roman 4

INTRODUCERE
Modulul intitulat Drept roman se studiază în anul I, semestrul I, úi vizează
dobândirea de competenĠe în domeniul dreptului roman.

CompetenĠele pe care le vei dobândi sunt următoarele:

• cunoaúterea principiilor de drept roman;
• identificarea procedurii civile romane;
• descrierea elementelor constitutive ale persoanei úi ale capacităĠii
juridice;
• explicarea rolului tutelei úi al curatelei.

ConĠinutul este structurat în următoarele unităĠi de învăĠare:
- Introducere în studiul dreptului roman;
- Procedura civilă;
- Persoane úi capacităĠi. Familia;
- Tutela úi curatela.
In prima unitate de învăĠare, intitulată Introducere în studiul dreptului roman,
vei regăsi operaĠionalizarea următoarelor competenĠe obiective specifice, care-
úi vor conferi capacitatea:
- să identifici izvoarele dreptului roman;
- să descrii formele de organizare statală a Romei;
- să identifici principiile dreptului roman,
aceasta după ce vei studia conĠinutul cursului úi vei parcurge bibliografia
recomandată. Pentru aprofundare úi autoevaluare îĠi propun exerciĠii úi teste
adecvate.
După ce ai parcurs informaĠia esenĠială, în a doua unitate de învăĠare,
Procedura civilă, vei achiziĠiona, odată cu cunoútinĠele oferite, noi competenĠe:
• să descrii procedura civilă romană;
• să-Ġi asumi concepĠiile privind procedura legis a acጔiunilor;
• să motivezi procedura extraordinară;
• să argumentezi noĠiunile de imperium úi jurisdictio,
care îĠi vor permite să rezolvi testele propuse úi lucrarea de verificare
corespunzătoare primelor două unităĠi de învăĠare. Ca sa îĠi evaluez gradul de
însuúire a cunoútinĠelor, vei rezolva o lucrare de verificare care, după corectare,
o vei primi cu observaĠiile adecvate úi cu strategia corectă de învăĠare pentru
modulele următoare.

Drept roman 5

După ce ai parcurs informaĠia esenĠială, în a treia unitate de învăĠare, Persoane
informa ăĠare,
úi capacităĠi. Familia, vei achiziĠiona, odată cu cunoútinĠele oferite, noi
i. Ġele
competenĠe care-ú vor permite să operaĠionalizezi obiectivele de mai jos:
úi ionalizezi
• să descrii condiĠiile puterii părinteúti;
condi
• să identifici elementele definitorii ale capacităĠii juridice;
capacit
• să enumeri condiĠiile de validitate ale căsătoriei romane;
condi
• să descrii noĠiunile de concubinaj, adrogaĠiune, adopĠie.
no
După ce ai parcurs informaĠia esenĠială, în a patra unitate de învăĠ
informa , învăĠare, intitulată
Tutela úi Curatela, vei achiziĠiona, odată cu cunoútinĠele oferite, noi
i Ġele
competenĠe:
• să descrii noĠiunea de tutelă úi curatelă;
no
• să argumentezi modul de constituire úi de administrare a tutelei
c i tutelei;
• să dezvolĠi într-un eseu răspunderea tutorelui;
într
• să rezumi într-un text de o pagină rolul tutelei úi a curatelei.
într i
Lucrarea de verificare, pe care o vei rezolva în termenul stabilit, î vor oferi
termenul îĠi
informaĠii despre stadiul pregătirii tale individuale. Rezultatul verific
ii tirii verificării ‫܈‬i
strategia de învăĠare pentru examen î i vor fi comunicate de către mentorul
are îĠi că
repartizat.
Pentru o învăĠare eficientă ai nevoie de următorii paúi obligatorii:
ăĠare eficient
• Citeúti modulul cu maximă atenĠie;
ti maxim
• EvidenĠiezi informaĠiile esenĠiale cu culoare, le notezi pe hârtie, sau le
Ġiezi informa iale
adnotezi în spaĠiul alb, rezervat special în stânga paginii;
spa
• Răspunzi la întrebări úi rezolvi exerciĠiile propuse;
spunzi întreb
• Mimezi evaluarea final autopropunându-Ġi o temă úi rezolvând fără
finală, i rezolvând-o
să apelezi la suportul scris;
• Compari rezultatul cu suportul de curs úi explică-Ġi de ce ai eliminat
i
anumite secvenĠe;
secven
• În caz de rezultat îndoielnic, reia întreg demersul de învăĠare.
ăĠare.

Pe măsură ce vei parcurge modulul îĠi vor fi administrate dou lucrări de
îi două
verificare pe care le vei regăsi la sfârúitul unităĠilor de învăĠare 2 úi 4. Vei
reg ăĠare
răspunde în scris la aceste cerinĠe, folosindu-te de suportul de curs úi de
spunde cerin te
următoarele resurse suplimentare (autori, titluri, pagini). Vei fi evaluat dup
toarele pagini). după
gradul în care ai reuúit să operaĠionalizezi competenĠele. Se va Ġine cont de
are reu ele.
acurateĠea rezolvării, de modul de prezentare úi de promptitudinea răspunsului.
ea r
N.B. InformaĠia de specialitate oferită de curs este minimală. Se impune în
ia oferit ă.
consecinĠă, parcurgerea obligatorie a bibliografiei recomandate si rezolvarea
, recomanda
sarcinilor de lucru, a testelor úi lucrărilor de verificare. Doar în acest fel vei
rilor
putea fi evaluat cu o notă corespunzătoare efortului de învăĠare.
not

Drept roman 6

1. INTRODUCERE ÎN STUDIUL DREPTULUI ROMAN
1.1. ImportanĠa dreptului roman 8

1.2. Diviziunile dreptului roman 25

1.3. Izvoarele dreptului roman 28


Rezumat 35




Obiective specifice:
La sfârúitul capitolului, vei avea capacitatea:

• să identifici izvoarele dreptului roman;
• să descrii formele de organizare statală a Romei;
• să identifici principiile dreptului roman.

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 8 ore

Drept roman 7

Andy Puúcă Introducere în studiul dreptului roman

1.1. ImportanĠa dreptului roman
a
Spre deosebire de alte sisteme de drept ale AntichităĠii, dreptul roman se
Antichi ii,
remarcă prin formularea útiinĠifică a normelor úi regulilor juridice, exercitând o
i
puternică influenĠă asupra societăĠii romane, cât úi asupra celorlalte societ
i societăĠi
care au urmat societatea feudală úi societatea burgheză.
feudal
Reglementările dreptului roman se caracterizează prin trăsături specifice
rile caracterizeaz ăsături
oricărui tip de stat, dovedind o vitalitate impresionantă úi o eficien practică
rui i eficienĠă
care a eclipsat sistemele de drept contemporane, prin construcĠ
prin construcĠiile juridice
adaptate fiecărei perioade istorice. Dreptul roman a reuúit să fundamenteze
ărei reu ă
proprietatea privată úi producĠia de mărfuri sclavagistă, dar normele sale au
,
supravieĠuit úi după prăbuúirea Romei, fiind aplicate cu modificările de rigoare
i irea
de-a lungul secolelor care au urmat, constituind un permanent izvor de
a permanent
inspiraĠie pentru codurile civile burgheze. Astfel, reglementarea propriet
ie reglementarea proprietăĠii, a
materiei obligaĠiilor úi moútenirilor din aceste coduri, are la bază construcĠiile
Ġiilor tenirilor
juridice romane.
O importanĠă deosebită o are dreptul roman din punctul de vedere al útiinĠei
Ġă deosebit
juridice. Multe din principalele concepte úi categorii juridice actuale, se
i
prezintă sub aspectul lor formal, asemenea celor romane. ùi astăzi oper cu
i operăm
noĠiuni úi categorii romane: obligaĠie, contract, termen, condi
i obliga ie, condiĠie,
reprezentare, bunuri, revendicare, moútenire legală, testamentară, ac
mo , acĠiuni etc.

În cursul evoluĠiei lor istorice, forma acestor concepte s-a menĠinut identică,
Ġiei istor a menĠ
evident schimbându-úi conĠinutul în raport cu dezvoltarea social
schimbându inutul social-economică a
diferitelor societăĠi úi cu interesele noilor clase sociale. De pildă, conceptul de
ă,
contract s-a păstrat intact, sub aspectul formei până în epoca noastră úi continuă
ăstrat fo
să fie folosit pe scară largă. Teoretic, el implică ideea de egalitate juridic între
scar juridică
părĠile contractante, dar în practică conceptul nu a corespuns în întregime
ile practic
realităĠii.
La Roma egalitatea contractuală a caracterizat numai raporturile juridice
contractual
încheiate între cetăĠenii liberi posesori ai mijloacelor de producĠie. Sclavii fiind
cetăĠ Ġie.
socotiĠi drept lucruri, erau prin definiĠie în afara oricărei ocrotiri, iar marea
i defini rei
masă a celor lipsiĠi nu avea niciun mijloc practic pentru a putea obĠ o poziĠie
practic obĠine
juridică egală cu a contractantului proprietar.
Societatea feudală consacra pe un alt plan social-economic acela principiu;
economic acelaúi
egalitatea contractuală se aplica în cazul raporturilor ce se încheiau înt
contractual între
membrii nobilimii funciare, dar era străină oricăror obligaĠii pe care obiceiul
f ii
pământului le impunea úerbilor legaĠi de glie. La rândul ei, societatea burghez
mântului i burgheză
acordând acestui principiu un nou conĠinut, îl consacra pe un plan general:
con inut,
legea consfinĠeúte egalitatea juridică a tuturor celor ce devin parte la contract.
Ġ úte juridic
Se cuvine să subliniem importan didactică a dreptului roman în formarea
importanĠa
viitorului jurist. Într-adevăr, operele jurisconsulĠilor romani se caracterizeaz
Într ilor caracterizează
printr-o logică remarcabilă úi printr-o mare putere de analiză. Cercetarea úi
ă remarcabil ă.
studiul perseverent al acestor opere ajută pe cei ce îmbrăĠiú
ajut ăĠiúează cariera
dreptului să-úi formeze deprinderi care să le înlesnească o analiză profundă a
i s
fenomenului juridic, o folosire corectă a judecăĠilor logice, o interpretare
corect ilor
veridică a normelor de drept úi o soluĠionare echitabilă a speĠelor

Drept roman 8


1.1.1. Regalitatea
Cu opt secole înaintea erei noastre, în partea de mijloc a peninsulei numit
mijloc numită
Latium, pe care astăzi o numim Italia, trăiau mai multe comunit gentilice
ast iau comunităĠi
patriarhale, care alcătuiau o puternică unitate militară úi economic În fruntea
alc i economică.
acestor comunităĠi care formau aúa-zisa „federaĠie latină”, a ajuns dup lupte
ăĠi a ”, după
înverúunate, cetatea Roma, aúezată pe colinele ce străjuiau malul stâng al
unate, a juiau
fluviului Tibru.
Locuitorii Romei se ocupau în principal cu agricultura úi cu creú
i creúterea vitelor.
Treptat, s-au dezvoltat meseriile, iar comerĠul cu cetăĠile vecine a devenit tot
au comer ile
mai activ. La început, cultivarea p pământului se făcea în comun de către toĠi
cea c
locuitorii care, fiind uniĠi prin legături de rudenie (căci se simĠeau urma ai
uni Ġeau urmaúi
aceluiaúi strămoú comun) úi conduúi de o singură căpetenie, formau o strâns
ú petenie, strânsă
comunitate numită gintă (gens).
Cu timpul cultivarea în comun a pământului face loc cultivării individuale a
p ării
ogoarelor în măsura în care apare úi se dezvoltă proprietatea privată.
ăsura car privat
Dezvoltarea uneltelor de producĠie úi apoi a relaĠiilor de schimb au dus la
produc iilor
descompunerea gin úi la consolidarea familiilor mari, care încep s se ocupe
ginĠii i să
în mod independent de procurarea mijloacelor de existenĠă. Aceste familii
exi Ġă.
acaparează pământul comun, mai întâi sub forma unei posesiuni te
mântul
ământul temporare
care, treptat se va transforma într-o proprietate privată a capului de familie.
într
Consolidarea economică a unor familii úi decăderea altora va duce la
economic derea
concentrarea propriet
prietăĠii funciare, ca proprietate privată, în folosul familiilor
,
mai puternice.
O altă îndeletnicire a romanilor era păstoritul. Păúunile au aparĠinut la început
p unile
comunităĠii, dar treptat încep să fie date în folosinĠă úi capilor de familie
ii, s i
înstăriĠi care plăteau în schimb regelui, o dare de păúunat numit scriptură,
ăteau p unat numită
adică o taxă rânduit după numărul capetelor de vite înscrise la păú
rânduită rul păúunat.

Sarcina de lucru 1
Rezumă în 5-7 rânduri aspectele specifice RegalităĠii.
7 Regalit

Odată cu dezvoltarea vieĠii de cetate apar felurite meúteúuguri úi îndeletniciri
vie uguri
noi. Au fost organizate primele asociaĠii de meseriaúi: a cântăreĠilor din flaut, a
asocia ă Ġilor
lucrătorilor în argint, în aramă, a dulgherilor, a postăvarilor, a olarilor úi a
torilor aram varilor,
cizmarilor. Ca urmare a dezvoltării mijloacelor de producĠie ú a creúterii
dezvolt Ġie úi
necesităĠilor societăĠii romane apare nevoia schimbului de produse între Roma
ilor societăĠii
úi cetăĠile regiunilor din jur care puteau oferi lucruri pe care Roma nu le avea.
ile
Dintr-o epocă foarte veche sunt cunoscute târgurile anuale (
ă (mercatus) úi
săptămânale (nundinae ce se organizau, odată cu prăznuirea anumitor
nundinae) znuirea
sărbători mai importante, în cetatea Romei.
tori

Drept roman 9


Ca o consecinĠă a cre
Ġă creúterii productivităĠii muncii, apare sclavia în forma ei
ii
patriarhală. ProveniĠi din prizonieri de război sau din aservirea datornicilor,
. Proveni
sclavii erau folosiĠ la muncile agricole, la creúterea animalelor úi la alte
folosiĠi terea
îndeletniciri; socoti i membri inferiori ai familiei, ei participau la ri
socotiĠi ritualurile
religioase úi mai la toate evenimentele familiale. Dezvoltarea divi
i diviziunii sociale
a muncii, a comerĠului úi a meseriilor, ca úi războaiele de cucerire pe care le-a
comerĠ zboaiele le
purtat Roma, au avut drept rezultat apariĠia în jurul cetăĠii a unei importante
apari ii
populaĠii străine (plebeii).
ine
Între timp, populaĠ oraúului Roma úi a regiunii Roma, mărit în timpul
populaĠia ărită
cuceririlor, a crescut în parte pe seama emigrărilor, în parte pe seama popula
emigr rilor, populaĠiei
districtelor subjugate, cu precădere a celor latine. ToĠi aceúti supuú noi se aflau
prec ti supuúi
în afara vechilor ginĠi, curii úi triburi, nu făceau parte deci din populus
gin ceau d
romanus, din poporul roman propriu-zis. Ei se bucurau de libertatea persoanei
, propriu zis.
lor, puteau să aibă proprietăĠi funciare, erau obligaĠi să plătească impozite úi să
propriet ă
presteze servicii militare, dar nu puteau să ocupe nici o funcĠie úi nici să ia
s Ġie
parte la adunarea curiilor sau la împărĠirea pământurilor cucerite care
te împ mânturilor
aparĠineau statului.
ineau

Ei erau plebeii lipsiĠi de orice fel de drepturi publice. Datorit creúterii
lipsi i Datorită
continue a numărului lor úi a faptului că erau instruiĠi din punct de vedere
ărului i
militar úi înarmaĠ ei au devenit o forĠă ameninĠătoare pentru vechiul
narmaĠi, toare
populus, care, ducând o viaĠă familială închisă nu mai putea creúte prin
via cre
elemente venite din afară. La aceasta se poate adăuga faptul că proprietatea
afar uga
funciară era împărĠită, pe cât se pare, aproape în mod egal între populus úi
împă e
plebe, în timp ce bogăĠia comercială úi industrială, puĠin dezvoltate, se afla
bog in
mai ales în mâna plebei.

Reforma. Servius Tulius
Datorită acestei stări de lucruri, plebeii bogaĠi vor porni la luptă împotriva
stă i lupt
patricienilor care formau populus romanus, urmărind să obĠ ă obĠină deplină
egalitate politică cu aceútia din urmă. La rândul lor, patricienii luptau atât
ă ace .
pentru păstrarea poziĠiilor dominante faĠă de plebei, cât úi pentru consolidarea
strarea pozi i
continuă a privilegiilor lor faĠă de sclavi úi de clienĠi.
fa
La început, încercarea plebeilor bogaĠi de a intra în cetatea patricienilor úi de a
boga i
împărĠi cu aceútia conducerea, a fost oarecum timidă úi de propor reduse.
útia timid roporĠii
Lupta pornită de plebe împotriva cetăĠii patriciene va accelera treptat
ă cet ii
descompunerea orânduirii gentilice úi procesul de cristalizare a statului.
i
În secolul al VI-lea î.e.n., când la Roma domnea potrivit tradiĠiei regele Servius
lea tradiĠiei
Tulius, a avut loc o adev
adevărată revoluĠie. Nu se poate spune nimic precis nici
ie.
despre momentul, nici despre desfăúurarea úi nici despre cauzele revolu
desf i revoluĠiei,
care au pus capăt vechii organizări gentilice. Un lucru este cert, că aceste cauze
ăt organiz ri
trebuiesc căutate în luptele dintre plebei úi patricieni. Într
utate luptel i Într-adevăr, sub
presiunile plebeilor care vroiau să pătrundă în cetate alături de patricieni –
s turi
presiuni generate tocmai de creúterea puterii economice úi politice a plebei –
cre i
vechea organizaĠie gentilică trebuia să dispară. Se introduc noi elemente de
Ġie gentilic e
organizare socială care cuprind în egală măsură pe plebei úi pe patricieni.
egal i

Drept roman 10


Mai întâi, teritoriul Romei a fost împărĠit în urma reformei lui Servius Tulius în
împ it
mai multe subdiviziuni administrative, numite triburi: populaĠia orăúenească în
tribu Ġia or
patru triburi urbane, iar locuitorii satelor dependente de cetate, în alte triburi
dependente
numite rustice.
Astfel, cetatea se extinde, înglobând pe lângă locuitorii din cetate úi populaĠia
lâng
din jur, adică atât pe patricieni cât úi pe plebei. Totodată locuitorii teritoriului
roman încadraĠi după domiciliu în triburi deveneau membri ai cet
Ġi dup cetăĠii. În
consecinĠă, calitatea de cetăĠean al Romei nu decurgea din calitatea de membru
, cet ean
al unei ginĠi, ci din faptul de a fi domiciliat într-unul din triburile teritori de
i, într unul teritoriale
curând constituite. Fiecare trib era condus de niúte administratori îns
ni te însărcinaĠi să
strângă impozite, să supravegheze repararea drumurilor, podurilor úi edificiilor
publice, să Ġină eviden numărului cetăĠenilor úi a resurselor lor materiale, s
ă evidenĠa i să
se ocupe de operaĠiile de recrutare, într-un cuvânt de toate problemele pe care
operaĠ un
le ridică administrarea acestor teritorii.
Din cinci în cinci ani avea loc la Roma recensământul populaĠ úi averii
recens mântul populaĠiei
cetăĠenilor. Poporul era adunat pe câmpul lui Marte din apropierea cet
enilor. ierea cetăĠii, unde
fiecare cetăĠean făcea o declaraĠie sub prestare de jurământ cu privire la
ean fă mânt
întinderea pământului care stăpâneúte, la numărul copiilor úi sclavilor pe care
mântului care-l
îi avea etc.
CetăĠenii erau împărĠiĠi apoi în cinci clase, în raport de suprafaĠ de pământ
enii împă suprafaĠa
posedată: din prima clasă făceau parte toĠi cei ce aveau cel puĠin 20 de jugăre
: clas Ġin jug
de pământ, din clasa a doua cei ce stăpâneau minimum 15 jugăre, din a treia cei
mânt, st ăre,
ce aveau minimum 10 jugăre, din a patra cel puĠin 5 jugăre, iar din ultima
jug re,
clasă, proprietarii ce st
, stăpâneau minimum 2 jugăre de pământ. Cei ce nu aveau
mânt.
pământ úi deci nu aveau calitatea de proprietari, erau socotiĠi „capite censi
i soco capite censi”.
Proprietarii funciari care f ceau parte din aceste cinci clase purtau denumirea
făceau
de „bogaĠi în pământ (locupletes) în opoziĠie cu cei lipsiĠi de avere funciar
ământ” i funciară
numiĠi proletari, deoarece singura lor avere o formau copiii (proles
i co proles).
În aceeaúi ierarhie úi sistem de organizare intrau fără deosebire úi plebeii úi
i
patricienii. PoziĠia ú rangul social al acestora se măsura acum dup un singur
Ġia úi sura după
criteriu (bogăĠia) – întrucât – ca úi în Atena după reforma lui Solon – averea
constituia singurul element de evaluare socială. Această nouă organizare a
social
cetăĠii avea o deosebită importanĠă, atât din punct de vedere milit cât úi
ii deosebit , militar,
politic. Fiecare clasă socială era împărĠită în mai multe subdiviziuni numite
clas
centurii. Acestea erau de două feluri: unele alcătuite din bărbaĠi între 18 úi 46
dou Ġi
ani, iar celelalte din cei ce trecuseră de această vârstă. Primele centurii formau
trecuser .
armata activă, iar celelalte, rezervele.
,
La luptă poporul mergea în ordinea claselor: prima era formată din cavalerii úi
form ă
ostaúii greu înarmaĠi, iar următoarele formau infanteria uúoară. La rândul ei,
ii înarma ă.
sărăcimea (proletarii) era folosită numai în spatele frontului, la repararea
cimea folosit ului,
drumurilor úi podurilor, la căratul proviziilor etc. Aúadar, la Roma, ca úi în alte
i c adar,
cetăĠi antice, îndatoririle militare erau rânduite în raport cu averea st
i raport stăpânită de
cetăĠeni; cu cât cineva avea mai mult pământ, cu atât era mai interes în
eni; p mânt, interesat
apărarea cetăĠii.
Reforma lui Servius Tulius apare aúadar ca o adevărată revoluĠie politică cu
a politic
care s-a încheiat procesul de trecere spre formarea statului sclavagist roman.
a statului

Drept roman 11


AristocraĠia gentilică era acum înlocuită cu aristocraĠia funciară, alc
ia gentilic ia alcătuită din
patricieni úi plebei bogaĠi. Cu toate acestea, plebeii bogaĠi nu aveau înc toate
i boga i încă
drepturile pe care le posedau patricienii.
Le lipseau unele drepturi politice, nu se puteau căsători cu patricieni, nu
c tori
cunoúteau secretele procedurii de judecată deĠinute de preoĠii patricieni, care
teau judecat Ġii
astfel puteau ocroti pe cei care socoteau apropiaĠi lor; într-un cuvânt erau înc
care-i un încă
cetăĠeni cu drepturi inferioare în cetate.
eni
La rândul ei plebea s săracă, apăsată de lipsuri úi greutăĠi, nu dorea decât s
i, să-úi
uúureze pe cât posibil viaĠa pe care o ducea. Unitară prin originea ei, plebea era
via
divizată în două pături ce urmăreau scopuri deosebite: cei boga – deplină
ă pă reau bogaĠi
egalitate politică cu patriciatul iar cei săraci – să scape de sărăcie úi nevoi. La
ă s ă ăcie
rândul lor, patricienii, mândri de trecutul lor, voiau să-úi păstreze cel pu o
mâ streze puĠin
parte din privilegiile de alt
altădată. Aceste conflicte de interese ú contradicĠii
. úi
sociale, accentuate de nemul
nemulĠumirile sclavilor, al căror număr va cre treptat,
r creúte
va străbate în secolele urm
bate următoare întreaga istorie a Romei.

Sarcina de lucru 2
Explică în trei fraze prin ce se caracterizau plebeii, patricienii úi sclavii.
patricienii

1.1.2. Republica
După înlăturarea regalităĠii care, potrivit tradiĠiei, are loc în anul 505 î.e.n.,
turarea regalit iei,
când legendarul rege Tarquinuis Superbus este izgonit în urma conspira
izgonit conspiraĠiei lui
Brutus úi Collatinus, romanii au pus bazele unei noi forme de organizare
i
statală: republica.
:
Cu toate luptele susĠinute úi dârze duse de către plebei, aceú
sus tre aceútia nu obĠin
satisfacerea integral a revendicărilor cerute úi de aceea, nemul
integrală i nemulĠumiĠi, au
hotărât în semn de protest úi ameninĠare să părăsească cetatea Romei,
rât ă
retrăgându-se pe muntele sacru în apropierea râului Arno. Pentru a se
se apropierea
reîntoarce în cetate au cerut úi au reuúit să obĠină mai multe concesii. Mai întâi
debitorii înrobiĠi pentru datorii au fost eliberaĠi din închisori, dându
Ġi elibera i dându-li-se un
nou termen de plată; cei ce n-au avut cu ce plăti au fost iertaĠi în întregime de
plată Ġi
datorie (de debite). În al doilea rând, plebeii au obĠinut dreptul de a alege
inut a-úi
anual câte doi reprezentanĠi (tribuni) – anul 490 î.e.n. – care puteau interveni la
reprezentan
nevoie să ocrotească (auxilium) persoana cetăĠeanului plebeu amen
ocroteasc eanului ameninĠat sau
neîndreptăĠit.
Având la îndemână un mijloc atât de eficace, plebeii au putut mai u
îndemân uúor
continua lupta împotriva patriciatului. ùi unele rezultate nu au întârziat s
i să
apară. Luptând pentru întocmirea de legi scrise, obĠin să fie redactat în anul
. ob redactată

Drept roman 12


450 î.e.n., „Legea celor 12 Table”, iar în anul 448 î.e.n. „Legea Canuleia”, care
50
îngăduia încheierea c
duia căsătoriilor dintre patricieni úi plebei.
Luptând în fine pentru egalitatea politică, obĠin în anul 367 î.e.n. prin Legea
politic in
Licinia Sextia, ca unul din cei doi consuli, care conduceau vreme de un an
destinele Romei, să fie plebeu, iar anul 287 î.e.n., prin Legea Horten
Hortensia ca
hotărârile adunărilor plebeiene să aibă putere de lege, întocmai ca hot
ărilor s hotărârile
luate de cetăĠeni în celelalte adunări recunoscute de ConstituĠia roman
eni adun ia romană.
Republica romană cunoaúte între sec. al II-lea úi I î.e.n. o epoc de rapidă
i epocă
dezvoltare social- -economică. Roma îúi extinde cuceririle războinice în afara
ăzboinice
Italiei, devenind, dup războiul punic din sec. al III-lea î.e.n., adevă
după lea adevărata stăpână
a bazinului mediteranean. Asemenea cuceriri au fost posibile datorit unei
mediteranean. datorită
armate puternice pe care romanii au creat o special în acest scop. Drept urmare
creat-o
a războaielor de cucerire, la Roma se concentrează un număr tot mai mare de
zboaielor concentreaz r
sclavi pe a căror munc începe să se bazeze întreaga producĠie de m
ror muncă Ġie mărfuri din
societate.
Proprietatea funciară începe, la rândul ei, se concentra în tot mai pu
funciar puĠine mâini,
iar Ġăranii, care nu mai puteau rezista cu micile lor ogoare concuren marilor
ranii, ogoare concurenĠei
latifundiari, care îúi lucrau pământul cu sclavi, cum úi datorită grâului ieftin
îú i
adus din provincii, emigrează la Roma, unde se transformă în proletari a căror
emigreaz c
poziĠie socială se apropia de fapt de cea a sclavilor.
ă
Reprezentând o reală primejdie pentru păturile dominante, acestea au f
real turile făcut
totul pentru a neutraliza forĠele revoluĠionare ale proletariatului urban,
u for ionare
oferindu-i distribuĠii gratuite de alimente pentru a nu muri de foame úi
i distribuĠii
sustrăgându-le atenĠia prin organizarea, tot gratuită, a jocurilor de circ. Pentru
le aten ,
aristocraĠia romană, cheltuielile erau mari, dar îi asigura liniútea ú posibilităĠi
ia romană útea úi
sporite de exploatare a muncii servile.
Această stare de lucruri a accentuat contradicĠia dintre aristocraĠ úi plebea
contradic ia aristocraĠie
urbană, iar scăderea numărului micilor proprietari funciari úi a poten
ăderea num i potenĠialului lor
economic a dus la slăbirea puterii militare a Romei. În adev
omic sl birea adevăr, potrivit
principiului întemeiat pe cens, cetcetăĠenii rămaúi fără pământ nu mai puteau fi
mânt
recrutaĠi úi în consecinĠă, efectivele oútirii úi capacitatea ei de luptă se micúorau
i consecin i
simĠitor. Toate acestea au prilejuit o serioasă îngrijorare în rândul p
itor. păturilor
conducătoare romane. De aceea, cercul aristocratic grupat în jurul lui Scipio
toare
Aemilianus, propune o largă reformă agrară, în scopul rena
larg , renaúterii micii
proprietăĠi Ġărăneú úi, implicit, a Ġărănimii cu ajutorul căreia s se refacă
ăneúti ăreia să
efectivele armatei. La Roma existau în mijlocul sec. al II-lea î.e.n. întinse
sec lea
teritorii publice, în marea lor majoritate ocupate de aristocraĠi.
Cercul lui Scipio propune ca acest ogor public să fie supus unei redistribuiri
s
parĠiale în favoarea Ġăranilor cu pământ puĠin sau lipsiĠi de orice proprietate
iale i
funciară. Majoritatea aristocraĠiei s-a opus acestei reforme. Lupta pentru
. aristocra a
înfăptuirea reformei este însă continuată cu mult curaj de către Tiberius
ptuirea îns că
Grachus, membru al cercului Scipio úi rudă cu el. În calitate de tribun al
poporului el pregăteúte în anul 133 î.e.n. un proiect de lege prin care se hotăra
pregă te
că un cap de familie putea stăpâni cel mult 500 de jugăre de pământ, din ogorul
st ământ,
public; pentru fiecare fiu adult se mai adăuga 250 jugăre, dar o familie nu putea
ad re,
stăpâni în total mai mult de 1000 jugăre; pământul ce depăúea aceast suprafaĠă
pâni jug ea această

Drept roman 13


se confisca de la marii proprietari úi urma să fie distribuit, în loturi de câte 30
jugăre cetăĠenilor să
enilor săraci.
Cu toată împotrivirea îndârjită a aristocraĠiei, proiectul de lege este votat, dar
îndârji iei,
Tiberius a fost asasinat de patricieni. IntenĠiile acestuia nu au putut fi traduse în
Inten iile
întregime în viaĠă, de mulĠi proletari au fost împroprietăriĠi cu aceast ocazie.
Ġă, deúi i această
Opera lui Tiberius Grachus este continuată de fratele său Caius, dar úi acesta
est u
cade în lupta cu aristocraĠia. Rezultatele obĠinute prin împroprietă
aristocra inute împroprietăririle făcute
cu această ocazie, nu au fost însă durabile, deoarece noii împropriet
îns împroprietăriĠi s-au
ruinat în concurenĠa cu marile latifundii lucrate de sclavi úi cu grânele ieftine
concurenĠ i
importate din provinciile romane.
Evenimentele au dovedit că menĠinerea unei mici proprietăĠi funciare stabile –
c i
una din bazele orânduirii republicane – devenise imposibilă în condi condiĠiile
sclavagismului evoluat, ale relaĠiilor comerciale, monetare úi ale c
rel i cămătăriei în
continuă expansiune. Mai multe legi agrare ulterioare din care cea mai
c
importantă datează din anul 111 î.e.n., au anulat practic toate rezul rezultatele
obĠinute prin reformele fra
inute fraĠilor Gracchi. Datorită acestui fapt, concentrarea
proprietăĠilor funciare se accentuează – úi de aceea, pe drept, în anul 104 î.e.n.
ilor accentueaz i
tribunul poporului, Marcius Filippus declara că la Roma toată proprietatea
c
funciară aparĠine unui număr de cel mult 2000 de familii. În ultimul secol al
Ġine num r
Republicii, odată cu concentrarea proprietăĠii funciare, exploatarea sclavilor se
ă propriet ii
accentuează, fapt care prilejuieúte răbufniri tot mai puternice din partea
, prilejuie bufniri
acestora. Dintre toate r răscoalele cea mai puternică a fost aceea condusă de
condus
Spartacus, eveniment care a pricinuit lumii romane o teamă – nu mai mică
car
decât cea adusă de expediĠia lui Hanibal.
ă expedi
După răscoala lui Spartacus, lupta dintre sclavi úi stăpânii de sclavi se ascute úi
scoala pânii
mai mult, străbătând ca un fir roúu întreaga istorie posterioară romană. În
ă ătând ro u
acelaúi timp, se înteĠesc contradicĠiile úi în cadrul clasei stăpânitoare.
i înte pânitoare.
Lupta politică se duce între trei grupări politice: optimates (aristocraĠia
ă grup
senatorială a proprietarilor de sclavi); cavalerii (reprezentanĠi ai capitalului
(reprezenta Ġi
comercial úi cămă
ămătăresc) úi aúa-ziúii populares (reprezentanĠi ai intereselor
Ġi
micilor proprietari de pământ, meseriaúi etc.). Deúi între aceste partide existau
p i
deosebiri serioase în privinĠa politicii externe úi interne, totuúi ele aveau un
privin úi
interes comun care le unea – menĠinerea sclaviei ca formă de exploatare úi
ă
găsirea celor mai potrivite forme de conducere politică, în realizarea acestui
sirea politi ,
scop.
De aceea, ele urmăreau în egală măsură întărirea poziĠiei lor economice,
urm iei
precum úi consolidarea puterii centrale care, pentru a putea înăbu răscoalele
i pute ăbuúi
sclavilor úi ale sărăcimii din Italia, trebuia să îmbrace o formă autoritară.
i să
Instaurarea dictaturii apărea aúadar pentru toate cele trei grupări politice ca o
ap ări
necesitate firească; cu toate acestea, când se ridică problema cine era cel mai
firească
îndrituit să o exercite, fiecare grupare se socotea îndreptăĠită să o exercite prin
îndrept ă
conducătorii ei.
De aici, luptele civile pentru dobândirea puterii – adesea sângeroase úi
necruĠătoare – ce nu s-au terminat decât prin instaurarea monarhiei, pe care
s au ca
până la urmă grupările politice din Roma, au trebuit să o accepte ca fiind
grup
singura soluĠie de salvare a statului sclavagist roman.
ie

Drept roman 14


Sarcina de lucru 3
Identifică 5 elemente care au dus la lupta dintre patricieni úi plebei.
ă

Astfel de la Republică, Roma trece la dictatură úi apoi la monarhie, aceasta din
Republic i
urmă constituind forma cea mai corespunzătoare a dictaturii sclavagiste într-o
corespunz într
epocă în care contradicĠiile interne úi primejdiile din afară amenin
contradic ameninĠau statul
roman cu prăbuúirea.
úirea.
La trecerea Romei spre dictatură úi apoi spre monarhie au contribuit înc doi
dictatur i încă
factori:
A) vechile forme ale organizaĠiei de stat corespunzătoare statului cetate,
organiza toare
încetează să mai fie satisfăcătoare pentru nevoile noului stat, ale cărui hotare
satisf toare c
cuprindeau în sec. I î.e.n. nu numai Roma úi Italia, dar úi numeroase provincii;
i
B) armata Romei se transforma într-o armată profesională, de mercenari,
într ă,
devenind un instrument docil în mâinile marilor comandanĠi, care nu se sfiesc
com i,
să o folosească pentru a pune temelia unui regim dictatorial în interesul clasei
ă in
stăpânilor de sclavi úi al grupării politice din care făceau parte.
pânilor
Astfel, înlocuirea Republicii cu monarhia nu s-a făcut deodată, ci treptat, pe
a s cut
calea dictaturilor militare, care a înrădăcinat cu încetul ideile conducerii unice
înr cinat
ca singură formă de menĠinere a regimului sclavagist roman, m
ă men inere măcinat de
puternice contradicĠii interne. Oligarhia senatorială în frunte cu Pompeius ales
contradicĠ
de senat consul unic, se afla acum faĠă în faĠă cu partidul popular, al c
fa cărui
conducător devenise Caesar cuceritorul Galiei. În realitate, cei doi oameni
tor realitate,
politici nu aveau vederi deosebite cu privire la viitoarea structură a societăĠii;
vi ructură
ambii socoteau că puterea centrală trebuie întărită, în vederea salvgardării
, salvgard
clasei posedante, mereu ameninĠată de miúcările sclavilor úi ale s
amenin i sărăcimii din
Italia.
De altfel, toate păturile stăpânitoare erau de acord ca la conducerea statului,
pă pânitoare
trebuia să se statornicească dictatura. Deúi între Pompeius úi Caesar nu existau
statorniceasc i
divergenĠe cu privire la noua formă de organizare statală, totuúi fiecare din ei,
e form úi
vedea o altă cale de instaurare a ei. Pompeius dorea ca senatul din proprie
iniĠiativă, să-i ofere conducerea autoritară a statului sau cum o numeau
i autoritar
contemporanii – principatul, în timp ce Caesar, puĠin respectuos fa de legile
pu in faĠă
Romei, pe care le socotea învechite, era mai încrezător în căile de fapt decât în
încrez ile
cele legale. Încă din anul 51 î.e.n., când i se refuzaseră de către senat unele
ă 5 ătre
garanĠii legale pe care le ceruse, afirmase punând mâna pe garda sabiei „iată
ii pe „
cine mă va ocroti”.”.
Nodul gordian al evenimentelor trebuia aúadar să fie dezlegat fie pe cale
a
constituĠională, fie printr-o lovitură de sabie. Ca militar încercat úi ca om
ă, printr

Drept roman 15


politic bine orientat în politica contemporană, Caesar a ales cea de a doua cale.
contemporan ,
DivergenĠa dintre el úi Pompeius se reducea acum la chestiune de for
a i forĠă.
Biruind prin forĠa armelor, Caesar deveni stăpânul Romei úi al lumii. Puterile
Ġa st i
pe care le avea acum erau absolute, iar momentul istoric îi aparĠinea. Ca
istoric apar
dictator pe viaĠă deĠinea puterea militară iar ca tribun, tot pe via avea
Ġă de viaĠă
controlul puterii legiuitoare. Senatul se afla, de asemenea, în subordinele sale:
el îi desemna compoziĠia úi îi prezida dezbaterile. În fine, ca mare pontif
l compozi i
controla organizaĠiile religioase romane, atât de importante în viaĠa statului.
iile via
Asasinarea lui Caesar în anul 44 î.e.n. nu a însemnat restaurarea republicii, a
însemnat aúa
cum credeau în mod greúit conspiratorii úi partizanii lui. Impusă de legităĠile
i
istoriei, dictatura devenise singura formă politică de organizare a statului
form
roman, ce păúise pe calea descompunerii. La răspântia istoriei, Caesar útiuse să
ise r spântia
inaugureze o epocă nouă care va transforma republica Romei în republica
sforma
caesarilor.

1.1.3. Imperiul
Politica lui Caesar este continuată de Octavian Augustus, nepotul său de soră.
continuat s
ÎnĠelegând úi satisfăcând interesele aristocraĠiei, Augustus a avut o str
i satisf iei, strălucită
ascensiune politică. Imperiul este acum instaurat sub numele de principat, care
politică
în teorie însemna împărĠirea puterii de stat între senat úi împărat, dar care în
împ ărat,
practică asigura acestuia din urmă o întâietate indiscutabilă.
urm
Potrivit acestei formule, împ
împăratul era doar primul dintre cetăĠeni (
ăĠeni (princeps), de
unde úi numele de principatus dat noii forme de guvernământ, iar puterea
i mânt,
politică supremă se împărĠea egal între împărat úi senat. Formula – simplă
ă împ i
etichetă constituĠional – pentru o realitate cu totul diferită, a dă
Ġională , dăinuit până la
Diocletian – 284- -305 e.n., care în mod făĠiú, fără nici un ocol, a instaurat
monarhia absolutist Dar treptat, semnele anarhiei úi ale decăderii încep s
absolutistă. i să
apară, vreme îndelungată – câteva decenii – oútile romane se vor bate între ele
, îndelungat tile
pentru a impune ca împ împăraĠi pe comandanĠii lor, situaĠia social-
-economică se
agravează tot mai mult.
Odată cu domnia împăratului Aurelian (270-275), ordinea a fost stabilit în
împ 275), stabilită
provincii, iar puterea imperială căpăta un caracter monarhic tot mai f
imperial ta făĠiú. El s-a
intitulat „stăpân úi zeu” (dominus et deus) úi încearcă să introducă un cult unic
pân
în întregul stat, proclamând ca zeu suprem soarele (dominus imperii romani úi
dominus romani)
pe împărat drept împuternicitul său pe pământ.
rat s
Dacă până la împăratul Diocletian (284-305) structura dictatorial a statului
împă 305) dictatorială
roman mai era camuflată prin termeni republicani, odată cu reformele acestuia,
camuflat
dictatura militară ia forme declarate. Acum începe epoca dominatului. Zeificat
ă
asemenea monarhilor orientali, împ ratul devine în mod constant dominus et
împăratul
deus (stăpân úi zeu), iar senatul pierzându i orice rost de independen se
pierzându-úi independenĠă,
transforma într-un sfat imperial (consistorium sacrum) alcătuit din oameni
un ( ătuit
devotaĠi monarhului. Concentrând întreaga putere în mâinile lor, împ
i mâinil împăraĠii
devin de acum înainte autocraĠi.
autocra

Drept roman 16


Conservator, asemenea întregii sale suprastructuri, statul roman men
ator, menĠine
vechile relaĠii sclavagiste, care limitau úi frânau dezvoltarea noilor elemente ale
ii i
modului de producĠie feudal, în germene.
producĠ
De aceea, proprietatea sclavagistă continua să rămână dominant cu toate
sclavagist dominantă
încercările de a se generaliza formele juridice pe care le reclamau, în interesele
rile
noului mod de produc ie pe cale de formare, raporturile sociale úi economice
producĠie ú
dintre stăpâni úi sclavi. Datorită acestei contradicĠii mereu mai accentuate úi
Datorit ii
care pe plan social se manifesta în puternice răscoale úi răbufniri ale sclavilor úi
r bufniri
populaĠiilor sărace, dezagregarea Imperiului Roman se accentueaz cu toate
race,
ărace, accentuează,
măsurile birocratice úi administrative luate de împăraĠii romani dup
surile Ġii după
Constantin. La aceast prăbuúire au contribuit pe plan extern atacurile mereu
această
tot mai primejdioase ale popoarelor migratoare.
Cele două imperii romane
ÎmpărĠirea definitiv a statului roman în două – Imperiul de Răsă úi cel de
irea definitivă ăsărit
Apus – la moartea împăratului Theodosius în anul 395, nu a putut solu
împ soluĠiona
aúa-numita problemă a reanimării cetăĠii eterne.
numita problem
În anul 476 Roma va sucomba sub loviturile triburilor de heruli condu de
triburilor conduúi
Odoacru, în schimb partea de răsărit a imperiului îúi va continua existen sub
r i existenĠa
numele de Imperiul Bizantin, încă o mie de ani până la 1453, găsindu-úi sub
înc gă
Iustinian forme noi de organizare pe care noile forĠe de producĠie le reclamau
for e
cu stăruinĠă.

1.1.4. Organizarea social-politică a Romei
politică
GinĠile
În epoca cea mai veche, locuitorii Romei trăiau organizaĠi în ginĠ ToĠi cei ce
tr i ginĠi.
se trăgeau dintr-un strămoú comun, din a cărui existenĠă ră
un str Ġă rămăsese doar
amintirea, formau o gintă. De aceea, membrii ginĠii purtau nume comune, pe
gint ii
cel al strămoúului întemeietor, pe lângă numele individual al fiecăruia dintre ei,
ului întemeieto fiecă
alcătuită din mai multe familii ce se simĠeau legate prin această descendenĠă
sim eau
comună, ginta poseda un teritoriu ce alcătuia proprietatea comună a membrilor
, alc tuia
obútii.
Cu timpul, pământurile comune s-au împuĠinat tot mai mult în mă
mânturile s inat măsura în care
ele au fost însuúite de capii unor familii mai puternice úi mai numeroase.
i
Membrii ginĠilor se întruneau adesea în sfat pentru a lua hotărâri comune,
ilor
Ġilor hotă
hot
practicau acelaúi cult úi celebrau aceleaúi sărbători religioase, iar între ei
úi tori
existau o puternică solidaritate úi un trainic spirit de ajutor reciproc; în fine,
i
membrii ginĠii nu se puteau căsători între ei, practicau cu alte cuvinte,
Ġii c tori
exogamia.
În fruntea ginĠii se afla o căpetenie, un úef, numit capul (magister sau tatăl
Ġii c magister)
(pater) ginĠii. Tata (
ii. (pater) în sensul lui iniĠial, nu era legat de ideea de putere,
ial,
tatăl ginĠii (pater gentis) era conducătorul, capul comunităĠii gentilice, ales de
pater gentis ii
membrii ginĠii pentru a îndeplini această demnitate; tot în puterea acestora
ii aceast
rezida úi puterea de a-l destitui.
i a
Cu timpul, în interiorul ginĠilor apar fenomene de diferenĠiere social rezultate
gin iere socială,
din îmbogăĠirea unor familii, în dauna altora. Însuúindu-úi părĠi însemnate din
irea Însu ă Ġi
Drept roman 17


pământurile comune, membrii familiilor înstărite îúi iau denumirea de
mânturile înst
patricieni (patricii
patricii).

ClienĠii
Odată cu apariĠia aristocraĠiei gentilice, printr-un proces firesc de dezagregare
Ġia aristocra un
socială, o parte dintre familii decade, transformându-se în persoane
, transformându se
dependente, numite clien (clientes).
clienĠi
Treptat numărul ac
rul acestora creúte, clientela fiind alimentată úi din alte surse
(războaie, dezrobiri de sclavi, statornicirea în Roma a celor fugiĠ din diverse
zboaie, fugiĠi
motive, din alte cetăĠi etc.). Asupra originii clientelei existau opinii diverse:
cet i
anticii considerau că sunt plebei, iar literatura modernă – urmaúi ai aborigenilor
úi
din Latium supuúi de cuceritori, emigranĠi veniĠi la Roma din regiunile vecine,
úi emigran i
străini stabiliĠi în capital în temeiul unor convenĠii, sclavi eliberaĠ fără forme.
i capitală, ii, eliberaĠi
ClienĠii erau îndatora mai întâi să lucreze pământurile comunităĠii; între client
ii îndatoraĠi mânturile
úi membrii ginĠii exista un raport de supunere, ce se manifesta în diferite
ii
Ġii
îndatoriri pe care primul le avea fa de gintă úi mai ales faĠă de úeful ginĠii,
faĠă Ġă
care-i era stăpân úi ocrotitor totodat (patronus).
pân totodată

Plebea
Alături de patricieni úi clienĠi, locuia la Roma o populaĠie numită plebe, termen
turi ie
a cărui etimologie arată că era vorba de mulĠime, gloată. Aceast populaĠie
rui arat Această
născută mai ales din cuceririle Romei úi adusă în apropierea cetăĠii pentru a fi
cetăĠ
mai bine supravegheat era supusă la diferite îndatoriri faĠă de cetate, de
supravegheată, Ġă
poporul roman.
Cu timpul, plebea a crescut numeric, dar s-a diferenĠiat ca structură; o parte din
s iat structură
plebe se îmbogăĠeú în special cu speculaĠii comerciale, devenind o adev
ăĠeúte, ii adevărată
aristocraĠie. După reforma lui Servius Tullius, pe măsura creúterii aristocra
ie. m úterii aristocraĠiei
plebeiene, treptat, vârfurile patriciene úi plebeiene se contopir úi se
i contopiră
transformară într- castă privilegiată unică, denumită nobilitas. În secolul al
-o .
III-lea î.e.n., acest proces poate fi privit ca încheiat; odată cu dispari noĠiunii
lea p dispariĠia
de aristocraĠie patrician (gentilică) dispare úi aceea de plebe în sensul ei
ie patriciană i
iniĠial, de acum termenul de plebe (plebs) va desemna păturile sărace ale
ial, ( ăturile s
populaĠiei, fie rustice, fie urbane. Clasa st ânitoare nu se identifica numai cu
iei, stăpânitoare
aristocraĠia patricio-plebeiană, ea cuprindea úi păturile mici úi mijlocii alc
ia patricio i alcătuite
din Ġărani înstăriĠi, din proprietari de ateliere meúteúugăreúti, din negustori etc.
ăriĠi, me ti,

Sarcina de lucru 4
Descrie în trei fraze minimale Imperiul, una dintre cele mari
epoci din Istoria Romei.

Drept roman 18


În aceeaúi perioadă adică în sec. al IV III-lea î.e.n., sclavia se dezvolt pe scară
i perioadă, lea dezvoltă
tot mai largă, în special în economia rurală. Impozitul introdus asupra eliber
, rural . eliberării
sclavilor în anul 357 î.e.n. este o dovadă nivelului destul de ridicat la care
dovad
ajunsese în acea epocă sclavia.
epoc
Spre finele Republicii, structura social-politică se complică úi mai mult, mai
social
ales după războaiele punice, prin apariĠia unor noi stări sociale.
zboaiele apari
Clasa nobilimii (
limii (nobiles) îúi întăreúte poziĠiile economice, în special în
iile
agricultură, ca urmare a concentrării stăpânirii pământurilor ú formării în
, concentr mânturilor úi
ultimul secol al republicii – a latifundiilor. Ca o consecinĠă a cre
creúterii rolului
comerĠului úi a capitalului financiar úi cămătăresc apare o nouă aristocraĠie;
i fin resc
aristocraĠia comercial cămătărească.
ia c
Membrii acesteia se numesc cavaleri (equites), deoarece strămoúii lor serviser
( úii serviseră
în trupele de călăra ai Romei, fapt ce presupunea existenĠa unei averi destul
ălăraúi a
de numeroase, care să fi permis întreĠinerea calului úi a cheltuielilor de
e, s i
campanie.
Pătura mijlocie (
tura (populares) alcătuită din mici proprietari funciari, mici
meseriaúi úi negustori, continuă să crească aliindu-se uneori în vederea
i continu se
realizării scopurilor ei politice, cu plebea. Ca úi mai înainte, plebea, de avea
rii i deúi
toate drepturile cetăĠ
cetăĠeneúti, trăia în condiĠii mizere, neavând cu ce s
ii să-úi câútige
existenĠa deoarece nobilii úi cavalerii foloseau la toate muncile numai sclavi.
a i
Epoca Principatului
În epoca Principatului, structura socială anterioară, în linii mari, se men
, menĠine.
AristocraĠia funciară îúi păstrează primatul social politic. Pentru ca cineva s
ia funciar să
facă parte din nobilime trebuia să aibă un cens de cel puĠin un milion de
s Ġin
sesterĠi, precum úi strămoúi care să fi exercitat diferite magistraturi în stat
i, str rcitat stat.
Pătura imediat următoare era aceea a cavalerilor (equites). Ei continuau s fie
tura urm ). să
reprezentanĠi ai capitalului comercial úi cămătăresc, dar treptat se transforma
i resc,
într-o tagmă funcĠionărească. Exercitarea multor dregătorii atrăgea dup sine
funcĠ i după
calitatea de cavaler. El trebuia să aibă o avere de cel puĠin 400.000 de sester
s in sesterĠi.
La rândul ei, plebea suferă unele transformări. În cea mai mare parte, plebea
sufer ri.
urbană, fără nici o activitate productivă, trăia din venituri aleatorii úi din
productiv ia
distribuĠiile de alimente făcute de către stat úi particulari. O pătur subĠire de
iile f ătură
plebei, mai ales dezrobi i, aveau îndeletniciri lucrative, exercitând feluri
dezrobiĠi, felurite
meserii sau acte de comerĠ. Plebea rurală continua să trăiască în aceleaúi
comer ăiască
condiĠii inumane; concurată de sclavi úi coloni, plebea continua exodul spre
ne; concurat i
centrele urbane, îngroúând rândurile proletariatului antic. Sclavii r
îngro ând rămân baza
întregii productivităĠi de mărfuri, dar nemulĠumirile úi răzvr
productivit i răzvrătirile lor
războinice devin tot mai puternice úi mai numeroase.
zboinice
În afara sclavilor, în agricultură începe să se extindă tot mai mult munca
agricultur
colonilor, adică a arendaúilor liberi. Aceútia erau de două feluri: arenda pe
ă arenda arendaúi
bază de contract, în rândul cărora intrau marii arendaúi ce exploatau munca
c i
sclavilor úi micii arendaúi, aúezaĠi din tată în fiu pe pământurile latifundiarilor.
arenda mânturile
Îndatoririle acestora erau stabilite de obiceiul pământului. Neputând s
p mântului. să-úi
achite arenda – care în sec. I e.n. se plătea în bani în majoritatea cazurilor –
pl tea
Drept roman 19


colonii rămâneau datori proprietarilor, neavând dreptul să părăseasc domeniul
mâneau pr ăsească
câtă vreme mai datorau ceva stăpânilor.
st
Chiar úi după ce arenda în bani a fost înlocuită cu cea în natură – de obicei 1/3
înlocuit
din recoltă – situaĠia colonilor nu s-a îmbunătăĠit, devenind datorit acestor
situaĠ it, datorită
împrejurări dependenĠi de stăpân, care-i silea să rămână pe pământul s chiar
ri dependen ământul său,
dacă între timp îúi achitau datoriile. Ei devin parte componentă a domeniului
i component
urmând soarta acestuia în cazuri de vânzări-cumpărări, donaĠii-schimburi etc.
vânz schimburi
Pe de altă parte, neîn elegerile dintre coloni nu erau judecate de către instanĠele
neînĠelegerile că
ordinare, ci de către proprietarul lor funciar.
ătre
Epoca Dominatului
În epoca Dominatului structura socială prevesteúte castele evului mediu. În
social te
fruntea piramidei sociale se afla familia imperială (nobilissimi urma
imperial nobilissimi),
aristocraĠia senatorială (ilustres, spectabiles, clarisimi) úi apoi cavalerii
ia senatorial
(perfectisimi, egregii după care venea plebea, o pătură foarte diferit ca
perfectisimi, egregii) diferită
structură, mici meseriaúi, mici proprietari, Ġărani etc.
, meseria
La baza piramidei sociale se aflau sclavii úi colonii. În general, prizonierii de
i
război sunt transformaĠi acum în coloni, nu în sclavi, iar legislaĠia epocii acorda
zboi transforma Ġia
celor dintâi o importanĠă mai mare. Apar norme legislative care leag pe coloni
importan leagă
úi pe urmaúii lor de pământul pe care îl lucrau (sclavii agricoli).
ii p

1.1.5. Organizarea de stat a Romei
Perioada RegalităĠii
În perioada regalităĠii romane, mai exact până la reforma servian cetatea
regalităĠ serviană,
Roma a fost organizată sub forma unei democraĠii militare. În fruntea cet
organizat ii cetăĠii se
afla regele (rex). El era conducătorul militar úi civil al cetăĠii, supremul ei
). conduc ăĠii,
judecător úi totodată úeful ei religios.
i
Pentru soluĠionarea problemelor mai importante, el convoca adună
ionarea adunările populare
adun
ce urmau să hotărasc Alături de rege la conducerea treburilor ob
ărască. obúteúti se afla
senatul sau sfatul bătrânilor. Alcătuit din úefii ginĠilor (patres gentium senatul
bă patres gentium)
era privit ca deĠinător al tradiĠiilor romane, în care calitate era chemat s
deĠină iilor să
sfătuiască pe rege úi să confirme hotărârile adunărilor populare. De aceea,
rilor
deciziile acestora erau date ca fiind deopotrivă întocmite de senat úi de popor,
eciziile deopotriv
având în fruntea lor menĠiunea „senatul úi poporul roman (senatus
men i roman”
populusque romanus).
romanus
Adunările populare (comitia curiata) cuprindea pe toĠi bărbaĠ adulĠi din
rile ( ărbaĠii
cetate, cu excluderea bineînĠeles a sclavilor úi clienĠilor. În competenta lor
xcluderea bineîn ilor.
intrau: alegerea regelui, soluĠionarea problemelor majore ale cetăĠii, judecarea
solu ionarea cetăĠ
celor vinovaĠi de crime grave etc. După instaurarea Republicii, anul 509 î.e.n.,
i Dup
conducerea statului se afla în mâna magistraĠilor. Aleúi pe o perioad
úi perioadă
determinată, de regulă pe un an, ei nu puteau fi destituiĠi din func
, regul i funcĠie, dar la
expirarea mandatului erau răspunzători în faĠa poporului de modul cum úi-au
r a
îndeplinit îndatoririle ce le reveneau. Magistraturile era executate de titularii
Magistratur ra
lor, în mod gratuit.

Drept roman 20

Drept roman unitatea i

Recommended

Recommended

More Related Content

Viewers also liked

Viewers also liked (15)

More from bc82gad

More from bc82gad (12)

Drept roman unitatea i