2.  Organele plantelor sunt alcătuite din ansambluri de țesuturi vegetale; ele ocupă o poziție
caracteristică în plantă și îndeplinesc funcții specifice.
 După funcțiile fundamentale îndeplinite, organele plantelor pot fi:
 vegetative – funcția principală: întreținerea vieții individului
- sunt: rădăcina, tulpina, frunza
 de reproducere și înmulțire – funcția principală: asigurarea perpetuării speciei
- sunt: floarea, fructul, sămânța
 Plantele care au corpul diferențiat în organe se numesc cormofite; sunt incluse ferigile,
gimnospermele și angiospemele.

3.  Polaritatea
• însușire morfologică și fiziologică
• reprezintă proprietatea organismelor sau a organelor plantei de a avea două extremități,
doi poli diferențiați morfologic și fiziologic.
• există astfel întotdeauna un pol bazal≠ pol apical;
• importanță practică: butășirea plantelor
• la nivelul întregului organism, cormofitele prezintă pol radicular≠ pol caulinar
 Apare spontan în timpul primei diviziuni a zigotului, dar se menține constantă toată viața
plantei.

4.  Corelația
• caracter sistemic al
organismului
• reprezintă proprietatea
plantelor de a-şi dezvolta
organele în interdependență,
realizând habitusul propriu
fiecărei specii și asigurarea vieții
individului.
• Reprezintă modul în care
planta îşi asigură o dezvoltare
armonioasă, ocupă spațiul, îşi
coordonează dezvoltarea
organelor, țesuturilor
• Exemplu:
 diviziunea muncii între sistemul
caulinar şi cel radicular;
 refacerea, regenerarea părților
rănite (proprietăți exploatate şi de
om).
 fenomenul de elagare naturală la
arbori

5.  Dominanța apicală
• Exemplu de corelație
• reprezintă potențialul de
dezvoltare al unui mugur axilar
în funcție de poziția sa față de
meristemul apical
• Dominanța puternică a
mugurelui terminal determină
formarea tulpinilor neramificate
(ex. floarea soarelui).

6.  Simetria
• însuşirea organelor plantelor de a fi alcătuite din părți simetric egale
• linia de împărțire a organelor plantei se numeşte plan de simetrie
• În funcție de numărul planurilor de simetrie ce li se pot aplica, organele plantei pot fi:
 cu simetrie radiară (polisimetrie) – caracterizează organele circulare în secțiune
(rădăcini, tulpini, flori, fructe, semințe); florile cu simetrie radiară se numesc
actinomorfe
bisimetrie – se întâlneşte la unele organe prin care se pot trasa numai două planuri
de simetrie, unul perpendicular pe celălalt; ex.: florile, fructele plantelor din fam.
Brassicaceae
Monosimetrie – caracteristică organelor prin care se poate trasa un singur plan de
simetrie – ex. frunzele; florile monosimetrice se numesc zigomorfe
Asimetria – caracterizează organele care nu pot fi secționate în părți egale – ex.
frunza la sâmbovină, floarea la Canna indica

7.  Orientarea în spațiu
• însuşirea organelor plantelor de a creşte
într-o poziție anumită față de verticală
• ex.: rădăcina, tulpina care cresc pe
verticală, sunt organe ortotrope; frunzele,
rădăcinile laterale, ramurile, florile axilare,
tulpinile târâtoare, rizomii unor plante ce
formează un unghi cu verticala sunt organe
plagiotrope
 Metamorfoza
• însuşirea organelor
plantelor de a se modifica
sub acțiunea factorilor de
mediu
• apar astfel modificări
fiziologice care duc şi la
schimbări anatomice şi
morfologice
• ex. cârceii, spinii