Ray spangenburg diane k. moser - istoria stiintei (vol.1)

*ilSTORIffi $TI [NTE[
=-:_-=
mkk#
de ilc $recnf,
qmtncn#A
rw@lrutnq strnm
.ffiffi ffiM"ffi

in 1676, lsaac Newton i-a scris lui
/L,
t'tl
irl{l{!:
dl
t{
llr
l{rtt,t;l
{tr
{t*

-.t
s
#

t{
''.
, k""
"*m
Robert Hooke: Dacd am vdzut mai
: departe, este pentru ce am stat pe
t umerii gigantilor. lntr-adevdr, lstoria
't $tiinlei reprezintd cronica desco-
& peririlor qeniale. care s-au intemeiat oe'&ilIiffry & peririlor geniale, ca.re s-au intemeiat pe
IF-',-* * ideile predecesorilor lor. Mai multi
co m e ntat cuvi n tei e 1,1 K:il
"?,: "
::ijiltff T:ilf; : T:'.i:fiecaregeneratie o are fald de inaintagii ei.
ln cadrul unei serii, cuprinzind cinci volume, sint
prezentaliin ordine cronologicd acegti ,,gigan!i" gi realizdrile
lor, modulin care conceptele despre lumea fizicd au evoluat
de la filozofia anticd pina la gtiinla de astdzi,
supertehnicizatd.
Primulvolum, intitulat Istoria $tiinleide la grecii antici
pind la Revolulia $tiinlifica, acoperd o lungd perioadd,
incepind cu bazele filozofice ale stiinlei, elaborate de
ginditorii greci ai Antichitalii 9i continuind cu acumuldrile
inregistrate in decursul Evului Mediu gi Renagterii.
ln cuprinsul sdu sint prefalate extraordinarele
realizdri gtiinlifice din secolul al XVlll-lea, perioadd in care
gtiinla, in sensul modern al cuvintului, gi-a dobindit
adeviratele valenle.
Cu un conlinut informalional dens, cdruia i se adaugd
imagini deosebit de interesante, lucrarea de fala se
constituie intr-un admirabil ghid de iniliere in tainele marilor
descoperiri, care au modelat percepfia asupra lumii.
*l
-5
e n l4
Sub tipar:
Vol. 2 * lstoria $tiinlei - secoru I al Wlll-lea
Val. 3 * Istoria $tiinfei - tecolul al XIX-lea
VaL 4 * lstaria $tiin{ei de la 1895 pfnd la 1945
Vol. 5 - lstaria $tiinlei de la 1946 ptnd in anii '90
@ EDITURA LIDEP

RAY SPANGENBURG
DIANE K. MOSER
cle
IS'fQRIA STIIFITII
Vol. I
la grecii antici la revolulia gtiinfifica
Traducere:
COAISTANTIN D UMITRU-PALCUS
E,DITURA LIDE,R

PREFATA SERIEI
... o datd ce ni s-au deschis ochii... nu ne ntai
putem intoarce la vechea viziune asupra lumii...
Dar fiecare revolulie a gindirii StiinliJice
inseamnd cuvinle noi puse pe aceeasi muzicd,
iar ceea ce s-a petrecut inainte nu este disttus,
ci doar privit din alt unghi.
A. S. Eddington
Ce este gtiinfa? Prin ce diferd ea de alte tipuri de gindire?
$i ce fel de oameni sint savan{ii? Cum gindesc ei gi ce vor sd
spund cind vorbesc despre ,,activitatea gtiinlificd"?
$tiinta nu inseamnd numai eprubete sau aparate ciudate. i,
$i nici doar broagte disecate sau denumiri ale speciilor de '
plante. $tiinta este un mod de gindire, o rnodalitate vitall, f
care se dezvoltd pemanent, de a privi lumea. Este un modf
de a descoperi cum funcfioneaz6 iumea - un tnod aparte,
care foloseqte un set de reguli inchipuite de oamenii de gtiinia

pentru a-i ajuta si-qi descopere, printre altele, gi propriile J
gregeli.
Oricine qtie cit este de ugor sI greqim cu privire la ceea ce
vedem, auzim sau percepem intr-un fel sau altul. Dacd nu
sinteli convingi, privili cele doud linii orizontale din figura
de niai j os. Prima aratd ca o sigeatd bi-direc{ionall. Cealalta

iLr
ISTOKIA STIINTDI
are virfurile sbgelilor indreptate spre interior. Care dintre ele
credeli cb este mai lungd (fbra sd includeli gi sdgetile)? Acum
mdsura{i-le pe amindou5. intocmai, cele doud linii au exact
aceeaqi lungime. Fiind at?t de ugor sd ne ingeldm cind facem
observalii gi tragem concluzii, oamenii au pus la punct un
sistem, numit,,metodi gtiinlifici", pentru intrebarea,,Cunr
pot si fiu sigur?" Daci v-a{i h dat intr-adevdr osteneala sd
rndsura{i cele doud linii din exemplul nostru, in loc sd ne
credeli pe cuvint ca liniile au aceeagi lunginte, atunci inseam-
na cd a{i gindit ca un om de gtiinfd. V-a!i testat propriile
observatii. A1i verificat informalia pe care v-am dat-o,
conform clreia cele doud linii ,,au exact aceeagi lungime",
folosindu-vd in acest scop de unul dintre cele mai putemice
instrumente ale gtiinlei: cuantificarea sau mdsurarea liniilor.
Cu mai bine de doui mii de ani in unn5. filozoful grec
Aristotel a afirmat cd atunci cind doud oblgqlq de greutdli
diTe-nfE siml5sat-e sd-cadd de la o anurnitd inallime. cel mai
greu yalovi-pffiul"soili. Eid b aigumerit'a1ie de 6un-sim1.
In definitiv, oricine doregte sd facd un test p_g31e face o
Aparenlele pot fi inse-
ldtoure. accste doua linii
au aceeasi lungime
e
PREFATA SERIEI
,,obserafie" gi sd constate cd dacd laqi simultan sd cadi o
frunzd;i o piatrd, piatra vaalefizaprima. incercali gi singuri
in camera dumneavoastrS, cu o foaie de hirtie gi un prespapier.
Totugi, nu mulli au fost grecii care au frcut un asemenea
test. De ce sd se mai complice cind rdspunsul era deja cunos-
cut? $i, fiind ei nigte filozofi care credeau in puterea min{ii
Lrmane de a,,rezolva" pur gi simplu astfel de probleme frrd a i
nrai fi nevoie si recurgi la ,,teste", au consider at cd o aseme- I
nea indeletnicire ar fi inacceptabild din punct de vedere I
intelectual qi social. i
Citeva secole mai tirziu, Galileo Galilei, un italian genial /
cdruia ii pl5cea sd descopere el insugi cum stau lucrurile, a ,/
llcut totuqi nigte teste. jUA*aSs--e-U-e31 gaqrepilo.l-de gtiin!5 i
de azi,el nu s-a mulpmit doar sd observe obiectele in cddere.
Folosln-;Fle iie dijua'6ile de greutali tiifeiite, de un dispozitiv
de mf,surare a timpului gi de un plan inclinat sau o rarnpd. el /
a ldsat bilele si se rostogoleasci pe rampd qi le-a ntdsurat cu /
aten{ie migcarea. $i a fbcut asta nu o datd, ci de mai multe f
ori, inclinind planul la diferite unghiuri. Rezultatele oblinutef
de ei, care gi astdzi continud si agreseze bunul-sirnI al rnultorl
oanreni, demonstreazd cd, dacd neglijdm rezistenfa aeruluiJ
toate obiectele lSsate s5 cadi de la aceeapi indl!ime vor ajung{
la sol in acelagi timp. intr-un vid perfect (care nu putea fi
creat pe vrernea lui Galilei), toate obiectele ar cidea cu
aceeagi vitez5l Putefi efectua gi singuri un test aproxirnativ I,
in acest sens (degi nu este in nici un caz un experiment
intr-adevdr exact), nrototolind o foaie de hirtie gi dindu-i l
drumul sd cadd in acelagi timp cu prespapierul. '
Experimentele lui Galilei (pe care le-a consemnat cu
nreticulozitate, pas cu pas) qi concluziile trase pebazaacestor
experimente demonstreazd un alt atribut important al Etiinlei.

If.
ISTORIA STIINTE
Oricine doregte poate repeta experimentul gi chiar si verifice
rezultatele sau, cdutind erori sau deficienle ale experi-
mentului, sd demonstreze cd acesta este eronat, pa(ial sau
in intregirne. Nimeni n-a demonstrat vreodatd cd Galilei s-a
ingelat. $i dupd mulli ani, cind a fost posibil sd se creeze
incinte vidate (degi experimentele sale au fost indeajuns de
exacte ca sd convingd pe toatd lumea cu mult inainte ca aceas-
ta sd se intirnple), concluziile sale au trecut proba testelor.
Galilei a ardtat nu doar cd Aristotel s-a ingelat. El a
demonstrat cum, prin observafie, experiment qi cuantificare,
Aiistotel, d,asa ar fi dorit, ar fi putut sd-gi dovedeascd siegi
cd s-a ingelat - gi in felul acesta si-gi schirnbe opinia! Mai
inainte de orice, metoda qtiintificd este o rnodalitate de a te
impiediCi ia te amdgegti sau sd ingadui naturii (sau altora)
sf, te amdgeascd.
Fireqte, qtiinla inseamnd mai mult decit observatie,
glpgpgll gi prezentarea rezultatelor. Nimeni nu mai poate
azi si citeascd,unziar sau o revisti frri sd inleleagi rapid cd
gtiin{a debordeazS de ,,teorii". ,,lJn astronom de la Observa-
torul X a gdsit noi dovezi care pun sub semnul intrebdrii
teoria relativitdlii", spune o revistS. ,,Sistemul gcolar din
Statul Y condamnA ci4ile care acceptd filrd, nici un dubiu
teoria evolulionistd a lui Darwin", relateazd. un ziar. ,,Printr-o
serie de rezultate noi gi bizare ale teoriei cuantice se susgine
cd s-ar putea sd nu exigti!", strigd o altd publicatie. Ce e cu
chestia asta nurnitd,,teorie"?
Pulini oameni de gtiinla mai pretind azi cd folosesc
,,metoda gtiin{ific5" complet,,detaqatd" gi obiectivd propusi
de filozoful Francis Bacon gi de allii in zorii revolu{iei gtiin-
1ifice din secolul al XVII-lea. Aceastd,,metodb", in forma ei
cea mai sirnpld, pretindea c5, in incercarea de a rispunde la
PREFATA SERIEI
intrebdrile pe care le ridicd natura, cel care ii cerceteazd
secretele trebuie sd observe, s6 experimenteze gi sd adune,
in mod obiectiv gi fbr6 prejudecSli, datele despre fenomene.
,,Nu pqr19s9 4. tu ggi uq_ fel de 1po!e21 . anunla Isaac
Newton Oupa Ce a demoniiiat legea univeriala a-gravitagi'ei.
cind-S:d3ugeiaf-c5"S-zif
'putea s5 aibd idee despre ce este
iraniatici. Istoticri 5u-bb-SeiVat c[, de fapt,'Newton aVea
intr-adev6.1 -..-i,.tSya. id"i, sau,,ipoteze" cu privire 1a posibila
naturd a gravitaliei, dar in general le-a linut riymli pentru
sine. In ceea ce-l privegte pe Newton, se fbcuserd deja prea
multe ipoteze gi se acordase preapu{ind atenlie adundrii atente
a faptelor gi cifrelor verificabile.
Cu toate acestea, astdzi qtim ci oamenii de gtiinld nu
respectd intotdeauna cdile simple 9i netede spre care ne
ghideazd ,.nretoda gtiin1ifica". Uncori. fie inainte. fie dupd
desft;urarea-experirnentelor;un savant are o idee sau o
,,itituilie* (cu alte cuvinte. o ipotezd nu tocmai bine pusd la
punct) iare sugerda26 o
-noijf,
abo-idare,-un nou moil'de a
privr-ppg{ema. Atunci respectivui om de giiinld va faCe o
serie de experimente pentru a aduna date in incercarea de a
demonstra sau de a contesta aceastd ipotezl. Uneori cuvintul
ipotezd este folosit cu ugurintd in conversaliile cotidiene,
dar pentru ca o ipotezd sf, fie valabil[ din punct de vedere
gtiinlific, ea trebuie si inglobeze o anumitd cale prin care sd
se poati dovedi c5 e falsii daci este, intr-adevdr, falsa. Cu
aite cuvinte, trebuie sd fie ,,falsificabil5".
Nu toli oamenii de gtiinld desfrgoard ei ingigi experi-
mentele. De exemplu, majoritatea teoreticienilor igi expull
argumentalia cu ajutorul matematicii. Dar ipotezele, pentru
a fi luate in serios de comunitatea gtiinfificd, trebuie sd conlind
intotdeauna semin{ele,,falsificabilitdlii" prin experiment gi
observa!ie.

if
ISTORIA STIINTDI
.1911- a deveni tgorie, o ipotezi trebuie sd treacd prin
mai multe teste. Trebuie sd fie verifiCata prin experimente,
efectuate nu doar de un iingur savant care desfbgoard
experimentele sau face observaliile, ci qi de allii care efec-
Iueazd, independent alte experimente gi fac alte observalii.
Abia cind a fost consolidat6 de numeroase incercari qi
evaludri, ipoteza poate fi adus[ la cunogtinta comunitdtii
gtiinlifice sau a publicului larg in calitate de,,teorie".
Este important sd re{inem c5 pind gi o teorie poate fi
supusi,,falsificdrii" sau corectdrii. O bund teorie, de exemplu,
va face posibile ,,prezicerile" - evenimente la care cei care o
verificd se pot agtepta, ca un alt test al valabilitalii sale. inainte
ca teorii bine cunoscute precum teoria relativitAtii a lui
Einstein sau teoria evolulionistd a lui Darwin sd ajungd in
manuale, ele au rezistat la toat5 gama de verificiri in mdsura
in care au devenit instrumente de lucru productive pentru
alti oameni de gtiin!5. Dar_ !n g!"in{A nici o teorie nu poate fi
acceptald ca fiind complet ,,demonsiiatd". Ea trebuie sb
-i-
fdmina mereu deschisi unor verific5ri qi cercetiri ulterioare,
pe mdsurd ce apar noi fapte gi observalii. Tocmai aceastd
insistenld cu care se autocorecteazd q;tiinla o face s6 fie in
acelagi timp cea mai dificild qi cea mai productivi dintre
tentativele omenirii de a inlelege modul cum funclioneazd
natura. Acest tip de gindire criticl constituie elementul-cheie
al activitdtii qtiintifice.
Versiunea caricaturald a omului de gtiinfS, portretizat ca
un individ rigid, cu ochelari, imbrdcat in halat alb, sigur pe
infailibilitatea sa, e cit se poate de departe de adevdr. Oamenii
de gtiin!5, atit bdrbalii cit qi ferneile, sint oameni la fel ca qi
uoi, sint de toate rasele gi pot avea orice dimensiuni gi
infbtigdri, sd poarte ochelari sau nu. Ca grup, intrucit
l0
PREFATA SERIE]
metodologia lor se concentreaz/a atit de mult asupra
posibilitSlii de a gregi, dar gi asupra gindirii critice, ei sint
probabil mai congtienfi decit noi, ceilalli, de cit de ugor este
sd te ingeli. Dar le pl4ce fa'atbd dreptate ori de cite ori este
posibil gi sa-aclftineie itrt., gasirea raspunsurilor corecte la
intrebiri. De obicei, acesta este motivul pentru care devin
oameni de gtiint[.
Ac_eastd carte gi celelalte patru din cadrul seriei ,,Pe
umerii gigan{ilor", arati cum au dezvoltat oamenii acest
$istem peiitru a dbscoperi cum func{ioneazd lumea incon-
jurSloare, folosindu-se atit de succese cit gi de egecuri. Vom
analiza teoriile propuse de savan{i, uneori corecte, alteori i
eronate. $i vom vedea cum am invalat sd verificim, si accep- I
tdm qi sf, construim pornind de la aceste teorii - sau sd le
corectdrn, sd le extindem, s6le simplificim.
Vom vedea totodatf, cum au invdlat oamenii de gtiinla
din gregelile aliora. fiind nevoili uneori sd se debaraseze de
teorii C?iiiidltadata pdreau logice, dar mai tiiziu s-au dovedit
a fi incorecte. ingelStoare. prea limitate sau neproductive. in
toate aceste moduri, ci au construit pe umerii oamenilor de
gtiinfS, giganlii, care i-au precedat.
t
j

PARTEA I
PRECURSOKII STIINTEI:
DIN ANTICHITATE PINA
in
EVUL MEDIU

CAPITOLUL 1
MO$TENIREA LASATA DE
POPOARELE ANTICE
S-a intirlplat ca qi cum cincva ar 1l deschis brusc o
fereastrd qi ar fi lSsat sd pdtrundf, aerul intr-o incdpere inchisd
de multd vreme gi plina de mucegai. Cu aproape 2500 de ani
in umrii, pe cind briza proaspdta a Mediteranei rdcorea cladi-
rile potopite de soare din porturile Greciei antice, oamenii
au inceput sd priveascf, lumea cu alli ochi decit o licuscrd
pind atunci. Care a fost aceastd noud atitudine a grecilor an-
tici - aceastd remarcabili rupturd fatd de ideile trecutului'?
Astdzi, cind ne referim la cei rnai celebri dintre ginditorii
Greciei antice ii nurnim.lilozoJi,pornind de la irt{elesul inilial
al cuvintului, qi anume cei care iubesc gi cautd cunoagterea
sau in{clepciunea. Contribulia uriagd adusd de aceqti ginditori
a fost credinfa cd oamenii obiqnuili pot spera sii in(eleagi
cunr lunctioneaz'a natura. Chiar dacd nouii, astizi, aceastl
credinld ni se pare fundamentald, ea a reprezentat ttn gcst
rnouurneutal gi de-a dreptul eroic de incredere irt propriilc
posibilitl1i din parlea grecilor din antichitatc. A fost prima
scinteierc a qtiin{ei - nu cea pe care o cunoa$tellr astdzi, ci
prccursoarea ei. Cei care au fost inaintea lor nici ntdcar n-att
l5

ISTORIA STIINTEI
indrdznit sd viseze cI mintea omeneascd s-ar putea aventura
in acest teritoriu, despre care se credea cindva cd este guvemat
de toanele qi capriciile spiritelor gi zeilor.
Ce i-a indemnat pe filozofii greci sd facd un asemenea
pas inaiirn-e1'i O..?. intr-un anumit moment al istoriei ome-
nirii, au realizat ei aceastl uriagl schimbare de perspectivd
care a desghis larg ugile cunoagterii? Cine au fost precursorii
191, gi cum au pregdtit terenul, qi in ce fel erau grecii diferili?
ixanrnA GRECTLoR:
MAsun q,ToRr $I MIToLocIE
Demult, cu mult inaintea oricdrei civilizalii despre care
ne-au rdmas dovezi, prirnele fiinle omenegti au inceput sd
pund intrebdri esentiale despre lumea inconjurdtoare. intrebdri
precum: Ce sint acele puncte luminoase de pe cerul nop{ii?
Ce este noaptea gi de ce este ea diferitd de zitd? De ce cad
copacii? Ce este focul gi de ce arde? De ce se ridicd fumul gi
de ce lemnul se transformd in cenuq6? Ce sint oamenii gi ce
sint animalele, gi prin ce sint oamenii diferili de animale?
Cum se face cd unele plante sint comestibile, iar altele sint
otrdvitoare? Ce este viafa? Ce este moartea? Sint pietrele vii?
$i au inceput sd schileze rdspunsuri bazindu-se pe ceea
ce credeau ca vdd. Cele mai timpurii gi rnai primitive rdspun-
suri explicau rnajoritatea evenimentelor naturale - anotim- i
purile, vintul, cregterea plantelor, inundaliile provocate de I
riuri - apelind la spirite. Se credea ci spiritele, deqi nevdzute, f
sdldgluiesc oriunde in naturd - in stinci, in vint, in nori, in i
riLrri. Ca ;i oamenii, ele puteau fi fericite, nrinioase, triste
i
sau geloase. Un riu se revdrsa din albie pentru cd spiritul sau f
: MOSTENIREA LASATA DE POPOAREI,E ANTICE
zeul riului era supdrat qi voia sd pedepseascS. De asemenea,
spiritele puteau fi mdgulite, convinse sau lingugite: ploaia
uda lanurile de grine deoarece zeii erau rnr"rllumi!i sau
fuseserd imblinzili.
in iunga istorie a inceputurilor omenirii, lumea era in
majoritatea cazurilor vdzutd, ca fiind una a spiritelor sau a
miturilor. Oamenii au dezvoltat sisteme prin care incercau
sd influer-rfeze lumea din jurul lor - sd vindece boli, sd pund
capdt secetei, sd ciqtige rdzboaiele sau sI prevind inunda-
-!iile - folosindu-se de magie pentru invocarea spiritelor sau
a zerlor. Recurgeau la incantafii sau la pofiuni. FIceau
sacrificii. $i uneori, ca urrnare a unor coincidb-nfe, aceste
metode pdreau sd dea rezultate. Ori de cire ori se intinipla
acest lucru, viziunea,,spiritistd" asupra Iumii era consolidat5.
Atunci cind metodele nu dddeau roade, oamenii erau tentali
mai degrabi sd creadl ci gregiserd incantalia sau potiunea
decit si se indoiascd de atotputemicia spiritelor.
Dar, in acelagi timp, oamenii din antichitate au inceput
sd dezvolte gi alte instrumente pentru a stdpini lumea inconju-
rdtoare - instrumente care au funclionat mai eficient. De-a
lungul Epocii de piatrd timpurii (in urmd cu aproximativ 2,4
milioane de ani), ei au inceput sd modeleze materialele gi
sa-gi facd arme pentru vinitoare. in Neolitic, sau Noua epocd
de piatrd (cu circa 6000 pind la 10 000 de ani ?n urmd) ei
infelegeau destule despre felul cum cresc plantclc pentru a fi
in stare si le cultive gi sd le creascd gi sa-qi asigure hrana,
astfel ndscindu-se agricultura. Aceste progrese erau de naturd
pur practicd - tehnologicS, nu qtiintificd -, dar se numdrd
printre primele exemple de situalii in care oamenii s-au folosit
de logicd pentru a pune cap la cap ideile cu scopul de a
inlelege mdcar o micd parte a lumii ir-rconjurltoare.
l6 tl

ISTORIA STIINTEI
Agricultura la scard mare a inceput atunci cind, cam prin
rnileniul al IV-lea i.Hr., sumerienii din valea riurilor Tigru gi
Eufrat au iegat pentru prima oard animalele la pluguri gi la
cdrufe cu ro!i. Tot ei au construit gi primele ambarcafiuni,
ceea ce insearnnd cd nu dupd mult timp au fost nevoili sd
pund la punct metode de naviga{ie pe mdri. Cu circa 5000 de
ani in urmd, sumerienii aliau cuprul cu staniul pentru a obline
bronzul gi astf'el s-a ndscut metalurgia. intre timp, egiptenii
de pe Nil inrcgistrau gi ei cam aceleagi elemente de progres.
in acele vremuri civilizalia urband exista in regiunile din
jurulperimetrului mediteranean, iar comerlul gi cultura atin-
seserd o complexitate indeajuns de mare pentru ca sd fie
nevoie de linerea unor evidenfe. Atit sumerienii cit gi egiptenii
au dezvoltat sisteme numerice gi metode de finere a contabili-
tdlii, sarcind ce revenea preolilor administratori. Sumerienii
au pus la punct o metodd cuneiformd de scriere pe tdblile de
lut, in vreme ce egiptenii scriau hieroglife pe papirus. Ei au
dezvoltat tabcle matematice: de inmullire, de impdrlire, de
ridicare a numerelor lapdtrat gi de rddacini pitrate.
Cu aproximativ 4000 de ani in urmd, un alt trib, babilo-
nienii, a pus stipinire pe Mesopotamia. O buni parte din
sistemul calendaristic pe care-l folosim astdziafost conceput
de babilonietti, in urma observdrii atente a Soarelui, a Lunii
qi a planetelor: Motivaliile lor au fost atit practice cit qi
spirituale. Din punct de vedere practic ei aveau nevoie de o
metodi de a unndri scurgerea timpului - pentru a anticipa
schirnbarile anotimpurilor gi inundaliile riurilor. Interesul
spiritual provenea din credin{a intr-un sistem numit astrolo-
gie, care pornea de la premisa ca poziliile planetelor influen-
leazd vie{ile oamenilor. Observaliile pe care babilonienii le-au
ficut asupra cerului noplii, avind in vedere instrumentele de
-
MO$TEN]REA LASATA DE POPOAREI,E ANTICE
care dispuneau, au fost uluitor de corecte qi au fost foarte
utile astronomilor de dupd ei.
Toate acestea s-au constituit, in sensul strict al cuvintului.
in elemente de tehnologie, nu de gtiinld, ele constind in
dezvoltarea unor instrumente gi metode pentru ameliorarea
condiliilor de via!6 qi nu intr-o cunoaqtere de dragul cunoa$-
terii. Dar, in dezvoltarea acestor tehnologii, oarnenii au pus
la punct niqte instrumente pe care generatiile ulterioare, chiar
gi dup[ citeva nrii de ani, aveau sd le foloseascl pentru
cdutarea unor rbspunsuri la intrebdrile legate de felul cum
functioneazd lumea inconj uritoare.
Ast[zi folosirn atit de multe din aceste instmmente ftrd
sd ne mai g?ndim la rnodul in care au fost create, incit e foarte
ugor sd trecem cu vederea progresele extraordinare pe care
le-au realizat acegti oameni. Orice copil de zece ani poate
spune pe dinafard tablainmullirii. Dar cili dintre noi am putea
concepe un sistem numeric care si functioneze'/ (O dovadd
a dificultalii acestei ?ncerciri este faptul cd atit romanii cit qi
egiptenii au conceput sisteme in care inmullirea giimpdrlirea
erau operatii foarte dificil de efectuat. incercali sI inmulqili
VII cu XXXII.) Prima persoand care a creat bronzul sau fierul
topit a ajuns, fErd indoiala, sd descopere procedeul ca umrarc
a experimentelor, observa[iilor gi rafionarnentelor. Locuitorii
din America CentralS au descoperit ci puteau sd eliniine
otrava din planta cassava gi sd-i loloscascd tuberculii drept
hrdna, o riata otiava indepirtatd. Pentru a face aceastA
descoperire, gi aceqti oameni au trebuit sd treacd printr-un
proces de investigare gi sI se foloseasca de logic6, altfel spus,
sd parcurgd o parte din procesele pe care avea sd se bazeze
qtiin!a.
l8 t9

ISTORIA STIINTEI
Dar nagterea gtiinlei mai avea incd mult de agteptat. Pind
spre sfirgitul Epocii bronzului (cam cu 5500 pind la 3000 de
ani in urma) nimeni n-a depSgit faza dezvoltArii instru-
mentelor inteligen{ei practice, a sistemelor qi a tehnologiilor
pentru conducerea civilizaliilor pe care le-au clddit. Unii,
asemenea babilonienilor, au fEcut observalii gi calcule
excelente in slujba astrologiei. Dar cu tolii continuau si-gi
bazeze in mare parte pe magie viziunea lor asupra lumii gi
nimeni nu se intreba de ce gi nici nu cduta cauze naturale.
Pind cind o combinalie de imprejurdri gi evenimente a
fEcut posibilI dezvoltarea unui punct de vedere cu totul
diferit. Cu circa 3300 de ani in urmd, in Fenicia au luat naqtere
alfabetele (unul bazat pe sistemul cuneiformelor babiloniene,
celdlalt pe hieroglifele egiptene), ceea ce a simplificat
scrierea, precum qi cititul, permilind gi altor oameni, in afard
de preoli, sb comunice prin intermediul cuvintelor scrise.
De asemenea, cam cu 4000 de ani in urm6, in munlii
Armeniei, un grup de oameni au pus la punct o metodd de
oblinere a fierului prin topirea minereului de fier. Pe mdsurd
ce aceastd metodi de topire a
fierului devenea tot mai curent
folositi, dupd circa o mie de
ani, unele din aceste triburi din
nord au dobindit putere militard
(printre ele numdrindu-se gi
grupul grecilor dorieni) Ei au
inceput sd cucereasca civili-
zaliile Epocii bronzu lui.
Reproducere dupd c, tablild
babiloniand
: MO$TENIREA LASATA DE POPOARELE ANTICE
GRECII ANTICI:
UN NOU MOD DE A PRIVI LUCRURILE
Triburile cunoscute sub numele de greci dorieni s-au
revdrsat in valuri dinspre nord gi nord-vest spre peninsula
Macedonia (regiunea carc astdzi este cunoscutd sub numele
de Grecia) gi spre regiunea din estul Mediteranei. Din cauza
izoldrli comunitililor pe care le-au format, sute de oraqe-state
independente au apdrut pe parcursul umtdtoarelor secole.
Aceste ora$e-state erau intrucitva legate utele de altele, dar
au avut libertatea si-qi formeze propriile guverne gi sub-
culturi. Nici o autoritate centrald nu-gi impunea filozofia gi,
chiar dacd preolii qi preotesele erau consulta(i pentru preziceri
gi sfaturi infelepte, aceqtia nu posedau imensa putere politicb
gi econornicd pe care omologii lor o aveau in alte pdrli.
Peninsula macedoneani, cu numeroasele sale golfulete 1
qi insule invecinate, era cit se poate de potrivita pentru dezvol- '
tarea unei economii maritime, iar grecii au cdlStorit, au Ibcut
comer! qi au colonizatpe scard larg5. Ei au cipdtat astfel o
perceplie spaliali a lumii din jurul lor - acel tip de gindire
geometricd asociatd cu navigatia gi cdlStoriile. Curind au
descoperit cd lumea ardta cu totul altfel atunci cind era priviti
din colpri diferite ale Mediteranei. Unele lucruri pe care
le-au vdzut li s-au pdrut folositoare, altele nu, dar cum nu
cuno$teau nici un fel de restriclie, erau liberi sa aleag5 ideile
qi sistemele care pdreau sd funcfioneze cel mai bine gi sd se
debaraseze de rest.
Ca qi alte civilizalii din antichitate, grecii au dezvoltat o
mitologie complexd, populatd de zei, zei1e, nimfe, mLrze,
moire gi alli locuitori ai lumii spiritelor. Dar, spre deosebire
de alte culturi, ei ii vedeau pe zeii lor ca fiind supugi gregelilor,

I
I
i

I
I
!
2l

ISTORIA
nicidecum atotputemici gi atotqtiutori. in consecinfd, gindito-
rii greci au fost poate mai pulin inclinali sd se foloseascd de
explica{ii supranaturale gi mai capabili, datoritl experienlei
cdpdtate pe mare ;i in urma contactului cu alte civiliza{ii, si
caute explicatii naturale.
Astfel, dat fiind ci grecii nu aveau o autoritate centrali
care sd guvemeze oraqele-state, precum qi datoritd leg5turilor
cu alte culturi gi caracterului relativ deschis al sistemului lor
mitologic, ei erau pregdtili pentru o noud modalitate de a
privi lumea. Dar in acelaqi timp gi curiozitatea i-a determinat
pe greci sd facd trecerea de ia explicaliile mitologice la cduta-
rea cunoagterii. Ei au incercat sd gf,seascd modele repetitive
in natur6, o anumitd ordine. ,,De ce?" li se pdrea a fi o intre-
bare bund deoarece le deschidea ochii, ii ajuta sd caute aceste
modele gi generalizdri care sd-i ajute s[ descopere ordinea
din spatele tuturor varialiilor aparente.
Nu toate aspectele modului in care grecii vedeau lumea
erau productive. Aga cum vom vedea, multe genera{ii de
Blditori de dupd g1e9! n1 au fhcut. adesea, decit lg.urmeze
lqd_e4pry,asq_eeite!ir-el9:l9g_9999t!l?_:_Qg-gliny!!!dittre
lrlozofii greci se baz3;1u prea mult pe gindirea subiectivd gi
pe exerciliile intelectriale 9i prea pufin iie observalie 9i'pe
expeiini6ni. Coriiepiele loi iqi aveau in principal originea in
propria lor minte: mai intii dezvoltau idei despre felul cum
ar trebui sd funclioneze nalura gi pe urmd incercau sd potri-
veascd natura dupi ideile lor.
Dar ei ne-au dat prima poarti de acces spre lumea cauze-
lor naturale, o lume care putea fi exploratd gi explicat5, pe
care oamenii o puteau inlelege - o lume infrliqat[ prin simple
analogii, nu prin dogme religioase sau superstilii. Egiptenii,
babilonienii gi ceilalli care i-au precedat au dezvoltat instru-
mente matematice, au observat gi au tabelat evenimentele gi
au pdstrat evidenfe. Dar metoda lor se apropia mai mult de
contabilitate gi ei gi-au orienlat eforturile mai ales cdtre tinerea
unor evidenle. Grecii erau altfel. Ei doreau si caute cauzele
dincolo de fapte gi au fost primii care au ciutat cu consecvenld
cauze naturale, l1u supranaturale, pentru a construi o
cosmologie pornind de la aceste premise. Aceastd sirnpla
modificare a perspectivei avea sd transform-C*Coniplet felul
in care oanrenii privearr lrrnrca.
Thales
Nu gtim prea multe lucruri despre primii filozofi greci.
Cel mai culloscut dintre ei, Ttrales din Milet, s-a ndscut, se
pare, in jurul anului 624i.Hr. gi a trait in oragul ionian Milet,
pe coasta Anatoliei, astizi coasta vesticd a Turciei. Cea mai
mare parte a cunogtin{eior noastre despre Thaics provine din
scrierilc lui Aristotel gi a altor filozofi greci care au trdit cu
circa doud secole mai tirziu. Se crede cd Thales a fost negustor
qi om de afaceri, c5 a cdl[torit mult gi cd a triit probabil un
timp in Egipt. Tlrales este important deoarece este considerat
ca fiind primul dintre filozofii greci care s-a indepirlat de
explicaliile supranaturale in incercarea de a in{elege natura
lumii inconjurbtoare. Gindirea lui Thales despre natura
naturii l-a determinat sd faca speculalii despre una dintre
cele mai vechi intrebari gtiinlifice: Din ce este alcdtuitl
lumea? Concluzia lui, chiar dacd astdzi ni se pare naivd, este
inrportanta, nu numai deoarece reprezintd o incercare de a
vedea alcltuirea lumii ca pe ceva ce poate fi ir-rteles, dar gi
pentru cd Thales a incercat sI vadi fiecare parte componentd
a lumii ca fiind integratf, intr-un sistem aldturi de restul ele-
mentelor sale. Pdmintul, spunea Thales, pluteq;te pe ap5 gi
22 z-)

ISTORIA STIINTEI
toate pa(ile sale, tot ce il alcituieqte, de la mun{i 9i cimpii
pind la aer gi cer, cuprinzind qi copacii gi vietdlile, sint
compuse de asemenea din diferite stAri sau forme ale apei.
Ideea lui Thales s-a dovedit a fi incorectd. Dar formulind
intrebarea gi apoi incercind sd rdspundd la ea, el a sdrit peste
abisul care separa vechea viziune mitologicd asupra lumii
ca sd ajung6, ca un prim cdldtor cunoscut vreodati, in lumea
de astdzi a gtiin!ei gi cunoaqterii.
$coala din Milet
Ca majoritatea filozofilor greci, Thales a avut o anumitd
influenli asupra celor din jurul siu. Cei mai cunosculi dintre
prozelilii sdi, degi au mai fost fbrd doar gi poate qi al1ii, mai
pulin celebri, au fost Anaximandru gi Anaximene. Amindoi
erau tot din Milet Ei prin urmare, asemenea lui Thales, sint
cunoscu{i ca membri ai $colii din Milet. Se cunosc mult mai
multe lucruri despre Anaximandru decit despre Anaximene,
probabil pentru cd Anaximandru, ndscut in jurul anului
610 i.Hr., a avut ambilia sd scrie o cuprinzitoare istorie a
universului. Aqa cum avea si se intimple gi mai tirziu cu o
altb pereche maestru-discipol, gi anume Platon gi Aristotel,
Anaximandru nu era de acord cu dascdlul s6u, deqi nutrea
un mare respect pentru el. El se indoia ci lumea 9i tot ce
cuprindea aceasta poate fi alcdtuitd din ap6 gi a propus in
schimb o substantd ftrd formd gi neobservabild pe care a
numit-o apeiron gi care, in concep{ia sa, era sursa intregii
materii.
Totugi, cele mai importante contribuJii ale lui
Anaximandru s-au produs in alte domenii. Degi nu a acceptat
ideea c5 apa ar fi elementul primordial, el credea totuqi cd
toate formele de viald igi au originea in mare gi s-a numbrat
: MO$TENIREA LASATA DE POPOARELE ANT]CE
astfel printre primii care au reflectat asupra acestei importante
idei. Se crede cd Anaximandru este primul invdlat din istoria
civilizafiei grecegti care a trasat o hartd a lumii gi de asemenea
care a sesizat faptul cd suprafala Pdmintului este curbat6. El
credea totugi cd Pdmintul ar avea o formd cilindricd, spre
deosebire de filozofii greci de mai tirziu, care au suslinut
ideea unei forme sferice. Anaximandros, observind migcarea
boltei ceregti din jurul Stelei Polare, a fost probabil primul
dintre filozofii greci care a descris cerul ca pe o sferd ce
inconjura in intregime Pdmintul - o idee care, dezvoltati
ulterioq avea si provoace complica{ii uriaqe in astronomie
pind la na$terea revoluliei gtiinlifice din secolul al XVII-1ea.
Din nefericire, cea mai mare parte a istoriei universului
scrisf, de Anaximandru s-a pierdut, doar citeva fragmente
supravieluind pind astdzi. Puline lucruri se cunosc despre
celelalte idei ale sale. La fel de pdcat este cd nici din opera
scrisd a lui Anaximene, care se poate sd fi fost elevul sdu,
n-a rdmas mare lucru. Tot ce putem spune cu siguranti despre
Anaximene, care s-a ndscut probabil in jurul anului 570 i.Hr.,
este laptul c6, pigind pe unnele lui Anaxirnandru, nici el nu
a fost de acord cu mentorul sdu. in conceplia lui Anaximene,
lurnea nu era compusd nici din apd, nici din apeiron, ci aerul
era elernentul fundamental al universului. Comprimat, el
devenea apa qi pdmint, iar cind era rarefiat sau subliat se
incdlzeaca sd devini foc. Nu se cunosc prea rnulte alte lucruri
despre Anaximene, dar este posibil ca el, de asemenea, sd fi
fost primul care a studiat curcubeele gi a frcut speculalii cu
privire la originea lor mai degrabd naturalS decit supra-
natural5. Despre el se crede cd a fost primul grec care a sesizat
diferenlele dintre planete, identificind, de exemplu, carac-
teristicile distincte ale planetelor Marte gi Venus.
25

Pitagora
,/ .,Toate lucrurile sint numere", a spus cindva Pitagora. $i
/ in ciu<ia unbT cGainie-mistice Ei 6izare pe care el le nutrea
I cu privire la nurnere, lui ii dator[n-I enorrn pentru insistenfa
cu care a susfinut faptul cd putem incepe s5 inlelegem lumea
cu ajutorul matematicii.
Ndscut in Sarnos in jurul anului 560 i.Hr., Pitagora a
fost un maternatician strdlucit gi excentric, qi totodatd un
filozof gi lider religios care, dupd ce a migrat in Croton in
sudul Italiei de astdzi, a fondat un cult dedicat matematicii gi
ISTORIA STIINTDI
O datd ce le-au fost deschise porlile de cdtre Thales gi
alli filozofi din Milet, ginditorii greci au inceput sd reflecteze
asupra naturii universului. E important sd ne amintim totugi
cd aceastd pasionantd explozie de activitate intelectualS a
fost in cea mai mare pafte pur creativi. Grecii, de la Thales
pina la Platon gi Aristotel, au fost filozofi, nu oameni de
gtiin!6. Oricine poate si creeze ,,idei" despre natura gi
structura universului, de exemplu, gi de multe ori aceste idei
pot fi atit de coerente qi de complex structurate, sau doar atit
de ,,evidente", incit si poatd pirea convingdtoare pentru mulli
oameni. Cu toate acestea, o teorie,,qtiinlific5" despre univers
cere mult mai mult decit feluritele observafii gi analogii care
au fost intre{esute pentru a forma sistemele de ra{ionamente,
oricit de atent construite gi care in cele din urmb au culminat
cu modelul impus de Aristotel asupra lumii. Esenlial este cd
frrf, experirnente gi fbrd o testare obiectivd gi criticd a teoriilor
lor - concepte necunoscute grecilor - ei nu puteau sd spere
decit s6 ajungd, in cel mai bun caz,la o teorie speculativd
coerentd care sd respectebazele raliunii gi sd ii satisfacd nece-
siratile.
: MISTENIREA t,{s,qr,{ ng popoARELE ANTICE
misticismului. Este dificil astizi de decelat intre ceea ce a
spus gi acrezut cu adevirat insuqi Pitagora gi cele inventate
de discipolii sdi. Celebra Teoremd a lui Pitagora, atit de cunos-
cutd de la orele de geometrie - intr-un triunghi dreptunghic,
pdtratul ipotenuzei este egal cu sllma pitratelor catetelor -
se poate sd fi fost demonstrati de el sau de unul dintre disci-
polii lui. Dar intr-atit de secreti era natura cultului sdu incit
este greu de depistat originea chiar gi a acestei importante
descoperiri. Oricum, Pitagora este creditat in general cu fun-
damentarea ideii cd geometria este o secvenJd de propozilii
conectate logic.
in specuialiile sale cu privire la natura universului, Pitagora
a sustinut cd centrul lumiinu este Pdmintul, ci o sferd de foc in
jurul cdreia se invirtegte Pdmintul. Nu putem vedea aceastd
sferi de foc, spunea Pitagora, deoarece partea Pimintului pe care
ne afldm noi este in pennanenld orientati opus acesteia. in
Iot cazul,lumina Soarelui ar fi o reflexie a acelui foc. Pdmin-
tul insugi, afirmau pitagoricienii, este o sferd inconjuratd de
un univers sferic. Pitagoricienii au mai ardtatcd,soarele, Luna
gi planetele se migci diferit fafd de stele gi cd se afld in rnod
evident la distante diferite fali de Pdmint. Migcdrile pdmin-
tului, precum gi cele ale stelelor, credeau pitagoricienii,
descriu cercuri perfect unifonne, respectind un model geometric
perfect gi frumos. in mod paradoxal, degi au sesizat corect
natura diferitd a planetelor gi a stelelor, tocmai credinta lor in
migcarea circulard a corpurilor cereqti gi in forma sfericd a uni-
versului care inconjoard Pdmintul avea sd provoace multe
confuzii in astronomie, care vor persista pini in secolr.rl
al XVII-lea.
Nu toate gindurile grecilor animali de curiozitate ir-rtelec-
tuald erau indreptate spre natura materiei gi forma cerurilor.
21

ISTORIA STIINTEI
Alcmaeon, niscut in Croton in jurul anului 530 i.Hr., a fost
unul din discipolii lui Pitagora care gi-a indreptat interesul
spre medicind. Dat fiind ca grecii manifestau un interes
sdnitos pentru medicindprecum gi o tendinfi spre ipohondrie,
era destul de lucru pentru un medic bun, iar politicile
privitoare la condiliile in care cineva putea sd practice
medicina erau destul de liberale. Degi superstilia continua
sd joace un rol important in practica acelor medici care ii
tratau pe cei din clasele sdrace gi lipsite de privilegii, mulli
medici greci s-au aplecat cdtre un studiu mai realist gi mai
practic al metodelor de tratament.
Degi impdrtdgea o parte din ideile mistice ale pitago-
ricienilor, Alcmaeon a fost printre primii care au frcut diseclii
pe cadavre de oameni sau animale in scopul unic al cercetdrii
anatomice. El a semnalat existenla nervului optic in interiorul
ochiului gi tubul (numit astdzi trompa lui Eustache) care face
legdtura intre ureche gi gurd. Este posibil ca tot el sd fi sesizat
diferenlele dintre artere gi vene, iar studiile sale medicale
l-au condus spre convingerea c5, dupd toate probabilitdlile,
creierui este centrul activitdlii intelectuale, o idee care avea
sd fie acceptatd abia dupd multa vreme.
Heraclit
Era inevitabil ca toate aceste studii de ,,filozofie natural6",
sau a naturii, sd nu-i facb pe unii greci sd mediteze la semnifi-
calia pe care o aveau toate acestea pentru omul obignuit.
Heraclit, nascut in apropiere de Milet cam pe la anul 540 i.Hr.,
!
r -1 {l q*l*Iqpy tatia .de,,{ilo zo fu l- c
1,1e*
p I in ge " dqtoritd
viziuniiiaie pggryis-19_c"9pf.o-"ggi-941eia $fig in viald ng gs-t-e
peiirianent gi ca toate se afli intr-o permanentd stare de schim-
bare, tre lds ind-ru mi6- pelare . s-a-."sS.. poala bizui cineva".
: MOSTENIREA L4SAT,{ DE POP)ARELE ANTICE
Principalul element, spunea Heraclit, este focul, aflat intr-o
continud schirnbare gi suslinind schimbarea in toate celelalte
lucruri. Pind gi Soarele, spunea Heraclit, nu este acelagi cu
Soarele vdzut ieri, ci unul nou qi diferit, care la rindul lui se
va schimba miine gi va fi inlocuit de un altul.
Anaxagora
Ndscut in apropiere de Milet in jurul anului 500 i.Hr.,
Anaxagora a avut o viziune asupra cosmosului mult mai pulin
scepticd. Ultimul dintre marii filozofi provenili din tradilia
ioniani a lui Thales, Anaxagora, gi-a rdspindit invdfdtura la
Atena cam pe la anul 460 i.Hr. Un ralionalist convins, care
se opunea oricdrei forme de misticism, fie cd era vorba de
vechiul misticism al zeilor sau de misticismul mai nou al
pitagoricienilor, Anaxagora avea totodatd sd devind primul
filozof important care a fost persecutat pentru ideile sale.
El socotea cd Soarele ar fi o giganticd piatrd incan-
descenti, iar Luna ar fi iluminatd de reflexiile Soarelui. intr-o
viziune care i-a gocat pe mulli dintre contemporanii sii, care
elogiau perfecliunea gi puritatea cerurilor, el a mai sugerat
cd Luna insdgi seamind nult cu Pdmintul, inclusiv in privin{a
mun{ilor gi a vdilor, ;i ar putea fi chiar locuitd. Tot el a expli-
cat, destul de exact, fazele Lunii precum qi eclipsele, atit
cele de Luni cit gi cele de Soare, punindu-le pe seanla
deplasdrilor acestor douf, corpuri. Stelele gi planetele, spunea
el, sint nigte pietre cuprinse de fldcdri, foarle asemdndtoare
cu Soarele.
Acegtea erau niqte ide{g 9 y-rolen!1199-9- bi!4 p-gtrtlg
Atena, cire eia Conservttot;din pnnilF;;dig ;iiti";
fi, de parca n-ar fi fost de ajuns, Anaxagoii mii suslinea qi
cd universul nu a fost creat de zeitlti, ci s-a ndscut din haosul
]a)rosV-6n;dy
uorsualxr 0'z gsn
6unlddn;-y - ralJels-V
6unrabuelra1-g'Z gsn

I
I
i
I
l
I
I
i
!
I
!
i
I
28

ISTORIA STIINTE,I
unor ,,semin{e" ordonate de o ,,minte" abstractd printr-o
migcare de rotalie. Agadar, explica el, toate corpurile ceregti
au fost create in acelaqi timp cu Plmintul gi prin urmare
Pdmintul gi cerurile sint compuse din aceleagi rnateriale.
Asta era deja prea mult, chiar qi pentru grecii care se
obignuiseri cu asemenea speculafii intelectuale din partea
filozofilor 1or. Chiar dacd hlozofii puteau sd explice multe
lucruri, grecii continuau sd creadd inzeri lor qi in perfecjiunea
cerurilorlDupiC. lt:u iinpanagit invalatura vrerne de treizeci
de ani, Ctjntribuind esenlial la consolidarea reputafiei Atenei
ca un centru intelectual al Greciei, Anaxagora a fost judecat
pentru impietate.
Procesul n-a durat mult. Cu ajutorul unor prieteni influ-
enli care i-au luat apdrarea, el a fost achitat. Cu toate acestea,
o epocd luase sfirEit. Temindu-se sd nu fie adus din nou in
fala tribr.rnalului, Anaxagora a fugit din Atena pentru a se
refugia intr-o regiune rurald, unde a rnurit dupd qase ani. Degi
ciliva dintre discipolii lui au continuat sd studieze problemele
filozofiei naturale, orientarea hlozofici a Atenei s-a inde-
pdrtat de rnisterele naturii. Sub indrurnarea lui Socrate (niscut
in jurul anului 470i.Hr.), ginditorii au inceput si sondeze in
schimb problemele comportamentului uman gi ale filozofiei
morale.
Rafionaligtii qi atomiEtii
in afara Atenei, filozofia naturald continua si se dezvolte.
Una dintre cele mai interesante gcoli care s-au ivit in urma
exploziei de activitate intelectuali ce a caraclerizal Grecia
ar-rticf, a fost cea iniliatd de Democrit, ndscut in jurul anului
470 i.Hr. Democrit, care gi-a preluat nucleul ideilor de la
dascdlul s6u, Leucip (cca 490 - 430 i.Hr.), despre care se
cunosc puline lucruri, a promovat o viziune asupra
universului care, deqi sebaza pe puri imaginalie gi speculalie,
era surprinzdtor de moderni in numeroase aspecte.
Dernocrit era de acord cu o parte dintre ceilalli ra{ionaligti
care sus{ineau cd Luna ar putea fi un corp ceresc cu munli gi
vdi, asemenea Pdmintului. Iar despre Calea Lactee a presupus
cf, ar putea foarte bine s5 fie o aglomerare imensd de stele.
Mai importanti totuqi a fost supozi{ia sa conform cdreia
lumea, cu tot ce se afld in ea, inclusiv fiintele omenegti, ar fi
compusf, din coleclii de particule infinitezimale qi invizibile,
care ar fi dure qi indestructibile. Acegti atomi, cum i-a numit
el (de la tennenul grecesc atomos, insemnind,,indivizibil")
ar avea form6, masi qi miqcare, deplasindu-se prin spaliul
gol. Alte calitAli, precum mirosul, culoarea sau aroma le-ar
fi atribuite atomilor de cdtre observatori. El a mai argumentat
totodatd ci universul insugi ar fi luat nagtere dintr-un uriag
vortex rotitor de asemenea atomi qi cd un numdr infinit de
lumi ar fi fost creat intr-o manierd asemdnitoare.
Atomii, confonl teoriei lui Democrit, ar fi indestructibili,
eterni qi neschimbdtori. Toate schimbdrile din naturd nu ar
insemna altceva decit reuniri sau separdri ale unor mase de
astfel de atomi. Mai mult decit atit, spunea Democrit, pinS gi
mintea omeneascl gi, mai uluitor, zeii ingigi, dacd exist6, ar
fi compugi din acegti atomi.
Din cite cunoa$tem acum, a fost o teorie bund dar, aserne-
nea altor teorii ale grecilor, era purd speculatie. $i, lipsita de
orice modalitate de confirmare sau de infinnare, teoria
atomistd nu a avut mai rnultd greutate decit oricare dintre
zeclle de astfel de teorii care circulau in Grecia acelei peri-
oade. in plus, un argument important impotriva ei in optica
opiniei publice era cd o viziune atit de mecanicista despre
3r

ISTORIA STIINTEI
univers nu mai lasa nici un pic de loc sau de raliune existenfei
zeilor. Acest aspect al atornismului a devenit qi mai limpede
in secolul urmdtor in scrierile filozofului Epicur (niscut in
anul 34 I i.Hr.). La vremea sa, Democrit, care nu suporta
superstijiile, combltuse gi el viala de dupd via!6 9i suslinuse
ci singuml arbitru al binelui qi riului in privin{a acliunilor
omeneqti ar trebui sd fie congtiinla umand. A fost un subiect
pe care Epicur l-a argumentat in secolul al IV-lea i.Hr. 9i
care nu i-a adus popularitate nici lui Democrit gi nici lui
Epicur printre contemporanii lor conservatori 9i religioqi.
Atomismul a avuf pulini sus{indtori inainte sau dupd Epicur,
in afarf, de hlozoful gi poetul roman Lucretius (ndscut la
Roma in jurul anului 95 i.Hr.), iar teoria atomici a lui
Democrit a fost condamnatd la uitare pini la reinvierea ei de
cdtre John Dalton in secolul al XIX-lea.
Aristotel gi ,,de ce se intimplI lucrurile"
in dorneniul gtiin{ei, Aristotel a fost de deparle cel mai
important dintre filozofii greci. Un otn animat de o vastd
curiozitate gi cu un intelect capabil sd cuprindb arii largi, el a
dezvoltat concepte la un nivel mai avansat decit oricine inain-
tea sa. A fost primul ginditor consemnat de istorie care a
conceput un sistem integrat pentru a explica modul de func-
lionare a tuturor elementelor universului. O mullirne de
lucruri le-a gindit eronat - iar teoriile sale au avut multe
,,g[uri" de care ginditorii de mai tirziu s-au impiedicat -, dar
trebuie sd i se recunoascd meritul de a fi frcut prima rnare
tentativd de a explica la modul general cunl func{ioneazd
lumea gi cosmosul.
Ndscut in anul 384 i. Hr. in Stagira, aproape de
Macedonia, pe coasta nordicd a Mdrii Egee, Aristotel a
: MO$TENIREA LASAT,A DE POPOARELE ANTICE
de-v_e4,i,1t14oge aj lgi {leaandry.cgl Mare qi elev al lui Platon
(ndscut la Atena in jurul anului 427 i.Hr.). C=1i1valat de frunte
al Academiei lui Piaton din Atena, el a preluat bogata
rlogtenife a gindirii platoniie, cl5dita pe invafatr,rrile
dascilului lui Plat_on, S.qcqqte, Dar Platon gi clevii sii s-ar"t
concentrat asupra filozofiei morale gi etice, subliniind
importanla armoniei gi in special a unui altume gen de
armonie matematicd. Platon nu credea in ceea ce vedea.
Realitatea primard, considera el, rezidd in sfera matematicii,
a fbrmelor gi a ideilor, n-rai degrabd decit in experienlele pur
senzorialc.
Pentru Aristotel, observalia - gi nu abstracliunile tnate-
maticii - constituia instrurnentul ideal pentru infelegerea
rcalitatii. (Aqa cum l-.q dovg-dit ulterior, atit Platon cit gi
Aristotetav ezi..riiilidlal dreptate : gi maternatica gi ob s ervali a
au eonStituil ln-si;ilmiinte importaiiie iri clelvoltaiea qtiinlci. ;
Aristotel credea cd oricarc ar fi prezenta divind care ar cxista
in univers, aceasta ar trebui sI fie o formd dc inteiect pur. El
considera ci cea mai importanta oc-lpalre a onienirii estd
folosirea gindifii, iar cei mai bun lucru pc care ar putea s6-l
facd cineva este sd caute cauzele naturale, folosindu-se de
observatia obiectivi ca instrument principal. Dar, in pofida
acestor idei, Aristotel gi-a construit rnire{ul edificiu al
modelului siu asupra lumii bazindu-se nu atit pe observalie,
cit pe cdutarea intelectuali a rispunsului la intrebarea ,,De
oe e stc totutai'e'r?*tl e inCep-ui piin a pre Supliiic ef lbtul ard'
un scop. ca gi cirrn ar fi controlat de un plan principal. gi ca
totul funciioneazd in aga fel incit sd set-veascd scopuiui siu
final predetemtinat. Cunoscuta sttb deltumirca de teieologie,
aceastd importantd magistrald a filozofiei aristoteliene s-a
dovedit din plcate a fi un drum infundat pe care oamenii de
gtiinld 1-au strdbdtut secole de-a rindul dupd aceea.
-'t 1,
JJ

ISTORIA STIINTEI
Aristotel, c'el mai celebru
Si mai influenl dinlre toli
gindito ri i Grecie i a nl ic e
- In domeniile botanicii qi biologiei, Aristotel a licut
numeroase observalii exacte (el a fost primulcare a clasificat
delfinii ca mamifere, de exemplu), dar gi citeva presupuneri
gregite (el credea cd inima este locul unde se desfdqoard
activitatea intelectuald a omului, iar creierul doar un organ
care serve$te la ricirea singelui). O importan{5 mai palpabilS
pentru cei care aveau sd-i calce pe urrne au avut-o ideile sale
despre o ierarhie sau un gen de ,,scard" a vielii in care toate
victililc, de la viermi la oamcni, au un loc bine stabilit. in
opinia lui Aristotel, omul se afld in virful scdrii, iar toate
celelalte forme posibrie de viald ocupd locuri inferioare intr-o
ordine descrescdtoare a perfec{iunii. Scara lui Aristotel era
un continuum de reprezerrtiri ale tuturor formelor posibile
de via{d, dar el nu qi-a in-raginat cd acestea evolueazd in vreur
fel anume gi nici cd ar fl evoluat vreodati.
: MO$TENIREA LASAT'A DE POPOARELE ANTICE
Unele dintre cele mai durabile idei ale lui Aristotel au
fost cele din domeniile cosmologiei gi fizicii. Stelele gi
planetele ar fi, conform lui Aristotel, purtate de sfere care se
rotesc in jurul Pdmintului, la rindul sdu o sferd situatd in
centrul Universului. Nu era o idee nou6. Eudoxus, un alt
elev al lui Platon, a fost prirnul care s-a strdduit sd explice
migcdrile stelelor gi ale planetelor, o problernd extrem de
incurcatd pentru antici. Din momentui in care grccii au
inceput sd supund judecatii ralionale toate observaliile fbra
sd mai recurgd la explica{iile legate de magie sau de lumea
spiritelor -, migclrile obseruate pe cer ridicau o mare probie-
m5. Platon i-a provocat pe studenfii sai sa descopere prin ce
fel de sistenr ordonat s-ar putea explica migclrile acelor
obiecte in jurul Pdmintului gi ,,sd facd economie la capitolui
fenomene" (adici, si reconcilieze tcoria cu observa{iile).
Privind la cer de pe Pimint gi presupunind cI Soare le, Luna,
planctele gi stelele s-ar roti in jurul Pdtnintului, observatorii
se confiuntau cu numeroase enigme. De ce traiectoria Soare-
lui le apirea ca neregulata'? De ce Luna are mai t-nulte fazc'?
De ce planetele par sd se rniEte de la est la vest gi uneori,
dintr-o datd, parci s-ar migca in direclie opusd (fenotncn
cunoscnt sub nurnele de ,,rniqcare retrogradd")? Eudoxus a
fost primul care a conceput un sistenr cc pdrea funcfional -
sau aproape func{ional. Stelele, spunea el, pot fi concepute
ca atirnind de suprafa{a interioari a unei sfere uriage qi
intunecate ce inconjoard Pdrnintul. Aceastd st'er[ face o rota{ie
completi intr-o zi in jurul Pdmintului de la est la vest pe o
axd orientata de ia nord la sud. in interiorul sdu se migcd
planetele, invdluite de niqte sfere transparente - cite patru
pentru fiecare planet6. Acestea se rotesc pe axe diferite gi cu
viteze diferite. chiar dacd sint constante. Prin calcule minu-
34 35

i
ISTORIA STIINTDI
fioase, Eudoxus a dezvoltat un sistem complex de peste doud
duzini de asemenea sfere pentru a explica fenomenele obser-
vate, cum ar fi migcirile ciclice ale stelelor, traiectoriile
zllnice ale Soarelui qi Lunii, ciclul lunar al Lunii gi eclipsele
periodice. Dar pentru Eudoxus aceste sfere erau un fel de
construclii matematice abstracte, concepute ca parte a viziunii
lui Platon asupra lumii bazati pe armonie, pe convingerea
sa cd via{a gi totul in univers ar fi un fel de cerc nesfirgit.
Aristotel a consolidat ideea de univers finit, alcAtuit din
sfere rotitoare cuibirite una intr-alta, despre care el credea
cd ar conline intreaga materie. Dar el nu a fost satisfrcut de
acest model deoarece nu oferea o explicalie asupra cauzelor.
Aga incit a conceput aceste sfere concentrice, nu doar ca pe
o explicalie matematicd, ci ca pe o maqinirie reald, cu sfere
compuse dintr-un material transparent, un soi de substanli
cristalind pe care a denumit-o eter. Planetele erau alcdtuite
din mase de eter strilucitor. $i, intrucit credea cI ,,natura
urSgte vidul", el s-a gindit cd spa{iul dintre sfere ar fi gi el
umplut de eter sub formS de vapori. Sferei exterioare, cea
care continea stelele, i-a atribuit funclia de ,,sursd de migcare
principalS" pentru toate celelalte planete. Pentru a explica
neregularitllile traiectoriilor planetare, el a sugerat cd ar trebui
sd existe nigte sfere suplimentare care ar controla migcdrile
planetelor, localizate intre sferele planetare ale lui Eudoxus,
unele miqcindu-se in direclii opuse faf[ de celelalte gi cu
vitezediferite. intregul sistem, incluzind sferele ce inconjurau
Soarele, Luna gi stelele, cuprindea acum un total de 55 de
sfere. Aristotel ajunsese la punctul in care singura modalitate
pe care avdzut-o pentru a salva integritatea sistemului siu a
fost sd facl explicaliile sale complexe gi mai complexe incd,
violind astfel una dintre primele reguli ale gtiin{ei adevdrate,
36
: Mz;TENIREA t,{s,qr'{ on PIPoARELE ANTICE
a$a cum le cunoagtem noi astdzi'. trebuie aleas6--c-ea:n-a!- --
:i1qli "di::ti"_qqr9 1e.{gye-{este
VaTicl6. DIi a fost expli-
calli cV,afrai 6una pe care a putut-o oferi, iar viziunea aceasta
a lui Aristotel despre sferele cuibdrite in interiorul altor sfere
a persistat pin6 in Evul Mediu, fiind consideratd punctul
central al perspectivei medievale asupra universului.
Aristotel mai credea cd in cosmosul ceresc totul ar fi
nepieritor, ldri inceput gi fEra sfirqit etem, paqnic qi perfect
(deoarece acolo nu se observau mai deloc schimbiri), in
vreme ce pe Pdmint totul este schimbitor 9i corupt. in ceruri,
toate miEcdrile sint circulare, gi prin urrnare amonioase 9i
perfecte. Pe Pdmint migcarea poate fi lipeard 9i vioienta. in
consecinld, cerurile trebuie sa aibd proprietdli diferite fap
de Pdmint. iar rnigclrile din cosmos trebuie sd fie guvernate
de legi diferite.
Pe Pdmint, explica el, materia este divizatl in patru
elemente diferite: p51ly-1::!.-"_, ?.P4 $l aet. Eiecare dintre aceste
elemente se miqisiiGi'fi'Cii sd revind la starea sa natura-
ld in felul acesta s-ar explica de ce obiectele cad pe Pdmint,
de ce apa,,iqi glsegte propriul nivel", de ce aerul se ?mprdgtie
in spa{iul din jurul lui gi de ce fldcdrile salti in sus. El mai
credea cd toate aceste eiemente ar putea fi transmutate, sau
schimbate, dintr-unul intr-altul. Aceastd teorie a furnizat
ulterior justificarea filozoficb pentru alchimie, ,,gtiin{a" medi-
cvald de transformare a unor materiale in aur.
incd o datd, multe din aceste explicalii pdreau sd se lege
intre ele, dar exista un defect major in aceastd schemd a
lucrurilor pe care Aristotel n-a explicat-o niciodatd in mod
satislicitor: migcarea proiectilelor. Dacd asupra ei nu ac{io-
neazi nici o for!6, o piatr[ va rimine in repaus satl se va
tlcplarsa spre centrul Pinrintr"rh-ri. Dar ce se int?mpl6 cu
o3!alarJllul Jllau0srxollr€lo
l0 u0ttcnpeJ pooE B Jo;6urp;elqs ;euoqrppy
uassnllulslpJS uaqgsqou0Buorqale uo^
oun:arznpeg elnE eu€ llu 6unulqcsqvaq3l4gsnz
T ryoqeloN
l-tlnl
Itflrid
Was,.d r&L.l@t!t@@n.
*@!r@[{lro€w! 1r4 lFq lilW1q
ft gsn uot solq0sduoj
geJouso :sea!]gu6eooJlcglo srtil6Jsl?lut 9p uglrcopgl
Bugnq eun rnBa$oc BlBd leuoFtpe ouauBllBuedV
erqmq v lolrouoJ - v lolcsuo!
0-ZAsnuqsuay3 @
l.t gsnj ?,nbsnfquepuecsep grrl
.qwduoO :sanb0gu0rudpslg soruorgrJelut sal alluoc
uoB3slord oJngllt0u oun rnod eltBlueuglddns g00puIg
V edA ollousl eqerl -V odA 0l9u oqcrl
0.Z 8Sn .ruoillu ( r )
1 1 gXp qp.lqno,tu,oo n,oilJlr'i'l
1"-rl^:g I etqPf I lar)os 6qd
8Sn lle I uopauuol I yfunpdny Ar{jeS
snHll
@cl I
r.lutrd F", * .r'
l-tFlEIlF{-{lXl(g)t I

ISTORIA STIINTEI
migcarea unei pietre pe care o arunci cu mina sau cu o praqtie?
De ce, dacd lucrurile tind sd revind la starea lor naturald,
piatraaruncatd se va deplasa orizontal pe o distan!6 oarecare
inainte de a cddea pe Pdrnint? Aristotel a incercat s6-gi ajus-
teze teoria spunind ci aerul dislocat de proiectil asigurd un
irnpuls orizontal din momentul in care proiectilul pdrlsegte
fo4a care l-a pus in migcare. Probabil c[ nici Aristotel n-a
fost intru totul incintat de aceastd explicafie, dar n-a putut
gf,si altceva mai bun care sd se potriveascd cu restul siste-
mului s[u teoretic. Aceasti problemi, numitd uneori
,,problema sdgelii" sau,,problema proiectilului", constituie
un bun exemplu despre felul in care un mic element care nu
se potrivegte poate fi simptomul unor deficienle mai mari in
cadrul unui sistem care altfel parcafi o bun6 explicalie despre
felul cum funcfioneazd lucrurile. Dar nirneni nu avea sd
giseasci o cale de arezolva aceastd problemd pind in vremea
lui Galilei, cu circa 1900 de ani mai tirziu.
CAPITOLUL 2
DE LA ARISTOTEL LA
EVUL MEDIU
(322 i.Hr. - 1449 d.Hr.)
Cu Aristotel, filozofia greaci ;i-a atins apogeul. Dupd
moaftea, in anul 323 i.Hr., a celui mai celebru dintre elevii
s[i, Alexandru cel Mare (care a incercat sd cucereascd in
mod fizic aceeagi lume pe care Aristotel s-a strdduit s-o
cucereascd din punct de vedere intelectual), perioada
glorioasd a Greciei antice a luat sfirgit. Totuqi, in rnarqul sdu
triumfal, Alexandru cel Mare a rf,spindit tot ce era mai bun
in cultura greacdin teritoriul pe care acum il cunoa$tem ca
Lumea Elenisticd, in cadrul acestui proces infiinJind 9i
celebrul oraq Alexandria din Egipt. Acolo ;i-a glsit glndirea
greceascd ultima fazd aperioadel sate iie in1toiiie, inlesnita
ie existenla magnihcei Biblioieci iiin'Aleiend;i?i, riina ta
di s tru g erea aCe sTe ia- Stiitenita" Tri'
"aniil"
48-i. Hi. G eometri a
greacd a dtins prlnbftil ciilriiiriant o datd cu opera stralucitA a
lui Euclid (cca325 - cca270 i.Hr.) 9i Apollonius din Perga
(cca262 - cca190 i.Hr.). $i, cu toate cd puline au mai fost
incercdrile atit de ambilioase gi de atotcuptinzdloare ca a lui
Aristotel de a in{elege natura, activitatea inceputd in Grecia
clasicS a continuat in domenii mai specializate.
39

J
ISTORIA STIINTDI
O dati cu grecii antici, rofile mecanismelor de deplasare
spre gtiinfa modemd au fost puse in migcare.
ARISTARH DIN SAMOS, HIPARH $I PTOLEMEU
in domeniul astronomiei, Aristarh din Samos (cca 310-
cca 230 i.Hr.) qi Hiparh (cca 190 - cca 120 i.Hr.) au continuat
cercetdrile lui Aristotei privind natura cosmosului. O dati
cu Ptolemeu (cca 100 - cca 170 e.n.) aceste cercetdri aveau
sd fie dezvoltate intr-un sistem care, deqi incorect, va rezista
de-a lungul Evului Mediu pinS in perioada Renagterii gi a
revoluliei gtiinlifice din secolele al XVI-lea qi al XVII-lea.
Degi doar o micd parle din opera lui Aristarh a supra-
vieluit pind astdzi gi se cunosc puline lucruri despre viafa lui
personali, gtim totugi cd a fost un matematician strdlucit care
s-a ndscut in Samos qi a murit in Alexandria cam prin anul
230 i.Hr. El gi-a petrecut o mare parte din viald studiind cerul
gi a postulat cd Soarele ar fi o imensd sferd de foc, cam de
doudzeci de ori mai mare decit Luna gi de vreo doudzeci de
ori rnai depdrtatd de Pdmint, in comparalie cu Luna.
Dimensiunile apreciate de el erau mult prea mici, dar ralio-
namentul siu a fost atit de exact incit rnulfi oameni de gtiin!5
de astizi sint convingi cd dacd Aristarh ar fi avut posibilitatea
sd lucreze cu nigte instrumente moderne ar fi oblinut rezultate
mult mai corecte. in multe privinfe un om ndscut la un
moment nepotrivit,Tristarh a mai ajuns, printre altele. gi la
concluzia cd Aristotel s-a ingelat: Soarele gi stelele nu se
rotesc in jurul Pdmintului, ci Pirnintul, Luna gi planetele se
rotesc injurul Soarelui. Aceasta a fost o observatie inspirat5,
dar din nefericire nu a reuqit sb giseascd o rnodalitate de a-gi ,
dovedi supozilia qi astfel n-a putut sd contracareze senzatia ;
majoritSlii oamenilor cd dacd Pdntintul s-ar mi;ca intr-adevdr, 1
DE LA ARISTOTEL LA EVUL MEDIU
ASTROLOGIA
Practicarea astrologiei a inceput cu peste 3000 de ani in
urmd in Babilonia anticd. A inceput intr-o vreme cind
majoritatea oamenilor credeau cd planetele de pe cer ar fi,
dupd caz, zeii ingigi, sau locuinlele zeilor, sau ar ilustra
personalitdlile divine. Oamenii credeau ci, prin studierea
migcarii planetelor gi a modului in care pdreau sd interaclio-
neze, ar putea prezice influenla zetlor asupra lumii noastre.
La inceput, ei credeau cd aceste influen{e se limitau numai
la regi gi la regate. Incepind insd cu grecii gi cu zeii lor mult
mai,,umani", astrologii au inceput sd creadd cd astrologia ar
putea prezice gi influenfele exercitate de planete asupra
oamenilor de rind. Inutil de precizat cd aceastd extindere a
astrologiei la fiinlele on'renegti obignuite a adus acesteia o
mult mai mare popularitate gi a ajuns sd fie practicatd de
ginditori greci importanli precum Hiparh gi Ptolemeu. De
fapt, o mare parte din realizdrile grecilor in studiul cerului 9i
al miqclrii planetelor au fost obfinute in tentativa de a
identifica o parte dintre corpurile ceregti gi de a le infelege
mai corect migcirile cu scopul de a face predic{ii astrologice.
Astrologia a cunoscut un declin in Evul Mediu, in
principal din cauza opoziliei exercitate de Biserica cregtind.
Dar ea nu a fost niciodatd indbugitd gi in perioada Renaqterii
gi a Reformei a devenit din nou foarte populard, fiind
suslinutd de mul1i invd{afi 9i chiar de universitd{i. Totuqi, o
datd cu revolulia qtiinfificd, descoperirile unor mari ginditori
precum Kepler gi Newton au demonstrat cd cerul nu era un
domeniu privilegiat, ci se supunea aceloragi legi fizice care
operau gi pe Pimint. Din acel moment, cea mai mare parte a
savanlilor gi a oamenilor educali au inceput sd se dezici de
astrologie.

lelrosV-6n1dy
uorsuelxe 0.2 gsn r 6unlddn;-y - rtlrrls-V
0unlebuelrrA-0.2 gsn
4t
:.',rr
accst lucru ar trebui sii se simtd intr,'+.,&
-f,------:g

ISTORIA STIINTEI
Cu toate acestea, astdzi astrologia a rdmas o superstilie
in care cred multi oameni.
Hiparh la observatorul din Alexandria
Hiparh, socotit adesea cel mai mare dintre astronomii
greci, a pdstrat pdrerea lui Aristotel cd Pdmintul qi nu Soarele
ar fi centrul universului. Pornind de la diversele activitdli de
observafie a astrelor desfrgurate in Turcia gi pe insula Rhodos.
el a tras mai multe concluzii importante asupra stelelor gi a
compilat unul dintre primele cataloage stelare exacte. Mai
imporlantd pentru istoria gtiin{ei a fost incercarea lui Hiparh
de a explica de ce ceea ceavdzut cind a observat cerul nu
s-a potrivit cu pdrerea lui Aristotel conform cdreia corpurile
ceregti se migcd in jurul Pdmintului pe orbite circulare per-
fecte. De exernplu, daci planetele se deplaseazd pe acelagi
tip dc traicctoric simpla ca gi Soarele, de ce dau impresia
uneori cd ritdcesc la intimplare pe cer? In definitiv, cuvintul
planeta inseamn6,,rdt6citor". Ca o solulie, Hiparh a sugerat
cd Soarele gi Luna cdlStoresc in jurul Pimintului pe orbite
circulare excentrice fatd de Pimint, cu alte cuvinte, nu se
deplaseazd in jurul centrului planetei noastre. Iar planetele,
mai propunea el, ar cfectua mici mi;ciri ca nigte bucle in
timp ce se deplaseazd pe marile traiectorii circulnterestre'
Aceste mici cercuri suprapusc peste cercurile mari au fost
denumite de el epicicluri. A fost o idee care, dupi ce a fost
preluatd de cdtre Ptolemeu doud secole mai tirziu' a don-rinat
gindirea astronomicd vreme de multe secole.
DacI Hiparh a fost cel mai mare astronoln grec' Ptolemeu
a fost cel care, incorporind muite din conceptele lui Hiparh
qi sintetizind ideile multor altora, a dat numcle sdu unui sistem
care avea sd cldinuie pina cind Copemic il va rlstuma in 1543 '
Ptolenteu, irt/itliSat aic:i in observcrtorul sdu, a dezvohul conceplia
Itri Aristotel clespre univer.s in secolul al II-lea d.Hr., iar si'stemul
plolemeic afosl acceptat vreme de sec'ole it lumea intreagd
42 43

ISTORIA STIINTEI
Ndscut sub numele de Claudius Ptolemaeus in jurul anului
100 d.Hr., in Egipt dupd cit se qtie, Ptolemeu se pare cb a
fost ori grec, ori egiptean - nimeni nu poate preciza cu exac-
titate. (Dar nu a fost membru al familiei regale egiptene a
Ptolemeilor care a domnit pind cu pulin inainte de nagterea
sa.) El gi-a prezentat imaginea asupra universului in caftea
care astdzi este cunoscutd sub titlul Almagest, in care a
sintetizat cea mai mare parte a rezultatelor gindirii Greciei
antice cu privire la migcdrile de pe cer. in concep{ia lui
Ptolemeu, Pamintul ar h o sferi localizatl in centrul univer-
sului. Planetele cunoscute, precurn gi Soarele gi Luna, in
ordinea crescdtoare a distanlei fafd de Pdmint - Luna, Venus,
Mercur, Soarele, Marte, Jupiter gi Satum - s-ar deplasa toate
intr-o combinajie de cercuri gi epicicluri in jurul Pdmintului.
Spre deosebire de Aristotel, Ptolemeu pare sd fi imaginat
sferele care inconjoard planetele nu ca pe nigte obiecte reale,
ci doar ca pe o reprezentare matematica gi vizuali convena-
bil6. Dacd Ptolemeu s-ar fi gindit la sfere ca la nigte obiecte
reale, atunci ar fi trebuit si vind cu o explicalie fantezistd
despre modul in care micile sale ,,bucle" ar putea sd inter-
actioneze cu ele. in orice caz, multi dintre cei care au acceptat
sistemul ptolerneic au continual sA se gindeascd la sferele
lui Aristotel ca la nigte obiecte reale, acceptind in acelagi
timp ipoteza Hiparh-Ptolemeu despre epicicluri. Inutil de
precizat, o anumiti clarificare gi o gindire mai limpede se
impuneau cu necesitate, dar in ciuda neajunsurilor sale evi-
dente, sistemul ptolemeic a rimas viziunea standard asupra
lumii vreme de citeva secole.
Care a fost motivul pentru care, degi au fost propuse gi
viziuni alternative asupra universului, precum cea a lui
Aristarh, sistemele irnaginate de Aristotel gi Ptolemeu au
cucerit acceptarea generald gi au influentat o vreme atit de
44
-
indelungatd gindirea unui numdr atit de mare de oameni?
Pentru a inlelege acest lucru este important sd ne amintim c5
prin intermediul sistemului sdu riguros gindit Aristotel a ex-
plicat rnai toate misterele naturii, spre satisfaclia grecilor
antici. $i, mai important, sistemul s6u a oferit ceea ce ar
putea fi considerat o explicalie de un sinitos ,,bun-sim!"
bazatd,pe observalii simple gi evidente pentru cele mai multe
dintre rdspunsurile sale. Oricine poate sivad[ cum cad pietre-
le, cum se ridicd fumul sau cum Soarele gi Luna se rotesc in
jurul P[rnintului. Teleologia sa satisfbcea nevoia omeneascb
de a gdsi scopul gi semnificalia celor ce se petrec in univers,
iar cerul gi sferele sale perfecte ofereau un gen de frunlusele
armonioasd mai presus de irnperfecliunile lumii terestre.
Majoritatea problemelor, cel pulin pentru astronomi, au
apirut atunci cind au incercat s[ faci observalii qi prediclii
exacte pornind de la invSliturile lui Aristotel. Lucrurile nu
funclionau intotdeauna aga cum trebuia. Tocmai aceastd
problemd a abordat-o Ptolemeu. Cum se poate pdstra spiritul
sistemului aristotelic gi in acelaqi timp sd se ajungd la prediclii
mai precise privind n-rigc6rile planetare? Almagest era o
lucrare inlesatd de matematicd qi calculele riguroase frcute
de Ptolemeu au luat in considerare majoritatea fenomenelor.
Ea a corectat numeroase probleme 9i a oferit un instrument
mai util cu care astronomii gi astrologii puteau sd lucreze.
Aga s-a intirnplat cb lucrarea lui Ptolemeu a constituit
ultima luare de pozilie importantb privind migcirile celeste
vreme de aproape 14 secole. In momentul mo(ii sale, epoca
magnifici a culturii elenistice clasice era de mult sfirqitd.
Epoca romanS, care a inceput o dati cu domnia lui Octavian
Augustus in anul 27 i.Hr., a fost pentru mult timp una de o
prosperitate agresivd, dar mintea romanilor eta Inai inclinati
45

lt
ISTORIA STIINTE,I
spre chestiuni practice clun ar fi ingineria, finan{ele gi guver-
narea, decit spre dezvoltarea gtiintei. O dati cu cdderea Romei
in secoiul al V-lea, a urmat un lung declin al civiliza{iei gi
spiritului occidental, in timpui ciruia qtiintele naturale au
cuuoscut o stagnare prclungita. $i totugi. nu a lost totul pier-
dut. in pofida clistmgerii magnificeibiblioteci din Alexandria,
marc parle ilin opera scrisi a Iui Aristotel, precum qi alte
iucrlri din perioacla greco-romaltd, s-au prlstrat. mai ales prirr
intennecliul cruditilor arabi. $i. pe rndsuri ce civilizalia
incepea incet sd se reclirdeasci irr timpul Evului Mccliu,
aprbxrnrativ intrc arrii -500 qi 1500, invSlaturilc iui Aristorcl.
PtolemeLr gi ale altor antici au lbst rcadusc la luruind.
ARHIMEDE
Probabil cel nrai tnare.,savant lucrdtor" 5i malemalician
ai anticlritSlii, Arhinrccle s-a niscut inlurLil anului 287 i.Hr.
in Siracuza, Sicilia. Arhimecle a avut ltunteroase contribulii
origiuale iu geometrie. dar spre deosebirc de n-iLrl{i al{i antici,
el a lost totoclati un g?nditor pntctic, ,"jcscilis spre cxpcliilent,
qi gi-a ?nclreptat inteligerrta 5i irrgcniozitak:a sprc rezolvarea
multor proi:lenre litit tit rratr.rrii ;liirrrilicli cit 5i de naturir
ingine lclscrir.
I)e lin-ea lcaliz,ririlc rnatcrnatice cutn ar fi calcularea
valolir lui n (raportul dintrc lungimea circumferintei unr:i
cerc 5i cliarnctrul siru) ntai cxact ciecit oricare alt rnatematician
clin lurrcrr auticli. cl iubca totodati dispozitivele ntecanice.
Sc relateazii tiespre cl cii ar 1l inventat sau perfeclionat multe
rttaqiui dc lizboi. inclrrsiv'clitapulta gi. dupi cunr spuuc
legenda, o oglincli special construitl pc carc o folosea ca si
DE I.A ARISTOTEI. I,A EVUI, ]I4EDIU
Arhintede afosl unul dinlre printii oamcni dc Stiinld cuttosc'uli
care Si-au verificat ipolezele r:tt ajulorul experianlelor
indrepte razele soarelui asupra pinzelor navelor dc rdzboi
inamice care astfel luau foc.
El a fost primul care a oferit o relatare sistematicil asupra
determiniirilor centrului de greutate, elabor?rld in cletaliu
principiul pirghiilor. ,,Da!i-mi un punct de sprijin 9i voi putea
rdsturna plancta", se relateazi c[ ar fi spus Arhimede cu
referire la modul cum infelegea el func{iollarca pirghiilor.
Iar faimosul episod cind Arhimede alerga gol-pu;cd pe
strizile Siracuzei strigind ,,Eurekal" se pare cd a avut loc
dupd ce a descoperit, in baie fiind, principiul conform cdrtria
corpurile scufundate dislocd un volultt de lichid egal cu
prclpriul lor volunr climinuindu-gi greutatea cu o catttitate
egalii cu rnasa lichidului clislocat.
Chiar daci vestitul qurub al lui Arhimede, un cilindrLr
clicoiclal, gol pe clinduntru, care polrpa apa in sus atutlci
cind era rotit. a fbst ,,intprumlltat" de el dc 1a e-eiptcnii anticl,
46 41

ISTORIA STI
pulini sint cei care se indoiesc de faptul cd el a fost una dintre
cele mai capabile minli gtiinlifice gi ingineregti din lumea
greco-romand anticd.
Celebru chiar gi in perioada cind a triit, Arhimede a fost
ucis in anul212 i.Hr. in timpul cuceririi de c6tre romani a
Siracuzei. in conformitate cu legenda, generalul roman aflat
la comanda trupelor a ordonat soldalilor sdi ca atunci cind il
gdsesc pe Arhimede sd nu-i facd nici un rdu qi sd-l trateze cu
respect. Arhimede a fost descoperit in momentul in care
tocmai trasa o diagramd geometricd pe nisip, oragul din jurul
lui fiind cuprins de fldciri. Se pare cd l-a impins nerdbditor
la o parte pe soldatul roman, intorcindu-se la problema sa.
Romanul, la fei de nerbbdStor, a scos sabia gi a pus capdt
vielii lui Arhimede. Auzind de acest gest, care exemplifica
atit de limpede stupiditatea rizboiului, comandan{ii romani
i-au organizat lui Arhirnede o ceremonie funerard oficiald,
cu toate onorurile.
Combinind accentul pus pe matematicd in spiritul lui
Platon cu ra{ionamentul fizic al lui Aristotel, Arhimede ar fi
putut aduce o contribulie chiar mai mare la inlelegerea de
citre omenire a legilor naturii. Impactul sdu l-ar fi putut egala
pe cel avut de gindirea lui Galilei, dupd aproape doud mii de
ani.
EPOCA SCOLASTICA
Aceastd revigorare llu s-a produs cu uqurinfd. Pe par-
cursul indelungatei strddanii a Bisericii cregtine de a pdstra
unitd lumea occidental5 in timpul secolelor de tulburdri,
aceasta a dobindit o mare putere gi un control considerabil
: DE LA ARIST)TEL LA EVUL MEDIU
asupra min{ii rnajoritdlii ginditorilor occidentali. $i, deqi
multe aspecte ale filozofiei aristotelice se potriveau cu
doctrina oficial5 a Bisericii, au fost gi alte puncte care intrau
in contradic{ie in mod dramatic qi incomod. ,{verroes (1126-
1198), filozoful arabo-spaniol - gi cel mai important
reprezentant al gindirii aristotelice din lumea islamicd -
considera cd atit religia cit gi filozofia naturald sint modalitdli
imporlante de cdutare a adevirului, dar se indoia cd cele doud
laturi s-ar putea reuni vreodati intr-un singur sistem. Pe la
mijlocul secolului al XVIII-lea, ideile aristoteliene gi-au
consolidat intr-o asemenea mdsurd pozilia in universitdlile
cregtine incit Toma d'Aquino (1225-1274), tulburat de
discrepanlele dintre gindirea aristoteliani 9i cea oficiald a
Bisericii, a incercat sd reuneascd cele doud componente
intr-un singur sistem cuprinzdtor. Dupd o muncd indelungatd
de interpretare a lui Aristotel, Toma d'Aquino a ajuns la o
solu{ie. Degi i-a deranjat pe unii dintre cei mai ,,purigti" adepli
ai lui Aristotel, ideile sale au rer"rgit si-i mulfumeascd inde-
ajuns de mult pe oficialii Bisericii incit sd se ridice la rangul
de doctrini oficiala. in interpretarea lui d'Aquino, de
exemplu,,,Mobilul primordial" al lui Aristotel putea fi iden-
tificat cu ,,Dumnezeu". Cerul era perfect gi armonios, iar
miqcarea sferelor aristotelice putea fi vdzttd ca fiind conse-
cinla voinlei ingerilor. Pentru o mare parte din cregtindtate
(dar nu pentru toatd) Pdmintul era vdzut in Evul Mediu nu
sferic, ci plat, iar crearea sa era imaginatd exact aqa cum
scrie in Biblie.
I
$'
48 49

ISTOKIA STIINTDI
INVATATII ISLAMICI $I TRADITIA
ARISTOTELIANA
invala{ii arabi precum Avenoes au jucat un rol esenlial
in dezvoltarea gtiinlei in Evul Mediu, nu numai prin
intermediul propriilor lor contribufii, dar qi prin faptul cd au
pistrat gi au transmis mai departe cunogtin{ele. in centre
izolale gi indepdrtate precum Bagdad gi Damasc in Orientul
Mijlociu, Cairo in Egipt gi Cordoba in Spania, arabii au
adoptat cu entuziasm tradilia gtiinlifici greacd gi au conservat
scrierile lui Aristotel, ca gi pe cele ale colegilor gi discipolilor
acestuia, precum gi ale multor alli ginditori greci. Iar in
secolele al XII-lea 9i al XIII-lea, multe lucrdri de qtiin{d de
origine greacd au ajuns in miinile ginditorilor vest-europeni
in timpul contactelor dintre musulmani gi cregtini din Spania
qi Sicilia gi au fost traduse din arabd in latind (limba gtiinlifici
universali din Europa acelor timpuri). Cu toate cd cele mai
importante gi mai influente traduceri ale lui Aristotel au fost
fEcute direct din greacd in latin5, arabii au avut o contribulie
relevantd prin pdstrarea a numeroase scrieri care altfel se
pierduserd in timpul invaziilor distrugdtoare ale barbarilor
in Europa Occidental5 qi Alexandria.
Fdrd indoiald, invdlatii arabi au contribuit totodati la
marea adulatie de care se bucura Aristotel in Evul Mediu, ei
considerind ideile acestuia drept fundamentul intregii cunoa$-
teri despre lumea naturald. Aga cum spunea Averroes,
Aristotel ,,a cuprins adevdrul in intregime - prin asta inlele-
gind cantitatea pe care natura umand, in mdsura in care este
umand, este capabild sd o cuprindd". A fost o idee impdrtdEitd
gi propagatd rdspicat gi indelung de cdtre invdla{ii medievali
din mdndstiri gi institutiile de invd{dmint din intreaga Europd.
Nu numai operele lui Aristotel gi Ptolemer"r au fost ridi-
cate larangul de dogmdin Evul Mediu. in domeniul gtiinlelor
vielii, opera lui Galen (cca 130 - cca200 d.Hr.) in medicind
precum qi cea a lui Dioscoride (in jurul anului 50 d.Hr.) gi a
lui Pliniu (29-79 d.Hr.) au devenit gi ele nigte puncte de
referin{i standard gi dogmatice.
Galen, cel mai celebru medic al grecilor dupi Hippocrat,
gi-a practicat profesia la Roma, sub domnia lui Marc Aureliu
qi a succesorilor acestuia. Chiar daci i s-a ingaduit sd practice
disec{ii numai pe porci qi alte animale, el a scris pe larg despre
anatomia omului. Galen a fost primul care a identificat mai
mulli mugchi gi printre primii care au demonstrat importan{a
coloanei vertebrale. Mare parte din opera h-ri Galen a supra-
vieluit gi, deqi a conceput de multe ori lucrurile in mod greqit,
a devenit la fel ca gi Aristotel o autoritate respectatd gi necon-
testatd pentru cei care se luptau sd reaprindd luminile cunoa$-
terii umane.
Dioscoride, un medic grec care l-a precedat pe Galen, a
scris prima fannacopedie (un catalog al medicamentelor utile,
cuprinzind gi indicafii privind rnodul de preparare a acestora),
De ntctteria medica, care a supravieluit pind in Evul Mediu.
Iar Pliniu, numit Pliniu cel Bdtrin pentru a fi deosebit de
nepotul sdu, Pliniu cel Tindr, oratorul routan, a compus un
catalog de 37 de volume ale minunilor naturii gi animalelor,
intitulat Natttralis Historia. Cunoscutd astdzi simplu ca
Istoria naturald a lui Pliniu, lucrarea conline numeroase
descrieri utile precum gi multe erori de-a dreptul absurde
prin simplismul lor. Ca gi operele lui Aristotel, Dioscoride
gi Galen, gi aceasta a devenit veneratd in epoca scolasticd a
Evului Mediu ca avind cuvintulfinalasupra acestui subiect _-
ca t eprezentind in{e lepciunea incontestabi I d a anticilor.
50
5l

ISTORIA STIINTDI
Este ugor astizi sd privim inapoi cu frustrare la o mare
parte din ceea ce au gindit (sau nu) ,,scolasticii" in ultima
parte a Evului Mediu. O mare parte din ea pare de-a dreptul
caraghioasi, 9i a pdrut stupidi chiar gi pentru anumili critici
din acea perioadi. Multe ore au fost irosite cu cercetarea gi
interpretarea cdrtilor Greciei antice in loc si se caute rdspun-
suri direct in naturd. Unul dintre critici, de exemplu, s-a ardtat
nernullumit de faptul ci unii dintre contemporanii sdi erau
in stare sI se certe zile in qir pe tema ,,cili dinti are un cal,,,
invocind o autoritate anticd dupd alta, cind tot ce aveau de
frcut era sd se ducd sd se uite in gura unui cal. Dar este
important sd ne amintim ci gindirea originali in filozofia
naturald a fost aproape complet absentd in perioada cuprinsd
intre sfirgitul epocii greco-romane la finele secolului al Vl-lea
gi epoca scolasticd derulatd intre secolele X gi XV. in aceastd
lume noui care lua nagtere, dominatd de Biserica cregtind gi
relalia sa incomodl cu ceea ce astdzi numim gtiinfd, multe
bariere au existat in min{ile oamenilor cu privire la modali-
tateacea mai potrivitd de a studia ceea ce se considera a fi
,,lllmea lui Dumnezeu". $i nu trebuie uitat cI o mare parte
dintre scolastici nu erau altceva decit nigte invdlafi, oameni
ai cdrtilor gi literelor, care considerau cd datoria lor era sd
pdstreze, sd infeleagi qi sd menlind vie gindirea anticilor care
compuseseri acele cd(i minunate. intr-o perioadi in care
universitdlile cregtine qi doctrinele oficiale ale Bisericii con-
trolau cea mai mare parte a procesului de instruire gi a gindirii
cdrturarilor, era dificil pentru cei care practicau alte profesii
- astronomi, medici gi aga mai deparle , sI scape de legdturile
cu credinlele trecutului indepSrtat, mai ales linind seama de
faptul ci atit de rnulte dintre acele credinfe fuseserl asinrilate
de citre doctrina oficiald a puternicei Biserici cregtine.
: DE I.A ARISTOTEL LA EVUL MEDIU
Astfel, in vreme ce unii oameni (precum Roger Bacon,
Jean Buridan, William de Ockhani, Nicolas de Cusa qi alfii
despre care veli mai auzipe parcursul acestei cdr{i) au obiectat
gi au pus la indoiald autoritatea definitivd a grecilor antici,
cea mai mare parte dintre ginditorii Evului Mediu erau mulfu-
rnili si creadd pur gi simplu in lumea pe care o moqteniserd.
Dupi anii de intuneric barbar care au domnit peste lumea
occidentald dupd cdderea Romei, luminile, ii se pdrea aces-
tora, mai puteau inci sI arda. Ideile urarilor greci supra-
vie{uiserd. Pina gi acest lucru, in sine, trebuie sZr fi pf,rut un
fel de miracol. Cine atunci putea sd pund sub semnul indoielii
ceea ce fusese, cu siguranlS, atit de perfect stabilit inainte?
Pentru ginditorii acelor vremuri era de ajuns sI faci gesturi
de veneralie la picioarele gigan{ilor greci. Allii aveau sd fie
aceia care sd se urce pe umerii aceloragi giganli gi sa vadd
lumea mult mai clar.
$rrrNTA iN rxurn $r cHrNA
Dezvoltarea timpurie a gtiin!ei nu s-a restrins nicidecum
la citeva comunitdli rdspindite pe ldrmurile Mediteranei. in
acelagi timp, alte culturi au ajuns qi ele la unele rezultate
majore in gtiinJa gi tehnologie, unele dintre ele revdrsindr"r-se
in creuzetul de instrumente intelectuale, idei gi teorii care in
cele din urmd au provocat revolulia gtiintificd din Europa
OccidentalS. Un exemplu strSlucit in acest sens il constituie
aqa-numiteie numerale arabe, inilial concepute de hinduEii
din India, pebaza sistemului zecimal folosit incd din perioada
Vedici, cea mai timpurie din istoria hindusS, in jurul anului
1500 i.Hr. Sistemul numeric abstract al hindugrlor a fost
transferat in Europa rnedievald de cdtre inva{a{ii arabi, care
deja il foloseau.
52 53

ISTORIA STIINTEI
Invdfalii hindugi au excelat qi in studiul limbajului, al
structurdrii gi al dezvoltdrii sale, iar lingvistica a devenit
pentru gtiin{a hindusd ceea ce matematica gi geometria au
insemnat pentru gtiinla greacd: un izvor nesecat al gindirii
logice qi al explordrii. Hindugii au mai explorat domeniile
matematicii, cum ar fi algebra, cu succes. Ei au dezvoltat
sisteme vaste ale cunoaq;terii gi teoriei in ingrijirea s6n5tAlii
gi in medicind. Hindugii vedeau corpul omenesc ca o imbinare
a cinci elemente (foarle asemdndtoare cu elementele grecilor)
gi anume eter, aer, foc, apd gi pdmint, iar fiin{a uman6 era
martorul conqtient din interior. Problemele de sdndtate erau
provocate atunci cind elementele aer, foc gi apa (rebotezate
vint, bil6 9i flegma) iegeau din echilibrul corpului. Hinduqii
au dezvoltat metode fitoterapeutice gi chirurgicale ca parte a
traditiei ayurvedice (bazatd,pe Ayurueda, scrisi cu circa 2900
de ani in unnd), care ciuta si restabileascd echilibrul dintre
elemente in organism. Ei au recunoscut atomismul ca prin-
cipiu de bazd aI materiei incd de acurn 2500 de ani, chiar
dacd in alte privinte nu au manifestat niciodatl un interes
prea mare pentru fizicit. Totugi, cea mai tnare parte a reali-
zf,rilor ;tiin{ificc ale Indiei au rdrnas izolate pe teritoriul
subcontinentului gi nu au influentat prea mult dezvoltarea
Etiin!ei in restul lunrii.
Clrina a oblinut inc5 de tinipuriu rettliz,ari prodigioase in
;;tiin!5 gi, mai ales, in tehnologie aclesea cu mult inaintea
descoperirilor similare licute in Vest. Da1 cu puline excep;ii,
din cauza rzoiSrii sale geografice (rnari lan!uri nruntoase pe
uscat gi ntf,ri practic de nestrdbitut ac{ionind ca bariere
naturale), cele mai multe invenlii qi descoperiri frcute. de
chinezi nu s-au infiltrat in gindirea occidentald decit dupa
revolu{ia gtiinlificb din Europa Occidentalb.
: DE LA AR]STOTEL LA EVUL MEDIU
Cei mai mulli invSlali atribuie chinezilor inventarea
hirtiei, a prafului de pugcd gi a busolei magnetice, toate
acestea lrind importate in Vest. Ei au realizal nenum6rate
alte progrese in tehnologie gi agriculturd, excelind totodatd
in mai multe domenii ale gtiinlei, dobindind deprinderi
rafinate in arta observdrii, in logicd qi rnatematicd, precum
qi in colectarea gi organizarea informaliilor.
De exemplu, chinezii au {icut observalii astronomice la
un nivel superior, inc[ de timpuriu qi destul de dese.
Astronomii chinezi observau in rnod regulat gi consemnau
novele gi sr"rpernovele (strdlucire brusci - de r"rnde qi novcr,
,,nou" a steielor pe cerul noplii provocati de explozii care
produc uriage cantitali de gaz strilucitor), inch-rsiv super-
novele din anii 1006, 1054,15'/2 gi 1604. Cea tnai mare
parte dintre acestea au fost complet ignorate sau ratate de
cdtre astronomii europeni, care erau atit de ataqa{i de ideea
Iui Aristotel cI cerul ar fi perfect incit nu a existat, de
exemplu, nici o cousemnare a marii supernove din 1054 in
afari de cele ale japonezilor gi chinezilor. Tot chinezii atr
fost prirnii care au catalogat sistematic stelele de pe cer. Iar
geografii chinezi aurealizatunele dintre primele hir{i exacte,
tradilia lor in cartografierea gtiinlifici precedind-o cu mult
pe cea din Occident, unde credinlele religioase tindeau sd
indbuge reprezentdrile exacte. inca din anul 100 d.Hr., Chang
Heng (Zhang Heng) a introdus un sistem de caroiaj pentru
cartografiere care a sporit mult exactitatea. inregistrdri de
date meteorologice, degi aproxim ative, dateazd incd din anul
1216 i.Hr., iar priu secolul al XII-lea d.Hr., geologul chinez
Chu Hsi (Zhu Xi) a stabiiit ci mun{ii sint mase de teren
ridicate care cindva fonnau funduri de mare - un fapt care
nu a fost recunoscut in Vest pinb in secolul al XIX-lea.
54 55

ISTORIA STIINTDI
Dar abia dupd secolul al XVII-lea, cind progresele
inregistrate in navigalie au fEcut o bregd in starea de izolare
a Chinei, restul lumii a putut sd profite de realizdrile gtiinfifice
chineze. Din acel moment, ambele tradilii se vor contopi in
cele din urmd intr-o gtiinld mondiald. in orice caz,inainte de
acest moment, din motive care nu sint clare, China nu a trecut
printr-un proces similar cu revolulia gtiinlifici din Europa.
Probabil ci marea,,zdruncinare" a viziunilor asupra lumii,
care a devenit Renagterea, Reforma gi nagterea gtiin{ei moder-
ne in Europa de Vest, a necesitat o combinatie exactd de
factori care s-a intiniplat sd apari prima oard in Italia, apoi
mai tirziu in Fran{a gi restul Europei Occidentale gi in Anglia
intre secolele al XIV-lea gi al XVII-lea. in orrce caz,ceea ce
s-a intimplat acolo de-a lungul timpului avea sd schimbe
pentru totdeauna modul in care oamenii privesc lumea care-i
inconjoari gi exploreazi felul cum functioneazd.
PARTEA A II.A
STIINTELE FIZICD

CAPITOLUL 3
UNTvERSUL ixrons cu susur
IN JOS: COPERNIC, TYCHO $I
KEPLER
in mijlocul a toate troneazd Soarele.
Nicolaus Copemic
Sfirgitul secolului al XV-lea qi ?nceputul secolului al
XVI-lea au fost vremuri minunate pentru cdrturari. Explorato-
rii gi aveuturierii strdbiteau lumile cunoscute 5i necunoscute
gi trimiteau acasi poveEtile isprdvilor lor. Artiqtii, scriitorii
qi filozofii lucrau de zor. E,ra epoca unor giganfi
multi-talentati precum Leonardo cla Vinci (1452 l5l9) qi
Michelangelo ( 1475-1564). Pe strdzi qi prin tavernc, studcn(ii
discutau despre vremurile glorioase ale antichitilii clasice
gi, eliberali de filozofiile stagnante ale perioadei medievale,
au inceput sf, priveascd plini de entuziasrn spre viitt'rr.
Lumi noi se intrezf,reau la orizont, qi domenii noi ale
cercetdrii se prefigurau in fa{a lor. Era ca gi cum lumea se
ttezealaviaddupd un somn indelungat, intr-un viitor lumi-
nos. Aga cum le place oamenilor de gtiinla sd spund, toate
paradigrr-rele pdreau sd se schimbe. Cu alte cuvinte, siste-
59

ISTORIA STIINTN,I
Nicolaus Copernic
mele folosite de oameni pentru a interconecta fapteie gi
teoriile - care cindva pdruserd atit de rezonabile qi de certe -
acum pdreau tot atit de instabile ca nigte dune de nisip.
Aceasta era lumea agitatd in care pdtrundea Nicolaus
Copemic ?n 1491, cind qi-a inceput studenlia la Universitatea
din Cracovia, in Polonia. in anul de dinaintea celebrei cdli-
torii a lui Cristofor Columb, Copernic pomea in propria sa
cdiStorie, intr-o lume noud a cunoagterii qi descoperirilor
intelectuale care pentru el a fost deosebit de captivantd, aga
cum este viata oricirui lup de mare care exploreazd. tdnnuri
necunoscute.
COPERNIC $I NA$TEREA UNEI REVOLUTII
Niklas Koppernigk s-a ndscut la l9 februarie l4j3 in
oraqul Torun, un centru comerciai situat in centrul teritoriului
actual al Poloniei. Tatal lui era un angrosist de cupru
: coPERNrC, TyCHO $t KEPLER
(indeletnicire de la care este posibil ca familia sa sd-gi fi tras
gi numele) din Cracovia, iar mama lui, Barbara Waczenrode,
provenea dintr-o respectatd familie gennand de prin partea
locului. Cind Niklas, cel mai mic dintre cei patru copii,
ajungea la virsta de l0 ani, amindoi pdrinlii lui muriseri deja,
iar unchiul lui, in virstd de 36 de ani, Lucas Waczenrode, a
devenit tutorele copiilor orfani. Chiar dacd moartea pirinlilor
trebuie s5 fi insemnat o tragedie personald profundd pentru
micul Niklas, trecerea sub tutela unchiului sdu a avut conse-
cinle uriage. Este greu de spus ce via![ ar fi avut Niklas daca
pirinlii i-ar fi rdmas in viali. Respectind tradiliile vremurilor,
probabil cd i-ar fi urmat tatdlui s5u in treburile negustoregti.
Dar sub tutela unchiului siu s-a deschis o lume de posibilitdli
intru totul diferita.
Lucas Waczenrode, un invdlat care a studiat la Cracovia,
Leipzig qi Praga, primind doctoratul in legea canonici cu
distinclie de onoare de la Universitatea din Bologna, a devenit
episcop de Ermland (sau Varmia), un mic principat la Marea
Baltici, in 1489. intelegind imporlanla invdldturii gi avind
destule resurse financiare gi prestigiu social pentru a-qi ajuta
rudele primite in grijd, Waczenrode i-a incurajat pe Niklas gi
pe fratele acestuia, Andreas, sd se ducd la Universitatea din
Cracovia, lucru pe care l-au fEcut amindoi la doi ani dupd ce
unchiul lor a devenit episcop. Cind Niklas iniplinea 22 de
ani, unchiul lui i-a asigurat un post pe viald de preot la
Catedrala Frauenburg. Slujba insemna pentru Niklas un venit
bun asigurat pentru tot restul vielii. $i cu toate ci avea unele
insdrcindri de indeplinit, postul nu solicita prezenla lui
continuS, aga cd a oblinut o serie de invoiri gi a reLrEit s6-gi
continue studiile academice vreme de peste doisprezece ani.
La un moment dat, in tirnpul studenliei, Niklas Koppernigk
6l

ISTORIA STIINTEI
gi-a latinizat numele in Nicolaus Copernicus - un ritual foarte
rispindit printre studenlii acelor vremuri, o modalitate de a
proclama respectul pentru trecutul clasic Ai fraternitatea inte-
lectuald dintre ei.
Nicolaus Copernic era un tinir stdpinit cle o permanentd
nciinigte intelectuald, cu o inclinafie inndscutd spre a crea
noi idei, rar in perioada de inflorire a Rena;terii el a avut
ocazia si gi le puni in valoare. S-a adaptat rapid la viafa
universitard, cumpdrind cu aviditate ca(i (o noud gi minunatd
posibilitate apdruti o dati cu inventarea tiparului) 9i parti-
cipind la cursurile valoroasei gcoli de matematici gi
astronomie. A explorat ideile umaniste provenite din Italia
care incepeau sd cigtige teren in fala rigidelor dogme sco-
lastice care circulau in Cracovia. Atras de lumina strdlucitoare
a creativitdfii intelectuale a Italiei, in 1496 Copemic s-amutat
la Unii'ersitatea din Boiogna, iar ulterior a studiat la Padova
;;i Ferrara. in Italia el a pdtruns mai adinc in lumea umani;itilor
erudili, o lurne plini de str-rdenli care cdlStoreau de la o
universitate la alta gi scriau scrisori lungi, intr-un stil elegant,
despre fil<-rzofie, arti gi via!6. Aceste scrisori erau adeseori
distribuite ca broguri gi citite cu aviditate de cdtre ceilalli
studen{i. Iar tinlml Copernic era unul dintre ei, utr nornacl
inlelectual, dcvorind cunoqtin(ele cdpdtate in acest ceutru al
umanismului animat de o viatd agitatd 5i intercsantzi. El a
studiat legea canonica fErd sd uite de primele sale iubiri,
astronomia gi matematica, precum gi istoria greacii, meclicina,
filozofia gi dreptul rontan. La Bologna a avut gansa sd
studieze cu Domenico Maria da Novara (1454 1504), unul
dintre cei mai mari astronomi ai vremii. Fdri sd se
multumeascd doar cu postura de student, Copernic a lucrat
se pare gi ca asistent, locuind probabil in casa profesorului
COPERNIC, TYCHO $I KEPLER
sdu. Zilele acestea de studenlie au prefigurat marele rol pe
care el avea sd-ljoace in cadrul revoluliei gtiinfihce.
Degi Copernic a studiat gi legea canonicd qi medicina,
incd din zilele petrecute la Universitatea din Cracovia pritna
sa dragoste a fost astronomia. A citit toate c64ile pe care
le-a gisit despre acest subiect gi a profitat de fiecare prilej pe
care l-a avut de a invdla despre metodele de observa{ie aqa
cum erau ele practicate in acele vremuri. La Bologna, sub
indrumarea mentorului sdu, Novara, el a lZcut prima sa obser-
vatie astronomicl consemnatf, in documente.
Fiind un cititor Ei ginditor cu spirit critic, studiile
astronomice ale lui Copernic l-au adus nu dupd mult timp in
situalia de a fi nemullumit de numeroasele inadverten{e ale
modelului ptolerneic (geocentric) asupra universului. Aga
dupd cum gi alfi astronomi incepuseri sd sublinieze, sistemul
lui Ptolemeu {Ecea prea multe prediclii care nu corespundeau
cu observaliile lor reale. Erorile ajungeau de rnulte ori la
citeva ore, ba chiar zile. Mulfl au inceput sd suspecteze cd
ceva nu era in reguld cu acest sistem complex gi intortocheat
de sfere gi epicicluri.
Mai mult, in acea vreme, in sudul Europei avea loc o
intensS revitalizarc a platonismului, cu accentul pus pe
matematicd, simplitate gi perfec{iune. Novara, dascdlul lui
Copemic, se numdra printre susJinitorii cei mai fervenli ai
platonismului. Un indragostit de simplitatea qi frumusefea
matematicd a concepliei platoniciene nu putea sd gdseascd
cine gtie ce armonie sau gralie in sistemul complicat gi greoi
al iui Ptolerneu. Copemic a inceput dup[ cit se pare inc[ dc
tirnpuriu sd se gindeasci la o concep{ie nou5, mai sirnpld,
asupra structurii universului: un sistem heliocentric, cu
62

ISTORIA
Soarele in centru gi Pamintulimpreund cu celelalte planete
rotindu-se pe orbite care il inconjoar6.
Firegte, el nu a fost primul care s-a gindit la aqa ceva.
Mai mulli dintre grecii antici promovaserd idei similare,
printre ei nurnirindu-se qi Pitagora gi Aristarh din Samos.
Dar sistemul complex al lui Ptolemeu, cu Pdmintul in centru,
fusese acceptat gi considerat un adevdr absolut vreme de peste
1300 de ani. Sistemul ptolemeic se potrivea totodatd gi cu
teologia cregtinS, care considera oamenii ca fiind piesa
centralS a creatiei, fEcu{i dupa chipul qi asemdnarea lui
Dumnezeu. Era deci cit se poate de justificatd convingerea
cd P5mintul, planeta care ii g[zduiegte pe oameni, ar deline
un loc atit de privilegiat. $i, din punct de vedere intuitiv,
plrea corect pentru oricine privea cerul noplii gi vedea felul
cum toate obiectele ceregti pdreau si se deplaseze pe bolt6.
in 1503 Copernic Ai-a terminat doctoratul in legea
canonici gi a revenit la Frauenburg ca sd-gi reia indatoririle
administrative pe care le avea acolo. De-abia a apucat insi
sd se restabileascd in localitate cind unchiul lui s-a imbolndvit
la Heilsberg gi l-a chemat s5-i fie aproape ca medic personal.
Trei ani mai tirziu Copernic s-a mutat la Heilsberg gi a rdmas
acolo irnpreuni cu unchiul sdu din 1506 pind in 1512, an in
care episcopul a murit. Probabil c5 in aceastd perioadd a trasat
primele sale schile ale universului heliocentric.
Prin 1514, cind s-a intors la Frauenberg, schilase deja
un sinopsis al noului sdu sistem pe care cu precaulie l-a dat
mai intii spre lecturd prietenilor sdi. Cunoscutd sub numele
de Commentariolus (,,Scurt comentariu"), aceastd lucrare a
format bqza pentru o prezentare mai detaliatd, De
revo lutionibus orbium caeles tiurn(,,Despre revolulia sferelor
: COPERNIC, TYCHO $I KEPLER
cereEti"), la care a lucrat aproape tot timpul cit i-a mai rdmas
de tr5it.
Din oddile sale situate intr-unul din turnurile din collurile
catedralei-fortdrele Frauenburg, Copemic putea sd vadd cerul
de deasupra Mirii Baltice. $i-a amenajat un mic observator
pe acoperig gi l-a echipat cu citeva dintre instrumentele
astronomice standard ale vremii (telescopul nu fusese incd
inventat) gi uneori se suia pe acoperigul tumului ca sd-gi faci
observaliile.
Dar, deqi Copemic a fost recunoscut la vrenea sa ca un
astronom impoftant, el s-a bizuit in principal pe observa{iile
altora, inclusiv pe ale lui Ptolemeu, gi a preferat s5-gi petreacd
timpul ldcind calcule matematice precise gi cufundindu-se in
cd(ile sale. A comparat cu mare ateniie versiuni diferite ale
lucririi lui Ptolemeu Almagest, cdutind posibile greqeli de
in sistemul plolemeic, Piimintul (,,terra") era in centrttl sistemului
solar. Soarele, Ltutu ;i toule celelahe planete se roteuu irt.iurul
Pcintintului

ISTORIA STIINTEI
transcriere sau de traducere gi gi-a petrecut numeroase seri
cufundat in ginduri. Ca gi grecii pe care-i admira atit de mult,
el credea mai mult in puterea judecAlii decit in observalie.
Problema pe care o moqtenise de la Ptolemeu era cum
sd explice comportamentul straniu al planetelor. in vreme ce
Soarele. Luna gi stelele pdreau s5 se roteascd pe cer la hecare
24 de ore intr-un mod care pdrea uqor previzibil, planetele
nu erau la fel de ,,cuminti". Uneori, aga cum observaseri gi
grecii, aceste,,rdtdcitoare" pireau sd se retragd intr-o migcare
retrograd5. Ca o solulie la aceastd problemd, Ptolemeu a emis
ideea cd fiecare planeti se migcf, in cercuri rnici in jurul unui
centru invizibil care la rirrdul sdu se migcd pe un cerc mai
mare in jurul Pdmintului. Imagina{i-vd cd vd deplasa{i pe
circumferin{a unui cerc mare gi cd din cind in cind schimbali
direclia gi facefi o mic[ bucld in alergarea dnmneavoastrd,
dupd care vd continuali drumul de-a lungul cercului mare.
Conceptul principal al acestei explicalii, acela de epiciclu, a
reugit cit de cit sd reconcilieze diferenlele dintre observatie
gi teoria anterioari a lui Aristotel conform cdreia toate obiec-
tele ceregti se rotesc in jurul Pdmintului pe nigte sfere con-
centrice. Dar, pe mdsurd ce se frceau observa{ii mai dese gi
mai bune asupra astreloq sistemul lui Ptolemeu se dovedea
din ce in ce mai defectiv in urma testelor observationale. in
disperare de cauzd., unii astronomi addugau qi mai multe sfere
la sistemul ptolemeic care gi a$a era foarte complicat. in
schimb, Copernic, dorindu-gi probabil o explicatie mai
sirlpld, matematicd, avea sd scrie mai tirziu: ,,Un astfel de
sistem nu pirea nici indeajuns de exact pentru a pdrea absolut,
nici indeajuns de logic pentru a da satisfactie intelectuald".
Marele erudit medieval, William de Ockham (1285-1349),
deqi nu era un platonician, a avertizat impotriva adoptdrii
: COPERNIC, TYCHO $I KEPLER
unor teorii atit de complicate atunci cind spunea ce,,entitAlile
nu trebuie multiplicate inutil". Mulli oameni de qtiin{d de
astdzi subscriu la aceastd idee, cunoscuti ca ,,briciul lui
Ockharn", in sensul ca atunci cind doud teorii par sd se
potriveascd realitelii observate, teoria care necesitd cele mai
puline supozilii este probabil mai bun5. Pind astdzi, credinla
in simplitatea legilor naturii (chiar daci natura insdqi poate
fi complicat[) ii face pe oamenii de gtiinla sd prefere o teorie
care e simpla gi clard uneia care e complicatd gi confuzS.
Copernic avea de a face cu o teorie confuzd. Ceea ce
urmdrca el era una mai simplS gi mai clard.
Ce s-ar intirnpla, s-a intrebat Copernic, cu toate obser-
valiile gi calculele daci s-ar apuca si retraseze schema lui
Ptolemeu punind planetele sd inconjoare Soarele in locul
Pdmintului? S-a hotdrit s6 incerce. Decizia solicita o
modalitate cu totul noui gi revolulionarl de a vedea universul.
Aga cum avea s[ scrie el mai tirziu in De revolutionibus,
,,Am inceput sd meditez asupra mobilitalii Pamintului... degi
ideea plrea absurd5." Totugi, el gi-a spus cd, in calitate de
fiinfd umand ralional5, ar trebui sd aibd libertatea, a$a cum
au frcut gi grecii, sd se gindeasci la orice explica{ie posibil[
care i-ar fi putut rezolva problemele - deci inclusiv la ideea
cd P[mintul gi nu Soarele ar fi cel care se migca. $i, degi
ciliva dintre filozofii greci fbcuserd speculalii in jurul ace-
leiapi idei, ei nu insistaserd asupra ei gi nici nu incercaserd sb
o confrunte cu observa{iile gi calculele reale. Copernic a fost
prirnul care nu numai cd a luat in cousiderare ideea, ci a gi
incercat sd calculeze rezultatele unui sistetn planetar alcituit
din orbite circulare, interdependente, in jurul Soarelui in locul
Pdmintului. A fost o misiune indelungati qi dificild. Dar in
final el a cdpdtat convingerea cd noul siu sistem era cel care
corespundea realitdlii. Soarele gi nu Pdrnintul era centrul
orbitelor planetare.
6',7

Ray spangenburg diane k. moser - istoria stiintei (vol.1)

Ray spangenburg diane k. moser - istoria stiintei (vol.1)

Recommended

Recommended

More Related Content

Similar to Ray spangenburg diane k. moser - istoria stiintei (vol.1)

Similar to Ray spangenburg diane k. moser - istoria stiintei (vol.1) (20)

More from Robin Cruise Jr.

More from Robin Cruise Jr. (20)

Recently uploaded

Recently uploaded (7)

Ray spangenburg diane k. moser - istoria stiintei (vol.1)