titularizare

1. TITULARIZARE RASPUNSURI
15-16 IULIE 2004
SUBIECTUL I
1.MIŞCAREA OMULUI SAU MOTRICITATEA REPREZINTĂ UNA DINTRE NOŢIUNILE
FUNDAMENTALE ALE DOMENIULUI.
A.Definiţi motricitatea.
- este capacitatea omului de a efectua miscari care implica un predominant efort fizic. Ea se refera la
totalitatea miscarilor efectuate de om, cu ajutorul muschilor scheletici, pentru intretinerea relatilor sale cu mediul
natural sau social in care exista, inclusiv prin practicarea unor sporturi (motricitatea se mai numeste si miscarea
omului).
B.Enumeraţi şi definiţi elementele componente/de structură ale motricităţii.
-Actele motrice, sunt fapte simple de comportare realizate în mod voluntar pentru îndeplinirea unor acţiuni
sau activităţi motrice. Termenul poate sa indice si alte reflexe, instinctuale şi automatizate.
-Acţiunile motrice sunt ansambluri de acte motrice astfel structurate încât realizează toturi unitare în
scopul realizării unor sarcini imediate care pot fi izolate sau înglobate în cadrul unei activităţi motrice
-Activităţile motrice sunt ansambluri de acţiuni motrice încadrate într-un sistem coerent de idei, reguli şi
forme de organizare în vederea obţinerii unui efect complex de adaptare a organismului uman şi de perfecţionare
a dinamicii acestuia, în concordanţă cu obiective bine precizate.
C.Daţi câte două exemple, pentru fiecare element precizat la punctul b.
- Actul motric specific educaţiei fizice şi sportului este exerciţiul fizic, datorită intenţionalităţii şi finalităţii
sale. Exemple de acte motrice: flexia antebraţului pe braţ, strângerea degetelor în pumn, aplecarea capului etc.
- Acţiuni motrice sunt deprinderile motrice, priceperile motrice
Exemple de actiuni motrice: alergarea, căţărarea, aruncarea la poartă etc.
-Activitati motrice
Exemple: educaţia fizică, antrenamentul sportiv, activitatea competiţională, activitatea motrica recuperatorie, etc.
2.DEPRINDERILE MOTRICE FAC PARTE DINTRE NOŢIUNILE FUNDAMENTALE ALE TEORIEI
EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI.
1.DEFINIŢI DEPRINDERILE MOTRICE.
a.Deprinderile motrice sunt actiuni motrice umane insusite in ontogeneza, prin exersare sistematica, fiind
bazate pe stereotipuri dinamice formate la nivelul scoartei cerebrale. Se formeaza atat in practica vietii (mai ales
deprinderile utilitar applicative:mers, alergare, saritura), dar si in procese instructive educative special organizate
(mai ales deprinderile specific sporturilor:rostogoliri, pase, dribbling). Ele sunt unice şi ireversibile, adică nici o
execuţie nu seamănă cu alta şi elementele componente se înlănţuiesc într-un singur sens (elan - bătaie şi desprindere
- zbor - aterizare, la orice săritură). (Gh. Cârstea);
b. A.Dragnea defineste deprinderea ca o “capacitate de a aplica informţtiile cu uşurinţă, rapid, operativ, şi
cu randament sporit, cu respactarea tuturor calităţilor deprinderii (corectitudine, iscusinţă, abilitate în condiţii
variate şi schimbate). Deprinderea este priceperea transformată în arc reflex sau cu alte cuvinte, este priceperea
elementară ajunsă la stadiul de automatizare a componentelor, operaţiilor sau acţiunilor de aplicare”. Deprinderile
motrice sunt considerate componente automatizate ale activităţii voluntare, lanţ de reflexe condiţionate, complexe
care se bazează pe legăturile multiple din zonele corticale, elaborate şi consolidate prin exerciţii’.
2.ENUMERAŢI ŞASE DINTRE CARACTERISTICILE DEPRINDERILOR MOTRICE.
1. sunt componente ale conduitei voluntare umane ce se formează în mod conştient;
2. sunt rezultatul calitativ al exersării mişcărilor;
3. sunt structuri de mişcări coordonate care constau în integrarea sistemică a mişcărilor însuşite anterior;
4. valorifică, prin capacitatea de diferenţiere fină, informaţiile senzorial-perceptive, rezultând o dirijare a
acţiunilor;
5. prezintă o aferentaţie inversă, rapidă şi eficientă;
6. dovedesc o relativă stabilitate în condiţii constante, şi plasticitate în condiţii variabile;
7. sunt condiţionate de aptitudinile motrice, motivaţie, nivelul instruirii, etc.
8. Acestor caracteristici le pot fi adăugate cele ale mişcărilor care compun deprinderile1
:
9. unele elemente, sau chiar întreaga deprindere, se pot automatiza complet, asigurând o eficienţă deosebită
a mişcărilor şi un control redus al scoarţei cerebrale, ceea ce permite reorientarea atenţiei către alţi factori
implicaţi în acţiune;
10. elementele componente ale deprinderilor sunt legate logic, precis, într-un sistem unic şi ireversibil, din
punct de vedere al posibilităţii de a exista execuţii identice sau de a fi modificată succesiunea mişcărilor;
1
Gh. Mitra, Al. Mogoş, 1980

2. 11. chiar dacă deprinderile pot fi automatizate complet (la nivelul mecanismului de realizare), există situaţii
în care ele se manifestă original, adaptându-se la modificările condiţiilor de execuţie.
3.PRECIZATI CELE 3 ETAPE ALE FORMARII DEPRINDERILOR MOTRICE, DIN PUNCT DE
VEDERE METODIC
1. Etapa initierii ;
2.Etapa consolidării ;
3.Etapa perfecţionării
4.MENŢIONAŢI TREI OBIECTIVE PRINCIPALE ALE FIECĂREIA DINTRE ETAPELE
PRECIZATE LA PUNCTUL B.
a. etapa învăţării, a iniţierii în bazele tehnice de execuţie a unei deprinderi, având ca obiective:
- formarea unei reprezentări ideomotorii cât mai fidele a deprinderii pe baza demonstraţiei şi explicaţiei
specialistului;
- formarea ritmului general de execuţie cursivă a mişcării;
- descompunerea mişcărilor complexe în elementele componente şi însuşirea separată a acestora;
- preîntâmpinarea sau corectarea greşelilor tipice de execuţie;
b. etapa, consolidării - a formării stereotipului dinamic, cu următoarele obiective:
- unificarea elementelor componente ale mişcărilor şi formarea tehnicii de execuţie în concordanţă cu
caracteristicile spaţiale, temporale şi dinamice ale mişcării;
- întărirea legăturilor temporare din scoarţa cerebrală prin exersarea independentă repetată, în condiţii
standard, a deprinderii motrice;
- includerea deprinderii într-o înlănţuire cu alte deprinderi motrice însuşite anterior, în condiţii specifice
probelor şi ramurilor sportive şi efectuarea lor în condiţii relativ constante;
- înlăturarea greşelilor atipice de execuţie;
c. Etapa perfecţionării - având ca obiective următoarele:
- exersarea deprinderii în condiţii variate, neobişnuite sau îngreuiate (micşorarea suprafeţelor, mărirea
tempoului, adversar activ, etc);
- exersarea deprinderii în condiţii tehnice întâlnite în practica sportivă şi în condiţii apropiate sau identice
cu cele regulamentare;
- exersarea deprinderii în condiţii de întrecere (ştafete, parcursuri aplicative, etc] şi de concurs [competiţii
neoficiale sau oficiale). Creste complexitatea efortului.
3.PREZENTAŢI PRINCIPIUL PARTICIPĂRII CONŞTIENTE ŞI ACTIVE, ŢINÂND CONT DE
URMĂTOARELE ASPECTE:
A.precizarea consideraţiilor generale.
Conform denumirii, acest pincipiu implica două laturi: participarea constienta şi participarea activa.
Formarea capacitatii de aplicare la momentul optim, cu o cat mai mare maiestrie, cu un efort minim si o eficienta
maxima a deprinderilor si priceperilor motrice insusite, este nemijlocit conditionata de participarea activa si
cercetarea intensa a subiectilor dar si a specialistilor in desfasurarea procesului instructiv al activitatii de educatie
fizica si sport. De exemplu in scopul dezvoltarii fizice cat mai armonioase, se impune executarea anumitor exercitii
fizice. In situatia in care aceste exercitii fizice nu sunt executate corect (cu amplitudinea indicata, cu nr. de repetari
cerut si intr-o viteza de executie optima), influenta acestor exercitii fizice asupra organismului este nesemnificativa,
si prin urmare nu pot fi realizati indicii corespunzatori de dezvoltare.
B.DESCRIEREA CERINŢELOR RESPECTĂRII ACESTUI PRINCIPIU.
Respectarea acestui principiu presupune indeplinirea urmatoarelor cerinte:
-Înţelegerea corectă şi aprofundată a obiectivelor specifice procesului de practicare a exerciţiilor fizice,
ceea ce va conduce la o mai bună motivare şi conştientizare a acţiunilor elevilor. Subiecţii, trebuie să fie
conştientizaţi de cel care conduce instruirea cu privire la efectele benefice ale practicării sistematice a exerciţiilor
fizice asupra organismului, de necesitatea unei anumite dozări a efortului în funcţie de particularităţile şi
obiectivele urmărite, asupra corelaţiei corecte dintre stimul şi efect, asupra necesităţii unei succesiuni de mijloace
chiar dacă unele ditre ele nu sunt şi atractive. trebuie formată - la subiecţi - o motivaţie puternică şi corectă pentru
practicarea exerciţiilor fizice conform unor norme sau reguli. Aceste norme sau reguli se referă inclusiv la pauzele
dintre repetări (ca durată şi conţinut), rolul condiţiilor igienice şi al factorilor naturali de călire a organismului,
refacerea după efort etc.
− Înţelegerea mecanismului de bază al actelor şi acţiunilor motrice supuse învăţării, în vederea formării
unei reprezentări cât mai exacte şi a uşurării memorizării mişcărilor;
Este foarte important cum este transmis ceea ce trebuie învăţat, cum este ordonat (programa) materialul
respectiv şi accesibil pentru subiecţi iar dacă are şi valenţe formative acestea trebuie prezentate subiecţilor.
-Manifestarea unei atitudini responsabile a subiecţilor pentru însuşirea materialului predat. Foarte
importanta este conştiinciozitatea subiecţilor în executarea actelor şi acţiunilor motrice dar cu o execuţie conştientă
şi nu mecanică. Subiecţii trebuie să manifeste iniţiativă, să aibă autonomie în alegerea unor soluţii si să le adapteze
la propriile particularităţi.

3. - Formarea capacităţii subiecţilor de apreciere obiectivă a propriului randament. Este vorba de capacitatea
de apreciere corectă a propriilor execuţii şi rezultate (autoaprecierea obiectiva). In explicarea şi justificarea
succeselor şi insucceselor nu trebuie să se faca apel la argumente de ordin subiectiv (calitatea instalaţiilor,
materialelor sau a bazei sportive, lipsa de fair-play din partea adversarilor, etc).
SUBIECTUL II
1.ALCĂTUIŢI UN SISTEM DE OPT EXERCIŢII, EŞALONATE METODIC, PENTRU ÎNSUŞIREA
ATERIZĂRII, CA ELEMENT COMPONENT AL SĂRITURII ÎN LUNGIME CU ELAN.
Pentru usurarea invatarii unei aterizari cat mai eficiente vom folosi urmatoarele exercitii:
1. Formaţia de lucru: coloana cate 4 - saritura in lungime fara elan, aterizare in ghemuit. Dozaj: 4-6x;
pauză pasivă 45sec.;
2. Formaţia de lucru: în coloană câte unul, se execută săritură în lungime de pe loc peste o bandă elastică
aşezată la o înălţime de 20 cm. Săritorul trebuie să-şi ridice picioarele pentru a putea ateriza ghemuit dincolo de
banda elastică. Dozaj: 4-5x; pauză pasivă 30sec.;
3. Formaţia de lucru: în coloană câte unul, cu elan de 3-5 paşi, 5-7, 9-11, sărituri peste diferite obstacole
cu înălţimea de 40-60cm şi aterizare pe ambele picioare în groapa de nisip (sau pe saltele), 4-5x; pauză pasivă
30sec.;
4. Formaţia de lucru: în coloană câte unul, cu elan de 7-9 paşi, desprindere cu aterizare în groapa de
nisip în ghemuit, 3-4x; pauză pasivă 30sec;
5. Formaţia de lucru: în coloană câte unul, cu elan de 5-7, 9-11, 13-15 paşi de alergare, săritură cu bătaie
liberă, zbor şi aterizare în poziţia „fandat". 3-4x; pauză pasivă 30sec-40sec ;
6. Formaţia de lucru: în coloană câte unul, cu elan de 9-11, paşi, bataie libera, saritiura cu 11/2 pasi,
aterizare pe ambele picioare, cu accent pe alaturarea piciorului de impulsie langa cel de avantare, doar in ultimul
moment; 3-4x; pauză pasivă 30sec;
7. Formaţia de lucru: în coloană câte unul, cu elan de 9-11, 13-15 paşi, bataie libera, saritiura cu 11/2
pasi, aterizare pe ambele picioare, cu accent pe actiunea de aterizare; 3-4x; pauză pasivă 30sec;
8. Formaţia de lucru: în coloană câte unul, cu elan de 9-11, 13-15 paşi, bataie libera, saritiura cu 11/2
pasi, aterizare pe ambele picioare, cu marcarea in cadrul aceleasi incercari a celor trei momente, in succesiunea
lor – mentinerea pozitiei de pas sarit, alaturarea piciorului de bataie, efectuarea aterizarii; 3-4x; pauză pasivă
30sec.
2.ELABORAŢI UN COMPLEX DE GIMNASTICĂ PENTRU DEZVOLTARE FIZICĂ ARMONIOASĂ,
FORMAT DIN ZECE EXERCIŢII, EXECUTATE CU PARTENER.
Exercitii pentru musculatura membrele superioare:
1.Formaţia de lucru: Pe perechi, spate la spate de maini reciproc apucat: prin tractiune din brate fiecare
incearca sa se deplaseze inainte. Dozaj 8x
2. Formaţia de lucru: Pe perechi, un executant sta culcat inainte cu picioarele usor departate, sprijinit pe
palme; partenerul il apuca de glezne si il ridica pana la pozitia de stand pe maini, acesta executand intinderea si
indoirea bratelor (8x), dupa un anumit numar de executii stabilit de profesor, se schimba locurile. Dozaj 2x pauza
30sec;
3. Formaţia de lucru: Pe perechi, fata in fata, asezat departat cu talpile lipite, de maini reciproc apucat:
ridicare in stand departat prin tractiune alternativa de bratele partenerulului. Dozaj 2x pauza 30sec.
Exercitii pentru musculatura abdomenului:
4. Formaţia de lucru: Pe perechi, unul in culcat dorsal, cu genunchii indoiti si mainile la ceafa, partenerul
la picioarele executantului, fixandu-i gleznele, executantul ridica trunchiul cu atingerea genunchilor cu pieptul si
revenire in pozitia initiala. Dozaj 2x8, apoi de schimba locurile
5. Formaţia de lucru: Pe perechi, unul in culcat dorsal, partenerul in stand pe genunchi la capul
executantului, cu mainile sprijinite pe umerii acestuia: executantul ridica si coboara picioarele in echer pana la 90
de grade. Dozaj 2x8, apoi de schimba locurile
Exercitii pentru musculatura spatelui:
6. Formaţia de lucru: Pe perechi, stând unul cu spatele la celălalt, braţele ridicate sus, apucat de mâini;
fandări înainte pe piciorul stâng şi revenire; idem cu piciorul drept. Dozaj 2x8, pauza 30sec
7. Formaţia de lucru: Stând umăr la umăr, apucat jos de mâini din interior, şi apucat deasupra capului de
cele din exterior; pas lateral cu fandare şi revenire; execuţie simultană; după un anumit număr de repetări (2x8),
se schimbă piciorul. Dozaj 2x8
8. Formaţia de lucru: Asezat departat, unul cu spatele la celalalt, bratele ridicate sus, de maini reciproc
apucati; un executants indoaie trunchiul inainte, tragand de bratele partenerului care impinge usor cu picioarele
in sol, trecand in extensie. Dozaj 3x8
Exercitii pentru musculatura membrele inferioare:

4. 9.Formaţia de lucru: Pe perechi, stând, faţă în faţă, apucat de mâini: genuflexiuni simultane şi alternative.
Dozaj 3x8, pauza 30sec;
10. Formaţia de lucru: Stând, faţă în faţă, apucat de mâini: fandare laterală stanga (apoi se schimba
piciorul) Dozaj 3x8;
Perechile se vor constitui după criteriile: posibilităţi de forţă şi de echilibrare apropiate.
3. ALCĂTUIŢI O STRUCTURĂ DE ŞAPTE EXERCIŢII, EŞALONATE METODIC, PENTRU
ÎNSUŞIREA UNUI PROCEDEU TEHNIC DE ATAC, DINTR-UN JOC SPORTIV LA ALEGERE. LOVITURA
DE ATAC PE DIRECŢIA ELANULUI(VOLEI) - este utilizată cel mai frecvent, mai ales la nivelul de bază al
instruirii, având ca efect trimiterea mingii după lovire pe direcţia elanului. Momentele componente ale loviturii de
atac sunt: elanul, bataia, saritura (zborul), lucrul braţelor, lovirea mingii, aterizarea si actiunea de dupa aterizare
(deplasarea pentru fazele următoare).
1.Formatii de lucru: coloane cate 5; In fata unor linii trasate se executa sarituri cu ducerea bratelor sus,
avand grija ca la aterizare sa nu se calce liniile (sarituri cat mai inalte si apropiate de vertical). Dozare 2x8-10
executii, pauza 30sec.
2. Formatii de lucru: In toata sala, cu fata la perete, fiecare cu o minge; isi arunca mingea in perete, inalt,
elan, saritura si prinderea mingii cu bratele intinse sus, pentru obişnuirea lovirii ei la punctul maxim al săriturii şi
menţinera momentului de plutire; Dozare: 3x8-10 executii, pauza 2minute.
3. Formatii de lucru: coloane cate 5, executia elanului stang –drept (dreptaci), bataie saritura, pe distant
de 10m. Dozare: 2-3x10 executii, pauza 1minut.
4. Formatii de lucru: In toata sala, cu fata la perete, fiecare cu o minge; lovitura de atac doar din brate,
fara elan, din minge tinuta cu bratul neindemanatic oblic sus. Dozare 2-3x8-10 executii de fiecare, pauza 1minut.
5. Formatii de lucru:siruri de 3-4 elevi, la fiecare scara fixa, pe care este fixata o minge, la cca 2m de sol;
executa alternativ de la 2 m de scara, elan, bataie, saritura si lovirea mingii; Dozare: 2-3x10executii, pauza 1minut.
Accent pe coordonarea elanului de braţe cu cel de picioare.
6. Formatii de lucru: elevii pe doua siruri in zona 4 a fiecarei jumatati de teren; atac la fileu la o minge
sustinuta de coleg, deasupra fileului (asezat pe un scaun in terenul advers). La inceput cu fileul la 2,10m, 2,15m,
2,24m; Dozare:2x8-10 executii cu schimbarea zonei de atac, respectiv din zona2.
7.Lovitura de atac din zona 4 si zona 2, din minge ridicata de un jucator din zona 3; 2x1min, pauza 1min;
18-19 IULIE 2005

5. SUBIECTUL I
1.DEPRINDERILE MOTRICE FAC PARTE DINTRE NOŢIUNILE FUNDAMENTALE ALE
TEORIEI EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI.
A.DEFINIŢI DEPRINDERILE MOTRICE.
DEPRINDERILE MOTRICE sunt acţiuni motrice umane însuşite pe parcursul vieţii individuale
(ontogeneză), prin exersare conştientă şi sistematică. Se formează/însuşesc atât în practica vieţii (mai ales unele
din deprinderile de bază şi utilitar-aplicative: mers, alergare, transport de obiecte/ "greutăţi", săritură etc.), dar
şi în procese instructiv-educative special organizate, de tip educaţie fizică sau antrenament sportiv (mai ales
deprinderile specifice sporturilor: pase, dribling, rostogoliri, aruncări la poartă sau la coş, şuturi la poartă, lovituri
de atac la volei etc.).
Deprinderile motrice sunt elemente ale activităţii voluntare umane, consolidându-se şi perfecţionându-se
neuniform (adică progresele sunt din ce în ce mai mici cu cât ne aflăm într-un stadiu mai avansat).
B.CLASIFICAŢI DEPRINDERILE MOTRICE, ÎN FUNCŢIE DE TREI CRITERII.
1.După nivelul automatizării:
a)Deprinderi motrice elementare ;
b)Deprinderi motrice complexe ;
2.După finalitatea folosirii:
a)Deprinderi motrice de bază şi utilitar-aplicative.
b)Deprinderi motrice specifice ramurilor şi probelor sportive ;
3.După nivelul participării sistemului nervos la formarea şi valorificarea deprinderilor:
a)Deprinderi motrice propriu-zise.
b)Deprinderi perceptiv-motrice;
c)Deprinderi inteligent-motrice. ;
C.PREZENTAŢI CÂTE UN EXEMPLU PENTRU FIECARE DINTRE DEPRINDERILE MOTRICE
CLASIFICATE ANTERIOR.
1.După nivelul automatizării:
a)Deprinderi motrice elementare, care sunt complet automatizate dezvoltând stereotipii. Ele au un lanţ de
mişcări cu caracter fazic, care se repetă în aceeaşi succesiune – exemplu: mers; alergare
b)Deprinderi motrice complexe, care sunt parţial automatizate.
Ele sunt formate din deprinderi elementare şi alte mişcări neautomatizate sau incomplet automatizate -
este cazul unor deprinderi din jocurile sportive de exemplu aruncarea la coş.
2.După finalitatea folosirii
a)Deprinderi motrice de bază şi utilitar-aplicative. Ele sunt folosite, cu precădere, în viaţa cotidiană din
ontogeneză, dar şi în practicarea unor ramuri sau probe sportive, de exemplu târâre, căţărare, escaladare,
transport de greutăţi, tracţiune-împingere ;
b)Deprinderi motrice specifice ramurilor şi probelor sportive -este vorba de elementele şi procedeele tehnice
din aceste ramuri şi probe sportive de exemplu driblingul.
3.După nivelul participării sistemului nervos la formarea şi valorificarea deprinderilor(componentele
senzoriale implicate în activitate):
a)Deprinderi motrice propriu-zise - care se formează prin repetări stereotipe, efectuate de foarte multe ori -
este cazul deprinderilor din gimnastică, patinaj, sărituri la platformă etc.
b)Deprinderi perceptiv-motrice, care sunt influenţate, în formare şi valorificare, de ambianţă, este cazul
deprinderilor din schi, oină, tir cu talere etc.
c)Deprinderi inteligent-motrice. care sunt influenţate, în formare şi - mai ales - valorificare, de partenerii şi
adversarii de întrecere - este vorba de deprinderile din jocurile sportive, lupte, box, judo, scrimă etc.
2.EXERCIŢIUL FIZIC REPREZINTĂ MIJLOCUL DE BAZĂ AL EDUCAŢIEI FIZICE ŞI
SPORTULUI.
Definitie: Exerciţiul fizic se constituie în mijlocul, specific de bază pentru educaţie fizică şi sport. El este modelul
operaţional cel mai frecvent folosit pentru realizarea obiectivelor propuse.
A.PREZENTAŢI CONŢINUTUL ŞI FORMA EXERCIŢIULUI FIZIC.
Continutul exercitiului fizic depinde de două elemente principale:
- intenţia sau scopul în care este practicat;
- finalitatea realizată.
Între intenţie sau scop şi finalitate trebuie să fie corespondenţă, de aceea, între cele două elemente
principale, analiza trebuie să vizeze ceea ce reprezintă, de fapt, esenţa conţinutului exerciţiului fizic: -efortul fizic
(solicitat de actul motric sau de actiunea motrica respectiva; apreciat prin volum, intensitate şi complexitate),
-efortul psihic (depus pentru efectuarea actelor sau acţiunilor motrice respective. Nu poate exista efort fizic
fară implicarea şi a unor elemente de natură psihică)

6. -şi mişcările corpului sau ale segmentelor acestuia (translaţie, rotaţie, balansare, răsucire, circumducţie
etc.);
In concluzie putem spune ca orice analiza a contninutului exercitiului fizic trebuie sa se realizeze pe toate
reperele mentionate si anume: scop, finalitate, efort fizic, efort psihic, miscari ale corpuli sau segmente ale acestuia
toate raportate la particularitatile subiectilor si conditiile materiale sau climato-geografice
Conţinutul exerciţiilor fizice se apreciază, în principal, prin influenţele asupra organismului uman al
subiecţilor, influenţe relativ uşor de determinat dacă se au în vedere următoarele:
- să se ţină seama că efectele se obţin numai în timp, nu "de azi pe mâine"!;
- să se respecte, inclusiv în analiza efectelor, particularităţile colectivelor de subiecţi şi - în consecinţă -
prevederile unor documente oficiale (programe, manuale, instrucţiuni etc.);
- să se urmărească toate obiectivele educaţiei fizice şi sportului, adică polivalenţa exerciţiilor fizice pentru
realizarea obiectivelor specifice.
FORMA EXERCIŢIULUI FIZIC este modul particular în care se succed mişcările componente ale fiecărui
exerciţiu, precum şi legăturile ce se stabilesc între acestea de-a lungul efectuării acţiunii motrice în cauză. Forma
este, deci, aspectul exterior, observabil al unui exerciţiu, al unei mişcări.
În aprecierea formei exerciţiului fizic trebuie să se ţină seama de următorii factori:
-poziţia corpului si segmentelor corporale (initiala, intermediara si finala),uneori si faţă de obiect sau
aparat;
-direcţia mişcării;
-amplitudinea miscarii şi relaţia dintre segmentele corporale participante;
-tempoul mişcării;
-ritmul mişcării;
-sistemul de dispunere în spaţiul de practicare a exerciţiului fizic, în funcţie de adversar sau de partener.
Sintetizând apreciem că exerciţiul fizic are cel putin patru categorii de caracteristici:
-spaţiale (poziţii, direcţii, amplitudine, distanţă, etc.)
-temporale (ritm, tempo, durată) ;
-spaţio-temporale (determinate de vitezele cu care se efectuează);
-dinamice (determinate de forţele interne şi externe - care influenţează execuţia).
B.ANALIZAŢI RELAŢIA DINTRE CONŢINUTUL ŞI FORMA EXERCIŢIULUI FIZIC. Intre cele două
aspecte fundamentale ale exerciţiului fizic trebuie să fie o unitate. Forma apare ca un element de legătură între
conţinut şi scop. Relaţia dintre cele două aspecte este de tip dialectic: conţinutul are rol determinant. Intotdeauna
forma (tehnica de executie, sistemul de joc, tipologia combinatilor tactice)este dependenta de continutNiciodata
forma nu poate deremina esential continutul dar poate avea o influenta asupra acestuia. Menţinerea unei forme
depăşite, învechite în contradicţie cu noul conţinut este un aspect pe care specialiştii îl numesc formalism.
C.CLASIFICAŢI EXERCIŢIILE FIZICE, ÎN FUNCŢIE DE TREI CRITERII.
Clasificarea este necesară pentru a selecţiona exerciţiile fizice în funcţie de obiectivele urmărite, prin
efectuarea lor. Dintre criteriile de clasificare a exerciţiilor fizice pot fi menţionate următoarele:
-după criteriul anatomic;
-după poziţia subiectilor faţă de aparate
-după calităţile motrice pe care le dezvoltă preponderent ;
-după componentele antrenamentului sportiv pe care le vizează ;
-după tipul deprinderilor motrice care se învaţă .
D.PREZENTAŢI CÂTE UN EXEMPLU PENTRU FIECARE DINTRE EXERCIŢIILE FIZICE,
CLASIFICATE ANTERIOR.
1-după criteriul anatomic: exerciţii fizice pentru segmentele corpului (membre superioare, membre
inferioare, trunchi, cap-gât, etc.)sau pentru intregul corp.
Exemplu. pentru membrele superioare - flotari;
2-după poziţia subiectilor faţă de aparate: exerciţii fizice la aparate (exemplu: exercitii la scara fixa-
Mentinut in atarnat ), exerciţii fizice cu aparate, exerciţii fizice pe aparate, etc.
3-după calităţile motrice pe care le dezvoltă preponderent : exerciţii fizice pentru forţă (Exemplu Exercitii
pentru dezvoltarea fortei musculaturii membrelor inferioare - genuflexiuni), exerciţii fizice pentru viteză, exerciţii
fizice pentru îndemânare, exerciţii fizice pentru rezistenţă, exerciţi fizice pentru mobilitate- supleţe, etc.
4-după componentele antrenamentului sportiv pe care le vizează : exerciţii fizice pentru tehnică, exerciţii
fizice pentru tactică, exerciţii fizice pentru pregătirea fizică, etc.;
5-după tipul deprinderilor motrice care se învaţă : exerciţii fizice pentru deprinderile motrice de bază şi
utilitar-aplicative şi exerciţii fizice pentru deprinderile motrice specifice ramurilor şi probelor sportive.
3.CIRCUITUL REPREZINTĂ UN PROCEDEU METODIC DESTINAT DEZVOLTĂRII FORŢEI.

7. A.SPECIFICAŢI FORMA DE MANIFESTARE A FORŢEI CĂREIA I SE ADRESEAZĂ ACEST
PROCEDEU.
"Circuitul" - a fost creat pentru dezvoltarea/educarea forţei principalelor grupe musculare ale
organismului uman. Deci forma de manifestare a forţei căreia i se adresează acest procedeu este, (dupa
participarea grupelor musculare), forta generala.
B.PRECIZAŢI CELE TREI TIPURI DE CIRCUIT, ÎN FUNCŢIE DE NUMĂRUL EXERCIŢIILOR
INCLUSE ÎN CIRCUIT.
In functie de numarul exercitilor, circuitele pot fi:
-scurte – formate din 4-6 exercitii;
-medii – formate din 8-9 exercitii
- lungi – formate din 10-12 exercitii;
C.PREZENTAŢI PATRU CONDIŢII PE CARE TREBUIE SĂ LE ÎNDEPLINEASCĂ EXERCIŢIILE
INCLUSE ÎN CIRCUIT.
- să fie simple;
-să fie cunoscute de subiecţi;
- să se cunoască posibilităţile maxime ale fiecărui subiect la exerciţiile respective;
-să fie astfel dispuse, ca ordine de efectuare, încât să nu se angajeze succesiv musculatura aceluiaşi segment
corporal.
4.PREZENTAŢI PRINCIPIUL INTUIŢIEI, EVIDENŢIIND URMĂTOARELE ASPECTE:
A.PRECIZAREA ROLULUI INTUIŢIEI ÎN PROCESUL DE PREDARE.
In educatia fizica, indiferent de varsta subiectilor, acest principiu este fundamental. La varste mai mici
rolul sau este mai important, deoarece nu este, inca bine pusa la punct treapta logica a cunoasterii si se merge prin
compensare. Intuiţia presupune cunoaşterea nemijlocită a realităţii cu ajutorul organelor de simţ. Principiul
intuiţiei presupune stimularea cât mai multor analizatori pentru a contribui la înţelegerea corectă a materialului
propus pentru învăţare. In educaţie fizică şi sport, principiul intuiţiei presupune stimularea a cât mai multor
analizatori, pentru a se forma o imagine cât mai exactă despre ceea ce se învaţă. La subiecţii normali, ca dezvoltare
psiho-fizică, cel mai solicitat analizator este cel vizual. La subiecţii cu deficienţe vizuale este solicitat, mai ales,
analizatorul tactil. Evident că în procesul de învăţare motrică este solicitat foarte mult şi analizatorul auditiv. In
aceste cazuri se trece dincolo de treapta senzorială a cunoaşterii umane, se trece la treapta logică, deoarece se
foloseşte limbajul specific celui de al doilea sistem de semnalizare.
B.DESCRIEREA CELOR DOUĂ CERINŢE ALE RESPECTĂRII ACESTUI PRINCIPIU. Pentru
respectarea principiului intuiţiei se impun cel puţin următoarele două cerinţe:
a)Urmărirea celor prezentate (prin demostraţie/ sau prin ma­teriale intuitive) să fie posibilă, la nivel
optimal, tuturor subiecţilor cu care se desfaşoară activitatea, ceea ce vizeaza si plasa­mentul celui care
demonstreaza sau al materialelor folosite.
b)Să nu fie folosite abuziv modalităţile prin care se stimulează primul sistem de semnalizare, fiindcă în
acest fel se împiedică abstractizarea şi generalizarea - procese ale gândirii foarte importante în educaţie fizică şi
sport.. // celor ce trebuie învăţate;
-Observarea execuţiei altor subiecţi, din acelaşi grup sau din alte grupuri; observarea dirijată tematic.
SUBIECTUL II
1.ELABORAŢI UN COMPLEX DE GIMNASTICA PENTRU DEZVOLTARE FIZICA ARMONIOASĂ,
FORMAT DIN ZECE EXERCIŢII, EŞALONATE METODIC, EXECUTATE CU BASTONUL DE
GIMNASTICĂ. ÎN DESCRIEREA EXERCIŢIILOR, MENTIONATI: ACŢIUNEA MOTRICĂ; DOZAREA;
FORMAŢIILE DE LUCRU.
Exercitii pentru membrele superioare:
1.Formaţia de lucru: coloana de gimnastica; Stînd cu picioarele puţin depărtate, cu bastonul de capete
apucat cu ambele mîini, jos; 1- ridicarea bastonului vertical în dreapta prin ducerea braţului saîng în faţă spre
dreapta la nivelul umarului ; 2 - revenire ; 3-4 - se repetă în partea opusa; 5-6 - ridicarea braţelor sus pe lîngă
corp prin îndo-irea coatelor ; 7-8 - reve-nire; 6-8x;
2. Formaţia de lucru:Pe perechi fata in fata, cu bratele intinse inainte de capetele basonului reciproc
apucat: indoirea 1-2 si intinderea 3-4 bratelor cu invingerea greutatii partenerului care se inclina spre inainte.4x
Exercitii pentru trunchi:
3. Formaţia de lucru: coloana de gimnastica; Stînd, bastonul în faţă, de capetele bastonului apucat; 1-2
îndoirea trunchiului la stînga cu fandare lateral dreapta şi ducerea bratelor in diagonala jos;3-4 revenire; 5-8
aceasi miscare in partea opusa, 6-8x;
4. Formaţia de lucru: coloana de gimnastica: Stînd departat, bastonul în faţă jos apucat de capete: 1 -2
indoirea trunchiului înainte, braţele jos cu arcuire ; 3-4 - revenire cu lăsarea bas­tonului din mîna dreaptă şi
trecerea lui la spate apucat cu ambele mîini de capete, trunchi in exetensie, cu arcuire ; Se repeta 4-6x.

8. 5. Formaţia de lucru: coloana de gimnastica: Culcat inainte cu bratele intinse in prelungirea corpului, cu
un baston apucat de capete;1-4 – ridicarea si extensia trunchiului cu mentinere, 5-8 revenire in pozitia initiala. Se
repeta 4-6x ;
6. Formaţia de lucru:Pe perechi stand, unul cu spatele la celalalt, bratele ridicate sus, de un baston reciproc
apucat la latimea umerilor; 1-2cel din spate executa fandare pe piciorul drept, in timp ce partenerul lasa corpul in
extensie sprijinindu-se de baston ; 3-4revenire, 5-6 fandarea se efectueaza pe piciorul stang; 7-8 revenire. Se repeta
4x
Exercitii pentru abdomen:
7. Formaţia de lucru: coloana de gimnastica: Culcat dorsal, genunchii indoiti, cu bastonul la ceafa de capete
apucat: 1-2 ridicarea trunchiului cu atingerea genunchilor cu pieptul 3-4 revenire. Se repeta 3x8, pauza 30 sec.; 8.
Formaţia de lucru: coloana de gimnastica: Asezat cu bastonul tinut in fata 1-3 ridicarea picioarelor in echer cu
atingerea genunchilor; 4 – revenire la pozitia initiala. Se repeta 2x8, pauza 30 sec.;
Exercitii pentru membrele inferioare:
9. Formaţia de lucru: coloana de gimnastica: Stînd, bastonul în faţă, de capetele bastonului apucat; 1-2
trecere in ghemuit cu ducerea bratelor sus, 3-4 revenire in pozitia initiala. Se repeta 3x8, pauza 30 sec.
10. Formaţia de lucru: coloana de gimnastica: Stînd, bastonul în faţă jos apucat de capete, 1-2 fandare
laterala dreapta cu ducerea bastonului inainte; 3-4 revenire in stand; 5-6 fandare laterala stanga, cu ducerea
bastonului inainte; 7-8 revenire P.I.;
2.ALCATUITI UN SISTEM DE OPT EXERCITII, ESALONATE METODIC, PENTRU ÎNVATAREA
SĂRITURII ÎN LUNGIME CU ELAN. ÎN DESCRIEREA EXERCITIILOR, MENTIONATI: ACTIUNEA
MOTRICA; DOZAREA; FORMATIILE DE LUCRU.
Succesiunea predarii sariturii in lungime cu 1 1/2 1.
1Formaţia de lucru: în coloană câte trei, bătaie şi desprindere repetate, precedate de trei, apoi de cinci paşi
de alergare, cu aterizare pe piciorul de avântare, 4-6x; pauză pasivă 45sec; se va lucra pe lăţimea gropii;
2. Formaţia de lucru: în linie pe trei rânduri, trecere cu pas sărit peste linii trasate pe sol sau peste diferite
obstacole joase ( 10-12 linii; beţe), 3-4x; pauză pasivă 45sec.;
3. Formaţia de lucru: în linie pe două rânduri, din alergare la interval de trei-cinci paşi execută pas săltat
cu desprindere înaltă, 3x10- 15m; pauză pasivă 30sec.
4. Formaţia de lucru: în coloană câte unul, cu elan de 5-7 paşi, 9-11, 13-15, sărituri peste diferite obstacole
cu înălţimea de 40-60cm şi aterizare pe ambele picioare în groapa de nisip (sau pe saltele), 4-5x; pauză pasivă 30sec.
5. Formaţia de lucru: în coloană câte unul, cu elan de 7-9 paşi, desprindere cu aterizare în groapa de nisip
în ghemuit, 3-4x; pauză pasivă 30sec;
6.Formaţia de lucru: în coloană câte unul, cu elan de 5-7, 9-11, 13-15 paşi de alergare, săritură cu bătaie
liberă, zbor şi aterizare în poziţia „fandat". Se insistă, pe lângă „avântare" şi „impulsie", pe pozitia avansata a
bazinului, contactul cu nisipul fiind luat in primul rand pe piciorul pendulant, apoi aproape in acelasi timp pe
piciorul de bataie. 3-4x; pauză pasivă 30sec-40sec ;
7.Formaţia de lucru: în coloană câte unul „Cine totalizează cele mai multe puncte": se efectuează sărituri
cu elan complet şi aterizare într-o zonă cât mai îndepărtată. In groapa de nisip se trasează linii din 30 în 30cm,
care delimitează anumite zone: prima zonă are un punct, a doua două puncte etc. Câştigă cine a acumulat cele mai
multe puncte, 3-4x; pauză pasivă 30sec;
8.Formaţia de lucru: în coloană câte unul, sărituri în lungime cu elan complet de 13-15 paşi cu accent pe
ritmul ultimilor paşi şi bătaie pe prag, apoi cu accent pe accelerarea uniformă a alergării pe lungimea elanului 3-
4x; pauză pasivă 30sec.
17 -18 IULIE 2006
SUBIECTUL I 1.
PRINCIPIUL PARTICIPĂRII CONŞTIENTE ŞI ACTIVE REPREZINTĂ UNUL DINTRE
PRINCIPIILE DIDACTICE DE BAZĂ ALE EDUCAŢIEI FIZICE.
A.PRECIZAŢI LATURILE ACESTUI PRINCIPIU.
Conform denumirii sunt implicate în acest principiu 2 laturi:
1.participarea constienta (aceasta se rezumă, la ideea că înainte de a încerca să reţină, elevul trebuie să
înţeleagă bine, înţelegerea reprezentând pârghia esenţială pentru o învăţare durabilă şi operantă.)
2. participarea activa (a participa înseamnă angajarea prin depunerea unui efort, care se doreşte a fi din
ce în ce mai accentuat şi mai eficien).

9. B.PREZENTAŢI CERINŢELE PRIVIND RESPECTAREA ACESTUI PRINCIPIU.
-Înţelegerea corectă şi aprofundată a obiectivelor specifice procesului de practicare a exerciţiilor fizice. -
Subiecţii, indiferent de subsistemul educaţiei fizice, trebuie să fie conştientizaţi de cel care conduce instruirea cu
privire la efectele benefice ale practicării sistematice a exerciţiilor fzice asupra organismului, de necesitatea unei
anumite dozări a efortului în funcţie de particularităţile şi obiectivele urmărite, asupra corelaţiei corecte dintre
stimul şi efect, asupra necesităţii unei succesiuni de mijloace chiar dacă unele ditre ele nu sunt şi atractive.
-Înţelegerea clară şi memorarea structurii, actelor şi acţiunilor motrice, concomitent cu memorarea sau
reţinerea acestui mecanism. - este foarte important cum este transmis ceea ce trebuie învăţat, cum este ordonat
(programa) materialul respectiv şi accesibil pentru subiecţi şi dacă are şi valenţe formative acestea trebuie
prezentate subiecţilor.
-Manifestarea unei atitudini responsabile a subiecţilor pentru însuşirea materialului predat- este foarte
important "activismul" subiecţilor, conştiinciozitatea lor în executarea actelor şi acţiunilor motrice dar cu o
execuţie conştientă şi nu mecanică.
În acelaşi sens, subiecţii trebuie să manifeste iniţiativă, să aibă autonomie în alegerea unor soluţii, să le
adapteze la propriile particularităţi.
- Formarea capacităţii subiecţilor de apreciere obiectivă a propriului randament.Este vorba de capacitatea de
apreciere corectă a propriilor execuţii şi rezultate, adică capacitatea de autoapreciere obiectiva.
Propriile execuţii şi rezultate nu trebuie nici supraapreciate, dar nici subapreciate; în explicarea şi
justificarea succeselor şi insucceselor nu trebuie să se faca apel la argumente de ordin subiectiv (calitatea
instalaţiilor, materialelor sau a bazei sportive, lipsa de fair-play din partea adversarilor, etc).
2.PROIECTAREA DIDACTICA EXPRIMĂ GÂNDIREA METODICĂ A CADRULUI DIDACTIC.
A.PRECIZAŢI ÎNTREBĂRILE REPER ALE PROIECTĂRII DIDACTICE.
-Ce voi face ?
-Cu ce voi face ?
-Cum voi face ?
- Cum voi sti daca ceea ce trebuia facut a fost realizat ?
B.ANALIZAŢI ETAPELE ŞI ACŢIUNILE CORESPUNZĂTOARE ACESTOR ETAPE.
Răspunsurile la cele patru întrebări vor contura etapele proiectării didactice.
1.Ce voi face ? Identificarea obiectivelor pedagogice
Elaborarea obiectivelor se face in functie de categoriile de finalitati educationale (ideal, scopuri, obiective).
Evident ca interventia operationala a scolii si a profesorului se realizeaza mai ales la nivelul ultimelor doua.
Obiectivele pedagogice trebuie sa fie pe cat posibil operationale, adica sa vizeze rezultate care sa poata fi
evaluate, cat mai concrete, palpabile, masurabile ale unei lectii (a se vedea in continuare in acest curs).
2. Cu ce voi face? Stabilirea resurselor educationale -delimitarea continuturilor curriculare prefigurate
(informatii, abilitati, atitudini, valori); necesitatea echilibrului intre aspectul informativ si cel formativ;
-identificarea resurselor psihologice: capacitati de invatare, motivatie, interese etc -identificarea resurselor
materiale: spatiu, timp, mijloace de invatamant.
3. Cum voi face? Elaborarea strategiilor didactice - sisteme coerente de forme, metode si materiale
(mijloace). Este etapa in care se stabileste in detaliu 'scenariul didactic' , prin cautari, adecvari si echilibrari de
elemente care sa vizeze eficienta predarii-invatarii.
Proiectul didactic trebuie sa reprezinte pe cat posibil un echilibru intre rigurozitate si precizie
(pentru a preveni riscul hazardului, al improvizatiei in sens negativ) si creativitate, flexibilitate, spontaneitate -
improvizatie in sens pozitiv) care sa asigure dinamica si adevarea continua a planului cu transpunerea lui in
practica scolara.
4.Cum voi sti daca ceea ce trebuia facut a fost realizat? - încorporarea evaluarii in actul de predare-
invatare. Aceasta etapa vizeaza in esenta stabilirea tehnicilor de evaluare a rezultatelor invatarii. Evaluarea
este mai usor de realizat atunci cind proiectarea include obiective pedagogice operationale.
-Eficienta predarii-invatarii se poate judeca dupa criterii ca: timp cat mai scurt de realizare;-resurse
materiale minime;-evidentierea resurselor psihologice (prevenirea oboselii, existenta placerii in actul de predare-
invatare etc)
-Eficacitatea se refera la corespondenta dintre obiectivele stabilite si rezultatele obtinute. Un alt criteriu
de apreciere a eficientei predarii-invatarii este numarul cat mai mare de elevi care reusesc sa participe la lectie, sa
inteleaga si sa asimileze cat mai mult din ceea ce se preda, chiar in timpul lectiei; Elementul central în realizarea
proiectării didactice este programa şcolară. Ea reprezintă un document normativ în sensul că stabileşte obiective,
adică ţintele ce urmează a fi atinse prin intermediul actului didactic.
3.DEPRINDERILE MOTRICE REPREZINTĂ PRODUSE (REZULTATE) ALE ÎNVĂŢĂRII.
A.PRECIZAŢI TREI NOTE DEFINITORII ALE DEPRINDERILOR MOTRICE.
-Reprezintă caracteristica de ordin calitativ a actelor motrice învăţate;

10. 1.Deprinderea motrică, o caracteristică, sau o componentă a actelor învăţate, care prin exersare dobândesc
indici superiori de execuţie( coordonare precizie, viteză, plasticitate, automatism), M. Epuran,1976;
2.Componentă automatizată a actului motric voluntar; act sau acţiune motrică ajunsă prin exersare la un
înalt grad de stabilitate, precizie, eficienţă şi care asigură succesul execuţiei în sensul dorit (L.Herczeg);
3.Deprinderile motrice reprezintă componentele esenţiale şi totodată specifice ale diferitelor acte motrice
care îmbinate în mod armonios asigură îndeplinirea unor sarcini motrice conform principiului: “eficienţă maximă
prin cheltuieli energetice minime”
B.PREZENTAŢI PATRU DINTRE CARACTERISTICILE DEPRINDERILOR MOTRICE.
-Componente ale conduitei voluntare ale omului, elaborate prin exerciţiu;
-Sunt rezultatul învăţării mişcărilor prin repetare; sunt specifice unei activităţi;
-Deprinderile au stabilitate relativă în condiţii variabile şi plasticitate;
-Sunt ireversibile
- Sunt condiţionate de aptitudinile motrice, motivaţie, nivelul instruirii, etc.
C.ANALIZAŢI TIPURILE (CATEGORIILE) DE DEPRINDERI MOTRICE, ÎN FUNCŢIE DE TREI
CRITERII.
1.După nivelul automatizării:
a)Deprinderi motrice elementare, care sunt complet automatizate. Ele au un lanţ de mişcări cu caracter
fazi , care se repetă în aceeaşi succesiune (este cazul deprinderilor motrice cu caracter ciclic: mers, alergare, înot,
ciclism etc.).
b)Deprinderi motrice complexe, care sunt parţial automatizate. Ele sunt formate din deprinderi elementare
şi alte mişcări neautoma­tizate sau incomplet automatizate (este cazul unor deprinderi din jocurile sportive şi din
alte ramuri sau probe aciclice: gimnastică, sărituri, lupte, aruncări etc.).
2.După finalitatea folosirii:
a)Deprinderi motrice de bază şi utilitar-aplicative. Ele sunt folosite, cu precădere, în viaţa cotidiană din
ontogeneză, dar şi în practicarea unor ramuri sau probe sportive (este cazul deprinder-ilor de mers, alergare,
săritură, aruncare-prindere, târâre, căţărare, escaladare, tracţiune-împingere, transport de greutăţi/obiecte etc.).
b)Deprinderi motrice specifice ramurilor şi probelor sportive (este vorba de elementele şi procedeele
tehnice din aceste ramuri şi probe sportive). 3.După nivelul participării sistemului nervos la formarea şi
valorifi-carea deprinderilor: a)Deprinderi motrice propriu-zise. care se formează prin repetări stereotipe,
efectuate de foarte multe ori (este cazul deprinderilor din gimnastică, patinaj, sărituri la platformă etc.).
b)Deprinderi perceptiv-motrice, care sunt influenţate, în formare şi valorificare, de ambianţă (este cazul
deprinderilor din schi, oină, tir cu talere etc.). c)Deprinderi inteligent-motrice. care sunt influenţate, în formare şi
- mai ales - valorificare, de partenerii şi adversarii de întrecere (este vorba de deprinderile din jocurile sportive,
lupte, box, judo, scrimă etc.).
SUBIECTUL II
1.ELABORAŢI UN COMPLEX FORMAT DIN ZECE EXERCIŢII, PENTRU DEZVOLTARE FIZICĂ
ARMONIOASĂ, EŞALONATE METODIC, EXECUTATE LA BANCA DE GIMNASTICĂ. IN DESCRIEREA
EXERCIŢIILOR, MENŢIONAŢI: ACŢIUNEA MOTRICĂ; DOZAREA; FORMAŢIILE DE LUCRU.
Exercitii pentru brate si centura scapulara:
1.Formatii de lucru: cate 3 executanti la o banca de gimnastica; stand pe genunchi la 3-4 lungimi de talpa
fata de banca, cu trunchiul indoit la orizontala, cu sprijinul palmelor pe banca – arcuiri de trunchi; 2x8, pauza
30sec.
2 Formatii de lucru:cate 3 executanti la o banca de gimnastica, sprijin culcat la nivelul coapsei peste banca
in latime (sau cu spijin pe varful picioarelor pe banca) – indoirea si intinderea bratelor (picioarele raman intinse
fara a atinge solul; 2x8 pauza 30sec.
Exercitii pentru musculatura spatelui:
3.Formatii de lucru:cate 3-4 executanti la o banca, stand la 2-3 lungimi de talpa cu varful unui picior
sprijinit lateral pe banca; indoirea laterala a trunchiului spre banca cu ducerea ambelor brate: pe sold, la umar,
la ceafa, pe crestet, in sus; 3x8, apoi se schimba piciorul.
4.Formatii de lucru:cate 3 executanti la o banca de gimnastica; sezand pe banca in latime cu picioarele
departate, sprijinite pe sol; indoirea trunchiului inainte, cu ducerea unui brat la varful piciorului opus. Celalalt
brat se retrage inapoi cu o usoara rasucire de trunchi; 3x8, pauza 30sec.
5. Formatii de lucru:Pe perechi cate doi executanti, calare sezand spate in spate, pe banca in lungime,
apucat de coate; aplecare inainte cu ridicarea partenerulyui pe spate, revenire; 3x8, cu schimb alternativ.
Exercitii pentru musculatura abdominala:

11. 6.Formatii de lucru:Pe perechi, cate 2 executanti la o banca, asezat pe banca, cu gleznele sub banca, fata in
fata, intercalati pe doua banci paralele, coborarea trunchiului pana se atinge solul cu capul si revenire; 2x8, pauza
30sec.
7. Formatii de lucru:cate 3 executanti la o banca de gimnastica. Asezat, cu fata spre banca, varfurile
picioarelor sub banca:coborarea si ridicarea trunchiului.
8. Formatii de lucru:cate 3-4 executanti la o banca de gimnastica. Asezat pe banca de gimnastica, picioarele
in echer, mainile prinse de muchia apropiata: indoirea si intinderea alternativa a picioarelor.
Exercitii pentru musculatura membrelor inferioare:
9.Formatii de lucru:Coloana cate doi. Stand cu fata la banca de gimnastica; sarituri cu desprindere de pe
ambele picioare peste banca si apoi inapoi; 1x8, trecere la coada coloanei
10. Formatii de lucru:Pe grupe de 3-5 executanti la banca de gimnastica, stand cu latura spre aceasta;
indoirea rasucita a trunchiului spre banca cu apucarea bancii(mana din afara apuca muchia departata peste
banca, iar mana dinspre banca apuca muchia apropiata – ridicarea bancii deasupra capului cu bratele intinse –
indoirea picioarelor in ghemuit cu departarea genunchilor – revenire in stand, 3x8, pauza 30sec.
2.ALCĂTUIŢI UN SISTEM DE OPT EXERCIŢII, EŞALONATE METODIC, PENTRU ÎNSUŞIREA
ALERGĂRII DE REZISTENŢĂ, CA PROBĂ ATLETICĂ. IN DESCRIEREA EXERCIŢIILOR,
MENŢIONAŢI: ACŢIUNEA MOTRICĂ; DOZAREA; FORMAŢIILE DE LUCRU. Pasul alergător lansat de
semifond-fond
1. Formaţia de lucru: în linie câte 6-8 elevi, de pe loc şi din mers - exerciţii de respiraţie - 2 timpi inspiraţie
- 2 timpi expiraţie -2 timpi inspiraţie - 3 timpi expiraţie - 3 timpi inspiraţie - 3 timpi expiraţie. Execuţia se face la
semnal sonor, 2x3 min, pauză pasivă 30sec.
2. Formaţia de lucru: în linie câte 6-8 elevi, la semnal sonor, de pe loc, din mers şi din alergare controlul
mişcării braţelor (economică şi corectă ); 3x1min-1min 30sec, pauză pasivă 30sec.
3. Formaţia de lucru: în linie câte 6-8 elevi, mers obisnuit, mers cu pasul intins si trecere in alergare usoara,
2-3x, pauză pasivă 30sec-1min.Se efectueaza sub forma de alternari cu trecere de la mersul obisnuit la cel cu pasul
intins marind frecventa pana la limita supertabilitatii si drept consecinta trecerea in alergare cu acelasi tempo,
apoi revenire la mers. Se va atrage atentia asupra pozitiei verticale a trunchiului si a miscarii bratelor indoite din
cot si simetric in raport cu umarul.
4. Formaţia de lucru: în şir câte 6-8 elevi, alergare cu schimbarea repetată a tempoului pe teren împărţit
în 3 zone a câte 40m fiecare, cu plecare la semnal vizual - în prima zonă alergare uşoară, în a doua zonă alergare
în tempo susţinut, în a treia zonă mers cu exerciţii de respiraţie, 2-3x, pauză activă l-l,30min;
5. Formaţie de lucru: în linie câte 6-8 elevi, alergare cu menţinerea tempoului pe distanţe ce cresc progresiv
- 50m în 18sec, 100m în 36sec, 150m în 54sec, 200m în 72sec, 2-3x, pauză activă 1 -2min, plecare la semnal sonor ;
6. Formaţie de lucru: în linie câte 6-8 elevi, alergare pe linia marcată a culoarului (se va atrage atentia
asupra aşezarii tălpilor -paralel cu axa alergării), tempo 2/4, 3-4x50m. pauză 1min (revenire în mers la linia de
plecare ), plecare la semnal sonor; ;
7. Formaţia de lucru: grupe de 6-8 elevi „Ghiceşte timpul realizat"- alergare în tempo moderat pe distanţa
de 100-200m. La sfârşitul fiecărei porţiuni elevii trebuie să aprecieze timpul realizat. Se poate indica timpul în care
elevii au parcurs o treime sau jumătate din distanţa totală. Plecarea se face la semnal sonor, 3-4x, pauză 1-1,30min
(revenire în mers la linia de plecare);
8. Formaţia de lucru: grupe de 6-8 elevi, alergare în tempo moderat pe distanţa de 100m tempo 2/4 - plecare
la semnal sonor, 4-5x, pauză (mers) 1min. Se va pune accentul, tot timpul, asupra necesitatii realizarii unei alergari
economicoase: coordonarea intersegmentara, incrucisata a bratelor cu picioarele;contactul cu solul pe pingea sau
pe toata talpa cu derularea completa a labei piciorului, asezarea labei picioarului facandu-se pe axa alergarii;
pendularea gambei la spate, libera nestanjenita.
Invatarea startului inalt nu ridica nici o dificultate in insusirea lui de catre elevi, preocuparea dominanta
fiind aceea de a asocia acest act motric cu comenzile pe care le da starterul la plecare.
3. PREZENTAŢI UN SISTEM DE OPT EXERCIŢII PENTRU DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII
COORDINATIVE (ÎNDEMÂNĂRII), ÎN DESCRIEREA EXERCIŢIILOR, MENŢIONAŢI: ACŢIUNEA
MOTRICĂ; DOZAREA; FORMAŢIILE DE LUCRU.
1.Colectivul împărţit în şase - opt echipe 3 - 4 elevi, fiecare şir are aşezată în dreptul lui la 10m distanţă o
minge medicinală, iar primul din fiecare şir cu două mingi de cauciuc în mâini: la semnal primii execută deplasare
cu ridicarea alternativă a unui genunchi şi atingerea mingilor sub genunchi până la mingea medicinală unde aşează
pe sol cele două mingi de cauciuc cu ambele mâini, predau ştafeta, următorul execută exerciţiul invers de fiecare
dată, 2 - 3 x, pauză 30sec.
2.Colectivul împărţit în patru şiruri de şase - opt elevi, stând depărtat, primul din fiecare şir are o minge
de baschet: la semnalul profesorului primul din fiecare şir dă mingea celui din spate pe deasupra capului înapoi,
ultimul care o primeşte parcurge „tunelul" printre picioarele colegilor rostogolind mingea şi odată ajuns primul,
continuă jocul, câştigând cei care şi-au refăcut echipa iniţială, 2 - 3 x, pauză 20sec.

12. 3.Colectivul împărţit în 6 - 8 echipe de 4 - 5 elevi, în spatele unei linii de start, primul de la fiecare şir cu o
minge de baschet, la 2m în faţa fiecărui şir o banca de gimnastică aşezată longitudinal: la semnalul profesorului
primii pleacă în alergare cu dribling cu mâna dreaptă, continuă driblingul pe bancă, se întorc cu dribling cu mâna
stângă pe bancă şi predau ştafeta următorului, 2 - 3 x, pauză 20sec.
4. Colectivul împărţit în patru-şase şiruri de trei-patru elevi, în faţa fiecărui şir o bancă de gimnastică
aşezată longitudinal cu partea îngustă sus: execută mers pe bancă, întoarcere 360° la jumătatea băncii şi
continuarea deplasării, 3 - 5 x.
5. Colectivul în coloană de gimnastică din aşezat cu câte o minge fiecare fixată între glezne, execută
aruncarea mingii cu picioarele şi prinderea ei cu mâinile, 2x8-10 repetări, pauză 20sec.
6. Colectivul de elevi răspândit în toată sala, fiecare elev cu o minge, cu spatele la perete, execută de la
distanţa de 2m de perete aruncarea mingii printre picioare în perete, întoarcere 180° şi prinderea ei între genunchi,
2x8-10 repetări.
7. Colectivul în coloană câte unul execută alergare cu joc de glezne simultan cu rotarea braţelor înainte, la
semnalul sonor execută alergare cu joc de glezne cu rotarea braţelor înapoi, pauză mers, 2 x 20sec.
8. Colectivul împărţit în şase - opt echipe de patru - cinci elevi, în spatele unei linii de start, primul de la
fiecare şir cu o minge de baschet, la 2m în faţa fiecărui şir o banca de gimnastică aşezată longitudinal: la semnalul
profesorului primii pleacă în alergare cu dribling cu mâna dreaptă, continuă driblingul pe bancă, se întorc cu
dribling cu mâna stângă pe bancă şi predau ştafeta următorului, 2 - 3 x, pauză 20sec.
16 IULIE 2007 SUBIECTUL I
1.LECŢIA DE EDUCAŢIE FIZICĂ REPREZINTĂ PRINCIPALA FORMĂ DE ORGANIZARE A
PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT.
A.PRECIZAŢI STRUCTURA LECŢIEI DE EDUCAŢIE FIZICĂ, ATÂT PE PĂRŢI CÂT ŞI PE VERIGI.
Structura lecţiei de educaţie fizică şi sport este dată de succesiunea unor momente/ faze/ secvenţe/ verigi/
etape/părţi etc., în timpul alocat, toate diferenţiate în privinţa obiectivelor, conţinutului, duratei şi metodologiei.
În evoluţia sa, lecţia de educatie fizica a avut mai multe structuri:
Structura din trecut: lecţia pe patru părţi: organizare, pregătire, fundamentală şi de încheiere; si lecţia pe
trei părţi: pregătitoare, fundamentală şi de încheiere.
Structura actuala: lecţia pe verigi
Fiecareia dintre aceste verigi ii este destinat un loc in cadrul lectiei si un interval de timp in functie de
obiectivele specifice ce urmeaza a fi indeplinite.

13. Verigile sunt următoarele: 1. Organizarea colectivului de elevi
2. Pregătirea organismului pentru efort ;
3. Prelucrarea analitică a aparatului locomotor sau influenţarea selectivă a aparatului locomotor
4. Dezvoltarea/educarea sau verificarea calităţilor motrice viteza sau îndemânarea;
5. Insuşirea/iniţierea "primară", consolidarea, perfecţionarea sau verificarea deprinderilor şi/sau
priceperilor motrice;
6. Dezvoltarea/educarea sau verificarea calităţilor motrice forţa sau rezistenta;
7. Revenirea organismului după efort (numită şi "liniştirea" organismului);
8. Aprecieri şi recomandări;
Verigile 4, 5, 6 sunt tematice în structura actuală. Verigile lectiei au o durata care poate varia in functie de
multi factori.
Lecţia de educaţie fizică, trebuie să cuprindă "obligatoriu" următoarele secvenţe temporale:
1-Organizarea colectivului de elevi (durata medie: 3 - 5 min), în care trebuie să se realizeze următoarele
acţiuni: salutul, anunţarea temelor, observarea echipamentului subiecţilor şi aflarea (prin întrebări) unor abateri
de la starea normală de sănătate a acestora.
2-Pregătirea organismului pentru efort (durata medie 7-10 min), adică încălzirea generală a organismului
– fara aceasta veriga pot aparea posibile accidente.
3-Veriga tematică sau verigile tematice (durata medie 25 -30 min), fară de care nici nu ar fi posibilă
existenta unei lecţii.
4-Revenirea organismului după efort (durata medie 3-4 min), dacă efortul a avut valori corespunzătoare
ca volum şi intensitate.
5-Incheierea "organizată" a lecţiei (durata medie 2-3 min) , în care trebuie să se realizeze următoarele
acţiuni: câteva aprecieri privind comportamentul subiecţilor în lecţia respectivă, recomandări pentru activitatea
viitoare indepen­dentă şi salutul.
B.MENŢIONAŢI TREI OBIECTIVE PENTRU UNA DINTRE VERIGILE LECŢIEI.
Organizarea colectivului de elevi:
In cadrul lectiei, primele momente de incepere urmaresc urmatoarele obiective:
- asigurarea unui inceput organizat;
- captarea atentiei;
- cunoasterea variabilelor de moment (efectiv, stare de sanatate, echipament,etc);
- constientizarea elevilor asupra temelor si obiectivelor lectiei;
C.PREZENTAŢI PARTICULARITĂŢILE LECŢIEI DE EDUCAŢIE FIZICĂ, DESFĂŞURATĂ ÎN
INTERIOR, ÎN SPAŢII IMPROVIZATE, MENŢIONÂND: EXEMPLE DE SPAŢII DE DESFĂŞURARE,
CERINŢE PRIVIND AMENAJAREA SPAŢIILOR ŞI VARIANTE DE CONŢINUT ALE ACESTOR LECŢII.
Exemple de spaţii de desfăşurare:
1. Culoare, coridoare, holuri;
2. Săli de clase cu alte destinatii, Sali de clase cu bănci, săli de festivităţi
Cerinţe privind amenajarea spaţiilor şi variante de conţinut ale acestor lecţii:
1. Culoarul, holul unde se desfăşoară lecţia să nu aibă legătură cu alte spaţi sau săli in care se desfasoara
alte activităţi.
2. Spaţiul ales trebuie să fie la parter (în cazul clădirilor cu etaje) pentru a nu deranja activităţile din spaţiile
subetajate;
3. Spaţiile improvizate trebuie să aibă dimensiuni rezonabile pentru practicarea exercitilor fizice;
4. Sunt necesare măsuri igienice: aerisirea spaţiului, aranjarea şi ştergerea de praf a mobilierului,
echipament corespunzător.;
5. Nu terbuie folosit mobilierul din spaţiul respectiv pentru practicarea exerciţiilor fizice; ar fi o deturnare
a scopurilor pentru care există mobilierul: tabla este pentru scris, catedra este locul profesorului, etc. Dacă am
folosi mobilierul astfel, această modalitate ar fi un argument pentru elev să continue practicarea exerciţiilor
fizice(rostogolirea pe catedră, aruncări cu obiecte în tablă) şi în absenţa profesorului, mai ales în recreaţii.
În aceste lecţii se pot aborda teme din calităţile motrice –viteza de reactie, de executie sau repetitie,
indemanarea, forta, mobilitatea - (mai puţin viteza de deplasare şi rezistenţa aerobă) şi din deprinderile sau
priceperile motrice de baza utilitar aplicative, sau specifice gimnasticii acrobatice şi ritmice, precum si unele
sărituri cu sprijin din gimnastica, sau chiar din jocurile sportive (de exemplu pasele).
2.VITEZA REPREZINTĂ O CARACTERISTICĂ ÎNNĂSCUTĂ A INDIVIDULUI, AL CĂREI NIVEL
SE MODIFICĂ PE PARCURSUL VIEŢII.
A.DELIMITAŢI CONCEPTUAL CALITATEA MOTRICĂ VITEZA.
Viteza este "capacitatea organismului uman de a executa acte sau acţiuni motrice, cu întregul corp sau
numai cu anumite segmente (părţi) ale acestuia într-un timp cât mai scurt, cu rapiditate (repeziciune, iuţeală)
maximă, în funcţiile de condiţiile existente"

14. B.PREZENTAŢI TREI FORME DE MANIFESTARE A VITEZEI.
1)Viteza de reacţie – I se mai zice şi timpul latent al reacţiei motrice. Reacţiile motrice sunt de două feluri:
a)simple – constau în răspunsuri (însuşite, exersate) la excitanţi cunoscuţi, dar care apar spontan, inopinat
(exemplu: pocnetul pis­tolului la startul pentru alergările atletice în competiţii);
b)complexe, -răspunsurile sunt în funcţie de acţiunile partenerilor sau adversarilor, condiţiile de întrecere
(suprafaţa spaţiului, luminozitate, culoare etc.) şi alte variabile con­crete (ex. în jocurile sportive bilaterale,
sporturile de luptă, schi, unele jocuri de mişcare, ştafete şi parcursuri aplicative etc.) Este dependentă de
următoarele elemente: -apariţia excitaţiei în receptor sau receptori;
-transmiterea pe cale aferentă; -analiza semnalului (care durează cel mai mult); -excitarea muşchilor.
Nu este identică pentru toate segmentele corpului, la membrele superioare înregistrându-se cei mai buni
indici.
2)Viteza de execuţie - capacitatea de a efectua un act motric sau o acţiune motrică, dar şi mai multe
asemenea acte sau acţiuni motrice "singulare", nerepetabile (ex. linia acrobatica). Se măsoară prin timpul care
trece de la începerea execuţiei şi până la încheierea acesteia. Este determinată şi de nivelul însuşirii tehnicii de
execuţie a deprinderilor şi priceperilor motrice sau a unor acte motrice impli-cate.
3)Viteza de repetiţie - constă în capacitatea de a efectua aceeaşi mişcare (act motric sau acţiune motrică)
într-o unitate de timp prestabilită; se referă la mişcările ciclice. Se mai numeşte şi frecvenţa mişcării sau viteză de
accelerare. Este condiţionată de tempoul şi ritmul mişcării; tempoul este densitatea mişcării pe unitatea de timp;
ritmul se referă la periodicitatea repetării mişcării, la succesiunea intervalelor de timp şi accentele rezultate din
desfăşurarea mişcării respective; ritmul defineşte efectuarea mişcărilor în timp şi spaţiu, determinând cursivitatea
acestor mişcării, cursivitate evaluată - prin arbitraj - în multe întreceri sportive (la. sol, cal cu mânere, bară fixă,
bârnă, paralele, pati­naj artistic, schi artistic, înot sincron etc.).
C.PRECIZAŢI ŞASE FACTORI DE CONDIŢIONARE A VITEZEI.
1- mobilitatea proceselor nervoase corticale fundamentale, excitaţia şi in­hibiţia, care condiţionează
alternanţa contracţiei şi relaxării musculare;
2-funcţionalitatea analizatorilor (vizual, auditiv şi cutanat), în sensurile acuităţii, fineţei şi preciziei
acestora;
3-calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe căile aferente şi eferente;
4-viteza de contracţie a muşchilor inervaţi;
5-tipul fibrelor musculare care intră în contracţie (fibrele albe sunt fibre "rapide");
6-valoarea surselor şi proceselor energetice (mai ales conţinutul în ATP şi fosfocreatină pentru muşchii
intraţi în contracţie).
3.PREZENTAŢI TEMA „MOTRICITATEA ÎN ETAPA PUBERTARĂ (10-14 ANI)", AVÂND ÎN
VEDERE URMĂTOARELE ASPECTE:
1.ANALIZA PRINCIPALELOR CARACTERISTICI ALE DEZVOLTĂRII SOMATICE
Intervenţia pubertăţii duce la accelerarea creşterii în înălţime într-un ritm superior tuturor vârstelor,
urmand sa se diminueze treptat până la 20-21 ani.
-Creşterea mai intensă se semnalează la membrele inferioare, apoi la cele superioare, fapt care creează în
mai multe cazuri dizarmonii.;
-Trunchiul este lung, toracele îngust, iar abdomenul este supt. Ca urmare a acestor trăsături somatice,
organele din cutia toracică sunt puţin dezvoltate, fapt care generează dificultăţi în procesul de adaptare la efort
prin lipsa de rezistenţă funcţională. Sistemul articular este slab, fiind în plin proces de consolidare.
-Datorită faptului că la fete pubertatea se instalează mai repede decât la băieţi, ele prezintă valori
superioare ale creşterii în înălţime şi greutate, trunchiul este mai lung, iar membrele inferioare sunt mai scurte.
2.ANALIZA PRINCIPALELOR CARACTERISTICI ALE DEZVOLTĂRII FUNCŢIONALE
-In dezvoltarea morfologica se constată o capacitate scăzută de adaptare şi rezistenţă funcţională a
aparatelor cardio-vascular şi respirator la efortul fizic intens şi apar des fenomene de oboseală, ameţeli şi tulburări
ale ritmului cardiac.
-La 12 ani capacitatea vitală se situează la 2000 cm3, din cauza plămânilor care sunt slabi dezvoltaţi,
crescând până la 3000 cm3 la 15 ani.
-Privind sistemul nervos se constată o creştere redusă a volumului creierului, însă se adâncesc
circumvoluţiunile, iar prin înmulţirea fibrelor de asociaţie sporesc conexiunile funcţionale dintre diferitele zone.
-În această perioadă se realizează diferenţierea dintre cele două sexe prin maturizarea caracteristicilor
sexuale.
3.ANALIZA COMPORTAMENTULUI MOTRIC.
Din cauza dezvoltării organismului pe multiple planuri, mai ales datorită creşterii plasticităţii scoarţei
cerebrale şi mobilităţii proceselor nervoase de excitaţie şi inhibiţie sporesc posibilitatea de îmbunătăţire a tuturor
calităţilor motrice şi în special a vitezei, mai ales la 12 ani la fete şi 13 ani la băieţi. Pubertatea este denumită vârsta
îndemânării. Datorită disproporţiilor dintre diferitele segmente ale corpului în efectuarea exerciţiilor fizice se

15. remarcă stângăcia, însă disponibilităţile pentru îmbunătăţirea îndemânării sunt totuşi crescute atunci când se
dezvoltă simultan cu simţul orientării în spaţiu, care la 12 – 13 ani se apropie de cea a adultului.
-Mobilitatea are cele mai scăzute valori la 12-13 ani la fete şi 13-14 ani la băieţi, fapt care face ca mişcările
să nu fie executate cu amplitudine corespunzătoare, ceea ce impune măsuri speciale în cadrul lecţiilor.
-Prin îmbunătăţirea calităţii muşchilor şi mai ales a laturii funcţionale ce condiţionează viteza, sporeşte
capacitatea de forţă în regim de viteză sub forma detentei (forţa explozivă).
-Se măreşte şi capacitatea de efort static moderat, în raport cu greutatea corporală, mai ales la băieţi,
începând cu 13-14 ani, care după această vârstă depăşesc substanţial fetele.
-Capacitatea de rezistenţă este scăzută mai ales sub forma ei de rezistenţă cardio-vasculară, ceea ce impune
o acţionare sistematică pentru dezvoltarea ei. Se va acţiona de preferinţă asupra rezistenţei în regim de forţă sau
viteză.
-În privinţa aruncărilor, acestea sunt accesibile în mod deosebit băieţilor care spre sfârşitul ciclului
gimnazial deprind bine mişcarea de azvârlire, în timp ce fetele efectuează mai bine prin împingere.
-Săriturile nu se execută cu eficienţă corespunzătoare, bătaia este puternică, zborul nefiind pe măsura
acesteia. Se impune astfel lucru pentru dezvoltarea detentei la membrele inferioare, necesară la săriturilor în
lungime, înălţime, pe aparate şi peste aparate. Important în efectuarea lor este coordonarea dintre mişcările
segmentelor corpului, precum şi pentru învăţarea aterizărilor elastice.
-La acest ciclu de învăţământ există mari disponibilităţi în ceea ce priveşte însuşirea unor procedee specifice
ramurilor de sport şi mai ales jocurilor sportive.
SUBIECTUL II
1.ALCĂTUIŢI UN SISTEM DE OPT EXERCIŢII, EŞALONATE METODIC, PENTRU ÎNSUŞIREA
ALERGĂRII DE VITEZĂ, CA PROBĂ ATLETICĂ. IN DESCRIEREA EXERCIŢIILOR, MENŢIONAŢI:
ACŢIUNEA MOTRICĂ; DOZAREA; FORMAŢIILE DE LUCRU.
1.Formatie de lucru: grupe de 6-8 elevi, alergare cu joc de glezne, pe distanta de 20m in tempo3/4-4/4, 2-
3x, pauza pasiva 20-30sec
2. Formatie de lucru:grupe de cate 6-8 elevi, din stand dezechilibrare si alergare cu cresterea progresiva a
tempoului pe distanta de 30m, tempo3/4, 2-3x, pauza pasiva 30-40sec.
3. Formatie de lucru:grupe de 6-8 elevi, start din picioare si alergare accelerata in tempo4/4 pe distanta 30-
40m, plecare libera, 2-3x, pauza pasiva 30-45sec.
4. Formatie de lucru:In coloana cate 3, concurs pe grupe; alergare accelerata cu start din picioare la semnal
sonor pe distanta 60m, tempo4/4, 2-3x, pauza (mers) 45sec.
5. Formatie de lucru:In coloana cate 3-4 elevi, alergare pe linia culoarului cu exeminarea urmelor (paralele
cu axa alergarii), tempo ¾, 2-3x 30m, pauza (mers)45sec.
6. Formatie de lucru:Pe perechi; Leapsa pe perechi – cu start din picioare si alergare pe 15-20m, distanta
intre parteneri est e de 2 m, 3-4x, pauza 45sec.
7. Formatie de lucru:in linie cate 4-6 elevi, alergare accelerata in linie dreapta pe 30-40m, cu atingerea
vitezei maxime urmata de alergare libera; 2-3x pauza (mers si revenire in formatie) 30-40 sec.
8. Formatie de lucru:in linie cate 4-6 elevi, start din picioare si lansare pe distanta de 50-60m, sub forma
de concurs cu plecare la semnal sonor 3-4x, tempo3/4-4/4, pauza (mers) 30sec-1min.
2.ALCĂTUIŢI UN SISTEM DE OPT EXERCIŢII, EŞALONATE METODIC, PENTRU ÎNSUŞIREA
SĂRITURII CU SPRIJIN DEPĂRTAT LA CAPRA DE GIMNASTICĂ. IN DESCRIEREA EXERCIŢIILOR,
MENŢIONAŢI: ACŢIUNEA MOTRICĂ; DOZAREA; FORMAŢIILE DE LUCRU.
1. Formatii de lucru: coloana cate unul; cu sprijinul mainilor pe capra, batai succesive pe trambulina cu
departarea picioarelor. 8-10x
2. Formatii de lucru: coloana cate unul;cu sprijinul mainilor pe capra, bataie pe trambulina si trecere in
sezand pe capra. Coborare cu impingere in brate; 2-3x8
3. Formatii de lucru: coloana cate unul;saritura in sprijin departat peste un partener care sta cu trunchiul
indoit inainte (capra vie);4x, pauza 30sec.
4. Formatii de lucru: coloana cate unul;saritura in sprijin departat peste capra in latime, cu inaltime mica
3-4x, pauza 30sec.
5. Formatii de lucru: coloana cate unul;saritura peste capra in lungime cu inaltime medie; 3x; pauza 30sec.
6. Formatii de lucru: coloana cate unul;saritura in sprijin departat peste capra cu bataie pe trambulina; 3-
4x; pauza 30sec.
7. Formatii de lucru: coloana cate unul;elan de 4-5 pasi de alergare, bataie pe trambulina si saritura in
sprijin departat peste capra; 3-4x, pauza 30sec.
8. Formatii de lucru: coloana cate unul; elan de 7-9 pasi de alergare, bataie pe trambulina (distanta marita
fata de capra) saritura in sprijin departat peste capra (inaltime marita). Ajutorul - profesorul sta in fata caprei ,a
aparatului, pe saltea si apuca săritorul, aproape de umeri si-1 trage peste capra .

16. 16 IULIE 2008
SUBIECTUL I
1.METODELE VERBALE CONTRIBUIE LA REALIZAREA OBIECTIVELOR SPECIFICE DE
INSTRUIRE.
A.ENUMERAŢI CELE PATRU METODE VERBALE UTILIZATE ÎN EDUCAŢIA FIZICĂ.
1.Expunerea verbala cu procedeele metodice:
− Povestirea:
− Explicatia:
− Prelegerea:
2.Conversatia
3.Brain-stormingul
4.Studiul individual
B.PREZENTAŢI FIECARE DINTRE ACESTE METODE.

17. a) EXPUNEREA VERBALĂ, se realizează prin limbaj, trebuie să fie accesibilă nivelului de înţelegere a
colectivelor de subiecţi. Se realizeaza prin trei procedee metodice:
Povestirea - eficienta mai ales la subiecţii până la opt-nouă ani. trebuie sa fie plastica si sugestiva si bazata
pe elementele cunoscute de subiecti
Explicaţia mult utilizata la elevii de peste 10 ani (trebuie sa fie clara, logica, concisa si oportuna sa cuprinda
esentialul activitatii in cuvinte putine economisind astfel timp).
In relaţia cu o altă metodă clasică de instruire (valabilă la vârste mai tinere) şi anume cu demonstraţia,
explicaţia poate:
-să urmeze demonstraţiei;
-să preceadă demonstraţia;
-să se realizeze concomitent cu demonstraţia (situaţie frecventă, dar mai puţin recomandată în învăţarea
unor elemente şi procedee tehnice din jocurile sportive). Explicatia trebuie să asigure formarea unor cunoştinţe
aprofundate, care capătă caracter de norme sau reguli călăuzitoare privind însuşirea deprinderilor şi priceperilor
motrice, dezvoltarea calităţilor motrice sau influenţarea indicilor somatici/morfologici şi funcţionali/fiziologici ai
organismului uman.
Prelegerea. -se foloseşte cu precădere în învăţământul superior. -poate fi întâlnită şi la vârsta şcolară, în
cazul claselor cu profil de educaţie fizică şi sport, unde trebuie predate - prin prelegeri - cunoştinţe teoretice de
specialitate. La baza oricărei prelegeri ar trebui să stea o argumentare ştiinţifică a temelor abordate şi - în
consecinţă - folosirea unei terminologii corespunzătoare.
b)CONVERSAŢIA, - se realizează prin limbaj şi se referă la dialogul permanent care trebuie să aibă loc
între conducătorul procesului instructiv-educativ şi subiecţi. Trebuie axată numai pe probleme specifice instruirii,
nu pe altele colaterale. De exemplu, conversaţia/dialogul se poate purta pe problemele obiectivelor instruirii,
criteriilor de evaluare, cauzelor greşelilor de execuţie, nivelului de înţelegere a procedeelor metodice folosite în
predare, tehnicii de execuţie a unor deprinderi motrice, combinaţiilor tactice pentru situaţii competitive clasice
etc.
c)BRAIN-STORMINGUL - brain = creier; storm = furtună, asalt. Această metodă verbală se foloseşte
pentru stimularea participării active şi creatoare a subiecţilor în dezbaterea unor probleme de instru-ire. In
educaţia fizică şi sportivă, se foloseşte mai rar. Conform acestei metode a "asaltului de idei", se admit - în dezbatere
- orice fel de păreri, afirmaţii, argumentări etc. ale "combatanţilor", cu condiţia ca acestea să fie argumentate.
Dupa dezbatere un grup sau microgrup format din cei mai buni cunoscători ai problemei dezbătute , coordonat
de conducătorul procesului instructiv-educativ , decide asupra celor mai eficiente soluţii.
d)STUDIUL INDIVIDUAL - Este o metodă individuală clasică, care ar trebui să se generalizeze şi în
educaţie fizică şi sport. Studiul individual trebuie îndrumat de conducătorul procesului instructiv- educativ. Acesta
se realizează pe baza celor mai semnificative surse bibliografice despre problema sau problemele specifice instruirii
la educaţie fizică şi sport.
2.FORŢA ESTE UNA DINTRE CALITĂŢILE MOTRICE, AL CĂREI NIVEL SE MODIFICĂ PE
PARCURSUL VIEŢII, DUPĂ O DINAMICĂ DEPENDENTĂ DE MAI MULŢI FACTORI. 1.Delimitaţi conce
ptual calitatea motrică forţa. Definitie: Forţa este "capaci­tatea organismului uman de a învinge o rezistenţă
internă sau externă prin intermediul contracţiei musculare " 2.Clasificaţi formele de manifestare a forţei, în funcţie
de trei criterii. a)După "participarea grupelor musculare" în efort: -forţa generală. când în efort participă
principalele grupe musculare; - forţa specifică. când în efort participă una sau câteva grupe musculare. b)După
"caracterul contracţiei musculare": -FORŢA STATICĂ. când nu se modifică dimensiunile fibrelor mus­culare
angajate în efort; un tip special de forţă statică este cea "izo metrică", atunci când "rezistenta " de învins este mai
mare decât capacitatea de forţă maximă a musculaturii executantului; -FORŢA DINAMICĂ/IZOTONICĂ. atunci
când se modifică dimensiunile fibrelor musculare angajate în efort; dacă fibrele musculare se scurtează se vorbeşte
de forţă dinamică de tip învingere, iar dacă fibrele musculare se alungesc se vorbeşte de forţă dinamică de tip
cedare ; - FORŢA MIXTĂ-atunci când se produc atât contracţii statice, cât şi di­namice. c)După "capacitatea de
efort în relaţie cu puterea individuală umană": -forţa maximă, care poate fi statică (cea de tip izometric) dinamica;
forţa maximă dinamică creşte odată cu mărirea greutăţii corporale; -forţa relativă care exprimă raportul dintre
forţa absolută/maximă şi greutatea corporală. 3.Precizaţi şase factori de condiţionare a forţei. 1.capacitatea de
concentrare a proceselor nervoase fundamentale: excitaţia şi inhibiţia; 2.numărul de fibre musculare angajate în
efort şi - mai ales - suprafaţa secţiunii fiziologice a acestora; 3.calitatea proceselor metabolice şi a substanţelor
energetice existente în muşchi; 4.durata contracţiei musculare (sunt mai eficiente contracţiile de 15-20 secunde,
decât cele de 30 de secunde); 5.starea de funcţionare a segmentelor osoase de sprijin, a ligamentelor şi articulaţiilor;
6. valoarea unghiulară a segmentelor corporale implicate în efort; 7.nivelul celorlalte calităţi motrice de bază, mai
ales viteza
3.FUNCŢIILE EDUCAŢIEI FIZICE REALIZEAZĂ O CORESPONDENŢĂ ÎNTRE PRACTICAREA
EXERCIŢIILOR FIZICE ŞI EFECTUL ACESTORA ÎN ANSAMBLUL VIEŢII SOCIALE.
1.DELIMITAŢI CONCEPTUAL FUNCŢIILE EDUCAŢIEI FIZICE.

18. Funcţiile sunt destinaţii constante ale unui fenomen şi ele derivă din ideal, în sensul că se subordonează
acestuia. Prin funcţii se realizează idealul, se face "apropierea" de ideal, într-o măsură mai mare sau mai mică.
Toate funcţiile educaţiei fizice şi sportului sunt foarte importante şi îşi dovedesc eficienţa numai dacă sunt
îndeplinite în "sistem", influenţându-se reciproc.
Funcţiile educaţiei fizice şi sportului sunt de două feluri: specifice şi asociate. Cele specifice vizează cele două
dimensiuni principale ale obiectului/domeniului de studiu al "Teoriei şi Metodicii Educaţiei Fizice şi Sportului":
dezvoltarea fizică/corporală şi capacitatea motrică. Funcţiile asociate/nespecifice întregesc efectele practicării exerciţiilor
fizice asupra fiinţei umane. Functii specifice: -Functia de perfectionare a dezvoltarii fizice -Functia de perfectionare a
capacitatii motrice Functii asociate/nespecifice: -Functia igienica -Functia recreativa -Functia de emulatie -Functia
educativa
2.PREZENTAŢI FUNCŢIA DE OPTIMIZARE A POTENŢIALULUI BIOLOGIC. FUNCŢIA DE
OPTIMIZARE A POTENŢIALULUI BIOLOGIC (FUNCŢIA DE PERFECŢIONARE A DEZVOLTĂRII
FIZICE) face parte din categoria funcţiilor specifice şi are rol prioritar, mai ales în educaţia fizică a tinerei generaţii.
Dezvoltarea fizica asigura: cresterea corpului proces complex, biologic, cantitativ si calitativ al organismului. Este
dinamic si are loc prin insumarea tuturor proceselor biologice, enzimatice si hormonale, la nivel tisular, celular ducand la
marirea dimensionala a corpului dupa anumite legi si intr-o anumita succesiune.Rolul pozitiv al dezvoltării
fizice/corporale armo-nioase, al unor indici superiori pe plan somatic/morfologic şi pe cel funcţional/fiziologic, pentru
viaţa şi activitatea oamenilor de toate vârstele si pentru activitatea sportiva este cunoscut şi recunoscut, nefiind con­testat.
Amplificarea acestei funcţii specifice a educaţiei fizice şi sportului - mai ales în etapa actu­ală şi în perspectivă - se justifică
şi prin unele influenţe negative asupra dezvoltării fizice/corporale a oamenilor, consecinţe ale unor cuceriri ale ştiinţei şi
tehnici contemporane (automati-zare, mecanizare).
3.PREZENTAŢI FUNCŢIA DE PERFECŢIONARE A CAPACITĂŢII MOTRICE.
Funcţia de perfecţionare a capacităţii motrice face parte din categoria funcţiilor specifice educaţiei fizice şi
sportului. Prin această funcţie sunt vizate cele două elemente componente ale capacităţii motrice: calităţile motrice şi
deprinderile şi/sau priceperile motrice. In sport este importantă atât capacitatea motrică generală, dar mai ales capacitatea
motrică specifică pentru subsistemele performanţiale.
SUBIECTUL II
1.ALCĂTUIŢI UN SISTEM DE OPT EXERCIŢII, EŞALONATE METODIC, PENTRU ÎNVĂŢAREA
ARUNCĂRII MINGII DE OINĂ. ÎN DESCRIEREA EXERCIŢIILOR, MENŢIONAŢI: ACŢIUNEA
MOTRICĂ; DOZAREA; FORMAŢIILE DE LUCRU.
Ca succesiune a invatarii aruncarii mingii de oina se incepe prin invatarea tehnicii aruncarii fara elan si
apoi se preda tehnica aruncarii cu elan.
1. Pe perechi; prinderea si aruncarea mingilor mici (in vederea dobandirii indemanarii elevilor in manuirea
mingilor), 10-12x, pauza pasiva 30sec.
2.Formatia de lucru: In linie pe doua randuri; invatarea miscarii de azvarlire fara si cu obiecte usoare
(pietricele, bulgari de zapada); 10-12x, pauza pasiva 30sec.
3. Formatia de lucru: in linie pe doua randuri; aruncarea mingii de oina din stand, din sezand, din stand
pe genunchi (din partea bratului aruncator) si cu celalalt indoit in fata, 8-10 pauza pasiva 30sec. Atentia trebuie
indreptata asupra eliberarii mingii care trebuie facuta pe deasupra umarului.
4. Formatia de lucru: in linie pe doua randuri; aruncarea mingii de oina din pozitia stand cu fata spre
directia de aruncare; 6-8x, pauza pasiva 30sec. Se va executa exclusiv prin actiunea bratului aruncator.
5. Formatia de lucru: in linie pe doua randuri; aruncarea mingii de oina din stand cu piciorul opus bratului
de aruncare in fata; Se va efectua fara angajarea picioarelor care raman intinse, trunchiul rasucindu-se spre
directia de aruncare, iar mingea va fi eliberata pe deasupra umarului; si cu angajarea picioarelor in aruncare si
anume cu greutatea corpului pe piciorul stang, jumatate intors, deasupra umarului: pas inapoi cu piciorul care se
indoaie odata cu arcuirea trunchiului si intinderea bratului inapoi; 5-6x pauza pasiva 30sec.
6. Formatia de lucru: in linie pe doua randuri; din mers, ducerea bratului cu mingea inapoi, aruncare din
pozitia cu piciorul opus bratului aruncator in fata si continuarea mersului; 4-6x pauza pasiva 30sec.
7. Formatia de lucru: in linie pe doua randuri; Aruncarea mingii de oina cu elan de 3 pasi (executati cu si
fara linii trasate pe sol). Exercitiul se efectueaza plecand din stand cu fata pe directia de aruncare, greutatea
corpului mai mult pe piciorul drept. Primul pas cu stangul, umerii se intorc spre dreapta, iar bratul se duce inapoi,
intinzandu-se la spate. Al doilea pas se executaastfel: pas cu dreptul peste stangul (incrucisat), iar al treilea pas:
pas cu stangul si aruncare. Exercitiul se face la inceput din mers, apoi din alergare usoara cu o ritmare care sa
sugereze un prim pas mai lent, apoi accelerare cu trimiterea spre inainte a piciorului drept aproape simultan cu
asezarea piciorului stang pentru „blocaj”. Deci se vor executa pasii: stangul…, drept, stang si aruncare; 4-5x,
pauza 30sec.
8. Formatia de lucru: in linie pe doua randuri; Aruncarea mingii de oina cu elan de 4 pasi
(dreptul…stangul… drept, stang si aruncare). 4-5x, pauza 30sec. Aruncari la distanta sub forma de concurs.
2.ELABORAŢI UN COMPLEX DE GIMNASTICĂ PENTRU DEZVOLTARE FIZICĂ ARMONIOASĂ,
FORMAT DIN OPT EXERCIŢII, EŞALONATE METODIC, EXECUTATE CU BANCA DE GIMNASTICĂ. ÎN

19. DESCRIEREA EXERCIŢIILOR, MENŢIONAŢI: ACŢIUNEA MOTRICĂ; DOZAREA; FORMAŢIILE DE
LUCRU.
Ex pentru brate si centura scapulara:
1.Formatii de lucru: cate 3 executanti la o banca de gimnastica; stand pe genunchi la 3-4 lungimi de talpa
fata de banca, cu trunchiul indoit la orizontala, cu sprijinul palmelor pe banca – arcuiri de trunchi; 2x8, pauza
30sec.
2 Formatii de lucru:cate 3 executanti la o banca de gimnastica, sprijin culcat la nivelul coapsei peste banca
in latime (sau cu spijin pe varful picioarelor pe banca) – indoirea si intinderea bratelor (picioarele raman intinse
fara a atinge solul; 2x8 pauza 30sec.
Exercitii pentru musculatura spatelui:
3.Formatii de lucru:cate 3-4 executanti la o banca, stand la 2-3 lungimi de talpa cu varful unui picior
sprijinit lateral pe banca; indoirea laterala a trunchiului sprebanca cu ducerea ambelor brate: pe sold, la umar, la
ceafa, pe crestet, in sus; 3x8, apoi se schimba piciorul.
4.Formatii de lucru:cate 3 executanti la o banca de gimnastica; sezand pe banca in latime cu picioarele
departate, sprijinite pe sol; indoirea trunchiului inainte, cu ducerea unui brat la varful piciorului opus. Celalalt
brat se retrage inapoi cu o usoara rasucire de trunchi; 3x8, pauza 30sec.
5. Formatii de lucru:Pe perechi cate doi executanti, calare sezand spate in spate, pe banca in lungime,
apucat de coate; aplecare inainte cu ridicarea partenerulyui pe spate, revenire; 3x8, cu schimb alternativ.
Exercitii pentru musculatura abdominala:
6.Formatii de lucru:Pe perechi, cate 2 executanti la o banca, asezat pe banca, cu gleznele sub banca, fata in
fata, intercalati pe doua banci paralele, coborarea trunchiului pana se atinge solul cu capul si revenire; 2x8, pauza
30sec. Exercitii pentru musculatura membrelor inferioare:
7.Formatii de lucru:Coloana cate doi. Stand cu fata la banca de gimnastica; sarituri cu desprindere de pe
ambele picioare peste banca si apoi inapoi; 1x8, trecere la coada coloanei
8. Formatii de lucru:Pe grupe de 3-5 executanti la banca de gimnastica, stand cu latura spre aceasta;
indoirea rasucita a trunchiului spre banca cu apucarea bancii(mana din afara apuca muchia departata peste
banca, iar mana dinspre banca apuca muchia apropiata – ridicarea bancii deasupra capului cu bratele intinse –
indoirea picioarelor in ghemuit cu departarea genunchilor – revenire in stand, 3x8, pauza 30sec.
3. ELABORAŢI O STRUCTURĂ DE ŞAPTE EXERCIŢII, EŞALONATE METODIC, PENTRU
ÎNSUŞIREA UNUI PROCEDEU TEHNIC DE APARARE, DINTR-UN JOC SPORTIV LA ALEGERE. ÎN
DESCRIEREA EXERCIŢIILOR, MENŢIONAŢI: ACŢIUNEA MOTRICĂ; DOZAREA; FORMAŢIILE DE
LUCRU.
BLOCAJUL(volei)
1.Formatie de lucru: in linie cate5; Sărituri la blocaj fără minge, la fileu, de pe loc şi apoi cu deplasare cu
pas adăugat, spre stânga şi spre dreapta, paralel cu fileul, lucru frontal; 2x8- 10 execuţii, pauză lmin.
2. Formaţia de lucru: în coloană câte doi. Elevii se deplasează în jurul terenului (alergare uşoară), la semnal
sonor se grupează câte doi şi execută săritură ca pentru blocaj, cu bătaia palmelor sus; 2 x lmin, pauză mers 30sec.
3. Formaţia de lucru: câte doi jucători la fileu, pe două zone apropiate, sar lablocaj, se retrag, oblic la linia
de 3m, cu spatele şi schimbă locurile reluând săriturile la blocaj, dar pe zona cealaltă; 2 x 8-10 execuţii, pauză
30sec.
4. Formaţia de lucru: pe perechi, cu o minge, de o parte şi de alta a fileului; blocaj efectuat la minge
aruncată de coleg şi inversarea rolurilor; 2-3 x 8- 10 execuţii, pauză 1min.
5. Formaţia de lucru: în coloană câte unul; Pe două scări fixe, se aşează câte o minge în golul din scară, la
2m de sol, unde pe rând, fiecare elev execută de 6-8 ori blocaj cu deplasare stânga - dreapta la fiecare scară; două
serii, pauză pasivă 1 min.
6. Formaţia de lucru: în coloană câte unul Blocaj la minge ţinută de partener deasupra fileului, cu deplasare
spre dreapta din zona 4 (şi invers spre stânga din zona 2); 2x2x1 min, pauza lmin cu schimbarea rolurilor în terenul
A şi B.
7. Pasă la ridicător, ridicare, atac dirijat, blocaj în 2 pe zona 2 a terenului A şi blocaj individual în zona 2
a terenului B; cel care a atacat rămâne la blocaj (sau rotează spre dreapta) şi trece la coada şirului opus, 2-3x3min,
pauză 2min.

20. 16 IULIE 2009
SUBIECTUL I
1. INDEMANAREA -CALITATE MOTRICA DE BAZA
A) PREZENTATI FORMELE DE MANIFESTARE
1. Capacităţile coordinative generale(îndemânare generală): necesare însuşirii şi efectuării tuturor actelor şi
acţiunilor
motrice.
2. Capacitătile coordinative specifice: evidenţiate în practicarea diferitelor ramuri şi probe sportive.
3. Capacităţile coorinative în regimul altor calităţi motrice: ( în regim de viteză, rezistenţă, forţă)
Formele de manifestare a îndemânarii trebuie raportate şi la alte elemente care reprezintă şi indici valorici ai calităţii
respective astfel:
- gradul de dificultate, complexitatea actului sau acţiunii motrice, în care se integreaza coordonarea simetrica şi
asimetrica;
- indicele de precizie al încadrării mişcării în spaţiu;
- indicele de viteză, dat de timpul de execuţie, tempoul şi ritmul execuţiei;

21. indicele de forţă care rezultă din raportarea indicelui de precizie, la gradul de incordare musculară la lucrul
efectuat.
B.) PREZENTATI PATRU FACTORI DE CONDITIONARE
1 calitatea sistemului nervos central şi - mai ales - capacitatea de coordonare a centrilor din acest sistem;
2 plasticitatea scoarţei cerebrale, adică proprietatea acesteia de a combina mai multe stereotipuri elementare
pentru a elabora un răspuns complex, conform cu situaţiile noi intervenite;
3 capacitatea analizatorilor de a capta selectiv informaţia şi de a realiza sinteza aferentă pentru analiza
situaţiei;
4 calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe căile aferente şi eferente;
5 calitatea inervaţiei musculare, care determină contracţia şi relaxarea;
6 capacitatea de anticipare, atât sub aspectul desfăşurării tehnice, cât şi a celorlalte condiţii (reacţia
adversarilor sau partenerilor, factorii climaterici etc.);
7 memoria de scurtă durată şi de lungă durată;
8 gândirea de tip creativ;
9 volumul şi complexitatea deprinderilor şi priceperilor motrice stăpânite de subiect;
10 nivelul de manifestare a celorlalte calităţi motrice.
C.) PREZENTATI PROCEDEELE METODICE DE DEZVOLTARE/EDUCARE A INDEMANANARII
CU EXEMPLE
a. Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în condiţii constante - într-un număr mare de repetări şi
într-un timp îndelungat.
Exemple:
- achiziţionarea de noi acte, acţiuni motrice determină creşterea bagajului motric care se constituie în
factorul de bază ce condiţionează valoarea îndemânării;
- prin solicitările specifice pe care le implică acţiunea de învăţare se ameliorează activitatea analizatorilor
şi se reglează diferitele funcţii ale organismului implicate în procesele de coordonare;
§ în etapa de iniţiere motrică se perfecţionează percepţiile şi reprezentările motrice îmbunătăţindu-se capacitatea
de adecvare motrică la situaţiile date; se favorizează calitatea execuţiilor şi se faciliteză trecerea subiecţilor la
acţiune prin declanşarea unor activităţi reflectate la nivelul SNC şi legate de experienţa motrică personală
anterioară a fiecărui individ;
Odata cu fixarea, consolidarea actelor, acţiunilor motrice efectuarea acestora se realizează în mai mare
măsură în mod automatizat iar influenţa asupra dezvoltării îndemânării se diminuează semnificativ.
b. Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în condiţii complexe - cresterea dificultăţilor de execuţie
comparativ cu condiţiile normale.
Exemple:
- execuţie cu segmentul corporal "neîndemânatic" şi în toate direcţiile;
- îndepărtarea centrului de greutate al corpului executantului faţă de sol;
- introducerea unor acte motrice sau acţiuni motrice suplimentare şi concomitente (sărituri,
întoarceri, aruncări şi prinderi de obiecte etc.);
- creşterea numărului de mingi sau alte obiecte în efectuarea aceleiaşi mişcări;
- creşterea numărului de subiecţi pe acelaşi spaţiu de lucru etc.
c. Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în condiţii variabile, care să preîntâmpine orice situaţie viitoare
posibilă.
Exemple:
exersare în spaţii in aer liber şi in interior;
exersare în săli de educaţie fizică şi sport cu dimensiuni mari şi în săli cu dimensiuni mici;
exersare în săli de educaţie fizică şi sport cu luminozitate bună şi în săli cu lumi­nozitate slabă;
exersare pe suprafeţe diferite (zgură, ciment, parchet, linoleum, tartan, gazon, pământ);
exersare la momente diferite din zi (dimineaţa, la prânz, după amiaza, seara);
exersare în prezenţa spectatorilor şi în absenţa acestora;
exersare la altitudine mică, medie sau mare;
exersare în condiţii atmosferice normale şi nefavorabile (ploaie, ninsoare, vânt puternic, ceaţă )
SUBIECTUL III
1. ELABORATI UN COMPLEX FORMAT DIN 8 EXERCITII, PENTRU DEZVOLTAREA FIZICA
ARMONIOASA, ESALONATE METODIC, EXECUTATE LA SCARA FIXA. IN DESCRIEREA
EXERCITIILOR, MENTIINATI: ACTIUNEA MOTRICA; DOZAREA; FORMATIILE DE LUCRU.
Ex pentru brate si centura scapulara:
1.Formatie de lucru: Cate unul la scara fixa; Menţinut în atârnat; 10-25sec
2. Formatie de lucru: Cate unul la scara fixa: Culcat facial cu faţa la scara fixă, braţele întinse, de prima
şipcă apucat: urcare pe scară din treaptă în treaptă doar cu ajutorul braţelor; 1x8, pauza 40sec;

22. 3. Formatie de lucru: Formatie de lucru: Atârnat cu faţa la scara fixă: coborâre pe scară din treaptă în
treaptă până în stând pe genunchi. 1x8, pauza 40sec Exercitii pentru musculatura abdominala:;
4. Formatie de lucru: Cate unul la scara fixa; din atârnat la scara fixă, cu spatele spre scară: ridicarea
genunchilor la piept şi coborâre; 2x8, pauza 30sec
5. Formatie de lucru: Cate unul la scara fixa; Atârnat la scara fixă, cu spatele spre scară: ridicarea
picioarelor întinse în echer înainte şi coborârea lor lentă; 1x8, pauza 30sec Exercitii pentru musculatura spatelui:
6. Formatie de lucru: Pe perechi, un executant este atarnat, cu fata la scara fixa, apucat de ultima sipca;
partenerul il apuca de glezne si il indeparteaza de scara, tragand inapoi, dupa un anumit numar de exercitii se
schimba locurile; 1x8 Exercitii pentru musculatura membrelor inferioare:
7. Formatie de lucru: Cate unul la scara fixa; Stând lateral faţă de scara fixă, cu mâna sprijinită la nivelul
bazinului pe şipcă: genuflexiune pe piciorul din interior, cel din exterior se întinde înainte; lucru alternativ pe
ambele picioare; 2x8; pauza 40 sec.
8. Formatie de lucru: Cate unul la scara fixa; Stând cu faţa la scara fixă, sprijinit cu ambele picioare
îndoite la nivelul genunchilor, braţele întinse sus, cu ambele mâini de şipcă apucat: întinderea şi îndoirea
genunchilor pe scară; 3x8, pauza 30 sec
2. ALCATUITI UN SISTEM DE 7 EXERCITII, ESALONAT METODIC, PENTRU INVATAREA
STANDULUI PE CAP DIN GHEMUIT. IN DESCRIEREA EXERCITIILOR, MENTIONATI: ACTIUNEA
MOTRICA; DOZARE; FORMATIILE DE LUCRU
1.Formatie de lucru: coloana cate unul:Culcat facial pe lada de gimnastica cu picioarele in afara ei:
coborari si ridicari ale picioarelor in extensie maxima; 8-10x
2. Formatie de lucru: cate 3 la o saltea: sprijin ghemuit; asezarea mainilor si capului pe sol si revenire; 8-
10x
3. Formatie de lucru: cate 3 la o saltea: Pe genunchi, pe palme si pe cap sprijinti, miscari circulare ale
capului in ambele sensuri, pastrand un punct de contact permanent pe sol, 2x8
4. Formatie de lucru: cate 1 la o saltea: Sprijin ghemuit, asezarea mainilor si capului pe sol si prin usoara
saltare, desprinderea picioarelor de pe sol, cu mentinerea echilibrului cu picioarele indoite (realizarea
triunghiului); revenire (la inceput cu ajutor);3-4x cu mentinere 5-6sec, pauza 30sec
5. Formatie de lucru: cate 1 la scara fixa: Sprijin ghemuit: cu spatele la scara fixa sau perete, urcarea
alternativa a picioarelor, pana ce corpul ajunge la verticala si revenire, 3-4x; mentinere 5-6sec ;pauza 30sec
6. Formatie de lucru: cate 1 la scara fixa Sprijin ghemuit: stand pe cap cu sprijinirea spatelui sau
picioarelor la scara fixa sau perete; 3-4x; mentinere 5-6sec ;pauza 30sec
7. Formatie de lucru: cate 1 la o saltea: Stand pe cap cu ajutor si fara 3-4x; mentinere 5-6sec; pauza 30sec,
apoi introducerea elementului in combinatii simple.
Ajutorul se acorda din lateral cu o mana, la nivelul bazinului, iar cealalta la glezna. Se ajuta la ridicarea
picioarelor si fixarea pozitiei corpului la vertical.
10 iulie2010
SUBIECTUL I
1.COORDONAREA (ÎNDEMÂNAREA) ESTE UNA DINTRE CALITĂTILE MOTRICE CARE
CONDITIONEAZĂ EFICIENTA ACTIUNILOR MOTRICE.
A. DEFINITI CALITATEA MOTRICĂ COORDONAREA (ÎNDEMÂNAREA).
Definitii:
Capacităţile coordinative sunt :
- un complex de calităţi preponderent psiho-motric, care presupune capacitatea de a învăţa rapid mişcări noi,
adaptarea rapidă şi efeicientă la condiţii variate, specifice diferitelor tipuri de activităţi, prin restructurarea
fondului motric existent.
-capacitatea organismului uman de a efectua acte şi acţiuni motrice, mai ales în condiţii variate şi neobişnuite, cu
eficienţă maximă şi cu consum minim de energie din partea executantului.
această calitate motrică presupune următoarele elemente componente:

23. • capacitatea de coordonare a segmentelor corpului sau a acestuia în întregime pentru efectuarea actelor şi
acţiunilor motrice;
• capacitatea de combinare a mişcărilor;
• capacitatea de diferenţiere a mişcărilor;
• echilibrul;
• precizia;
• capacitatea de orientare spaţială;
• capacitatea de orientare temporală, mai ales ritm şi tempo;
• amplitudinea, pe bază de mobilitate articulară - supleţe - elasticitate musculară;
• ambilateralitatea
B. PREZENTATI FORMELE DE MANIFESTARE A ACESTEI CALITĂTI MOTRICE.
1. Capacităţile coordinative generale: necesare însuşirii şi efectuării tuturor actelor şi acţiunilor
a. motrice.
2. Capacitătile coordinative specifice: evidenţiate în practicarea diferitelor ramuri şi probe sportive.
3. Capacităţile coorinative în regimul altor calităţi motrice: ( în regim de viteză, rezistenţă, forţă)
Formele de manifestare a îndemânarii trebuie raportate şi la alte elemente care reprezintă şi indici valorici ai calităţii
respective astfel:
- gradul de dificultate, complexitatea actului sau acţiunii motrice, în care se integreaza coordonarea simetrica şi
asimetrica;
- indicele de precizie al încadrării mişcării în spaţiu;
- indicele de viteză, dat de timpul de execuţie, tempoul şi ritmul execuţiei;
- indicele de forţă care rezultă din raportarea indicelui de precizie, la gradul de incordare musculară la lucrul
efectuat.
C. PRECIZATI CINCI DINTRE FACTORII CARE CONDITIONEAZĂ COORDONAREA
(ÎNDEMÂNAREA).
1. calitatea sistemului nervos central şi - mai ales - capacitatea de coordonare a centrilor din acest sistem;
2. plasticitatea scoarţei cerebrale, adică proprietatea acesteia de a combina mai multe stereotipuri elementare pentru a
elabora un răspuns complex, conform cu situaţiile noi intervenite;
3. capacitatea analizatorilor de a capta selectiv informaţia şi de a realiza sinteza aferentă pentru analiza situaţiei;
4. calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe căile aferente şi eferente;
5. calitatea inervaţiei musculare, care determină contracţia şi relaxarea;
6. capacitatea de anticipare, atât sub aspectul desfăşurării tehnice, cât şi a celorlalte condiţii (reacţia adversarilor sau
partenerilor, factorii climaterici etc.);
7. memoria de scurtă durată şi de lungă durată;
8. gândirea de tip creativ;
9. volumul şi complexitatea deprinderilor şi priceperilor motrice stăpânite de subiect;
10. nivelul de manifestare a celorlalte calităţi motrice.
SUBIECTUL AL II-LEA
2,EFORTUL FIZIC STĂ LA BAZA ORICĂREI ACTIVITĂTI MOTRICE.
A. DEFINITI EFORTUL FIZIC.
Efortul este un proces de învingere conştientă a solicitărilor, în vederea atingerii unui bun nivel de pregătire;
componentă a activităţii fizice sau intelectuale, reprezintă capacitatea psiho-fizică a omului de a presta activităţi
caracterizate prin indici superiori de solicitare.
B. PREZENTATI SPECIFICITATEA STIMULILOR.
Specificitatea stimulului este dată de structura mişcării care selecţionează grupele musculare, durata
acestei solicitări, tipul de acţiune neuro-musculară, metabolică şi de adaptare a structurilor osteo-tendinoase,
precum şi de ansamblul funcţiilor activate
C. PREZENTATI VOLUMUL EFORTULUI.
Volumul reprezintă cantitatea totală de repetări apreciată prin: distanţe parcurse, greutăţi ridicate, timp
de lucru (efectiv şi pauze), execuţii parţiale sau integrale ale unui exerciţiu, execuţii ale structurilor tehnico-tactice,
acţiuni complexe, număr de lecţii.
D. PREZENTATI INTENSITATEA EFORTULUI.
Intensitatea efortului reprezintă gradul de solicitare a organismului subiecţilor. Ea se exprimă prin
procente faţă de posibilităţile maxime (60%, 70%, 80% etc.), tempo de execuţie (2/4, 3/4, 4/4 etc.), număr de execuţii
pe unitatea de timp etc
E. PREZENTATI COMPLEXITATEA EFORTULUI.
Complexitatea efortului - reprezintă modul concret de înlănţuire a tuturor elementelor pe parcursul
efortului. Ea creşte când apar "adversari" şi chiar coechipieri.

24. SUBIECTUL AL III-LEA
1. ALCĂTUITI UN SISTEM DE OPT EXERCITII, PENTRU ÎNSUŞIREA ALERGĂRII DE VITEZĂ,
CA PROBĂ ATLETICĂ. ÎN DESCRIEREA FIECĂRUI EXERCITIU, MENTIONATI ACTIUNEA MOTRICĂ,
DOZAREA, FORMATIILE DE LUCRU, RESPECTÂND EŞALONAREA METODICĂ A EXERCITIILOR ÎN
SISTEM.
1.Formatie de lucru: grupe de 6-8 elevi, alergare cu joc de glezne, pe distanta de 20m in tempo3/4-4/4, 2-
3x, pauza pasiva 20-30sec
2. Formatie de lucru:grupe de cate 6-8 elevi, din stand dezechilibrare si alergare cu cresterea progresiva a
tempoului pe distanta de 30m, tempo3/4, 2-3x, pauza pasiva 30-40sec.
3. Formatie de lucru:grupe de 6-8 elevi, start din picioare si alergare accelerata in tempo4/4 pe distanta 30-
40m, plecare libera, 2-3x, pauza pasiva 30-45sec.
4. Formatie de lucru:In coloana cate 3, concurs pe grupe; alergare accelerata cu start din picioare la semnal
sonor pe distanta 60m, tempo4/4, 2-3x, pauza (mers) 45sec.
5. Formatie de lucru:In coloana cate 3-4 elevi, alergare pe linia culoarului cu exeminarea urmelor (paralele
cu axa alergarii), tempo ¾, 2-3x 30m, pauza (mers)45sec.
6. Formatie de lucru:Pe perechi; Leapsa pe perechi – cu start din picioare si alergare pe 15-20m, distanta
intre parteneri est e de 2 m, 3-4x, pauza 45sec.
7. Formatie de lucru:in linie cate 4-6 elevi, alergare accelerata in linie dreapta pe 30-40m, cu atingerea
vitezei maxime urmata de alergare libera; 2-3x pauza (mers si revenire in formatie) 30-40 sec.
8. Formatie de lucru:in linie cate 4-6 elevi, start din picioare si lansare pe distanta de 50-60m, sub forma
de concurs cu plecare la semnal sonor 3-4x, tempo3/4-4/4, pauza (mers) 30sec-1min.
2. ELABORATI O STRUCTURĂ DE ŞAPTE EXERCITII, PENTRU ÎNSUŞIREA UNUI PROCEDEU
TEHNIC DE ATAC, DINTR-UN JOC SPORTIV LA ALEGERE. ÎN DESCRIEREA FIECĂRUI EXERCITIU,
MENTIONATI ACTIUNEA MOTRICĂ, DOZAREA, FORMATIILE DE LUCRU, RESPECTÂND
EŞALONAREA METODICĂ A EXERCITIILOR ÎN STRUCTURĂ.
Se repeata- s-a dat si in 15-16 IULIE 2004
13 IULIE 2011
SUBIECTUL I
1.OBIECTIVELE EDUCAŢIEI FIZICE ANTICIPEAZĂ REZULTATUL EDUCAŢIEI, ÎN TERMENII
COMPORTAMENTULUI UMAN.
A.ENUMERAŢI CINCI OBIECTIVE DE DEZVOLTARE STRUCTURAL-FUNCŢIONALĂ A
ORGANISMULUI.
1. armonia între indicii somatici şi funcţionali;
2. armonia şi proporţionalitatea în interiorul fiecărei categorii de indici;
3. menţinerea unui tonus muscular optim ;
4. formarea şi menţinerea unei atitudini corporale corecte;
5. prevenirea şi corectarea deficienţelor de postură şi fizice;
6. combaterea excesului ponderal şi a obezităţii.