Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

Plante si frumoase si vindecatoare

1,103 views

Published on

Florile din fata casei pot vindeca

Published in: Health & Medicine
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

Plante si frumoase si vindecatoare

  1. 1. Plante şi frumoase şiPlante şi frumoase şi vindecătoarevindecătoare
  2. 2. Dracila (Dracila (Berberis vulgarisBerberis vulgaris))
  3. 3. Flori de dracilăFlori de dracilă
  4. 4. FructeFructe dede dracilădracilă
  5. 5. Fructe de dracilăFructe de dracilă
  6. 6. Fructe de dracilăFructe de dracilă
  7. 7. • Pentru scopuri terapeutice în lunile aprilie şi mai se recoltează scoarţa de pe rădăcină şi de pe tulpinile plantei şi se usucă la soare. • Întreaga plantă conţine alcaloizi cu proprietăţi anticancerigene şi antibacteriene, cel mai important dintre alcaloizi fiind cel numit berberină. • Datorită berberinei drăcila îmbunătăţeşte digestia şi combate afecţiunile hepatice precum icterul hepatic sau litiaza biliară. Aceste acţiuni vindecătoare se datorează proprietăţilor coleretice (stimulează secreţia biliară), colagoge (favorizează evacuarea bilei în duoden) şi stomahice (favorizează digestia la nivelul stomacului) ale berberinei din compoziţia dracilei.
  8. 8. • Deoarece berberina are şi un puternic efect antibacterian, dracila este folosită şi la combaterea infecţiilor precum cea cu Helicobacter pylori, asociată cu ulcerele peptice şi cu gastrita, şi pentru tratarea infecţiilor fungice precum candidoza provocată de Candida albicans şi a altor paraziţi. • Este recunoscut de asemenea efectul antiinflamator al dracilei datorat tot berberinei. De aceea dracila este folosită extern pentru tratarea edemelor, durerilor oculare, psoriazisului, reumatismului sau hepatitei. • Dracila mai conţine o substanţă importantă numită oxicantină care dilată vasele de sânge, scăzând astfel tensiunea arterială.
  9. 9. • Majoritatea speciali tilor sunt de acord asupra faptului căș preparatele pe bază de dracilă acţionează benefic în cazul afecţiunilor hepato-biliare. Extractele de dracilă sporesc de două-trei ori secreţia bilei, sporind i calitateaș produselor biliare. • Preparatele din frunze de dracilă măresc contracţiile uterine, fiind indicate i în tratamentulș colicilor biliare. Dracila este un agent de regularizare a activităţii gastrointestinale, fiind un bun laxativ i unș diuretic eficient. Alte utilizări în terapii medicinale: în cazuri de hepatită, icter, gută, reumatism, varice, hemoroizi, scorbut. • În prezent, este tot mai acreditată ideea potrivit căreia un consum moderat i cvasi-permanent de preparate deș dracilă (dulceţuri, jeleuri) ar acţiona în mod preventiv împotriva unor cancere.
  10. 10. • Actiune: diuretică, febrifugă, bacteriostatică, antiseptică, vasodilatatoare, hipotensivă, antispastică, hemostatică, tonic stomahică, colagogă, coleretică, impiedică formarea pietrelor la vezica biliară cât şi la rinichi, acţiune antiinflamatorie la nivelul ficatului, vezicii biliare, rinichiului şi vezicii urinare, este un bun drenor hepato-renal, diminuează durerile menstruale, citostatică (inhibă dezvoltarea celulelor canceroase), utilă în tratarea icterului, a metroragiilor, a stomatitei, gingivitei, a tuberculozei şi malariei, utilă in diverse forme de cancer; berberina este eficienta in cura de demorfinizare.
  11. 11. Cum folosim dracila? • Infuzia din fructe de dracilă - se pun 2-3 linguriţe de fructe la 250 ml apă clocotită. Se lasă acoperit timp de 10 minute. Se strecoară şi se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi. • Infuzia din pulbere de coajă de dracilă - se pun 2 linguriţe de pulbere se vor pune la 250 ml apă. Se vor fierbe timp de 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi, sau se vor pune pe pansamente externe. • Sucul din fructe proaspete se foloseşte pentru a se unge rănile şi ulceraţiile.
  12. 12. Contraindicaţii: • CContraindicat femeilor careontraindicat femeilor care alăptează nou-născualăptează nou-născuţţii cu icterii cu icter sau icter nuclear. Femeilesau icter nuclear. Femeile gravide care folosesc planta argravide care folosesc planta ar trebui să consulte doctorultrebui să consulte doctorul..
  13. 13. FForsythiaorsythia suspensasuspensa sausau ““ploaiaploaia de aurde aur””
  14. 14. • Nu este o plantă pretenţioasă, însă iubeşte lumina şi nuNu este o plantă pretenţioasă, însă iubeşte lumina şi nu creşte în locurile umede şi reci. Arbustul creste solitar saucreşte în locurile umede şi reci. Arbustul creste solitar sau în grup şi poate fi tuns, dându-i-se forma dorită.în grup şi poate fi tuns, dându-i-se forma dorită. Florile ploii de aur aparFlorile ploii de aur apar primavara, în aprilie,primavara, în aprilie, înaintea frunzelor.înaintea frunzelor. Înflorirea,Înflorirea, spectaculoasă şispectaculoasă şi explozivă, se produceexplozivă, se produce dintr-o dată, de departedintr-o dată, de departe arbustul aratând ca unarbustul aratând ca un glob de lumină ori unglob de lumină ori un soare coborât pesoare coborât pe pământ.pământ.
  15. 15. Proprietăţi:Proprietăţi: • Cercetările moderne efectuate asupra plantei au scos la iveală principii antiseptice, antibacteriene si antivirale, precum şi bioflavone angioprotectoare, ca vitamina P. • Datorită acestor substanţe pe care le are în compoziţie, extractele din flori, infuzia şi tinctura sunt recomandate în completarea tratamentelor antiinfecţioase. • Împreună, frunzele şi florile, pot fi folosite ca adjuvante în tratamentul intern al cancerului de sân şi al altor afecţiuni şi dereglări precum edemul, bolile acute cu febră sau hemoroizii. • Frunzele contin derivaţi lignanici cu proprietăţi antimitotice, experimentate pentru tratarea diverselor forme de neoplasm.
  16. 16. • Pentru infecţiile gâtului şi amigdalită, specialistul în plante James Duke recomandă folosirea forsiţiei şi caprifoiului (Mâna Maicii Domnului). Se vor folosi frunzele ambelor plante. Forsiţia şi caprofoiul conţin substanţe care acţionează precum antibioticile. Pot fi folosite în tratrea răcelilor, gripelor şi pentru durerile de ureche. Acelaşi autor menţionează folosirea celor două plante chiar în combaterea tuberculozei şi altor tipuri de infecţii. Se vor folosi rămurele de forsiţia şi caprifoi.
  17. 17. • Datorită acestor substanţe, extractele pe bază de flori, îndeosebi infuzia şi tinctura, prezintă efecte inhibante asupra unor germeni ca: Staphylococcus aureus, Shigella dysenteriae, Streptococcus haemolyticus, Pneumococcus, Bacillus typhi, Mycobacterium tuberculi. • Aceasta plantă este, de asemenea, eficientă în tratarea durerii de cap, febrei, infecţiliilor virale. Medicina chineză prevede utilizarea acestei plante ca antiseptic şi antibiotic. Aceasta plantă este, de asemenea, eficientă în tratarea afecţiunilor respiratorii cum ar fi bronşita.
  18. 18. Mod de utilizare:Mod de utilizare: • Pentru prepararea ceaiurilor de flori, frunze sau frunze şi flori, se va utiliza material uscat, în cantitate de 2 linguriţe la o cană cu apă, care se administrează de 2 ori pe zi. • Fructele uscate se folosesc ca fumigante (supraîncălzite pe un suport metalic) pentru distrugerea microorganismelor care se află în suspensie în aer.
  19. 19. Caprifoi (Caprifoi (Lonicera japonicaLonicera japonica) –) – Mâna Maicii DomnuluiMâna Maicii Domnului
  20. 20. Caprifoi roşuCaprifoi roşu
  21. 21. Caprifoi roşuCaprifoi roşu
  22. 22. • Florile au un efect antimicrobian împotriva salmonelei, stafilococului i streptococoluiș . Chinezii au recunoscut caprifoiul ca fiind o plantă cu efecte antibiotice pentru răceli, gripe i febrăș . • Dureri de gât, conjunctivita, inflama ii aleț intestinului, ale tractului urinar i aleș organelor de reproducere au fost tratate cu această plantă. • Poate fi combinată cu semin ele deț Forsythia suspensa – binecunoscutul arbust cu flori galbene, sau cu Echinacea augustifolia sau E. purpurea pentru un efect antiviral iș antibacterian maxim. Se adaugă 2 linguri e deț flori la o cană de apă fiartă i se lasă să seș infuzeze timp de 20 de minute.
  23. 23. • Acesta este, de asemenea, utilizată ca un tratament pentru mai multe tipuri de afecţiuni ale pielii, cum ar fi acnee, infecţii ale pielii, răni, abcese, cicatrici, etc. • Florile se recoltează cu precădere primăvara sau la începutul verii când floarea este încă în stadiul de boboc.
  24. 24. Muşcata roşie (Geranium)Muşcata roşie (Geranium)
  25. 25. Savanţii auSavanţii au constatat că înconstatat că în lupta culupta cu bacteriile,bacteriile, muşcatamuşcata depăşeştedepăşeşte putereaputerea usturoiului şi austuroiului şi a cepei.cepei.
  26. 26. • Cercetătorii au arătat că toate părţile muşcatei sunt terapeutice. • Acestea conţin elemente benefice pentru sănătatea fiinţei umane. • Flavnoidele fac din muşcată o plantă excelentă pentru prevenirea şi tratamentul cancerului datorită proprietăţii de antioxidant puternic al acestor substanţe.
  27. 27. Tratamente interne cu muşcată • Afecţiunile sistemului respirator: faringita,Afecţiunile sistemului respirator: faringita, laringita.laringita. Preparatele din muşcată s-au dovedit eficiente şi în afecţiunile căilor respiratorii. Se fac spălături nazo-faringiene cu infuzie din flori sau frunze proaspete de muşcată. O lingură cu vârf de plantă tocată se infuzează 8 ore, în 250 ml de apă fierbinte. Cu 100 ml de infuzie se fac spalaturi, iar in cei 150 de ml rămaşi se adaugă 5 picături de ulei volatil de lavandă şi se face gargară.
  28. 28. • Bronşita şi pleurita - Se foloseşte tinctura din frunze de muşcată tocate mărunt. Într-un borcănel de 300 ml se pun 1/3 frunze şi se toarnă peste ele ţuică, până la marginea borcanului. Conţinutul borcanului se mută apoi în sticlă de culoare închisă, cu filet, se macerează în frigider timp de 3 săptămâni. Se bea tinctura strecurată cate o lingură, cu 150 ml de ceai de mentă, de 3 ori pe zi. Cu aceeaşi tinctură se fac frecţii în zona plămânilor, pe piept şi pe spate, înainte de culcare. Pentru frecţii, mai ales pentru copii, puteti sa preparaţi extractul cu oţet de mere, în loc de ţuica.
  29. 29. • Hipertiroidie (cu guşă). Un pahar de frunze tocate se pun într-un borcan de sticlă, se toarnă 500 ml de ţuica şi se lasă la macerat timp de 30 de zile, cu vasul închis etanş, agitând periodic. Se strecoară şi se stoarce bine. Se bea câte o linguriţă, de 3 ori pe zi, cu 30 minute înainte de masă. Pentru o cură de tratament, este nevoie de doua doze (un litru de tinctură).
  30. 30. • Dupa chimioterapie sau citostatice. Pentru eliminarea toxinelor care apar în organism după procedurile de chimioterapie, se prepară ceai din 3 frunze rotunde de muşcată, infuzate în 250 ml de apă fierbinte. Se lasă până la răcirea apei. Ceaiul se bea în timpul zilei, cate o înghititura la fiecare oră (în nici un caz nu se bea tot paharul odată!).
  31. 31. • Pietrele si procesele inflamatorii la rinichi. În popor, muşcata se considera din moşi-strămoşi un diluant bun pentru depunerile de pietre la rinichi. Balsamul vindecator se prepară din 20 ml suc proaspăt stors din frunze şi flori, 50 g de miere de albine, 20 ml tinctură de propolis si 100 ml vin roşu tare. Amestecul se amcerează 14 zile în frigider şi se păstrează la rece, nu mai mult de 3 luni. Balsamul se bea cate o lingură, de 2 ori pe zi, cu 30 minute înainte de masă, timp de 2 săptămâni. Pentru obţinerea sucului: 50 g de frunze verzi se ţin timp de 2 ore în 200 ml de apă, la temperatura camerei, apoi se scutura bine si se trec prin storcător sau maşina de tocat. Se filtrează sucul printr-o sită deasă.
  32. 32. Mastopatie, fibrom uterin, noduli mamari, detoxifiere - se face o infuzie dintr-o linguriţă de frunze verzi, mărunţite la o cană cu apă fierbinte, se lasă 15 minute la infuzat i se consumă peș parcursul întregii zile, cu înghiţituri mici. Cura durează 15 zile, după care se face pauză 15 zile şi se poate relua. Infuzia se păstrează la cald şi nu se depăşeşte doza recomandată.
  33. 33. Tratamente externe cu frunze proaspete de muşcată • Acnee. În trecut se folosea sucul proaspat de muşcată pentru curăţarea pielii de coşuri şi acnee. Se toacă mărunt 5-6 frunze, apoi se strivesc cu o lingură de lemn. Terciul obţinut se aplică pe locurile cu probleme şi se lasă timp de 15 minute. • Cataractă. În stadiul incipient al bolii, puteţi să stopaţi dezvoltarea afecţiunii folosind picături din sucul proaspăt stors din frunze (câte 1-2, în colţul ochilor). Dacă se inflamează pleoapele, ochii se spală cu infuzie preparată din 10 frunze sau flori tocate, 200 ml de apă fiartă şi racită şi o linguriţă de miere de albine. În loc de apă, puteţi să folosiţi dupa răcire ceai oftalmic din silur, albastrele si corn (se vand la plafar). • Nevralgie de trigemen, dureri lombare acute. Frunzele de muşcată strivite între degete se întind pe un prosopel de in si se aplică pe locul bolnav. Deasupra se leagă un batic de lână. La fiecare 30 minute, frunzele se schimbă. Procedeul se repeta de 3-4 ori. Peste 2 ore, durerile se diminuează, în caz contrar, se mai pun câteva comprese.
  34. 34. • Otita. 1. Reteta este recomandată pentru copii mici, dar şi pentru adulţi. Se folosesc plantele cu frunzele palmate (nu rotunde). Se spală cu apă fiartă calduţă, se usucă puţin, se stoarce sucul (se poate şi manual). Urechea se curaţă bine cu vată, apoi se pune câte o picătura de suc. Procedeul se repetă până la oprirea scurgerilor. Nu se permite umezirea urechilor bolnave cu apă, pe toată durata tratamentului. • 2. Frunzuliţele proaspete se strivesc între degete şi se introduc, înainte de culcare, în urechi. Dimineaţa, se aruncă. Ca sa intre şi să iasă mai uşor din urechi, se învelesc în faşă de tifon. O alta variantă: o frunza se rulează şi se introduce în ureche.
  35. 35. • Pentru prepararea reşetelor medicale, se folosesc nu numai frunzele şi florile, dar şi rădăcinile plantelor îmbatranite, cu tulpinile desfrunzite (goale). Radacinile se spală şi se folosesc imediat sau se usucă şi se pastrează în pungi de hartie.
  36. 36. Contraindicaţii: • Persoanelor care suferă de astm bronşic sau au alergie la mirosul de muşcată li se recomandă sa nu ţină în locuinţă nici o specie de muşcata.
  37. 37. HibiscusHibiscus
  38. 38. Hibiscus
  39. 39. Diferite specii de Hibiscus
  40. 40. Beneficii pentru sǎnǎtate • Combate simptomele rǎcelii - Pentru că este bogat în vitamina C, hibiscusul este un „paznic” excelent mpotrivaȋ rǎcelilor i a gripeiș . • mbunǎtǎ e te digestia,Ȋ ț ș îmbunătă e teț ș modul de funcţionare a vezicii urinare şi a fost utilizat în mod tradi ional pentru a trataț constipaţia. De asemenea, are un efect antispasmodic iș poate fi utilizat pentru tratamentul sindromului de colon iritabil.
  41. 41. • Un studiu realizat recent a demonstrat faptul că persoanelor care beau zilnic ceai de hibiscus le scade tensiunea arterială în mai puţin de o lună. Studii recente arată o eficienţă echivalentă cu aceea a unor medicamente clasice pentru tratarea acestei boli (ex: captopril). • De asemenea, ceaiul de flori de hibiscus conţine antioxidanţi şi flavonoide care ajută la reducerea depozitelor de grăsimi instalate pe artere şi scade nivelul colesterolului rău din sânge. De aceea, este foarte indicat în prevenirea şi tratarea afecţiunilor cardiace. Este şi un bun antioxidant şi preîntâmpină degradarea celulelor.
  42. 42. • Ceaiul are un efect diuretic dar are şi un con inutț bogat nȋ vitamina C. În medicina ayurvedică rădăcinile sunt utilizate pentru vindecarea tusei şi ca tratament mpotrivaȋ pierderii pǎrului sau a albirii pǎrului. • De asemenea, hibiscusul este de ajutor n cazulȋ persoanelor cu diabet de tip II. • Încă din cele mai vechi timpuri, planta a fost folosită ca stimulent pentru stomac, deoarece stimulează digestia şi îndepărtează gazele şi constipaţia. Datorită acestor proprietăţi este un bun supliment pentru cei care vor să slăbească.
  43. 43. • Adjuvant n caz de depresieȋ - Ceai de hibiscus poate contribui la calmarea sistemului nervos i poate fi considerat un adjuvant n cazȋș de depresie. • Previne creşterea celulelor precanceroase - Ca toate alimentele bogate n antioxidan i,ȋ ț ceaiul de hibiscus poate ajuta la stoparea dezvoltǎrii celulelor precanceroase. • Ajută la pierderea în greutate. - Hibiscusul con ine un inhibitor al enzimei care blocheazǎț produc ia de amilază, enzima care transformăț amidonul în zahăr. Prin urmare, consumul de ceai de hibiscus dupǎ masǎ ajutǎ la reducerea absorb iei de carbohidra i, ceea ce va duceț ț treptat la pierderea n greutate.ȋ
  44. 44. „„Botox din plante” împotrivaBotox din plante” împotriva ridurilorridurilor • Extractul de hibiscus este folosit în industria cosmetică, pentru efectele sale asemănătoare botoxului. Acţionează ca emolient pentru dermă, având în acelaşi timp efect calmant şi tonic. Este supranumit „botox din plante”, datorită fermităţii pe care o conferă pielii şi a capacităţii de a netezi ridurile, redând aspectul de ten tânăr şi strălucitor. • Tot pentru frumuseţea şi protecţia pielii este indicat să beţi ceai de hibiscus, care e bogat în mucilagii şi zaharuri sănătoase.
  45. 45. Stimulează creşterea părului • Pentru a face un tratament pentru păr, pe bază de hibiscus, puneţi o mână cu flori şi frunze uscate într-un castron, împreună cu o cană cu apă fierbinte. După ce planta s-a înmuiat, amestecaţi cu un blender până obţineţi o pastă groasă. Puteţi folosi amestecul ca şampon natural sau îl puteţi adăuga în şamponul cu care obişnuiţi să vă spălaţi. Masaţi scalpul timp de cinci minute, pentru a putea beneficia de efectele acestei plante. Pielea capului va fi mai sănătoasă, veţi scăpa de mătreaţă şi de toxine şi veţi stimula creşterea părului.
  46. 46. • Ceaiul de hibiscus este renumit şi pentru faptul că este un bun remediu împotriva spasmelor şi un tonic pentru sistemul nervos - stimulează activitatea cerebrală îmbunătăţind atât eforturile intelectuale cât şi pe cele fizice. • Hibiscusul poate fi utilizat în hipermenoree, dureri si crampe menstruale – pulbere, administrata de 4 ori pe zi. in tulburarile menstruale frecvente se incepe administrarea cu 3-4 zile inaintea inceperii menstruatiei si se continua pana dupa incheierea completa a acesteia. • De asemenea, florile plantei reduc absorbţia alcoolului în organism, fiind benefice în combaterea alcoolismului. Băute la micul dejun, ceaiurile de hibiscus înlocuiesc cu succes cafeaua de dimineaţă.
  47. 47. Administrare: INTERN: • pulbere - planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15 min., după care se înghite cu apă. • macerat la rece - se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu macerat pe zi, cu 30 min. înainte de mese. • infuzie - se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30 min. înainte de mese.
  48. 48. Precau ii:țPrecau ii:ț • Nu este recomandat în cazurile de sterilitate precum şi femeilor ce doresc să rămână însărcinate, având un efect de reducere a fertilităţii în perioada în care este administrat.
  49. 49. CrăiţeleCrăiţele
  50. 50. • Într-un studiu ştiinţific realizat în India, efectuat pe trei specii diferite de flori de crăiţe (crăiţe portocalii, galbene şi roşii), au fost analizate şi comparate conţinutul în luteină, şi activitatea antioxidantă ale extractelor din flori. Crăiţele portocalii au prezentat conţinutul cel mai ridicat de luteină. Au fost de asemenea cele mai eficiente împotriva peroxidării lipidelor şi în activitatea de neutralizare a radicalilor hidroxil. Degradarea celulelor hepatice cauzată de radicalii liberi a fost redusă de către extractele din florile de crăiţe. S-a concluzionat că florile de crăiţe din varietăţile indiene pot fi efectiv utilizate pentru producerea esterului de luteină, care poate fi folosit ca supliment alimentar sau ca sursă accesibilă de antioxidanţi naturali.
  51. 51. Fitoterapia cu flori de crăiţe are acţiune antispasticăFitoterapia cu flori de crăiţe are acţiune antispastică şi hipotensivă, reglează tensiunea intraoculară şişi hipotensivă, reglează tensiunea intraoculară şi circulaţia sanguină a retinei, combate obosealacirculaţia sanguină a retinei, combate oboseala oculară, scade tensiunea oculară, are acţiuneoculară, scade tensiunea oculară, are acţiune vermifugă şi purgativă.vermifugă şi purgativă.
  52. 52. • Dintre substantele prezente in petalele de craite, cele mai bine reprezentate sunt cele carotenoide, si anume heleniena si un ester al luteinei. Florile mai contin ulei volatil, flavonoizi. Principiile active din planta cresc capacitatea de adaptare a ochiului la intuneric sau in conditii de luminozitate scazuta. • Preparatele fitoterapeutice sunt recomandate persoanelor cu glaucom, cecitate nocturnă (nictalopie) şi diurnă (hemeralopie) , celor care lucrează mult la calculator sau care suprasolicită ochii prin natura profesiei (şoferi, conductori de locomotivă, radiologi, operatori calculator, piloţi, controlori trafic aerian), în menţinerea acuităţii vizuale, retinită pigmentară şi miopie. • O măsură preventivă pentru bolile ochiului constă în consumul zilnic a două-trei floricele proaspete, înainte de masă sau adăugate în salată.
  53. 53. • Afecţiunile pancreasuluiAfecţiunile pancreasului - atât pentru tratamente, cât şi profilactic, se face o infuzie dintr-o floricică tocată şi 200 ml de apă clocotită, care se bea în 4 reprize, între mese. Ceaiul este benefic pentru toate bolile ce apar din cauza disfuncţiei pancrea-tice, cum ar fi vitiligo, psoriazis, neurodermite, căderea părului, vedere slabă. • Diabet zaharatDiabet zaharat. Se pun la macerat, vreme de o săptămână, 50 de inflorescenţe, în 500 ml de ţuică. Se strecoară, se storc bine şi se beau câte 15-25 de picături, de 3 ori pe zi, înainte de masă. Tinctura se diluează în 100-150 ml de ceai, preparat din părţi egale de crăiţe, troscot, fructe de ienupăr şi cicoare.
  54. 54. • Afecţiunile aparatului respiratorAfecţiunile aparatului respirator. Pentru tratarea lor, avem nevoie de plante proaspete sau uscate şi de ulei de crăiţe, cumpărat de la plafar sau preparat în casă. Opăriţi 8-10 inflorescenţe de Crăiţe cu un litru de apă clocotită. Lăsaţi-le să se infuzeze o oră în termos şi beţi câte 150- 200 ml (în funcţie de greutatea corporală), cu 30 minute înainte de masă.
  55. 55. • Helmintiază.Helmintiază. Adulţilor le este recomandat să consume seara, înainte de culcare, câte cinci inflorescenţe de mărime mică, iar copiilor - câte 1-3, în funcţie de vârstă. În timpul zilei, se bea ceai preparat din 2 linguri de amestec din flori de crăiţe, cimbru, pelin în proporţie 2:1:1. Doza pentru copii este de 4-7 linguriţe pe zi (în funcţie de vârstă), câte o linguriţă pe oră, iar adulţii beau câte 2 linguri, de 4-5 ori pe zi, timp de 7 zile.
  56. 56. • Hepatita C.Hepatita C. Pentru o cură este nevoie de aproximativ 300 de flori colorate intens-purpuriu, proaspete sau uscate. Efectul ei sporeşte, în combinaţie cu alte plante. Se toacă o floare de Crăiţă, de mărime medie sau mare, se amestecă cu 10 flori de gălbenele, o linguriţă de anghinare, o jumătate linguriţă de rostopască şi o lingură de mentă. Plantele se pun pe foc într-un litru de apă rece. După ce dau în clocot se mai lasă pe foc mic, încă 2-3 minute, acoperite cu capac. Se strecoară după răcire. Decoctul se bea în timpul zilei. Primul pahar se bea călduţ, dimineaţa pe nemâncate, eventual cu o linguriţă de miere de albine. Condiţia principală a tratamentului: să nu mâncaţi nimic timp de 2 ore după prima administrare! Cantitatea rămasă se bea după masă sau între mese, câte 150-200 de ml, cu miere de albine sau neîndulcită. Cura durează 3-6 luni..
  57. 57. • Loţiune pentru ten iritat - Două linguri de flori şi frunze tocate de Crăiţe se pun într-un vas cu 350 ml apă caldă. Se lasă să dea în clocot, se trage vasul deoparte şi se infuzează acoperit, timp de 3-4 ore. Balsamul se foloseşte pentru comprese sau tamponarea periodică a locurilor iritate de pe faţă şi mâini. • Comprese calmante pentru ten cu acnee şi erupţii. Se prepară o loţiune din părţi egale (câte o linguriţă) de flori de crăiţe, gălbenele sau muşeţel, frunze de salvie, roiniţă şi sunătoare. Plantele se infuzează 2-3 ore, în 500 ml de apă fierbinte, în termos, sau într-un borcan învelit în prosop flauşat. Se foloseşte pentru comprese sau ca loţiune. • În China inflorescenţele unei specii africane de crăiţe (T. Erecta) sunt folosite pentru răceli, tuse spastică, colici, ori inflamaţii şi mastite, de obicei sub formă de decoct.
  58. 58. Crăiţa în bucătărie • Florile de crăiţe sunt folosite alimentar ca şi condiment şi aromatizant, fiind o sursă foarte bogată de carotenoide, cu aplicaţie în industria alimentară. • Efectul pozitiv al Crăiţelor în digestie (activează funcţia intestinelor, fereşte de crampe şi balonări) a făcut să fie preluate şi în bucătăria asiatică şi europeană. În Turcia, crăiţele se adaugă în bucate, pentru condimentarea lor, împreună cu busuioc, coriandru şi leuştean. În Georgia, se spune că ai risipit fără tâlc produsele alimentare dacă n-ai adăugat în bucatele puse pe masă condimentul din Crăiţe, pe care ei îl numesc "şofranul imretin”. Florile portocalii, adăugate în borcănele cu compot de fructe, îl fac deosebit de aromat şi îi oferă calităţi terapeutice, iar macerate în oţet sau ulei, oferă o savoare deosebită salatelor şi sosurilor. Condimentul se adaugă în cantităţi mici, deoarece mirosul este puternic şi acoperă alte arome.
  59. 59. Reacţii adverse • Persoanele alergice la polen trebuie să consulte medicul de familie înainte de a bea ceai sau a face gargară şi inhalaţii cu Crăiţe. La femeile însărcinate se poate dezvolta, uneori, alergie la aroma uleiului eteric, de aceea nu se recomandă folosirea lui pe perioada de sarcină. Nu folosiţi flori de culoare galbenă, alegeţi-le pe cele colorate intens în portocaliu şi purpuriu. Cele galben-deschis provoacă uneori vomă şi diaree.
  60. 60. Vitex agnus castusVitex agnus castus sau piperul călugăruluisau piperul călugărului sau mielăreasau mielărea
  61. 61. • Creste sub forma unui arbust destul de inalt – de 2-4 m – care infloreste in mijlocul verii. Abia dupa polenizare apar fructele care sunt de culoare rosu foarte inchis, spre negru. Fructele sunt culese in lunile octombrie si noiembrie, atunci cand sunt foarte coapte. Acestea sunt folosite in scop fitoterapeutic. • Fructul castităţii sau Vitex Agnus Castus este una dintre cele mai eficiente plante în privinta sporirii fertilităţii la femei. Are o multime de beneficii asupra sanatăţii tractului genital, secreţiei de hormoni în vederea reproducerii si combaterii efectelor sindromului premenstrual.
  62. 62. Efecte terapeutice:Efecte terapeutice: - îmbunătăţeşte condiţia fizică şi psihică a femeii; - calmează durerea şi produce o lini tire a stărilor deș excita ie psihică sau motorie (are efect sedativ,ț analgezic); - fortifică, întăreşte organismul (are efect tonic); - favorizează digestia gastrică (are efect stomahic); - reduce, chiar stopează, impulsurile sexuale la bărbat, în funcţie de doza administrată - În trecut, pentru efectul său anafrodiziac, vitex agnus castus era folosit ca mirodenie, în multe mănăstiri, de către călugări, pentru calmarea instinctelor sexuale, tocmai de aceea arbustul mai poartă şi denumirea de „piperul călugărilor”.
  63. 63. - reglează nivelul hormonilor feminini din sânge, prin echilibrarea funcţionalităţii glandei pituitare/hipofizei (vitex este modulator hormonal prin acţiune la nivelul axei hipotalamo-hipofizo- ovariană; echilibrează raportul progesteron - estrogen prin stimularea secreţiei de progesteron (stimulează secreţia hormonului luteinizant – LH, implicat în secreţia progesteronului, de către ovar, în faza luteală, şi reduce secreţia hormonului stimulant folicular – FSH); - reglează ciclul menstrual; - ameliorează sau tratează acneea indusă de dezechilibre hormonale, atât la femei cât şi la bărbaţi (acneea în care leziunile inflamatorii coexistă cu un exces de sebum!);
  64. 64. - echilibrează hormonal organismul după naştere precum şi după utilizarea îndelungată a anticoncepţionalelor; - reduce secreţia de prolactină prin legarea de receptorii dopaminergici şi inhibarea celulelor lactotrope (dopamina este factorul major hipotalamic inhibitor al secreţiei de prolactină, tocmai de aceea mai este denumită şi factor inhibitor de dopamină (PIF – prolactin inhibitor factor)); la femei reducerea hipersecreţiei de prolactină previne sau suprimă galactoreea (secreţia lactată anormală), congestia sânilor, amenoreea secundară sau mastita (după naştere).
  65. 65. - ameliorează sau tratează manifestările sindromului ovarului polichistic, sindromului premenstrual, menopauzei, endometriozei şi manifestările diverselor afecţiuni benigne ale sânului (mastopatie fibrochistică, de pildă); - favorizează fertilitatea; - împiedică proliferarea bacteriilor; - susţine activitatea glandelor suprarenale în condiţii de stres; - detoxifiază organismul prin diureză (creşte secreţia de urină şi contribuie la eliminarea ei, împreună cu toxinele; are efect diuretic!);
  66. 66. Recomandări:Recomandări: - infertilitate feminină şi masculină; - acnee seboreică şi rozacee cu substrat hormonalo- bacterian, la femei şi bărbaţi; - hiperprolactinemie produsă de stres sau de un prolactinom hipofizar; - sindrom premenstrual (cu manifestări precum: inflamaţii şi dureri ale sânilor, iritabilitate, depresii, migrene, retenţie hidrică); - sindromul ovarelor polichistice; - amenoree secundară (absenţa sângerării menstruale); - menoragie (flux menstrual abundent); - sindrom postmenopauză; - dismenoree (durere menstruală); - hipermenoree (menstruaţie abundentă);
  67. 67. - oligomenoree sau spaniomenoree (spaţiere treptată a ciclurilor menstruale la mai mult de 6 chiar până la 8 săptămâni; scăderea frecvenţei menstruaţiilor, cu cicluri de peste 35 de zile (întârzieri ale apariţiei menstruaţiei)); - hirsutism (pilozitate excesivă); - hipomenoree (diminuarea cantitativă a fluxului menstrual); - menopauză cu manifestări precum: osteoporoză, depresip, palpitaţii, ameţeli, migrene, insomnie, iritabilitate, anxietate, transpiraţii excesive, bufeuri; - mastopatie fibrochistică; - endometrioză; - mastalgie sau mastodinie ciclică (durere de sâni); - hiperplazie endometrială; - dermatoze endocrin-dependente; - satiriazis (exacerbare anormală a apetitului sexual la bărbaţi).
  68. 68. Contraindicaţii:Contraindicaţii: • NU vă administraţi niciun preparat oral sau topic pe bază de vitex agnus-castus dacă suferiţi de Parkinson, tumori hormono-dependente, schizofrenie sau orice afecţiune psihică ce presupune existenţa unei exces de dopamină sau al unui hipermetabolism al receptorilor dopaminergici; • NU vă administraţi niciun supliment pe bază de vitex dacă luaţi medicaţie antipsihotică şi/sau anticoncepţională, nici dacă sunteţi însărcinată sau alăptaţi; • NU vă administraţi niciun preparat oral sau topic pe bază de vitex agnus castus dacă NU aveţi o necesitate medicală.
  69. 69. YYuccaucca filamentosafilamentosa
  70. 70. • Yucca este o planta vesnic verde, un fel de palmier, originara din Statele Unite, Mexic si insulele Caraibe. • Există mai multe specii de Yucca (aproximativ 40) dintre care cele mai cultivate şi apreciate specii sunt: Y. Filamentosa, Y. Elephantipes, Y. aloifolia, Y. Glorisa. • Planta este obligata sa faca fata unor conditii meteorologice extreme (caldura torida in timpul zilei, urmata de temperaturi scazute pe durata noptii si, nu in ultimul rand, lipsa precipitatiilor pe perioade indelungate).In acest mediu dur, singura sa sansa de supravietuire este inmagazinarea in concentratii foarte ridicate a substantelor cu rol nutritiv si de aparare. • În scop fitoterapeutic se utilizează în special rădăcina dar sunt recoltate şi utilizate şi florile, seminţele şi frunzele.
  71. 71. • Yucca, denumita si "pomul vietii", este o planta cu proprietati deosebite de detoxifiere internă, curăţare a tractului digestiv şi întărire a sistemului imunitar, efecte datorate in special saponinei din compozitie. • Yucca are acţiune terapeutică antiinflamatoare, antivirală, diuretică, detoxifiantă, îmbunătăţeşte metabolismul. • Planta este utilizată atât în scop terapeutic cât şi ca plantă ornamentală, supliment alimentar şi ceai.
  72. 72. • Efectele sale benefice se datoreaza in special ingredientului saponina, o substanta naturala cu efect asemanator steroizilor, care, daca este administrata in doza recomandata, nu are nici un efect secundar si nu afecteaza sistemul digestiv, spre deosebire de steroizii de origine animala si artificiali. Accelereaza descompunerea substantelor organice in înstestine, curăţând în mod natural colonul. Astfel, ajuta la absorbţia completă a nutrienţilor necesari. • Yucca este o adevarată binefacere pentru cei care sufera de boli cronice ale intestinului gros. Saponina din Yucca contribuie la combaterea atralgiilor, avand efect asemanator substantelor anti-inflamatoare steroidiene (cortizonul) dar fara efecte secundare şi neafectand tubul digestiv. • Cura de Yucca pe parcursul a cateva saptamani este capabila sa intinerească organismul. Contribuie la asigurarea echilibrului intre starea psihica si cea fizica a organismului, creste rezistenta fata de boli, reduce nivelul colesterolului sanguin si are rol protector impotriva stresului.
  73. 73. • Preparatele pe bază de yucca ajută în cazurile de artrită, gută, reumatim, prostatită, detoxifierea organismului, ameliorează durerile de cap şi inflamaţiile, reduce colesterolul, boala Addison, oboseala fizică, luptă împotriva infecţiilor fungice, microbi şi viruşi iar ca uz extern este indicată în vindecarea herpesului, bolilor de piele şi a rănilor.
  74. 74. Precauţii şi contraindicaţii • Pe parcursul unei cure cu Yucca trebuie asigurat un aport ridicat de lichide, de aproximativ 2-3 litri pe zi. • În primele zile ale curei de detoxifiere poate apărea diareea, poliuria (eliminarea de cantităţi crescute de urină), scăderea glicemiei sau a concentraţiei de potasiu în sânge. Toate aceste efecte sugerează accelerarea eliminării toxinelor din organism.
  75. 75. LiliaculLiliacul –– plantă de leacplantă de leac • Liliacul are proprietă i astringente,ț tonice, revulsive, calmante, vasodilatatoare, vermifuge, decolorante, stomahice, antireumatice, în scop terapuetic folosindu-se toate păr ile plantei, maiț puţin rădăcina.
  76. 76. • Infuzia din flori uscate de liliac este recomandată persoanelor care suferă de balonare, probleme hepatice, stări de vomă, febră, afec iuni respiratorii,ț stimularea bilei. • Infuzia se prepară dintr-o linguri ă de floriț uscate la o cană cu apă fierbinte, se lasă la infuzat pentru 10 minute, după care se strecoară i se consumă o cană pe zi, laș nevoie.
  77. 77. • Infuzia preparată dintr-o lingură cu flori la o cană de apă clocotită se folose te în cazulș durerilor lombare, consumându-se câte o lingură, de 4 ori pe zi. Se lasă la infuzat timp de o oră. • Infuzia preparată prin strivirea frunzelor i lăsarea lor în apă căldu ăș ț pentru 15-20 de minute, au efect tonic asupra pielii, redându-i elasticitatea i luminozitatea.ș
  78. 78. • Infuzia din muguri de liliac este recomandată bolnavilor de diabet iș glaucom. Pentru diabet, infuzia se prepară adăugând într-un litru de apă fierbinte, o lingură de muguri usca i. Dinț acest preparat se ia câte o lingură, de 3 ori pe zi. • Pentru glaucom se prepară o infuzie dintr-o lingură de muguri la o cană cu apă fierbinte. Când infuzia este căldu ă, seț strecoară i se aplică comprese pe ochi,ș timp de 15 min.
  79. 79. • Ceaiul din frunze de liliac este de ajutor în caz de arsuri. Pentru preparare, ave i nevoie de oț mână de frunze i jumătate de litru de apă.ș Frunzele spălate în prealabil, se pun la fiert în apă i se lasă până se înnegre te apa, dupăș ș care se lasă la răcit. Când preparatul este căldu , se înmoaie oț compresă sterilă i seș aplică pe rană, fixând apoi cu un bandaj elastic. Pansamentul se lasă pentru 24 de ore, umezind la nevoie (pansamentul nu trebuie să se usuce în acest interval!) cu ceai, după care se înlătură pansamentul i se cură ă rana. Vindecarea va fiș ț grăbită, minimalizând cicatricile.
  80. 80. • Unguentul din flori de liliac este recomandat pentru bolile reumatismale, acesta preparându-se astfel: 40g de flori se pun la macerat într-un litru de ulei de măsline, de sâmburi de struguri sau vegetal, pentru 14 zile, într-un loc cald, ferit de lumină. După trecerea ascestui interval, se poate folosi, utilizând preparatul pentru masarea u oară aș zonelor dureroase.

×