2. Clonarea
► este procesul de creare a unei copii identice. În biologie clonarea se
referă la procesul folosit pentru crearea de copii ale fragmentelor
de ADN (clonare moleculară), celulelor (clonare celulară) sau
ale organismelor. Termenul include și modul de reproducere asexuată.
► Termenul de clonare este derivat din grecesc κλων (mlădiță).
În horticultură se referă la o generație a unei plante de cultură, obținută
prin înmulțire vegetativă
3. Clonarea moleculară
► Clonarea moleculară se referă la procedura de izolare a unei anumite
secvențe ADN și obținerea mai multor copii ale acesteia in vitro. Clonarea
este frecvent folosită pentru amplificarea secvențelor ADN ce
conțin gene, dar poate fi folosită și pentru amplificarea oricărei secvențe
ADN cum ar fi promotorii, secvențe necodate și secvențe aleatoare ale
ADN.
► Clonarea oricărui fragment ADN presupune în esență patru pași:
fragmentare, ligaturare, transformare și selecție.
4. ► Pentru a înţelege mai bine ce este clonarea trebuie să avem o idee
despre structura şi însemnătatea ADN-ului. ADN-ul este molecula
fundamentală a vieţii care codifică toate mecanismele biochimice din
corpul nostru. El este alcătuit din două lanţuri de nucleotide unite între ele
prin nişte legături de hidrogen. Putem face analogie cu o scară pe care o
rotim de la un capăt într-un sens, iar la celălalt capăt, în sens opus.
5. ► Principalele roluri ale ADN-ului sunt
acelea de stoca o cantitate mare de
informaţii (pe care le exprimă prin
sinteza de proteine) şi de a se
autoreplica, rezultând două molecule
de ADN, deci de a transmite
informaţia de la o generaţie la alta
(dintr-o celulă vor rezulta două
celule).
► Gena este o secvenţă, un fragment
din molecula de ADN, care determină
un anumit caracter, o anumită
trăsătură a organismului care posedă
respectiva moleculă de ADN.
6. Clonarea este procesul prin
care se creează o copie
identică. Astfel, când vorbim
de clonare nu trebuie să ne
gândim doar la a obţine o
copie după un om sau un
animal. De fapt, până să se
realizeze clona primului
mamifer (oaia Dolly, în 1996),
oamenii de ştiinţă au realizat
clone după fragmente de
ADN. Pentru că, aşa cum am
spus mai sus, un anumit
fragment de ADN deţine o
anumită informaţie şi astfel
duce la sinteza unei anumite
proteine.
Oaia Dolly -
primul
mamifer
clonat dintr-o
celulă
somatică
adultă, în
1996.
Pentru prima dată în istoria biologiei, la 22
februarie 1997, un grup de cercetători de la
Institutul de biotehnologie animală Roslin
(Edinburgh) au anunţat că au reuşit clonarea unui
mamifer adult. Cercetătorii au creat o oaie, Dolly,
fără părinţi, folosind o celulă diferenţiată prelevată
din glanda mamară a organismului original.
7. ► Dar haideţi să vedem cum se poate realiza acest lucru, şi anume să se creeze o clonă după un
anumit fragment de ADN care ne interesează. Cu ajutorul unor enzime, molecula de ADN este
fragmentată. Se ia fragmentul de interes şi se introduce într-un bacteriofag (bacteriofagul este
un virus, dar care atacă bacteriile). Cum bacteriofagii sunt alcătuiţi în principal din ADN-ul
propriu, bucata (gena) de ADN uman se ataşează la cel al vectorului (bacteriofagului), care
este apoi introdus într-o bacterie. În bacterie, acesta se va multiplica, o dată cu fragmentul de
ADN uman (la fel cum se multiplică şi virusurile în organismul nostru), iar bacteriile la rândul lor se
vor multiplica şi ele. Când bacteriofagii îşi vor sintetiza proteinele de care ei au nevoie, se vor
sintetiza şi proteinele codificate de ADN-ul uman. Însă, în urma proceselor de amplificare, se vor
obţine cantităţi foarte mari din ceea ce se doreşte. Astfel s-au obţinut numeroase produse
farmaceutice: factorii ai coagulării VIII şi IX (foarte utili la persoanele cu hemofilie, boala
caracterizată prin sângerări la traumatisme minore), eritropoietină (utilă în anemii), insulină (utilă
în diabet zaharat), activatorul tisular al plasminogenului (foarte util în infarct de miocard),
anticorpi, etc.
8. Preocupări etice și sociale privind
clonarea terapeutică umană
► Faptul că un program de cercetare aduce beneficii nu înseamnă că îl și
justifică. Scopul nu scuză mijloacele. În acest caz, permiterea dezvoltării
embrionilor umani clonali și a tehnicilor de clonare, chiar și pentru un scop
„bun” înseamnă acceptarea clonării umane, chiar dacă „doar” a embrionilor
umani.
► Preocuparea se leagă de faptul că aceasta netezește calea pentru cei care
doresc clonarea reproductivă. În acest moment, este aproape universală
condamnarea celor care pretind a obţine, sau a celor care încearcă să
obţină, oameni clonați. Cu toate acestea, permițând dezvoltarea și
perfecționarea tehnicilor de clonare, se va ajunge la perfecționarea și
acceptarea clonării umane. Dacă aplicarea tehnicilor de clonare
terapeutică ar deveni o posibilitate reală, opinia publică este posibil să fie
„îmblânzită” și clonarea umană va avea șanse mai mari de a fi permisă, în
special în țările cu control și reglementări mai slabe asupra tratamentelor și
cercetării infertilității.
9.
10. Opinie asupra clonarii
► În timp ce scopul clonării este de a crea o replică exactă - dacă oamenii
de știință au clonat un om care pare identic cu originalul - ridică
întrebările dacă omul clonat este un individ separat de original și li se
datorează aceleași drepturi ca oricare altul uman.
► Cercetările și tehnicile de clonare umană ar putea supune clonă unor
riscuri inacceptabile, cum ar fi o viață scurtată, o sănătate proastă sau
alte probleme necunoscute. În cele din urmă, legalizarea clonării pe
scară largă ar putea duce la o lipsă de respect față de viața umană și de
valoarea individuală a unei persoane, care în cele din urmă ar putea
diminua toți oamenii până la urmă.
