1. LUCRARILE SOLULUI
Lucrarile solului sunt interventii, cel mai adesea mecanice, in
scopul modificarii unor insusiri ale acestuia din dorinta de a asigura
conditiile de viata cerute de plantele de cultura.
Plantele de cultura fara ajutorul omului nu pot sa concureze pe cele din flora spontana,
ele avand cerinte ridicate fata de insusirile solului (densitatea aparenta mai mica,
afanarea si maruntirea solului corespunzatoare etc.), ceea ce impune interventia omului
prin diferite lucrari, in mod diferit, in functie de zona agricola, tipul de sol si specia
cultivata. Astfel au aparut diferite metode de lucrarea solului pentru: cult 343j99d uri de
camp si furajere, culturi legumicole in camp si spatii protejate, plantatii pomicole si
viticole.
Lucrarile solului reprezinta una din verigile principale din tehnologia de cultura. Din
dorinta de a obtine productii din ce in ce mai mari, omul a dezvoltat lucrarile solului
pana la exagerare, ducand in unele situatii la deteriorarea unor insusiri ale acestuia
(distrugerea structurii, compactarea, reducerea continutului in humus etc.).
Executarea corecta a lucrarilor solului si utilizarea eficienta a factorilor de vegetatie
conduce la obtinerea de productii stabile, asigurandu-se totodata conditii favorabile in
evolutia fertilitatii solului si conservarea acestuia, el fiind principalul mijloc de productie
in agricultura.
Omul primitiv, din simplu culegator, a trecut la productia de bunuri alimentare, la
inceput prin folosirea unor unelte rudimentare din piatra si lemn, iar apoi la descoperirea
bronzului si a fierului, ducand la confectionarea unor unelte mai eficiente.
2. Agricultura Evului Mediu se caracterizeaza prin deschiderea de brazde, maruntirea
stratului superficial, asigurand in felul acesta conditii de germinare a semintelor si
distrugerea buruienilor.
Dezvoltarea civilizatiei umane in epoca moderna a determinat modernizarea
tehnologiilor agricole, prin aparitia industriei constructoare de masini.
Perfectionarea tehnologiilor de cultura, aplicarea mecanizarii si chimizarii au impus un ritm accelerat
de intensificare a productiei agricole in scopul obtinerii unor profituri din ce in ce mai mari, lucru
semnalat inca din 1930, ducand la degradarea rapida a solului prin inrautatirea proprietatilor fizico-
chimice si eroziunea accentuata ale acestuia (BRINK, 1951).
1.1.2. Clasificarea lucrarilor solului
Lucrarile solului pot fi clasificate dupa diferite criterii: dupa uneltele utilizate, modul de executare etc.
Dupa unelte se poate mentiona lucrarea solului cu plugul, lucrarea cu grapa cu discuri, cu freza si de
asemenea cu masini speciale, si alte masini. Dupa epoca de executare: de vara, de toamna si de
primavara. In functie de adancimea de lucru se clasifica in: lucrari superficiale, lucrari adanci, lucrari
foarte adanci si lucrari de desfundare.
Necesitatea lucrarii solului apare in special datorita tasarii acestuia sub actiunea
mijloacelor mecanice, a precipitatiilor, a apei de irigat etc.
Intensitatea interventiei asupra solului prin lucrari trebuie stabilita foarte atent.
Cercetarile minutioase, privind metodele de cultivare a plantelor, in SUA a facut posibila clasificarea
lucrarilor solului in functie de intensitatea mobilizarii stratului arabil (LESSIFER, 1982).
- lucrarea cu plugul – Plow Tillage – numit si sistem clasic de lucrare a solului, consta
in efectuarea araturii cu plugul cu cormana si pregatirea ulterioara a unui pat
germinativ;
- sistemul de lucrari superficiale – Minimum Tillage sau Surface-Tillage – caracterizat
prin lucrarea solului cu unelte fara intoarcerea brazdei si incorporarea partiala a
resturilor vegetale;
- sistemul de cultura fara lucrari – No Tillage – consta in utilizarea unui sistem special
de masini;
Ultimele doua sisteme sunt parte componenta a noului concept – sisteme de lucrari de conservare ale
solului (S.L.C.S.).
3. In Romania, sistemul actual de lucrari ale solului are si elemente ale sistemului minim, nemaifiind un
sistem clasic in intregime.
Se poate discuta despre trei grupe de sisteme de lucrare a solului:
a) Sistemul de lucrari pentru culturile de toamna;
b) Sistemul de lucrari pentru culturile de primavara;
c) Sistemul de lucrari pentru culturile succesive;
Sistemul de conservare a solului (S.L.C.S.) a aparut la inceput cu sistem minim de lucrari (Minimum
Tillage). Bazele S.L.C.S. au fost puse de stiinta si practica Canadiana (BUTURAC, 1994).
Sistemul de lucrari de conservare a solului este un concept larg, dar care are ca indicatori de baza
eliminarea araturii cu intoarcerea brazdelor, total sau un numar de trei ani, mentinerea la suprafata
solului a resturilor vegetale total sau cel putin 30% din acestea, (HAYS, 1982; CARTER, 1994, citati
de BUDOI 1996) reducerea numarului de lucrari etc.
Sistemul de lucrari minime ale solului este numit si sistemul de mulci (Minimum Tillage sau Mulch
Tillage) are ca cerinte principale:
- lucrarea de baza efectuata cu unelte care sa nu intoarca brazda (cizel, plug paraplaw
etc) in anumite situatii fiind admisa odata la 3-5 ani, o aratura cu intoarcerea brazdei;
- un numar redus de lucrari ale solului in comparatie cu sistemul clasic;
- resturile vegetale, tocate inainte de efectuarea lucrarii de baza sunt incorporate
superficial, partial, ramanand 30-60% la suprafata solului, aceasta fiind o cerinta
obligatorie pentru acest sistem (HAYS, 1982).
Solul poate fi lucrat oricand in perioada de la recoltarea plantei premergatoare pana la semanat, cu
unelte care incorporeaza partial resturile vegetale (ALMROS si CAPELAND, 1994).
Dintre avantajele acestui sistem amintim:
- numarul mic de treceri pe teren, reducerea riscului de a distruge cultura;
- nu se aduc la suprafata solului orizonturile bogate in argila;
- materia organica se acumuleaza in straturile superficiale, asigurandu-se astfel o
structurare mai buna a solului;
- semintele de buruieni nu mai sunt incorporate in profunzime.
Dezavantajele acestui sistem sunt:
- cresterea infestarii solului cu buruieni;
4. - reducerea porozitatii solului, fiind afectate schimbarile de gaze;
- sistemul radicular al plantelor este mai putin dezvoltat si mai superficial.
In Romania acest sistem este mai putin practicat, si de regula, la noi se defineste ca sistem minim, acela
in care se reduce numarul de lucrari fata de cel conventional, aratura fiind inlocuita odata la 3-4 ani sau
reducerea numarului de treceri prin efectuarea concomitenta a mai multor procese tehnologice.
Diversitatea tipurilor de sol din Romania face ca aplicarea sistemelor de lucrare a solului
neconventionala sa poata fi practicata pe 42% din suprafata arabila (15% in conditii favorabile si 27%
in conditii moderat favorabile – CARNACHE si colab., 1986).
Primele experiente cu sistemul minim de lucrari au fost efectuate in Romania pentru cultura
porumbului, in 1962 la I.C.C.P.T. Fundulea si apoi in alte statiuni de cercetare ca: Lovrin, Oradea etc.
Primele rezultate apar publicate in 1966 (SARPE si colab., 1991).
Cercetarile din tara noastra au aratat initial pretabilitatea nivelului minim de lucrare a solului, pentru
cereale paioase si leguminoase pentru boabe. La cerealele paioase, sistemul Rotaseeder si Semavor nu
au dat rezultate asteptate, neasigurand o distributie uniforma a semintelor (PINTILIE si colab., 1976,
1978).
Sistemul „fara aratura” sau semanat direct (No Tillage sau direct dril) a aparut odata cu dezvoltarea
industriei de erbicide.
Semanatul se efectueaza direct in miriste sau terenuri cu resturi vegetale, buruienile se distrug cu
erbicide, iar in sol se executa deschideri in care se introduc semintele si ingrasamintele.
Covorul vegetal, uscat, ramane la suprafata, constituind un mulci si o buna protectie impotriva
eroziunii (PHILIPS si YOUNG, 1975). Rezultatele obtinute in statul Virginia (1972) au aratat ca
sistemul No Tillage, asigura acelasi efect asupra productiei cu doze mai mici de ingrasaminte cu fosfor
si potasiu, iar evolutia apei este mai redusa, datorita stratului vegetal protector (BUDOI, 1996).
In Romania, utilizarea de lucrare a solului cu semanat concomitent la porumb, in conditiile de la
Fundulea a determinat pierderi de 15% din productie.
Reducerea lucrarii solului la porumb a luat amploare dupa utilizarea erbicidelor cu spectru larg de
actiune (SARPE si colab., 1996; ULINICI si colab., 1967).
Din S.L.C.S. fac parte si alte sisteme de lucrare a solului ca:
- sistemul de lucrari pe biloane, preferat pe solurile cu drenaj mai redus; cercetarile din
Romania de la Urleasa-Braila si Apahida-Cluj (1985-1991) de catre TIANU au aratat
eficacitatea sistemului.
- sistemul de lucrari pe benzi inguste, care se deosebeste de sistemul No Tillage prin
latimea mai mare a zonei lucrate, care aici este de 15-25 cm.
5. Cercetarile mai recente privind sisteme minime de lucrari ale solului, vizeaza introducerea de
tip cizel paraplaw care lucreaza fara rasturnarea brazdei.
In cadrul celei de-a doua conferinte a Organizatiei Internationale de Conservare a Solului,
organizata la Born (Germania) in perioada 26-30 august 1996, s-a pus un accent deosebit pe
folosirea durabila a solului.
Dintre cei mai renumiti cercetatori din domeniul stiintei agricole, ce au participat, au prezentat
referate documentate BLUM W. – „Conservarea solului si folosirea durabila a acestuia”.
Noutati privind modelele, tehnologiile si practicile – autorul afirma ca este necesara dezvoltarea
viziunii in viitor, despre o natiune productiva in armonie cu sanatatea pamantului, inventarierea
resurselor, experimentari care sa permita proprietarilor de pamant sa extinda resursele naturale,
ajutorul ce trebuie acordat fermierului de catre comunitatea locala sau regionala, ajutorul care
trebuie dat pentru scopuri de conservare a resurselor.
La Conferinta precizata mai sus, RERKASEN si alti cercetatori au prezentat si documentat
influenta factorilor demografici, socio-economici si culturali asupra folosirii durabile a solului.
SCHARPERSEEF si alti colaboratori au dezvoltat problemele privind impactul regional al
schimbarilor de clima asupra solurilor.
Lucrarile acestei conferinte dovedesc, inca o data, preocuparea oamenilor de stiinta pentru
utilizarea judicioasa a acestei bogatii naturale care este solul, fara de care existenta umanitatii
nu ar fi posibila.
O importanta aparte in prevenirea degradarii solului o are modul corect in care se efectuează aratul.
Astfel la executarea araturii se vor respecta anumite reguli:
• aratura va fi uniforma pe adancime, fara a se cunoaste trecerea de la o brazda la alta si se
realizeaza cand solul este suficient de umed, astfel ca brazda, indiferent de textura solului,
sa se reverse in urma plugului;
• directia araturii se va alterna in fiecare an;
• araturile normale se efectueaza vara si toamna pentru insămantari de toamana sau
primavara; araturile adanci se fac toamna pe solurile grele;
• subsolajul este o lucrare specifica solurilor acide, sau unde stratul arabil este subtire si este
nevoie de adancirea lui, fara intoarcerea brazdei. In plus, este utilizat la distrugerea
hardpanului (talpa brazdei), care se formeaza in cazurile cand nu se face o variatie a
adancimii de la o aratura la alta, in scopul evitarii formarii acestuia; araturile de desfundare
se fac inaintea plantarii vitei de vie sau in pepinierele pomicole.
La efectuarea araturii se vor adopta urmatoarele bune practici agricole:
6. • se efectueaza aratul dupa recoltare, daca sunt prezente ploi puternice si furtuni. Chiar daca
se mai intarzie aceasta lucrare, pamantul trebuie mentinut acoperit fie cu paie sau resturi
vegetale, fie prin mentinerea culturii ascunse, acolo unde s-a utilizat aceasta tehnica;
• pentru reducerea mineralizarii nitratilor prezenti in sol, este recomndat sa se adopte
tehnologia semanarii direct in miriste. De asemenea se vor evita pe cat posibil araturile
adanci, vitezele marite de lucru si aerarea solului prin scarificare; pe terenurile in panta
araturile trebuie sa urmareasca strict curbele de nivel, iar atunci cand nu este posibil, cu o
usoara inclinatie si pe distante scurte;
• araturile vor urmarii configuratia terenului si se va tine seama ca acestea sa fie paralele cu
santurile si canalele existente, mentinandu-se o banda nearata in apropierea acestora;
• cu toate ca araturile de vara au un rol important in sporirea productiei, in zonele cu precipitatii
abundente (peste 650 mm anual) si bine distribuite, ca si pe suprafetele irigate, este bine ca in terenul
proaspat arat sa se insamanteze o cultura acoperitoare sau cu rol de ingrasamant verde, care in
toamna fie ca se va recolta, fie se va marunti si incorpora in sol; aceasta cultura va prelua nitratii din
sol transformandu-i in biomasa vegetala usor mineralizabila, in care azotul prezent va fi ferit de
levigare, iar in primavara, cand temperatura solului va atinge 100 C, prin demineralizare treptata, va fi
usor asimilabil plantelor de cultura.
Discuitul este realizat cu discul si are ca scop maruntirea bulgarilor pe o adancime mai
mare.Tavalugitul se executa cu tavalugul in scopul tasarii si nivelarii solului.Semanatul este lucrarea
prin care semintele se introduce in sol pentru a incolti. Plantatul este iperatia prin care se introduce in
sol radacina plantei(in cazul rasadului) sau parti ale plantei(tuberculii de cartofi, butasii vitei de vie,
lastarii florilor etc.)
7. Aerarea solului este un proces prin care se realizează, permanent, schimbul de gaze dintre sol şi
atmosferă. În interiorul solului aerul pătrunde în porii neocupaţi de apă.
Procesul de aerare a solului se realizează în principal prin mişcarea apei în interiorul şi în afara lui. Apa
de ploaie scade aerul la suprafaţă, iar pe măsură ce apa se scurge, se evaporă sau este folosită ca
element nutritiv de către plante, aerul proaspăt este adus înapoi în sol, umplând spaţiile libere lăsate de
apa preluată. [1]
Compoziţia aerului din sol diferă de cea a aerului atmosferic prin conţinutul mai crescut în CO, (cca
0,3-0,5 %). Aerul din sol are o deosebită importanţă pentru dinamica solului şi viaţa plantelor. În cazul
unei aerisiri insuficiente a solului, sunt afectate microorganismele aerobe din sol; de asemenea, o
aerisire diminuată împiedică creşterea rădăcinilor în lungime, iar substanţele nutritive din sol nu mai
sunt accesibile plantelor, astfel: nitraţii suferă procesul de denitrificare, iar o parte din azot se pierde
sub formă gazoasă.
Aerarea artificială a solului se realizează prin lucrări agrotehnice de mărunţire şi afânare (arat, grăpat
etc.).
Frezele sunt folosite pentru executarea lucrărilor de afânare şi mărunţire a solului, la adâncimi de 6-25
cm, lucrări de prăşit, prelucrarea păşunilor şi fâneţelor, prelucrarea terenurilor turboase.
Clasificarea frezelor:
- După destinaţie: freze de uz general şi cu destinaţie specială pentru livezi, vii, prăşit între
rânduri
- După modul de dispunere a organului de lucru: cu rotor orizontal, cu rotor vertical, cu rotor
înclinat
8. - După felul tracţiunii: tractate, semipurtate, purtate
Părţile componente ale frezelor:
- Organul de lucru: un rotor format dintr-un arbore cu mai multe discuri, pe care sunt montate
cuţite curbate
- Organele ajutătoare: cadrul, dispozitiv de cuplare la tractor, carcasa de protecţie, transmisia,
patinele de limitare a adâncimii de lucru
Combinatoare sunt maşini echipate cu diferite organe de lucru (săgeţi, gheare, colţi, stele) care
acţionează succesiv asupra stratului superior al solului efectuând mărunţirea, afânarea şi netezirea
acestuia. Sunt utilizate la lucrările solului în vederea pregătirii patului germinativ.
Părţile componente ale combinatoarelor:
În funcţie de condiţiile de lucru pentru care sunt destinate, combinatoarele se echipează cu diferite
organe de lucru ca:
- Săgeţi de cultivator dispuse pe 2-3 rânduri şi stele dispuse pe 2-3 rânduri
- Gheare cu suport flexibil dispuse pe 3-4 rânduri şi grape elicoidale
- Grape cu colţi rigizi şi grape elicoidale.
- Discuri plate crestate dispuse pe un rând şi stele dispuse pe 2-3 rânduri etc.
