Drept administrativ unitatea i

UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALAğI
DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂğĂMÂNT LA
DISTANğĂ SI FRECVENTA REDUSA
FACULTATEA DE DREPT

DREPT ADMINISTRATIV - I
Anul I, semestrul I

VASILICA NEGRUğ

CUPRINS

1. AdministraĠia publică - noĠiuni introductive

AdministraĠia publică - consideraĠii generale 10
AdministraĠia publică - obiect de cercetare útiinĠifică al 14
dreptului administrativ úi al útiinĠei administraĠiei
Obiectivele specifice unităĠii de învăĠare
Rezumat 25
Teste de autoevaluare 26
Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 27
Bibliografie minimală 27

2. Organizarea administrativă a teritoriului úi organizarea
administraĠiei publice
ConsideraĠii generale privind organizarea administrativă 29
a teritoriului
Moduri de organizare a administraĠiei publice 30
Rezumat 33
Lucrarea de verificare 35

Drept administrativ - I 3

3. AutorităĠile administraĠiei publice centrale

Structura administraĠiei publice 37

Preúedintele României 39

Guvernul României 44

AdministraĠia publică centrală de specialitate 50

Rezumat 53




4. AdministraĠia publică locală

NoĠiuni introductive 57

AutorităĠile administraĠiei publice locale 62

Consiliul JudeĠean úi Prefectul 68

Rezumat 73



Lucrarea de verificare 76


Bibliografie (de elaborare a cursului)


INTRODUCERE
Modulul intitulat Drept administrativ – I se studiază în anul I semestrul I úi
vizează dobândirea de competenĠe în domeniul dreptului administrativ.
Drept administrativ I îúi propune să dezvolte abilităĠi úi cunoútinĠe în vederea
formării unei atitudini útiinĠifice cu privire la principalele instituĠii juridice
specifice acestei ramuri de drept, înĠelegerea principiilor generale care
direcĠionează activitatea de organizare a executării, de executare úi de garantare
a executării legii.
Pentru asimilarea cu succes a cursului sunt necesare úi cunoútinĠele din sfera
Dreptului constituĠional.

CompetenĠele pe care le vei dobândi sunt următoarele:
• descrierea sistemului administraĠiei publice;
• identificarea raporturilor administraĠiei publice cu autorităĠile publice;
• însuúirea tuturor aspectelor legate de izvoarele dreptului administrativ;
• asumarea normelor de drept administrativ úi a raporturilor de drept
administrativ;
• distingerea între diferitele moduri de organizare a administraĠiei
publice;
• analizarea generală a structurii administraĠiei publice;
• explicarea caracteristicilor administraĠiei publice centrale;
• detalierea elementelor autonomiei locale.

ConĠinutul este structurat în următoarele unităĠi de învăĠare:
- AdministraĠia publică - noĠiuni introductive
- Organizarea administrativă a teritoriului úi organizarea administraĠiei
publice
- AutorităĠile administraĠiei publice centrale
- AdministraĠia publică locală
In prima unitate de învăĠare, intitulată AdministraĠia publică - noĠiuni
introductive, vei regăsi operaĠionalizarea unor obiective specifice. Vei avea
astfel capacitatea:
- să stabileúti sensurile noĠiunii de administraĠie publică;
- să identifici raporturile administraĠiei publice cu autorităĠile publice;
- să analizezi funcĠiile administraĠiei publice;
- să descrii izvoarele dreptului administrativ,


după ce vei studia conĠinutul cursului úi vei parcurge bibliografia
recomandată. Pentru aprofundare úi autoevaluare îĠi propun exerciĠii úi teste
adecvate.
După ce ai parcurs informaĠia esenĠială, în a doua unitate de învăĠare,
Organizarea administrativă a teritoriului úi organizarea administraĠiei
publice, vei dobândi noi competenĠe:
- să realizezi analiza generală a organizării administrative a teritoriului;
- să identifici modurile de organizare a administraĠiei publice;
- să ilustrezi modul de funcĠionare a administraĠiei descentralizate;
- să evidenĠiezi deosebirile dintre descentralizare úi deconcentrare,
care îĠi vor permite să rezolvi testele propuse úi lucrarea de verificare
corespunzătoare primelor două unităĠi de învăĠare. Pentru evaluarea gradului de
însuúire a cunoútinĠelor, trebuie să rezolvi o lucrare pe care, după corectare, o
vei primi cu observaĠiile adecvate úi cu strategia corectă de învăĠare pentru
modulele următoare.
După parcurgerea informaĠiei corespunzătoare celei de a treia unităĠi de
învăĠare, AutorităĠile administraĠiei publice centrale, pe baza noilor
competenĠe, vei avea capacitatea:
- să analizezi structura administraĠiei publice;
- să reliefezi rolul úi funcĠiile instituĠiei preúedinĠiale;
- să analizezi răspunderea politică úi juridică a Preúedintelui României;
- să identifici rolul Guvernului României, precum úi funcĠiile acestuia;
- să descrii administraĠia publică centrală de specialitate.
După ce ai parcurs informaĠia esenĠială, în cea de a patra unitate de învăĠare,
intitulată AdministraĠia publică locală, vei dobândi noi competenĠe:
- să analizezi dispoziĠiile constituĠionale úi ale legii organice
referitoare la administraĠia publică locală;
- să identifici caracteristicile administraĠiei publice locale;
- să caracterizezi principiile administraĠiei publice locale.
O altă lucrare de verificare îĠi va permite să afli stadiul însuúirii cunoútinĠelor
strict necesare pentru formarea ta. Rezultatul verificării úi strategia de pregătire
pentru examen îĠi vor fi comunicate prin mentorul repartizat.
Pentru o învăĠare eficientă ai nevoie de următorii paúi obligatorii:
• citeúti modulul cu maximă atenĠie;
• evidenĠiezi informaĠiile esenĠiale, colorându-le, le notezi pe hârtie sau le
adnotezi în spaĠiul alb, rezervat special în stânga paginii;
• răspunzi la întrebări úi rezolvi exerciĠiile propuse;
• simulezi evaluarea finală, autopropunându-Ġi o temă úi rezolvând-o fără
să apelezi la suportul scris;
• compari rezultatul cu suportul de curs úi explică-Ġi de ce ai eliminat
anumite secvenĠe;

• în caz de rezultat îndoielnic, reia întregul demers de învăĠare.
întreg ăĠare.
Pe măsură ce vei parcurge modulul, la sfârúitul unităĠilor de învăĠ
modulul ilor învăĠare 2 úi 4 vei
regăsi două lucrări de verificare. Vei răspunde în scris la cerinĠ
spunde cerinĠele acestora,
folosindu-te de suportul de curs úi resursele suplimentare (autori, titluri, pagini)
te
indicate. Vei fi evaluat după gradul în care ai reuúit să opera
dup ă operaĠionalizezi
competenĠele. Se va Ġine cont de acurateĠea rezolvării, de modul de prezentare
ele. rii,
úi de promptitudinea răspunsului. Pentru neclarităĠi úi informaĠii suplimentare
i r Ġii
vei apela la tutorele indicat.

N.B. InformaĠia de specialitate oferită de curs este minimală. Se impune în
ia oferit ă.
consecinĠă, parcurgerea obligatorie a bibliografiei recomandate si rezolvarea
, recomanda
sarcinilor de lucru, a testelor úi lucrărilor de verificare. Doar în acest fel vei
erificare.
putea fi evaluat cu o notă corespunzătoare efortului de învăĠare.
not


1. ADMINISTRAğIA PUBLICĂ - NOğIUNI INTRODUCTIVE

1.1. AdministraĠia publică - consideraĠii generale 10

1.2. AdministraĠia publică - obiect de cercetare útiinĠifică al 14
dreptului administrativ úi al útiinĠei administraĠiei


Rezumat 25




Obiective specifice:

La sfârúitul capitolului, vei avea capacitatea:
• să stabileúti sensurile noĠiunii de administraĠie publică;
• să identifici raporturile administraĠiei publice cu autorităĠile publice;
• să analizezi funcĠiile administraĠiei publice;
• să descrii izvoarele dreptului administrativ.

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 8 ore


Vasilica NegruĠ AdministraĠia publică - noĠiuni introductive

1.1. AdministraĠia publică - consideraĠii generale
1.1.1. NoĠiunea de administraĠie publică
În orice societate, administraĠia publică reprezintă, în esenĠă, un instrument al
statului indispensabil în atingerea unor obiective majore determinate de el, în
fapt, de realizare a unor valori politice stabilite prin acte juridice, în scopul
satisfacerii interesului general, prin acĠiunea puterii publice (Rivero, 1973, p.
10 úi urm.).
NoĠiunea de administraĠie publică are două accepĠiuni: formal-organică úi
material – funcĠională. În sens formal - organic, noĠiunea de administraĠie
publică desemnează autorităĠile publice care acĠionează, în regim de putere
publică, pentru satisfacerea intereselor publice, iar în sens funcĠional - material,
termenul evocă activităĠile pe care sunt însărcinate a le realiza aceste autorităĠi
publice.

Având în vedere aceste aspecte, putem defini administraĠia publică ca
ansamblul activităĠilor desfăúurate de către autorităĠile publice, prin care, în
regim de putere publică se execută legea, în vederea satisfacerii unui interes
public.
Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, sunt asimilate autorităĠilor publice úi persoanele
juridice de drept privat care, potrivit legii au obĠinut statut de utilitate publică1
sau sunt autorizate să presteze un serviciu public.

Raporturile administraĠiei publice cu autorităĠile publice
Sintetizând teoria clasică a separaĠiei puterilor în stat, se poate constata că în
orice societate organizată în stat există trei funcĠii: funcĠia legislativă (de
edictare de reguli juridice), căreia îi corespunde puterea legiuitoare, funcĠia
executivă (de executare a regulilor juridice) ce are drept corespondent puterea
executivă úi funcĠia jurisdicĠională (de judecare a litigiilor) căreia îi corespunde
puterea judecătorească. AdministraĠia publică este strâns legată de cele trei
puteri ale statului.
Astfel, prin scopul său, administraĠia publică este legată de puterea legiuitoare
care, prin actele sale juridice (legi) circumscrie úi stabileúte sensul úi finalitatea
acĠiunii administraĠiei publice.
Totodată, ea este legată de puterea judecătorească, ale cărei hotărâri sunt
executate prin activităĠi prestate de autorităĠi ale administraĠiei publice úi de
funcĠionari ai acesteia.
Prin natura ei, administraĠia publică este legată mai ales de puterea executivă,
însă, nu se identifică cu aceasta, având o sferă mai largă de cuprindere.

1
Prin „utilitate publică” se înĠelege orice activitate care vizează atingerea unor scopuri benefice în domenii de interes public
general úi/sau comunitar. A se vedea, în acest sens, OrdonanĠa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaĠii úi fundaĠii,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172/28.02.2000.


Puterea executivă reprezintă o funcĠie distinctă a statului în care sunt reunite
atribuĠii care constituie obiectul activităĠii unor autorităĠi publice. Dintre
acestea amintim: definirea politicii generale a Ġării, elaborarea proiectelor de
legi necesare înfăptuirii acestei politici, adoptarea actelor normative úi
individuale necesare aplicării legilor, luarea deciziilor necesare funcĠionării
serviciilor publice, dispunerea teritorială a forĠelor armate úi a celor de
poliĠie, conducerea relaĠiilor internaĠionale (Alexandru, Santai, Brezoianu,
Vida, Ivan, & Slăniceanu, 1999, p. 15).
Sensurile noĠiunii de administraĠie publică
NoĠiunea de administraĠie publică are, în principal, două accepĠiuni. Prima
desemnează administraĠia ca „structură”, sau „organizare”, respectiv ansamblu
de organe, instituĠii úi autorităĠi publice care, pe baza úi în executarea legii
realizează o activitate cu un specific bine conturat. Aceste structuri
organizatorice se regăsesc în toate sferele puterii statului (Preda, 2000, p. 11;
Tofan, 2003, p. 5)
ReĠine AutorităĠile care realizează administraĠia publică sunt: Preúedintele României,
sensurile Guvernul, care exercită conducerea generală a administraĠiei publice,
noĠiunii de
administraĠie
ministerele, celelalte organe ale administraĠiei publice centrale de specialitate
publică! precum úi organele deconcentrate ale acestora care funcĠionează în unităĠile
administrativ-teritoriale, prefectul, autorităĠile administraĠiei publice locale
(consiliile judeĠene consiliile locale, primarul), serviciile publice ale consiliilor
judeĠene úi ale consiliilor locale, alte autorităĠi publice.
Într-o altă accepĠiune, noĠiunea de administraĠie publică desemnează activitatea
de organizare a executării úi de executare în concret a legilor, urmărindu-se
satisfacerea interesului general prin asigurarea bunei funcĠionări a serviciilor
publice úi prin executarea unor prestaĠii către particulari.

Sarcina de lucru 1
Pornind de la sensurile noĠiunii de administraĠie publică, defineúte din
perspectivă personală, administraĠia publică.

1.1.2. ConĠinutul administraĠiei publice
Obiectul administraĠiei publice

Obiectul administraĠiei publice îl reprezintă realizarea valorilor politice care
exprimă interesele generale ale societăĠii organizate în stat. În acest fel,
administraĠia publică este strâns legată de puterea de stat. Valorile politice care
exprimă interesele generale ale societăĠii organizate în stat sunt formulate, în
condiĠiile statului de drept, de organele puterii legiuitoare, prin legi. Puterii
executive îi revine rolul de a pune în executare aceste legi.


Prin urmare, administraĠia publică este legată prin scopul său de puterea
legislativă care stabileúte finalitatea úi sensul administraĠiei publice.
AdministraĠia publică este legată úi de puterea judecătorească, ale cărei hotărâri
sunt puse în aplicare prin activităĠi prestate de autorităĠi ale administraĠiei
publice úi de funcĠionari ai acesteia, recurgând, în cazuri extreme, chiar la
constrângere.
ConĠinutul administraĠiei publice
AdministraĠia publică se realizează prin două categorii de activităĠi: unele cu
caracter de dispoziĠie, prin care administraĠia publică stabileúte conduita
persoanelor fizice sau juridice, permiĠându-le sau interzicându-le un anumit
comportament social, iar altele cu caracter de prestaĠie, efectuate în cele mai
variate domenii, cum sunt: protecĠia ecologică, sănătatea, transportul în
comun, gospodărirea comunală ú.a.
Denumirea de activităĠi executive cu caracter de dispoziĠie pune în evidenĠă
utilizarea autorităĠii conferite de lege administraĠiei publice pentru a organiza
executarea legii în cadrul unui complex proces decizional (Albu, 2005, p. 22).
ActivităĠile cu caracter de dispoziĠie sunt specifice realizării interesului general
care vizează menĠinerea ordinii publice, a liniútii publice úi a păcii sociale.

Activitatea prestatoare reprezintă o modalitate prin care se asigură calitatea
vieĠii în interiorul colectivităĠilor umane. Organele administraĠiei publice au
obligaĠia legală de a satisface cerinĠele cetăĠenilor úi ale întregii colectivităĠi prin
realizarea prestaĠiilor respective, care au caracterul unor servicii publice, puse la
dispoziĠia cetăĠenilor. Aceste prestaĠii se înfăptuiesc pe baza úi în executarea
legii, reprezentând o formă specifică de executare a legii.

PrestaĠiile specifice administraĠiei publice se pot concretiza fie în acte juridice
(diplome de absolvire, autorizaĠii etc.), fie în fapte materiale, tot pe baza úi în
executarea legii.
În unele situaĠii, prestaĠiile îúi au izvorul în contracte civile sau administrative
încheiate între autorităĠi ale administraĠiei publice úi beneficiari, persoane fizice
sau juridice. În aceste cazuri, regimul juridic aplicabil va fi diferit faĠă de cel
aplicabil prestaĠiilor realizate direct, pe baza úi în executarea legii.
De menĠionat că activităĠi de organizare a executării legii úi de executare în
concret a acesteia, de natura celor două categorii menĠionate, desfăúoară nu
numai structurile organizatorice din sfera administraĠiei publice, ci úi cele din
sfera puterii legiuitoare úi judecătoreúti. De exemplu, actele adoptate de
Parlament pentru administrarea bazei sale materiale sunt, prin natura lor
juridică, acte administrative.
Acelaúi lucru se poate spune úi despre actele juridice emise de preúedinĠii
judecătoriilor, tribunalelor, CurĠilor de Apel úi Înaltei CurĠi de CasaĠie úi
JustiĠie, care au ca obiect buna administrare a justiĠiei úi a bazei materiale pe
care o folosesc. Aceste activităĠi, în astfel de cazuri, apar ca activităĠi subsidiare
celor care sunt specifice acestor autorităĠi, iar autorităĠile care le realizează nu apar
ca subiecĠi ai puterii legislative sau judecătoreúti, ci ca autorităĠi administrative,
situate, însă, în sfera puterii care le constituie obiectul principal de activitate.


Ġiuni

FuncĠiile administraĠiei publice
iei
Se consideră că administraĠia publică îndeplineúte următoarele func
administra ătoarele funcĠii
principale: de execuĠie, de informare, de pregătire úi de prevedere. Acestora se
execu i
adaugă úi altele cum ar fi cea de conservare a valorilor materiale úi spirituale
i
ale societăĠii, precum úi funcĠia de organizare úi coordonare a adapt
ii, i adaptărilor ce se
impun datorită transformărilor ce se produc în evoluĠia diferitelor componente
ă transform ia
ale societăĠii (Alexandru, 1999, pp. 40 úi urm.).
p
De asemenea, administraĠia publică îndeplineúte úi o funcĠie politică, legată de
, administra ie politic
existenĠa statului, dar úi o funcĠie cu un pronunĠat caracter de ocrotire a
a at
colectivităĠilor umane.
ilor
FuncĠia principală a administraĠiei publice este cea de executare úi este
ia iei
determinată de poziĠia pe care o are administraĠia în raport cu puterea politic
pozi ia politică
úi anume de organizare a executării deciziei politice concretizată în legi úi de
i execut rii
Acordă atenĠie asigurare a executării acesteia, prin convingere, iar în caz de nevoie, folosind
execută ii
deosebită forĠa publică, constrângerea.
,
scopului
funcĠiilor FuncĠia de informare a administraĠiei publice are drept scop informarea ritmic
ia administra iei ritmică
administraĠiei a puterii politice asupra mersului în ansamblu a sistemului administra
sistemului administraĠiei
publice! publice. Această funcĠie se constituie într-un important instrument de culegere,
ă func un
prelucrare úi difuzare a informaĠiilor de la nivelul societăĠii. Astfel, pentru a
i ii.
cunoaúte cât mai bine realităĠile sociale, administraĠia publică reĠine informaĠiile
te realit Ġine informa
rezultate din relaĠiile cu cetăĠenii privitoare la nevoile prezente sau viitoare a
laĠiile cet enii ale
acestora. Totodată, administraĠia publică are obligaĠia, conform prevederilor art.
administra ia,
111 din ConstituĠie, de a prezenta informaĠiile cerute de Parlament, care, pe baza
Ġie, informa iile
acestora optează pentru diferite soluĠii sau proiecte legislative (Muraru, 1997, p
ă pe pp.
368 úi urm.).
Pornind de la dispozi
dispoziĠiile art.31 din ConstituĠie, referitoare la dreptul fiec
ie, fiecărui
cetăĠean de „a avea acces la orice informaĠie de interes public”, administra
ean informa ie administraĠia
publică pune la dispozi societăĠii informaĠiile pe care le deĠine.
dispoziĠia
De altfel, conform art. 78 úi 108 alin. (4) din ConstituĠia României,
i
administraĠia publică are sarcina de a aduce la cunoútinĠa publică toate actele
ia public a
adoptate de autorităĠi, asigurându-se cunoaúterea acestora de către cet
autorităĠ ătre cetăĠeni.
O altă funcĠie a administra
ie administraĠiei publice este cea de pregătire a proiectelor de acte
tire
normative precum úi colaborarea la adoptarea sau emiterea lor.
ú
Pregătirea deciziilor nu constă doar în a formula propuneri de acte normative
tirea const neri normative.
AdministraĠia trebuie să determine decizia politică oferind o singur variantă
ia s singură
de soluĠionare, care este prezentată drept optimă. Această tendinĠă a
ionare, prezentat .
administraĠiei publice de determinare a deciziei politice este posibil numai în
iei posibilă
cadrul statului de drept, unde administraĠia îúi are bine precizat locul úi rolul
drept i
său, acela de organizator de realizare a valorilor politice exprimate prin lege.
u, politice
Totodată, administraĠia publică are úi funcĠia de prevedere a opĠiunilor pe
, administra ia op
termen scurt, mediu úi lung, atât la nivelul întregii societăĠi, cât úi la nivelul
i,
colectivităĠilor locale. Astfel, administraĠiei publice îi revine rolul de a prezenta
ilor administra iei
Parlamentului sau autorităĠilor administraĠiei publice locale, posibilele variante
autorit iei
ale acestor opĠiuni pentru viitorul colectivităĠii.
Ġiuni colecti



Sarcina de lucru 2
Explică pe scurt funcĠiile administraĠiei publice.

1.2. AdministraĠia publică - obiect de cercetare útiinĠifică al dreptului
administrativ úi al útiinĠei administraĠiei
1.2.1. Cercetarea útiinĠifică a administraĠiei publice

Necesitatea cercetării útiinĠifice a administraĠiei publice

Creúterea continuă a rolului administraĠiei publice în societatea modernă
impune, cu necesitate, cunoaúterea aprofundată a acesteia, pentru că, numai pe
baza cunoútinĠelor obĠinute se poate ajunge la o organizare raĠională úi
funcĠionare eficientă a administraĠiei publice. Ca orice fenomen social,
fenomenul administrativ are particularităĠile úi legităĠile sale. Analiza acestuia
se poate realiza numai printr-o cercetare útiinĠifică.
AdministraĠia publică este la fel de veche ca úi statul, pentru că, rolul úi
funcĠiile statului nu s-ar fi putut realiza fără desfăúurarea unor activităĠi de
natură administrativă.
Preocupări de cercetare útiinĠifică a administraĠiei publice au existat din
momentul în care în existenĠa socială úi-au făcut apariĠia aspectele
organizatorice úi funcĠionale ale administraĠiei publice. Astfel, fenomenul
administrativ a fost abordat de filosofie, útiinĠele politice, istorie, drept ú.a.

AdministraĠia publică, obiect de cercetare al útiinĠei dreptului administrativ
Ca ramură a dreptului public, dreptul administrativ a cercetat administraĠia
publică prin prisma normelor juridice care reglementau organizarea úi
funcĠionarea acesteia. Era o abordare útiinĠifică limitată la aspectul juridic,
pentru că, dreptul administrativ nu putea include în obiectul său de cercetare
întreaga problematică a administraĠiei.
Spre sfârúitul secolului trecut s-a conturat o útiinĠă nouă, útiinĠa administraĠiei,
o útiinĠă interdisciplinară, care are ca obiect cercetarea tuturor aspectelor
fenomenului administrativ, eficientizarea organizării, oportunitatea acĠiunilor,
modalităĠile de acĠiune.
Fiecare dintre cele două discipline, dreptul administrativ úi útiinĠa
administraĠiei îúi păstrează caracterul autonom, având un obiect úi metode
proprii de cercetare. Rezultatele cercetării în cadrul dreptului administrativ sunt
deosebit de utile útiinĠei administraĠiei. InterferenĠa dreptului administrativ cu
útiinĠa administraĠiei este o necesitate a cunoaúterii útiinĠifice.

Ġiuni
ùtiinĠa administraĠiei are ca obiect de cercetare următoarele probleme specifice
a urm toarele
administraĠiei publice:
iei
- principiile de funcĠionare a administraĠiei publice úi aparatului care o
i
compune úi de eficientizare a acestei activităĠi;
activit
- personalul administrativ, incluzând prin această sintagmă atât pe cel
aceast
ReĠine supus unui regim de putere public funcĠionarii publici, cât úi pe cei
publică, ionarii
problemele supuúi dreptului privat;
specific ce pot
constitui - formele concrete de activitate a administraĠiei;
administra
obiectul
útiinĠei
- desprinderea unor legităĠi din studierea evoluĠiei fenomenului
legit Ġiei
administraĠiei administrativ dintr
dintr-un anume stat, dar úi din alte sisteme de drept;
i
publice! - analiza úi combaterea unor aspecte negative care se manifestă în
i
administraĠie, cum ar fi birocraĠia exagerată, corupĠia, formalismul;
Ġie, birocra ia,
- studierea unor modele administrative în scopul stabilirii elementelor care
stabilirii
pot influenĠa pozitiv sau negativ activitatea administrativă.
administrativ

Dreptul administrativ - ramură distinctă de drept
Dreptul administrativ s-a conturat ca ramură de drept de sine stă
s stătătoare mai
2
târziu decât celelalte ramuri ale dreptului public. El a apărut la sfârúitul
ărut
secolului al XVIII-lea, mai întâi în Statele Unite ale Americii úi apoi în Fran
XVIII FranĠa.
În Ġara noastră, se poate considera c această ramură a dreptului public a apărut
ă, că ap
odată cu intrarea în vigoare, în cele două principate române, a Regulamentelor
dou
Organice, Muntenia (1831) úi Moldova (1832), chiar dacă unele norme
ă
referitoare la administrarea treburilor Ġării au fost elaborate cu mult timp
rii
înainte, pe vremea lui Mircea cel Bătrân, în Muntenia úi a lui Alexandru cel
B i
Bun, în Moldova. În anul 1855, din dispoziĠia domnitorului Grigore Ghica, s
dispozi ia s-a
elaborat úi un Cod administrativ, care cuprindea aproape toate reglement
i aproape reglementările
de natură administrativă din perioada 1832-1855.
administrativ
În dezvoltarea ulterioară a dreptului administrativ un rol deosebit l avut
ulterioar l-a
útiinĠa administraĠiei care a contribuit la conturarea unei individual
a administraĠiei individualităĠi
autentice a acestei ramuri de drept.
În literatura juridică, dreptul administrativ a fost definit în mod difer
juridic , diferit:
„totalitatea normelor juridice în conformitate cu care se exercit activitatea
care exercită
administrativă a statului”, „regulile după care statul exercită funcĠia executivă,
ă dup funcĠ
precum úi acelea care guvernează raporturile dintre stat úi individ, n
guverneaz i născute în
urma unui act administrativ” sau „acea ramură a útiinĠei juridice care
ramur Ġei
cercetează normele de drept care privesc organizarea sistemului administra
sistemul administraĠiei
publice, modalităĠile juridice specifice prin care este realizată competen cu
spec ă competenĠa
care sunt investite organele administraĠiei publice, care acĠioneaz pentru
administra Ġionează
organizarea executării úi a executării legii, precum úi controlul exercitat de
execută i
puterea judecătoreasc pentru asigurarea respectării legii în activitatea
ătorească ii
organelor administraĠiei publice”.
administra

2
JurisconsulĠii romani, începând cu Ulpian, distingeau două subdiviziuni ale dreptului: „jus publicum” ú „jus privatum”,
Ulpian ” úi
respectiv dreptul public, care se ocupa de „res romana” - viaĠa statului úi dreptul privat, care se ocupa de chestiunile
„ i
privitoare la indivizi. La baza acestei distincĠii se află interesul ocrotit prin norma de drept. Dacă acest interes vizeaz viaĠa
distincĠ vizează
„cetăĠii”, suntem în sfera dreptului public. Când norma de drept se referă la individ, ne aflăm în domeniul dreptului privat.
ii”, d m

O definiĠie care constituie, totodată, un reper prin rigoarea concepĠiei, este
cea conform căreia „dreptul administrativ reprezintă ramura dreptului public
care reglementează, concret sau cu valoare de principiu, relaĠiile sociale din
sfera administraĠiei publice, precum úi pe cele de natură conflictuală dintre
autorităĠile publice sau structuri private, investite cu autoritate publică, pe de
o parte, úi cei vătămaĠi în drepturile lor prin actele administrative ale acestor
autorităĠi, pe de altă parte”.

Într-o formulare restrânsă, dreptul administrativ poate fi definit ca acea
ramură a sistemului de drept care cuprinde un ansamblu de norme juridice
care reglementează raporturile sociale născute din activitatea de organizare a
executării legii úi de executare a acesteia.

Sarcina de lucru 3
Explică în câteva fraze distincĠia dintre dreptul administrativ úi útiinĠa
administraĠiei.

1.2.2. Izvoarele úi normele dreptului administrativ

Izvoarele dreptului administrativ
Prin izvor de drept, în general, se desemnează formele de exprimare a
normelor juridice. NoĠiunea de izvor de drept are două sensuri: unul material úi
altul formal. În sens material, prin izvor de drept înĠelegem condiĠiile social -
economice ce impun crearea unui ansamblu de norme. În sens formal, prin
izvor de drept se înĠeleg formele juridice specifice puse la dispoziĠia organelor
specializate ale statului, exprimate prin acte normative, care să apere relaĠiile
economice úi sociale. Prin izvoarele formale se evocă formele de concretizare a
normei juridice, de exprimare propriu-zisă a dreptului.

Prin izvoarele dreptului administrativ înĠelegem formele în care se exprimă
normele dreptului administrativ, prin care se nasc, modifică sau sting
raporturi de drept administrativ.
În consonanĠă cu tradiĠia românească úi cu experienĠa occidentală, identificăm
trei categorii de izvoare ale dreptului administrativ: izvoare scrise; izvoare
nescrise cutumiare; izvoare nescrise jurisprudenĠiale.
Având în vedere autoritatea publică de la care provin úi implicit forĠa lor
juridică, izvoarele dreptului administrativ sunt: ConstituĠia României, legile
(constituĠionale, organice sau ordinare), ordonanĠele Guvernului, hotărârile
Guvernului, actele administraĠiei ministeriale úi extraministeriale, indiferent de
denumirea lor (ordine, instrucĠiuni, circulare, precizări), actele autorităĠilor
administrative centrale autonome cum ar fi Banca NaĠională a României,

Consiliul Suprem de Apărare a ğării, indiferent de denumirea lor, ordinele
prefecĠilor, hotărârile consiliilor judeĠene, hotărârile consiliilor locale,
dispoziĠiile preúedintelui consiliului judeĠean, dispoziĠiile primarilor.
ConstituĠia României este principalul izvor de drept administrativ pentru
următoarele considerente:
- consacră principiile cu caracter general care guvernează statul român;
- reglementează principiile úi instituĠiile fundamentale privind
administraĠia publică în mod expres (Titlul III, Capitolul III intitulat
„Guvernul” úi Capitolul V intitulat „AdministraĠia publică”);
- stabileúte izvoarele propriu-zise ale dreptului administrativ, prevăzându-
le sau trimiĠând la actul normativ care urmează să le prevadă.

Legile constituĠionale sunt, conform art. 73 alin. (2) din ConstituĠie, legile de
revizuire a ConstituĠiei.3 Ele sunt izvoare de drept administrativ doar atunci
când au ca obiect probleme din sfera acestei ramuri de drept.

Legile organice sunt cele al căror obiect îl constituie problemele precizate de
ConstituĠie în art. 73 alin. (3). Pot fi amintite ca legi organice: Legea privind
organizarea úi funcĠionarea Guvernului, Legea privind administraĠia publică
locală, Legea contenciosului administrativ ú.a.
Legile ordinare sunt izvoare de drept administrativ numai în măsura în care
reglementează relaĠii sociale ce fac obiectul administraĠiei publice. De
exemplu, ministerele se înfiinĠează úi se organizează prin lege ordinară (art.
117 alin. (1)din ConstituĠie).

În sistemul actual legea ordinară este regula, iar legea organică excepĠia.
OrdonanĠele úi hotărârile Guvernului sunt în marea lor majoritate izvoare de
drept administrativ. Prin aceste acte Guvernul asigură realizarea politicii
interne úi externe a Ġării, exercită conducerea generală a administraĠiei publice
úi organizează executarea legilor.
Guvernul emite ordonanĠe numai în temeiul unei legi speciale de abilitare, în
limitele úi condiĠiile prevăzute de aceasta în domenii care nu fac obiectul legii
organice. Legea specială de abilitare stabileúte atât domeniul, cât úi data până la
care Guvernul poate emite ordonanĠe.
OrdonanĠele Guvernului sunt acte administrative de sine stătătoare. Însă, dacă
legea de abilitare o cere, ele se supun obligatoriu aprobării Parlamentului,
conform procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare.
Nerespectarea acestui termen duce la încetarea efectelor ordonanĠelor.

Pentru emiterea ordonanĠelor de urgenĠă, nu mai este necesară o abilitare
prealabilă din partea Parlamentului. Potrivit prevederilor art. 115 alin (4) din
ConstituĠie, ordonanĠele de urgenĠă se emit numai în situaĠii extraordinare, a
3
Potrivit prevederilor art. 152, nu pot forma obiectul revizuirii dispoziĠiile ConstituĠiei privind caracterul naĠional,
independent, unitar úi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenĠa
justiĠiei, pluralismul politic úi limba oficială [alin. (1)].
De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor úi a libertăĠilor fundamentale ale
cetăĠenilor sau a garanĠiilor acestora (alin. (2)).
Totodată, ConstituĠia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgenĠă úi nici în timp de război [alin. (3)].

Ġiuni
căror reglementare nu poate fi amânat având obligaĠia de a motiva urgen
ror amânată, urgenĠa
în cuprinsul acestora.

Ordinele úi instrucĠ
i instrucĠiunile miniútrilor úi ale conducătorilor celorlalte organe ale
torilor
administraĠiei publice centrale de specialitate, cu caracter normativ sau
iei
individual, sunt izvoare de drept administrativ nu numai în propriul domeniu de
activitate, ci úi în alte domenii, pent toate subiectele de drept care intră în
pentru intr
raporturile care se nasc, se modifică sau se sting în baza normelor emise.
modific
Acordă Actele juridice emise de conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale
conduc torii
atenĠie ministerelor úi celorlalte organe ale administraĠiei publice centrale de
i administra iei
categoriilor de specialitate, organizate în unităĠile administrativ - teritoriale sunt izvoare ale
unit
acte ce
constituie dreptului administrativ când nasc, modifică sau sting raporturi de drept
ptului modific
izvoare de administrativ.
drept
administrativ!
Ordinele prefecĠilor sunt izvoare de drept administrativ numai în m
Ġilor măsura în
care au caracter normativ, cum sunt cele care au ca obiect „asigurarea realizării
realiz
intereselor naĠionale, aplicarea úi respectarea ConstituĠiei, a legilor, a
Ġionale, iei,
hotărârilor úi ordonanĠelor Guvernului, a celorlalte acte normative, precu úi a
i ordonan elor precum
ordinii publice”. Ordinele cu caracter normativ se comunică de îndată
Ministerului Internelor úi Reformei Administrative, care poate propune Guver
Guver-
nului, în exercitarea controlului ierarhic, anularea ordinelor emise de prefect,
anularea
dacă le consideră nelegale sau netemeinice (art. 27 din Legea nr. 340/2004
privind prefectul úi institu prefectului, republicată).
instituĠia
Actele juridice adoptate de autorităĠile administraĠiei publice judeĠene úi locale
iei judeĠ
sunt: hotărârile consiliilor judeĠene; hotărârile consiliilor locale; dispozi
rârile jude rârile dispoziĠiile
preúedintelui consiliului judeĠean úi cele ale primarului. Hotărârile consiliului
edintelui jude ărârile
judeĠean pot avea atât caracter normativ, cât úi caracter individual. Acestea se
vea i
semnează de preúedinte sau, în lipsa acestuia, de vicepreúedintele care a condus
úedinte vicepre edintele
úedinĠa úi se contrasemneaz de secretarul judeĠului. Hotărârile consiliului
i contrasemnează ărârile
local, cu caracter normativ sau individual, se semnează de pre preúedintele de
úedinĠă úi se contrasemnează, pentru legalitate, de către secretarul unit
i contrasemneaz tre unităĠii
administrativ teritoriale.
Tratatele internaĠionale sunt izvoare de drept administrativ atunci când au
devenit executorii în ordinea juridică internă, dând naútere la raporturi de drept
j tere
administrativ.
Pentru a produce efecte juridice, în conformitate cu prevederile Constitu
cu ConstituĠiei
noastre, tratatele interna
internaĠionale trebuie să fie ratificate de Parlament (art. 11
alin. (2). Potrivit art. 20 alin. (2) din ConstituĠie, dacă există neconcordan
neconcordanĠă
între pactele úi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care
i mentale
România este parte úi legile interne, au prioritate reglementările interna
rile internaĠionale,
cu excepĠia cazului în care ConstituĠia sau legile interne conĠin dispozi mai
ia Constit Ġin dispoziĠii
favorabile.

ImportanĠa tratatelor internaĠionale pentru România în etapa actual este
a interna ionale actuală
deosebită, ea aflându-se în faza în care trebuie să se armonizeze din punct de
, aflându
vedere instituĠional úi legislativ la valorile consacrate la nivel comunitar.
Ġional


Ġiuni
Principiul fundamental al ordinii juridice a Uniunii Europene îl reprezint
Uniunii reprezintă
aplicarea imediată, directă úi prioritară a dreptului comunitar.
direct
În acest sens sunt úi prevederile art. 148 alin. (2) din ConstituĠia României, care
ú
precizează că „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum
E
úi celelalte reglement ri comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate faĠă de
i reglementări
dispoziĠiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de
iile prevederilor
aderare”.
Pe de altă parte, prevederile art. 148 alin. (4) reglementează modalitatea de
ă
punere în aplicare a normelor comunitare, statuându-se că „Parlamentul,
statuându ă
Preúedintele României, Guvernul úi autoritatea judecătorească garantează
edintele torească
aducerea la îndeplinire a obligaĠiilor rezultate din actul aderării”.
îndeplin
JurisprudenĠa sau practica judecjudecătorească este alcătuită din totalitatea
ă
hotărârilor judecătore pronunĠate de instanĠe indiferent de grad. În doctrina
rârilor judecătoreúti e
occidentală, practica judiciar este considerată izvor de drept, fiind vorba de
, judiciară or
practica instanĠelor de contencios administrativ úi a celor de contencios
Ġelor i
constituĠional.
În prezent, în România asistăm la o contribuĠie deosebită a instan
asist ă instanĠelor
judecătoreúti în consolidarea statului de drept. Se are in vedere, în acest sens,
ti ved
una din atribuĠiile Înaltei CurĠi de CasaĠie úi JustiĠie prevăzută de art. 126 alin.
Ġiile Cur ă
(3) din ConstituĠie úi anume, asigurarea interpretării úi aplicării unitare a legii
Ġie ării
de către celelalte instanĠe judecătoreúti, potrivit competenĠei sale. Î consecinĠă,
tre instan ei În
aceste decizii de interpretare, date în promovarea unui recurs în interesul legii,
au semnificaĠia unor izvoare de drept.
ia
De asemenea, potrivit art. 147 alin. (4) din ConstituĠie, „deciziile Cur
Consti ie, CurĠii
ConstituĠionale sunt obligatorii úi au putere numai pentru viitor. Ele se public
ionale re publică
în Monitorul Oficial al României”. Curtea ConstituĠională are misiunea de a
Constitu
contribui la „corijarea” imperfecĠiunilor textelor constituĠ
imperfec iunilor constituĠionale prin
interpretările pe care le dă acestora.
rile d
Cea mai importantă consecinĠă a deciziilor CurĠii ConstituĠionale prin care s
ionale s-au
admis excepĠii de neconstituĠionalitate o constituie scoaterea din legisla în
ii neconstitu ionalitate legislaĠia
vigoare a legilor, ordonanĠelor sau dispoziĠiilor din legi sau ordonan
ordonan iilor ordonanĠe
constatate, prin aceste decizii, ca fiind neconstituĠionale.
neconsti
Pe de altă parte, trebuie analizate úi soluĠiile date de către instanĠele de
ătre instan
contencios administrativ împotriva actelor administrative normative, care,
administrative
potrivit prevederilor art. 23 din Legea nr. 554/2004 trebuie publicate.
554/2004
Caracterul obligatoriu, atât al deciziilor CurĠii ConstituĠionale, cât úi al
obligatori Ġionale,
hotărârilor instanĠelor de contencios administrativ, vizează toate subiectele de
rârilor vizeaz
drept. Ca atare, deciziile Cur ConstituĠionale (art. 147 din Constitu
CurĠii ionale ConstituĠie),
deciziile Înaltei Cur de CasaĠie úi JustiĠie [art. 126 alin. (3) din ConstituĠie] úi
CurĠi Constitu
hotărârile instanĠelor de contencios administrativ, prevăzute de art. 23 din
rârile prev zute
Legea nr. 554/2004, sunt izvoare de drept.
Doctrina juridică este reprezentată de analizele, interpretările teoretice pe care
rile
specialiútii le emit ca urmare a studiului fenomenului juridic.
tii jurid
În dreptul românesc, doctrina nu este recunoscută ca izvor de drept. Cu toate
recunoscut
acestea, în literatura de specialitate s-a subliniat rolul pe care îl are doctrina în
s niat
realizarea administraĠiei active. Aúa, de exemplu, regimul juridic al actelor
administra a,

administrative se sprijină, în mare măsură, pe principii de drept formulate de
doctrina juridică.

Cutuma (obiceiul juridic) ca regulă de conduită nescrisă izvorâtă dintr-o
practică îndelungată, are în dreptul nostru o valoare redusă. Ea poate fi
întâlnită în dreptul maritim, sub formă de uzanĠe portuare, precum úi în
dreptul civil, în materie de servituĠi úi raporturi de vecinătate, de uzufruct, de
executare a contractelor úi de interpretare a voinĠei părĠilor, de vânzare úi de
locaĠiune.

Sarcina de lucru 4
EvidenĠiază în trei fraze distincĠia dintre legile constituĠionale, legile
organice úi legile ordinare.

Normele de drept administrativ

Norma juridică reprezintă o regulă de conduită instituită de puterea publică
sau recunoscută de aceasta, a cărei aplicare este asigurată prin conútiinĠa
juridică, iar la nevoie, prin forĠa coercitivă a acelei puteri, de obicei a statului
(Motica & Mihai, 2001, p. 80).
Ca orice normă juridică, norma de drept administrativ are o structură
trihotomică, cuprinzând cele trei elemente: ipoteza, dispoziĠia úi sancĠiunea.
a) Ipoteza normei de drept administrativ
Spre deosebire de celelalte două elemente, ipoteza normei de drept
administrativ este foarte dezvoltată úi poate să se refere la:
- împrejurările, condiĠiile în care se aplică norma juridică;
- subiectele de drept, persoane fizice sau juridice, care cad sub incidenĠa
normei juridice;
- definiĠii;
- principii;
- scopul unei anumite autorităĠi publice sau al unei anumite activităĠi;
- explicarea semnificaĠiei unor termeni.
După modul de determinare, ipoteza poate fi absolut determinată úi relativ
determinată.


Ġiuni

Ipoteza este absolut determinată când sunt conturate cu exactitate
determinat
împrejurările în care se va aplica dispoziĠia, făcându-se trimitere la
rile dispozi se
competenĠa legată, când autoritatea publică este Ġinută de norma juridic
a legată juridică.
În situaĠia în care ipoteza nu este precis conturată, lăsând posibilitatea
ia sând
administraĠiei să aprecieze împrejurările în care se aplică norma, ne afl
ă împrejur aflăm în
prezenĠa ipotezei relative. Această libertate de apreciere constituie ceea ce se
a Aceast
cheamă „puterea discreĠionară” a administraĠiei publice.
discre
b) DispoziĠia normei de drept administrativ
ia
DispoziĠia normei juridice cuprinde fondul, conĠinutul reglement
ia con inutul reglementării,
reprezentând „miezul normei juridice”.
DispoziĠia normei de drept administrativ este, în general, categorică,
ia
imperativă, întrucât, administraĠia publică se desfăúoară în regim de putere
, administra
publică.
În cadrul normei de drept administrativ se întâlnesc trei categorii de dispozi
întâlnesc dispoziĠii:
a) dispoziĠii imperative, prin care se impune o anumită conduită subiectului de
ii anumit ă
drept;
b) dispoziĠii prohibitive, prin care se interzice o anumită conduită subiectului
ii s
de drept;
c) dispoziĠii permisive, atunci când se prevede o anumită acĠiune, l
ii anumit iune, lăsându-se la
aprecierea subiectului de drept dac va face sau nu ceea ce norma îi permite,
dacă
însă, nu-l obligă.
l obligă
În doctrină se arată că această clasificare a normei de drept nu trebuie privit în
privită
mod dogmatic, în sensul că un izvor de drept va conĠine numai dispozi
c ine dispoziĠii
imperative, prohibitive sau permise.
c) SancĠiunea normei de drept administrativ
iunea

SancĠiunea normei de drept administrativ reprezintă consecin
iunea r consecinĠele care
intervin în cazul nerespectării normei juridice.
nerespect
Ca úi în cazul altor ramuri de drept (dreptul constituĠional, de exemplu),
i constitu ional,
sancĠiunea normei de drept administrativ nu apare întotdeauna în mod expres,
iunea întotdeauna
ea urmând a se deduce din conĠinutul normei juridice.
Având în vedere legislaĠia în vigoare, pot fi identificate următoarele forme
legisla ătoarele
principale ale sancĠiunii normei de drept administrativ:
sancĠ
- sancĠiuni administrativ – disciplinare (de ex. dizolvarea, mutarea
iuni are
disciplinară etc.);

ReĠine
- sancĠiuni administrativ – contravenĠionale (avertismentul, amenda etc.);
iuni ionale
clasificarea - sancĠiuni administrativ-patrimoniale (obligarea la repararea prejudiciului
iuni administrativ patrimoniale
normelor de
produs printr-o daună materială ori morală);
printr
drept
administrativ! - măsuri de e
suri executare silită (demolarea sau desfiinĠarea unor construc
area construcĠii
etc.);
- măsuri cu privire la actele juridice (anulări, suspendări etc.).
suri (anul ri


d) Clasificarea normelor de drept administrativ
Un prim criteriu îl constituie obiectul de reglementare, după care pot fi
identificate următoarele categorii de norme:
- norme de drept material, care vizează drepturile úi obligaĠiile
autorităĠilor publice;
- norme de drept procesual, care au ca obiect procedura de concretizare a
activităĠii autorităĠilor publice.
După caracterul normelor identificăm:
- norme imperative, care impun subiectelor de drept o anumită conduită;
- norme prohibitive, care interzic o anumită conduită;
- norme permisive, care îngăduie o conduită determinată.
Având în vedere întinderea sferei de aplicare, se identifică:
- norme cu caracter general, aplicabile tuturor autorităĠilor publice;
- norme speciale, care se referă la un organ determinat.
e) Codificarea normelor de drept administrativ

Crearea unei administraĠii publice moderne, stabilă úi responsabilă constituie
un obiectiv esenĠial pentru orice stat democratic. Însă, un astfel de scop se
poate atinge doar atunci când activitatea administraĠiei se desfăúoară într-o
anumită ordine úi în forme regulamentare determinate strict de normele
legale, respectiv, după o procedură administrativă.

În literatura de specialitate procedura administrativă este definită în mod
diferit. Astfel, prof. R. Ionescu apreciază că:

Procedura administrativă este forma în care organele administraĠiei de stat
acĠionează pentru organizarea executării în concret a legilor úi a celorlalte
acte ale organelor statului emise în realizarea puterii de stat, iar într-o altă
accepĠiune procedura administrativă este dată de totalitatea normelor juridice
care reglementează forma în care se îndeplineúte întreaga activitate a
organelor de stat.
Necesitatea codificării normelor de procedură administrativă constituie una
dintre problemele frecvent abordate înainte de 1990, dar úi după această dată,
atât din perspectiva administraĠiei publice cât úi din perspectiva cetăĠenilor.
După cum se arată în studiile de specialitate, codificarea normelor de procedură
administrativă ar duce la o anumită disciplină a activităĠii úi la stabilirea
limitelor pentru fiecare dintre cele 3 funcĠii ale puterii publice (funcĠia
normativă, funcĠia administrativă si funcĠia jurisdicĠională).
Preocupările legate de codificarea în domeniul administrativ s-au intensificat
după 1989. Acestea au pornit de la premisa că „o administraĠie publică
modernă úi civilizată într-un stat de drept democratic, ar trebui să fie, mai întâi
de toate, o administraĠie transparentă, transparenĠă care ar fi de neconceput fără
existenĠa unor norme clare”, pe cât posibil unitare, cunoscute de toata lumea,
ajungându-se la stabilirea unor coordonate ale codificării.


Ġiuni

Codificarea normelor de procedur administrativă a fost unul dintre obiectivele
procedură
Programului de guvernare pe perioada 2001–2004, inclus în capitolul IX,
2001 2004,
intitulat „Reforma administraĠiei publice centrale si locale. Dezvoltare
administra iei
regională”, acesta continuând cu elaborarea Codului administrativ, Codului de
sta
procedură administrativ úi a Codului electoral.
administrativă
Proiectul Codului de procedură administrativă a fost elaborat de că o echipă
procedur către
de specialiúti, coordonat de către profesorul Ioan Santai, fiind analizat de c
ti, coordonată către
practicieni din domeniul administraĠiei publice centrale úi locale, care au
administra i
formulat o serie de amendamente. Proiectul a fost supus, apoi, dezbaterii
supus,
publice a experĠilor naĠionali, organizată de către Institutul de ùtiinĠe
na tre
Administrative „Paul Negulescu”, la Sibiu, în septembrie 2005.
ive
Proiectul reprezintă, cu siguranĠă, materializarea nevoii de simplificare,
reprezint ,
sistematizare, normalizare si unificare a activităĠii administraĠiei publice. Pe de
activit Ġiei
altă parte, proiectul Codului de procedură administrativă are în vedere
procedur ă
eliminarea oricăror paralelisme sau contradicĠii între actele normative in
ăror contradic e
domeniu .

În concluzie, deúi nu s-a ajuns, în urma dezbaterilor publice, dar ú din cadrul
sa úi
Parlamentului, la forma finală a Codului de procedură adminis
final ă administrativă,
susĠinem, în continuare, utilitatea codificării administrative, ca instrument de
inem, codific rii
asigurare a unei terminologii unitare, dar úi ca modalitate de asigurare a
i
transparenĠei gestiunii publice.
ei

Sarcina de lucru 5
Descrie pe scurt structura normei de drept administrativ.

Raporturile de drept administrativ

Raporturile de drept administrativ sunt relaĠii sociale reglementate de
rela ii
normele dreptului administrativ care se formează în legătură cu organizarea
formeaz ă
úi funcĠionarea administra
ionarea administraĠiei publice.
Ca orice raport juridic, raportul de drept administrativ are trei elemente
administrativ
componente: subiecte, obiect, conĠinut.
con
În ceea ce priveúte subiectele raporturilor de drept administrativ, se cuvine a
te
menĠiona că unul dintre ele este fie o autoritate a administraĠiei publice, fie un
Ġiei
funcĠionar public. Celălalt subiect de drept administrativ poate fi o auto
lalt autoritate a
administraĠiei publice sau un funcĠionar public, o autoritate public din sfera
iei func ionar publică
altei puteri sau un particular, persoan fizică sau juridică.
persoană


Obiectul raporturilor de drept administrativ îl constituie acele acĠiuni sau fapte
materiale care se realizează în cadrul administraĠiei publice úi care, prin natura
lor sunt extrem de numeroase úi variate.
ConĠinutul raporturilor de drept administrativ este format din drepturile úi
obligaĠiile părĠilor.

Raporturile de drept administrativ se grupează în două categorii: raporturi
care se formează în cadrul sistemului administraĠiei publice; raporturi care
se formează între un subiect ce aparĠine administraĠiei publice úi unul din
afara acestui sistem.
Raporturile ce se constituie în cadrul sistemului administraĠiei publice se
referă, în principal, la organizarea úi funcĠionarea administraĠiei publice. Ele se
împart în raporturi de subordonare ierarhică úi de colaborare.
În cadrul raporturilor de subordonare ierarhică, subiectele participante se află
în cadrul unei ierarhii administrative. Cel care acĠionează ca autoritate ierarhic
superioară are dreptul de a conduce, îndruma úi controla subiectul subordonat.
Este cazul raporturilor dintre Guvern úi prefecĠi sau acela al raporturilor dintre
ministru úi conducătorii serviciilor deconcentrate ale ministerelor în judeĠe.
În cazul raporturilor de colaborare, subiectele participante sunt pe picior de
egalitate úi acĠionează împreună pentru realizarea unui anumit scop. Cum ar fi,
de exemplu, două ministere care emit împreună norme juridice de interes
comun.
Raporturile care se formează între un subiect ce aparĠine administraĠiei publice
úi unul din afara acestui sistem sunt extrem de variate.
Ele pot fi raporturi de subordonare, în care organele administraĠiei publice, pe
baza competenĠei pe care o au conform legii, pot stabili în mod unilateral
drepturi úi obligaĠii, pentru persoanele fizice sau juridice.
O pondere deosebită în cadrul categoriei de raporturi analizate o ocupă cele de
utilizare a serviciilor publice.
Potrivit opiniilor exprimate în literatura de specialitate, subiectele active
acĠionează tot pe baza úi în executarea legii, însă, în calitatea lor de servicii
publice.

În cadrul raporturilor care se formează între un subiect ce aparĠine
administraĠiei publice úi unul din afara acestui sistem se întâlnesc úi
raporturi de colaborare úi participare a unor persoane fizice úi juridice la
realizarea sarcinilor ce revin administraĠiei publice. Pot fi amintite acele
raporturi juridice în care anumite organizaĠii nestatale realizează activităĠi de
interes public prin prestaĠii specifice organizaĠiei statale.

Termeni cheie: izvor de drept administrativ, normă de drept administrativ,
raport de drept administrativ.


Ġiuni

Sarcina de lucru 6
Exemplifică dou raporturi de drept administrativ din fiecare categ
două categorie
analizată.

Rezumat
Dreptul administrativ úi útiinĠa administraĠiei sunt discipline care î păstrează
iei îúi
caracterul autonom, fiecare având un obiect úi metode proprii de cercetare.
i
Izvoarele dreptului administrativ sunt:
- ConstituĠia României;
Ġia
- legile (de revizuire a ConstituĠiei, organice úi ordinare);
Constitu
- hotărârile ú ordonanĠele guvernului;
rârile úi
- ordinele úi instruc
instrucĠiunile miniútrilor úi ale conducătorilor celorlalte
ătorilor
organe ale administraĠiei publice centrale de specialitate;
administra
- actele juridice emise de conducătorii serviciilor publice decon
conduc torii deconcentrate
ale ministerelor úi celorlalte organe ale administraĠiei publice centrale
iei
de specialitate, organizate în unităĠile administrativ-teritoriale;
unit teritoriale;
- ordinele prefecĠilor;
prefec
- actele juridice adoptate de autorităĠile administraĠiei publice judeĠene úi
autorit iei jude
locale;
- tratatele internaĠionale;
interna
- jurisprudenĠa (deciziile CurĠii ConstituĠionale, potrivit art. 147 din
jurisprudenĠ ionale,
ConstituĠie; deciziile Înaltei CurĠi de CasaĠie úi JustiĠie (art. 126 alin. (3)
Ġie; Cur ie
din ConstituĠie); hotărârile instanĠelor de contencios administrativ,
Constitu elor
prevăzute de art. 23 din Legea nr. 554/2004).
e
Normele de drept administrativ au o structură trihotomică cuprinzând:
trihotomică,
ipoteza, dispoziĠia úi sancĠiunea.
Clasificarea normelor de drept administrativ:
1. după obiectul de reglementare:
reglementare
a) norme de drept material;
b) norme de drept procesual.
2. după caracterul normelor:
normelor
a) norme imperative;
b) norme prohibitive;


Ġiuni
c) norme permisive.
3. după întinderea sferei de aplicare:
aplicare
a) norme cu caracter general;
b) norme specifice.
Raporturile de drept administrativ se grupează în două categorii:
a) raporturi care se formează în cadrul sistemului administraĠ publice úi
formeaz administraĠiei
care se împart în:
- raporturi de subordonare ierarhic
ierarhică;
- raporturi de colaborare.
b) raporturi care se formează între un subiect ce aparĠine administ
formeaz ine administraĠiei
publice úi unul din afara acestui sistem, care pot fi:
i sistem
- raporturi de subordonare;
- raporturi de utilizare a serviciilor publice;
- - raporturi de colaborare úi participare a unor persoane fizice úi juridice
i
la realizarea sarcinilor administra
administraĠiei publice.

Teste de autoevaluare

1. NoĠiunea de administraĠie publică este sinonimă cu:
iunea administra
a) noĠiunea de putere executivă;
iunea executiv
b) noĠiunea de executiv;
iunea
c) ansamblul activităĠilor desfăúurate de către autorităĠile publice prin
activit ăĠile
care, în regim de putere public se execută legea.
publică

2. În conĠinutul administra
inutul administraĠiei publice intră:
a) numai activit cu caracter de dispoziĠie;
activităĠi
b) unele activit cu caracter de prestaĠie;
activităĠi
c) activităĠi cu caracter de dispoziĠie úi activităĠi cu caracter de presta
ăĠi dispozi i prestaĠie.

3. Principalul izvor de drept îl reprezintă:
reprezint
a) ConstituĠia;
Ġia;
b) Legile organice;
c) Legile ordinare.


Ġiuni
4. Legea organică intervine:
a) în domeniile prevăzute de ConstituĠie în art. 73 alin. (3);
prev
b) în domeniile pentru care în ConstituĠie se prevede adoptarea de legi
Constitu ie
ordinare;
c) ConstituĠia nu prevede în ce domenii intervine legea organic
ia
Ġia organică.

5. Prefectul emite:
a) decizii;
b) dispoziĠii;
c) ordine cu caracter normativ sau individual.

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare
spunsuri întreb rile
1. c); 2. c); 3. a); 4. a); 5. c).
);

Bibliografie minimală
minimal

Albu, Emilian (2005). Drept administrativ úi útiinĠa administraĠ
a administraĠiei, Partea I.
Bucureúti: Editura FundaĠiei România de Mâine, pp. 22 úi urm.
ti: Funda
Alexandru, Ioan; Cărăuúan, Mihaela; Bucur, Sorin (2009). Drept administrativ.
Că
EdiĠia a III-a. Bucureúti: Universul Juridic, pp. 39-113.
Bucure
Apostol Tofan, Dana (2008). Drept administrativ, vol. I, Bucureúti C.H. Beck,
Bucureúti:
pp. 39-89.
Bălan, Emil (2005). Procedura administrativă. Bucureúti: Editura Universitară,
lan, ti: Universitar
pp. 33 úi urm.
Brezoianu, Dumitru; Oprican, Mariana (2008). AdministraĠia public în
Ġia publică
România. Bucureúti: C.H. Beck, pp. 45-62.
45
Iorgovan, Antonie (2005). Tratat de drept administrativ, vol. I, edi 4-a.
ediĠia
Bucureúti: All Beck, pp. 68-73.
68
NegruĠ, Vasilica (2008). Drept administrativ. Bucureúti: Editura Didactic úi
, ti: Didactică
Pedagogică, pp. 11-57.
, 11
Petrescu, Rodica-
-Narcisa (2009). Drept administrativ. Bucureúti: H
Hamangiu,
pp. 27-53.
Vedinaú, Verginia (2009). Drept administrativ. Bucureúti: Universul Juridic
, (200 Juridic,
pp. 7-76.


Drept administrativ unitatea i

Recommended

Recommended

More Related Content

More from bc82gad

More from bc82gad (20)

Drept administrativ unitatea i