Drept administrativ unitatea i

1,159 views
1,068 views

Published on

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
1,159
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
1
Actions
Shares
0
Downloads
29
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Drept administrativ unitatea i

  1. 1. UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALAğI DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂğĂMÂNT LA DISTANğĂ SI FRECVENTA REDUSA FACULTATEA DE DREPTDREPT ADMINISTRATIV - I Anul I, semestrul I VASILICA NEGRUğ
  2. 2. CUPRINS1. AdministraĠia publică - noĠiuni introductive AdministraĠia publică - consideraĠii generale 10 AdministraĠia publică - obiect de cercetare útiinĠifică al 14 dreptului administrativ úi al útiinĠei administraĠiei Obiectivele specifice unităĠii de învăĠare Rezumat 25 Teste de autoevaluare 26 Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 27 Bibliografie minimală 272. Organizarea administrativă a teritoriului úi organizarea administraĠiei publice ConsideraĠii generale privind organizarea administrativă 29 a teritoriului Moduri de organizare a administraĠiei publice 30 Obiectivele specifice unităĠii de învăĠare Rezumat 33 Teste de autoevaluare 34 Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 34 Lucrarea de verificare 35 Bibliografie minimală 35Drept administrativ - I 3
  3. 3. 3. AutorităĠile administraĠiei publice centrale Structura administraĠiei publice 37 Preúedintele României 39 Guvernul României 44 AdministraĠia publică centrală de specialitate 50 Obiectivele specifice unităĠii de învăĠare Rezumat 53 Teste de autoevaluare 54 Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 55 Bibliografie minimală 554. AdministraĠia publică locală NoĠiuni introductive 57 AutorităĠile administraĠiei publice locale 62 Consiliul JudeĠean úi Prefectul 68 Obiectivele specifice unităĠii de învăĠare Rezumat 73 Teste de autoevaluare 75 Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 75 Lucrarea de verificare 76 Bibliografie minimală 76Bibliografie (de elaborare a cursului)Drept administrativ - I 4
  4. 4. INTRODUCERE Modulul intitulat Drept administrativ – I se studiază în anul I semestrul I úi vizează dobândirea de competenĠe în domeniul dreptului administrativ. Drept administrativ I îúi propune să dezvolte abilităĠi úi cunoútinĠe în vederea formării unei atitudini útiinĠifice cu privire la principalele instituĠii juridice specifice acestei ramuri de drept, înĠelegerea principiilor generale care direcĠionează activitatea de organizare a executării, de executare úi de garantare a executării legii. Pentru asimilarea cu succes a cursului sunt necesare úi cunoútinĠele din sfera Dreptului constituĠional. CompetenĠele pe care le vei dobândi sunt următoarele: • descrierea sistemului administraĠiei publice; • identificarea raporturilor administraĠiei publice cu autorităĠile publice; • însuúirea tuturor aspectelor legate de izvoarele dreptului administrativ; • asumarea normelor de drept administrativ úi a raporturilor de drept administrativ; • distingerea între diferitele moduri de organizare a administraĠiei publice; • analizarea generală a structurii administraĠiei publice; • explicarea caracteristicilor administraĠiei publice centrale; • detalierea elementelor autonomiei locale. ConĠinutul este structurat în următoarele unităĠi de învăĠare: - AdministraĠia publică - noĠiuni introductive - Organizarea administrativă a teritoriului úi organizarea administraĠiei publice - AutorităĠile administraĠiei publice centrale - AdministraĠia publică locală In prima unitate de învăĠare, intitulată AdministraĠia publică - noĠiuni introductive, vei regăsi operaĠionalizarea unor obiective specifice. Vei avea astfel capacitatea: - să stabileúti sensurile noĠiunii de administraĠie publică; - să identifici raporturile administraĠiei publice cu autorităĠile publice; - să analizezi funcĠiile administraĠiei publice; - să descrii izvoarele dreptului administrativ,Drept administrativ - I 5
  5. 5. după ce vei studia conĠinutul cursului úi vei parcurge bibliografia recomandată. Pentru aprofundare úi autoevaluare îĠi propun exerciĠii úi teste adecvate. După ce ai parcurs informaĠia esenĠială, în a doua unitate de învăĠare, Organizarea administrativă a teritoriului úi organizarea administraĠiei publice, vei dobândi noi competenĠe: - să realizezi analiza generală a organizării administrative a teritoriului; - să identifici modurile de organizare a administraĠiei publice; - să ilustrezi modul de funcĠionare a administraĠiei descentralizate; - să evidenĠiezi deosebirile dintre descentralizare úi deconcentrare, care îĠi vor permite să rezolvi testele propuse úi lucrarea de verificare corespunzătoare primelor două unităĠi de învăĠare. Pentru evaluarea gradului de însuúire a cunoútinĠelor, trebuie să rezolvi o lucrare pe care, după corectare, o vei primi cu observaĠiile adecvate úi cu strategia corectă de învăĠare pentru modulele următoare. După parcurgerea informaĠiei corespunzătoare celei de a treia unităĠi de învăĠare, AutorităĠile administraĠiei publice centrale, pe baza noilor competenĠe, vei avea capacitatea: - să analizezi structura administraĠiei publice; - să reliefezi rolul úi funcĠiile instituĠiei preúedinĠiale; - să analizezi răspunderea politică úi juridică a Preúedintelui României; - să identifici rolul Guvernului României, precum úi funcĠiile acestuia; - să descrii administraĠia publică centrală de specialitate. După ce ai parcurs informaĠia esenĠială, în cea de a patra unitate de învăĠare, intitulată AdministraĠia publică locală, vei dobândi noi competenĠe: - să analizezi dispoziĠiile constituĠionale úi ale legii organice referitoare la administraĠia publică locală; - să identifici caracteristicile administraĠiei publice locale; - să caracterizezi principiile administraĠiei publice locale. O altă lucrare de verificare îĠi va permite să afli stadiul însuúirii cunoútinĠelor strict necesare pentru formarea ta. Rezultatul verificării úi strategia de pregătire pentru examen îĠi vor fi comunicate prin mentorul repartizat. Pentru o învăĠare eficientă ai nevoie de următorii paúi obligatorii: • citeúti modulul cu maximă atenĠie; • evidenĠiezi informaĠiile esenĠiale, colorându-le, le notezi pe hârtie sau le adnotezi în spaĠiul alb, rezervat special în stânga paginii; • răspunzi la întrebări úi rezolvi exerciĠiile propuse; • simulezi evaluarea finală, autopropunându-Ġi o temă úi rezolvând-o fără să apelezi la suportul scris; • compari rezultatul cu suportul de curs úi explică-Ġi de ce ai eliminat anumite secvenĠe;Drept administrativ - I 6
  6. 6. • în caz de rezultat îndoielnic, reia întregul demers de învăĠare. întreg ăĠare. Pe măsură ce vei parcurge modulul, la sfârúitul unităĠilor de învăĠ modulul ilor învăĠare 2 úi 4 vei regăsi două lucrări de verificare. Vei răspunde în scris la cerinĠ spunde cerinĠele acestora, folosindu-te de suportul de curs úi resursele suplimentare (autori, titluri, pagini) te indicate. Vei fi evaluat după gradul în care ai reuúit să opera dup ă operaĠionalizezi competenĠele. Se va Ġine cont de acurateĠea rezolvării, de modul de prezentare ele. rii, úi de promptitudinea răspunsului. Pentru neclarităĠi úi informaĠii suplimentare i r Ġii vei apela la tutorele indicat. N.B. InformaĠia de specialitate oferită de curs este minimală. Se impune în ia oferit ă. consecinĠă, parcurgerea obligatorie a bibliografiei recomandate si rezolvarea , recomanda sarcinilor de lucru, a testelor úi lucrărilor de verificare. Doar în acest fel vei erificare. putea fi evaluat cu o notă corespunzătoare efortului de învăĠare. notDrept administrativ - I 7
  7. 7. Drept administrativ - I 8
  8. 8. 1. ADMINISTRAğIA PUBLICĂ - NOğIUNI INTRODUCTIVE 1.1. AdministraĠia publică - consideraĠii generale 10 1.2. AdministraĠia publică - obiect de cercetare útiinĠifică al 14 dreptului administrativ úi al útiinĠei administraĠiei Obiectivele specifice unităĠii de învăĠare Rezumat 25 Teste de autoevaluare 26 Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 27 Bibliografie minimală 27Obiective specifice: La sfârúitul capitolului, vei avea capacitatea: • să stabileúti sensurile noĠiunii de administraĠie publică; • să identifici raporturile administraĠiei publice cu autorităĠile publice; • să analizezi funcĠiile administraĠiei publice; • să descrii izvoarele dreptului administrativ. Timp mediu estimat pentru studiu individual: 8 oreDrept administrativ - I 9
  9. 9. Vasilica NegruĠ AdministraĠia publică - noĠiuni introductive1.1. AdministraĠia publică - consideraĠii generale1.1.1. NoĠiunea de administraĠie publică În orice societate, administraĠia publică reprezintă, în esenĠă, un instrument al statului indispensabil în atingerea unor obiective majore determinate de el, în fapt, de realizare a unor valori politice stabilite prin acte juridice, în scopul satisfacerii interesului general, prin acĠiunea puterii publice (Rivero, 1973, p. 10 úi urm.). NoĠiunea de administraĠie publică are două accepĠiuni: formal-organică úi material – funcĠională. În sens formal - organic, noĠiunea de administraĠie publică desemnează autorităĠile publice care acĠionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea intereselor publice, iar în sens funcĠional - material, termenul evocă activităĠile pe care sunt însărcinate a le realiza aceste autorităĠi publice. Având în vedere aceste aspecte, putem defini administraĠia publică ca ansamblul activităĠilor desfăúurate de către autorităĠile publice, prin care, în regim de putere publică se execută legea, în vederea satisfacerii unui interes public. Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, sunt asimilate autorităĠilor publice úi persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii au obĠinut statut de utilitate publică1 sau sunt autorizate să presteze un serviciu public.Raporturile administraĠiei publice cu autorităĠile publice Sintetizând teoria clasică a separaĠiei puterilor în stat, se poate constata că în orice societate organizată în stat există trei funcĠii: funcĠia legislativă (de edictare de reguli juridice), căreia îi corespunde puterea legiuitoare, funcĠia executivă (de executare a regulilor juridice) ce are drept corespondent puterea executivă úi funcĠia jurisdicĠională (de judecare a litigiilor) căreia îi corespunde puterea judecătorească. AdministraĠia publică este strâns legată de cele trei puteri ale statului. Astfel, prin scopul său, administraĠia publică este legată de puterea legiuitoare care, prin actele sale juridice (legi) circumscrie úi stabileúte sensul úi finalitatea acĠiunii administraĠiei publice. Totodată, ea este legată de puterea judecătorească, ale cărei hotărâri sunt executate prin activităĠi prestate de autorităĠi ale administraĠiei publice úi de funcĠionari ai acesteia. Prin natura ei, administraĠia publică este legată mai ales de puterea executivă, însă, nu se identifică cu aceasta, având o sferă mai largă de cuprindere.1 Prin „utilitate publică” se înĠelege orice activitate care vizează atingerea unor scopuri benefice în domenii de interes publicgeneral úi/sau comunitar. A se vedea, în acest sens, OrdonanĠa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaĠii úi fundaĠii,publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172/28.02.2000.Drept administrativ - I 10
  10. 10. Vasilica NegruĠ AdministraĠia publică - noĠiuni introductive Puterea executivă reprezintă o funcĠie distinctă a statului în care sunt reunite atribuĠii care constituie obiectul activităĠii unor autorităĠi publice. Dintre acestea amintim: definirea politicii generale a Ġării, elaborarea proiectelor de legi necesare înfăptuirii acestei politici, adoptarea actelor normative úi individuale necesare aplicării legilor, luarea deciziilor necesare funcĠionării serviciilor publice, dispunerea teritorială a forĠelor armate úi a celor de poliĠie, conducerea relaĠiilor internaĠionale (Alexandru, Santai, Brezoianu, Vida, Ivan, & Slăniceanu, 1999, p. 15).Sensurile noĠiunii de administraĠie publică NoĠiunea de administraĠie publică are, în principal, două accepĠiuni. Prima desemnează administraĠia ca „structură”, sau „organizare”, respectiv ansamblu de organe, instituĠii úi autorităĠi publice care, pe baza úi în executarea legii realizează o activitate cu un specific bine conturat. Aceste structuri organizatorice se regăsesc în toate sferele puterii statului (Preda, 2000, p. 11; Tofan, 2003, p. 5) ReĠine AutorităĠile care realizează administraĠia publică sunt: Preúedintele României, sensurile Guvernul, care exercită conducerea generală a administraĠiei publice, noĠiunii deadministraĠie ministerele, celelalte organe ale administraĠiei publice centrale de specialitate publică! precum úi organele deconcentrate ale acestora care funcĠionează în unităĠile administrativ-teritoriale, prefectul, autorităĠile administraĠiei publice locale (consiliile judeĠene consiliile locale, primarul), serviciile publice ale consiliilor judeĠene úi ale consiliilor locale, alte autorităĠi publice. Într-o altă accepĠiune, noĠiunea de administraĠie publică desemnează activitatea de organizare a executării úi de executare în concret a legilor, urmărindu-se satisfacerea interesului general prin asigurarea bunei funcĠionări a serviciilor publice úi prin executarea unor prestaĠii către particulari. Sarcina de lucru 1 Pornind de la sensurile noĠiunii de administraĠie publică, defineúte din perspectivă personală, administraĠia publică.1.1.2. ConĠinutul administraĠiei publiceObiectul administraĠiei publice Obiectul administraĠiei publice îl reprezintă realizarea valorilor politice care exprimă interesele generale ale societăĠii organizate în stat. În acest fel, administraĠia publică este strâns legată de puterea de stat. Valorile politice care exprimă interesele generale ale societăĠii organizate în stat sunt formulate, în condiĠiile statului de drept, de organele puterii legiuitoare, prin legi. Puterii executive îi revine rolul de a pune în executare aceste legi.Drept administrativ - I 11
  11. 11. Vasilica NegruĠ AdministraĠia publică - noĠiuni introductive Prin urmare, administraĠia publică este legată prin scopul său de puterea legislativă care stabileúte finalitatea úi sensul administraĠiei publice. AdministraĠia publică este legată úi de puterea judecătorească, ale cărei hotărâri sunt puse în aplicare prin activităĠi prestate de autorităĠi ale administraĠiei publice úi de funcĠionari ai acesteia, recurgând, în cazuri extreme, chiar la constrângere.ConĠinutul administraĠiei publice AdministraĠia publică se realizează prin două categorii de activităĠi: unele cu caracter de dispoziĠie, prin care administraĠia publică stabileúte conduita persoanelor fizice sau juridice, permiĠându-le sau interzicându-le un anumit comportament social, iar altele cu caracter de prestaĠie, efectuate în cele mai variate domenii, cum sunt: protecĠia ecologică, sănătatea, transportul în comun, gospodărirea comunală ú.a. Denumirea de activităĠi executive cu caracter de dispoziĠie pune în evidenĠă utilizarea autorităĠii conferite de lege administraĠiei publice pentru a organiza executarea legii în cadrul unui complex proces decizional (Albu, 2005, p. 22). ActivităĠile cu caracter de dispoziĠie sunt specifice realizării interesului general care vizează menĠinerea ordinii publice, a liniútii publice úi a păcii sociale. Activitatea prestatoare reprezintă o modalitate prin care se asigură calitatea vieĠii în interiorul colectivităĠilor umane. Organele administraĠiei publice au obligaĠia legală de a satisface cerinĠele cetăĠenilor úi ale întregii colectivităĠi prin realizarea prestaĠiilor respective, care au caracterul unor servicii publice, puse la dispoziĠia cetăĠenilor. Aceste prestaĠii se înfăptuiesc pe baza úi în executarea legii, reprezentând o formă specifică de executare a legii. PrestaĠiile specifice administraĠiei publice se pot concretiza fie în acte juridice (diplome de absolvire, autorizaĠii etc.), fie în fapte materiale, tot pe baza úi în executarea legii. În unele situaĠii, prestaĠiile îúi au izvorul în contracte civile sau administrative încheiate între autorităĠi ale administraĠiei publice úi beneficiari, persoane fizice sau juridice. În aceste cazuri, regimul juridic aplicabil va fi diferit faĠă de cel aplicabil prestaĠiilor realizate direct, pe baza úi în executarea legii. De menĠionat că activităĠi de organizare a executării legii úi de executare în concret a acesteia, de natura celor două categorii menĠionate, desfăúoară nu numai structurile organizatorice din sfera administraĠiei publice, ci úi cele din sfera puterii legiuitoare úi judecătoreúti. De exemplu, actele adoptate de Parlament pentru administrarea bazei sale materiale sunt, prin natura lor juridică, acte administrative. Acelaúi lucru se poate spune úi despre actele juridice emise de preúedinĠii judecătoriilor, tribunalelor, CurĠilor de Apel úi Înaltei CurĠi de CasaĠie úi JustiĠie, care au ca obiect buna administrare a justiĠiei úi a bazei materiale pe care o folosesc. Aceste activităĠi, în astfel de cazuri, apar ca activităĠi subsidiare celor care sunt specifice acestor autorităĠi, iar autorităĠile care le realizează nu apar ca subiecĠi ai puterii legislative sau judecătoreúti, ci ca autorităĠi administrative, situate, însă, în sfera puterii care le constituie obiectul principal de activitate.Drept administrativ - I 12
  12. 12. Vasilica NegruĠ AdministraĠia publică - noĠiuni introductive ĠiuniFuncĠiile administraĠiei publice iei Se consideră că administraĠia publică îndeplineúte următoarele func administra ătoarele funcĠii principale: de execuĠie, de informare, de pregătire úi de prevedere. Acestora se execu i adaugă úi altele cum ar fi cea de conservare a valorilor materiale úi spirituale i ale societăĠii, precum úi funcĠia de organizare úi coordonare a adapt ii, i adaptărilor ce se impun datorită transformărilor ce se produc în evoluĠia diferitelor componente ă transform ia ale societăĠii (Alexandru, 1999, pp. 40 úi urm.). p De asemenea, administraĠia publică îndeplineúte úi o funcĠie politică, legată de , administra ie politic existenĠa statului, dar úi o funcĠie cu un pronunĠat caracter de ocrotire a a at colectivităĠilor umane. ilor FuncĠia principală a administraĠiei publice este cea de executare úi este ia iei determinată de poziĠia pe care o are administraĠia în raport cu puterea politic pozi ia politică úi anume de organizare a executării deciziei politice concretizată în legi úi de i execut riiAcordă atenĠie asigurare a executării acesteia, prin convingere, iar în caz de nevoie, folosind execută ii deosebită forĠa publică, constrângerea. , scopului funcĠiilor FuncĠia de informare a administraĠiei publice are drept scop informarea ritmic ia administra iei ritmicăadministraĠiei a puterii politice asupra mersului în ansamblu a sistemului administra sistemului administraĠiei publice! publice. Această funcĠie se constituie într-un important instrument de culegere, ă func un prelucrare úi difuzare a informaĠiilor de la nivelul societăĠii. Astfel, pentru a i ii. cunoaúte cât mai bine realităĠile sociale, administraĠia publică reĠine informaĠiile te realit Ġine informa rezultate din relaĠiile cu cetăĠenii privitoare la nevoile prezente sau viitoare a laĠiile cet enii ale acestora. Totodată, administraĠia publică are obligaĠia, conform prevederilor art. administra ia, 111 din ConstituĠie, de a prezenta informaĠiile cerute de Parlament, care, pe baza Ġie, informa iile acestora optează pentru diferite soluĠii sau proiecte legislative (Muraru, 1997, p ă pe pp. 368 úi urm.). Pornind de la dispozi dispoziĠiile art.31 din ConstituĠie, referitoare la dreptul fiec ie, fiecărui cetăĠean de „a avea acces la orice informaĠie de interes public”, administra ean informa ie administraĠia publică pune la dispozi societăĠii informaĠiile pe care le deĠine. dispoziĠia De altfel, conform art. 78 úi 108 alin. (4) din ConstituĠia României, i administraĠia publică are sarcina de a aduce la cunoútinĠa publică toate actele ia public a adoptate de autorităĠi, asigurându-se cunoaúterea acestora de către cet autorităĠ ătre cetăĠeni. O altă funcĠie a administra ie administraĠiei publice este cea de pregătire a proiectelor de acte tire normative precum úi colaborarea la adoptarea sau emiterea lor. ú Pregătirea deciziilor nu constă doar în a formula propuneri de acte normative tirea const neri normative. AdministraĠia trebuie să determine decizia politică oferind o singur variantă ia s singură de soluĠionare, care este prezentată drept optimă. Această tendinĠă a ionare, prezentat . administraĠiei publice de determinare a deciziei politice este posibil numai în iei posibilă cadrul statului de drept, unde administraĠia îúi are bine precizat locul úi rolul drept i său, acela de organizator de realizare a valorilor politice exprimate prin lege. u, politice Totodată, administraĠia publică are úi funcĠia de prevedere a opĠiunilor pe , administra ia op termen scurt, mediu úi lung, atât la nivelul întregii societăĠi, cât úi la nivelul i, colectivităĠilor locale. Astfel, administraĠiei publice îi revine rolul de a prezenta ilor administra iei Parlamentului sau autorităĠilor administraĠiei publice locale, posibilele variante autorit iei ale acestor opĠiuni pentru viitorul colectivităĠii. Ġiuni colectiDrept administrativ - I 13
  13. 13. Vasilica NegruĠ AdministraĠia publică - noĠiuni introductive Sarcina de lucru 2 Explică pe scurt funcĠiile administraĠiei publice.1.2. AdministraĠia publică - obiect de cercetare útiinĠifică al dreptului administrativ úi al útiinĠei administraĠiei1.2.1. Cercetarea útiinĠifică a administraĠiei publiceNecesitatea cercetării útiinĠifice a administraĠiei publice Creúterea continuă a rolului administraĠiei publice în societatea modernă impune, cu necesitate, cunoaúterea aprofundată a acesteia, pentru că, numai pe baza cunoútinĠelor obĠinute se poate ajunge la o organizare raĠională úi funcĠionare eficientă a administraĠiei publice. Ca orice fenomen social, fenomenul administrativ are particularităĠile úi legităĠile sale. Analiza acestuia se poate realiza numai printr-o cercetare útiinĠifică. AdministraĠia publică este la fel de veche ca úi statul, pentru că, rolul úi funcĠiile statului nu s-ar fi putut realiza fără desfăúurarea unor activităĠi de natură administrativă. Preocupări de cercetare útiinĠifică a administraĠiei publice au existat din momentul în care în existenĠa socială úi-au făcut apariĠia aspectele organizatorice úi funcĠionale ale administraĠiei publice. Astfel, fenomenul administrativ a fost abordat de filosofie, útiinĠele politice, istorie, drept ú.a.AdministraĠia publică, obiect de cercetare al útiinĠei dreptului administrativ Ca ramură a dreptului public, dreptul administrativ a cercetat administraĠia publică prin prisma normelor juridice care reglementau organizarea úi funcĠionarea acesteia. Era o abordare útiinĠifică limitată la aspectul juridic, pentru că, dreptul administrativ nu putea include în obiectul său de cercetare întreaga problematică a administraĠiei. Spre sfârúitul secolului trecut s-a conturat o útiinĠă nouă, útiinĠa administraĠiei, o útiinĠă interdisciplinară, care are ca obiect cercetarea tuturor aspectelor fenomenului administrativ, eficientizarea organizării, oportunitatea acĠiunilor, modalităĠile de acĠiune. Fiecare dintre cele două discipline, dreptul administrativ úi útiinĠa administraĠiei îúi păstrează caracterul autonom, având un obiect úi metode proprii de cercetare. Rezultatele cercetării în cadrul dreptului administrativ sunt deosebit de utile útiinĠei administraĠiei. InterferenĠa dreptului administrativ cu útiinĠa administraĠiei este o necesitate a cunoaúterii útiinĠifice.Drept administrativ - I 14
  14. 14. Vasilica NegruĠ AdministraĠia publică - noĠiuni introductive Ġiuni ùtiinĠa administraĠiei are ca obiect de cercetare următoarele probleme specifice a urm toarele administraĠiei publice: iei - principiile de funcĠionare a administraĠiei publice úi aparatului care o i compune úi de eficientizare a acestei activităĠi; activit - personalul administrativ, incluzând prin această sintagmă atât pe cel aceast ReĠine supus unui regim de putere public funcĠionarii publici, cât úi pe cei publică, ionarii problemele supuúi dreptului privat;specific ce pot constitui - formele concrete de activitate a administraĠiei; administra obiectul útiinĠei - desprinderea unor legităĠi din studierea evoluĠiei fenomenului legit ĠieiadministraĠiei administrativ dintr dintr-un anume stat, dar úi din alte sisteme de drept; i publice! - analiza úi combaterea unor aspecte negative care se manifestă în i administraĠie, cum ar fi birocraĠia exagerată, corupĠia, formalismul; Ġie, birocra ia, - studierea unor modele administrative în scopul stabilirii elementelor care stabilirii pot influenĠa pozitiv sau negativ activitatea administrativă. administrativDreptul administrativ - ramură distinctă de drept Dreptul administrativ s-a conturat ca ramură de drept de sine stă s stătătoare mai 2 târziu decât celelalte ramuri ale dreptului public. El a apărut la sfârúitul ărut secolului al XVIII-lea, mai întâi în Statele Unite ale Americii úi apoi în Fran XVIII FranĠa. În Ġara noastră, se poate considera c această ramură a dreptului public a apărut ă, că ap odată cu intrarea în vigoare, în cele două principate române, a Regulamentelor dou Organice, Muntenia (1831) úi Moldova (1832), chiar dacă unele norme ă referitoare la administrarea treburilor Ġării au fost elaborate cu mult timp rii înainte, pe vremea lui Mircea cel Bătrân, în Muntenia úi a lui Alexandru cel B i Bun, în Moldova. În anul 1855, din dispoziĠia domnitorului Grigore Ghica, s dispozi ia s-a elaborat úi un Cod administrativ, care cuprindea aproape toate reglement i aproape reglementările de natură administrativă din perioada 1832-1855. administrativ În dezvoltarea ulterioară a dreptului administrativ un rol deosebit l avut ulterioar l-a útiinĠa administraĠiei care a contribuit la conturarea unei individual a administraĠiei individualităĠi autentice a acestei ramuri de drept. În literatura juridică, dreptul administrativ a fost definit în mod difer juridic , diferit: „totalitatea normelor juridice în conformitate cu care se exercit activitatea care exercită administrativă a statului”, „regulile după care statul exercită funcĠia executivă, ă dup funcĠ precum úi acelea care guvernează raporturile dintre stat úi individ, n guverneaz i născute în urma unui act administrativ” sau „acea ramură a útiinĠei juridice care ramur Ġei cercetează normele de drept care privesc organizarea sistemului administra sistemul administraĠiei publice, modalităĠile juridice specifice prin care este realizată competen cu spec ă competenĠa care sunt investite organele administraĠiei publice, care acĠioneaz pentru administra Ġionează organizarea executării úi a executării legii, precum úi controlul exercitat de execută i puterea judecătoreasc pentru asigurarea respectării legii în activitatea ătorească ii organelor administraĠiei publice”. administra2 JurisconsulĠii romani, începând cu Ulpian, distingeau două subdiviziuni ale dreptului: „jus publicum” ú „jus privatum”, Ulpian ” úirespectiv dreptul public, care se ocupa de „res romana” - viaĠa statului úi dreptul privat, care se ocupa de chestiunile „ iprivitoare la indivizi. La baza acestei distincĠii se află interesul ocrotit prin norma de drept. Dacă acest interes vizeaz viaĠa distincĠ vizează„cetăĠii”, suntem în sfera dreptului public. Când norma de drept se referă la individ, ne aflăm în domeniul dreptului privat. ii”, d mDrept administrativ - I 15
  15. 15. Vasilica NegruĠ AdministraĠia publică - noĠiuni introductive O definiĠie care constituie, totodată, un reper prin rigoarea concepĠiei, este cea conform căreia „dreptul administrativ reprezintă ramura dreptului public care reglementează, concret sau cu valoare de principiu, relaĠiile sociale din sfera administraĠiei publice, precum úi pe cele de natură conflictuală dintre autorităĠile publice sau structuri private, investite cu autoritate publică, pe de o parte, úi cei vătămaĠi în drepturile lor prin actele administrative ale acestor autorităĠi, pe de altă parte”. Într-o formulare restrânsă, dreptul administrativ poate fi definit ca acea ramură a sistemului de drept care cuprinde un ansamblu de norme juridice care reglementează raporturile sociale născute din activitatea de organizare a executării legii úi de executare a acesteia. Sarcina de lucru 3 Explică în câteva fraze distincĠia dintre dreptul administrativ úi útiinĠa administraĠiei.1.2.2. Izvoarele úi normele dreptului administrativIzvoarele dreptului administrativ Prin izvor de drept, în general, se desemnează formele de exprimare a normelor juridice. NoĠiunea de izvor de drept are două sensuri: unul material úi altul formal. În sens material, prin izvor de drept înĠelegem condiĠiile social - economice ce impun crearea unui ansamblu de norme. În sens formal, prin izvor de drept se înĠeleg formele juridice specifice puse la dispoziĠia organelor specializate ale statului, exprimate prin acte normative, care să apere relaĠiile economice úi sociale. Prin izvoarele formale se evocă formele de concretizare a normei juridice, de exprimare propriu-zisă a dreptului. Prin izvoarele dreptului administrativ înĠelegem formele în care se exprimă normele dreptului administrativ, prin care se nasc, modifică sau sting raporturi de drept administrativ. În consonanĠă cu tradiĠia românească úi cu experienĠa occidentală, identificăm trei categorii de izvoare ale dreptului administrativ: izvoare scrise; izvoare nescrise cutumiare; izvoare nescrise jurisprudenĠiale. Având în vedere autoritatea publică de la care provin úi implicit forĠa lor juridică, izvoarele dreptului administrativ sunt: ConstituĠia României, legile (constituĠionale, organice sau ordinare), ordonanĠele Guvernului, hotărârile Guvernului, actele administraĠiei ministeriale úi extraministeriale, indiferent de denumirea lor (ordine, instrucĠiuni, circulare, precizări), actele autorităĠilor administrative centrale autonome cum ar fi Banca NaĠională a României,Drept administrativ - I 16
  16. 16. Vasilica NegruĠ AdministraĠia publică - noĠiuni introductive Consiliul Suprem de Apărare a ğării, indiferent de denumirea lor, ordinele prefecĠilor, hotărârile consiliilor judeĠene, hotărârile consiliilor locale, dispoziĠiile preúedintelui consiliului judeĠean, dispoziĠiile primarilor. ConstituĠia României este principalul izvor de drept administrativ pentru următoarele considerente: - consacră principiile cu caracter general care guvernează statul român; - reglementează principiile úi instituĠiile fundamentale privind administraĠia publică în mod expres (Titlul III, Capitolul III intitulat „Guvernul” úi Capitolul V intitulat „AdministraĠia publică”); - stabileúte izvoarele propriu-zise ale dreptului administrativ, prevăzându- le sau trimiĠând la actul normativ care urmează să le prevadă. Legile constituĠionale sunt, conform art. 73 alin. (2) din ConstituĠie, legile de revizuire a ConstituĠiei.3 Ele sunt izvoare de drept administrativ doar atunci când au ca obiect probleme din sfera acestei ramuri de drept. Legile organice sunt cele al căror obiect îl constituie problemele precizate de ConstituĠie în art. 73 alin. (3). Pot fi amintite ca legi organice: Legea privind organizarea úi funcĠionarea Guvernului, Legea privind administraĠia publică locală, Legea contenciosului administrativ ú.a. Legile ordinare sunt izvoare de drept administrativ numai în măsura în care reglementează relaĠii sociale ce fac obiectul administraĠiei publice. De exemplu, ministerele se înfiinĠează úi se organizează prin lege ordinară (art. 117 alin. (1)din ConstituĠie). În sistemul actual legea ordinară este regula, iar legea organică excepĠia. OrdonanĠele úi hotărârile Guvernului sunt în marea lor majoritate izvoare de drept administrativ. Prin aceste acte Guvernul asigură realizarea politicii interne úi externe a Ġării, exercită conducerea generală a administraĠiei publice úi organizează executarea legilor. Guvernul emite ordonanĠe numai în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele úi condiĠiile prevăzute de aceasta în domenii care nu fac obiectul legii organice. Legea specială de abilitare stabileúte atât domeniul, cât úi data până la care Guvernul poate emite ordonanĠe. OrdonanĠele Guvernului sunt acte administrative de sine stătătoare. Însă, dacă legea de abilitare o cere, ele se supun obligatoriu aprobării Parlamentului, conform procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea acestui termen duce la încetarea efectelor ordonanĠelor. Pentru emiterea ordonanĠelor de urgenĠă, nu mai este necesară o abilitare prealabilă din partea Parlamentului. Potrivit prevederilor art. 115 alin (4) din ConstituĠie, ordonanĠele de urgenĠă se emit numai în situaĠii extraordinare, a3 Potrivit prevederilor art. 152, nu pot forma obiectul revizuirii dispoziĠiile ConstituĠiei privind caracterul naĠional,independent, unitar úi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenĠajustiĠiei, pluralismul politic úi limba oficială [alin. (1)].De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor úi a libertăĠilor fundamentale alecetăĠenilor sau a garanĠiilor acestora (alin. (2)).Totodată, ConstituĠia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgenĠă úi nici în timp de război [alin. (3)].Drept administrativ - I 17
  17. 17. Vasilica NegruĠ AdministraĠia publică - noĠiuni introductive Ġiuni căror reglementare nu poate fi amânat având obligaĠia de a motiva urgen ror amânată, urgenĠa în cuprinsul acestora. Ordinele úi instrucĠ i instrucĠiunile miniútrilor úi ale conducătorilor celorlalte organe ale torilor administraĠiei publice centrale de specialitate, cu caracter normativ sau iei individual, sunt izvoare de drept administrativ nu numai în propriul domeniu de activitate, ci úi în alte domenii, pent toate subiectele de drept care intră în pentru intr raporturile care se nasc, se modifică sau se sting în baza normelor emise. modific Acordă Actele juridice emise de conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale conduc torii atenĠie ministerelor úi celorlalte organe ale administraĠiei publice centrale de i administra ieicategoriilor de specialitate, organizate în unităĠile administrativ - teritoriale sunt izvoare ale unit acte ce constituie dreptului administrativ când nasc, modifică sau sting raporturi de drept ptului modific izvoare de administrativ. dreptadministrativ! Ordinele prefecĠilor sunt izvoare de drept administrativ numai în m Ġilor măsura în care au caracter normativ, cum sunt cele care au ca obiect „asigurarea realizării realiz intereselor naĠionale, aplicarea úi respectarea ConstituĠiei, a legilor, a Ġionale, iei, hotărârilor úi ordonanĠelor Guvernului, a celorlalte acte normative, precu úi a i ordonan elor precum ordinii publice”. Ordinele cu caracter normativ se comunică de îndată Ministerului Internelor úi Reformei Administrative, care poate propune Guver Guver- nului, în exercitarea controlului ierarhic, anularea ordinelor emise de prefect, anularea dacă le consideră nelegale sau netemeinice (art. 27 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul úi institu prefectului, republicată). instituĠia Actele juridice adoptate de autorităĠile administraĠiei publice judeĠene úi locale iei judeĠ sunt: hotărârile consiliilor judeĠene; hotărârile consiliilor locale; dispozi rârile jude rârile dispoziĠiile preúedintelui consiliului judeĠean úi cele ale primarului. Hotărârile consiliului edintelui jude ărârile judeĠean pot avea atât caracter normativ, cât úi caracter individual. Acestea se vea i semnează de preúedinte sau, în lipsa acestuia, de vicepreúedintele care a condus úedinte vicepre edintele úedinĠa úi se contrasemneaz de secretarul judeĠului. Hotărârile consiliului i contrasemnează ărârile local, cu caracter normativ sau individual, se semnează de pre preúedintele de úedinĠă úi se contrasemnează, pentru legalitate, de către secretarul unit i contrasemneaz tre unităĠii administrativ teritoriale. Tratatele internaĠionale sunt izvoare de drept administrativ atunci când au devenit executorii în ordinea juridică internă, dând naútere la raporturi de drept j tere administrativ. Pentru a produce efecte juridice, în conformitate cu prevederile Constitu cu ConstituĠiei noastre, tratatele interna internaĠionale trebuie să fie ratificate de Parlament (art. 11 alin. (2). Potrivit art. 20 alin. (2) din ConstituĠie, dacă există neconcordan neconcordanĠă între pactele úi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care i mentale România este parte úi legile interne, au prioritate reglementările interna rile internaĠionale, cu excepĠia cazului în care ConstituĠia sau legile interne conĠin dispozi mai ia Constit Ġin dispoziĠii favorabile. ImportanĠa tratatelor internaĠionale pentru România în etapa actual este a interna ionale actuală deosebită, ea aflându-se în faza în care trebuie să se armonizeze din punct de , aflându vedere instituĠional úi legislativ la valorile consacrate la nivel comunitar. Ġional Drept administrativ - I 18
  18. 18. Vasilica NegruĠ AdministraĠia publică - noĠiuni introductive Ġiuni Principiul fundamental al ordinii juridice a Uniunii Europene îl reprezint Uniunii reprezintă aplicarea imediată, directă úi prioritară a dreptului comunitar. direct În acest sens sunt úi prevederile art. 148 alin. (2) din ConstituĠia României, care ú precizează că „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum E úi celelalte reglement ri comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate faĠă de i reglementări dispoziĠiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de iile prevederilor aderare”. Pe de altă parte, prevederile art. 148 alin. (4) reglementează modalitatea de ă punere în aplicare a normelor comunitare, statuându-se că „Parlamentul, statuându ă Preúedintele României, Guvernul úi autoritatea judecătorească garantează edintele torească aducerea la îndeplinire a obligaĠiilor rezultate din actul aderării”. îndeplin JurisprudenĠa sau practica judecjudecătorească este alcătuită din totalitatea ă hotărârilor judecătore pronunĠate de instanĠe indiferent de grad. În doctrina rârilor judecătoreúti e occidentală, practica judiciar este considerată izvor de drept, fiind vorba de , judiciară or practica instanĠelor de contencios administrativ úi a celor de contencios Ġelor i constituĠional. În prezent, în România asistăm la o contribuĠie deosebită a instan asist ă instanĠelor judecătoreúti în consolidarea statului de drept. Se are in vedere, în acest sens, ti ved una din atribuĠiile Înaltei CurĠi de CasaĠie úi JustiĠie prevăzută de art. 126 alin. Ġiile Cur ă (3) din ConstituĠie úi anume, asigurarea interpretării úi aplicării unitare a legii Ġie ării de către celelalte instanĠe judecătoreúti, potrivit competenĠei sale. Î consecinĠă, tre instan ei În aceste decizii de interpretare, date în promovarea unui recurs în interesul legii, au semnificaĠia unor izvoare de drept. ia De asemenea, potrivit art. 147 alin. (4) din ConstituĠie, „deciziile Cur Consti ie, CurĠii ConstituĠionale sunt obligatorii úi au putere numai pentru viitor. Ele se public ionale re publică în Monitorul Oficial al României”. Curtea ConstituĠională are misiunea de a Constitu contribui la „corijarea” imperfecĠiunilor textelor constituĠ imperfec iunilor constituĠionale prin interpretările pe care le dă acestora. rile d Cea mai importantă consecinĠă a deciziilor CurĠii ConstituĠionale prin care s ionale s-au admis excepĠii de neconstituĠionalitate o constituie scoaterea din legisla în ii neconstitu ionalitate legislaĠia vigoare a legilor, ordonanĠelor sau dispoziĠiilor din legi sau ordonan ordonan iilor ordonanĠe constatate, prin aceste decizii, ca fiind neconstituĠionale. neconsti Pe de altă parte, trebuie analizate úi soluĠiile date de către instanĠele de ătre instan contencios administrativ împotriva actelor administrative normative, care, administrative potrivit prevederilor art. 23 din Legea nr. 554/2004 trebuie publicate. 554/2004 Caracterul obligatoriu, atât al deciziilor CurĠii ConstituĠionale, cât úi al obligatori Ġionale, hotărârilor instanĠelor de contencios administrativ, vizează toate subiectele de rârilor vizeaz drept. Ca atare, deciziile Cur ConstituĠionale (art. 147 din Constitu CurĠii ionale ConstituĠie), deciziile Înaltei Cur de CasaĠie úi JustiĠie [art. 126 alin. (3) din ConstituĠie] úi CurĠi Constitu hotărârile instanĠelor de contencios administrativ, prevăzute de art. 23 din rârile prev zute Legea nr. 554/2004, sunt izvoare de drept. Doctrina juridică este reprezentată de analizele, interpretările teoretice pe care rile specialiútii le emit ca urmare a studiului fenomenului juridic. tii jurid În dreptul românesc, doctrina nu este recunoscută ca izvor de drept. Cu toate recunoscut acestea, în literatura de specialitate s-a subliniat rolul pe care îl are doctrina în s niat realizarea administraĠiei active. Aúa, de exemplu, regimul juridic al actelor administra a,Drept administrativ - I 19
  19. 19. Vasilica NegruĠ AdministraĠia publică - noĠiuni introductive administrative se sprijină, în mare măsură, pe principii de drept formulate de doctrina juridică. Cutuma (obiceiul juridic) ca regulă de conduită nescrisă izvorâtă dintr-o practică îndelungată, are în dreptul nostru o valoare redusă. Ea poate fi întâlnită în dreptul maritim, sub formă de uzanĠe portuare, precum úi în dreptul civil, în materie de servituĠi úi raporturi de vecinătate, de uzufruct, de executare a contractelor úi de interpretare a voinĠei părĠilor, de vânzare úi de locaĠiune. Sarcina de lucru 4 EvidenĠiază în trei fraze distincĠia dintre legile constituĠionale, legile organice úi legile ordinare.Normele de drept administrativ Norma juridică reprezintă o regulă de conduită instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta, a cărei aplicare este asigurată prin conútiinĠa juridică, iar la nevoie, prin forĠa coercitivă a acelei puteri, de obicei a statului (Motica & Mihai, 2001, p. 80). Ca orice normă juridică, norma de drept administrativ are o structură trihotomică, cuprinzând cele trei elemente: ipoteza, dispoziĠia úi sancĠiunea. a) Ipoteza normei de drept administrativ Spre deosebire de celelalte două elemente, ipoteza normei de drept administrativ este foarte dezvoltată úi poate să se refere la: - împrejurările, condiĠiile în care se aplică norma juridică; - subiectele de drept, persoane fizice sau juridice, care cad sub incidenĠa normei juridice; - definiĠii; - principii; - scopul unei anumite autorităĠi publice sau al unei anumite activităĠi; - explicarea semnificaĠiei unor termeni. După modul de determinare, ipoteza poate fi absolut determinată úi relativ determinată.Drept administrativ - I 20
  20. 20. Vasilica NegruĠ AdministraĠia publică - noĠiuni introductive Ġiuni Ipoteza este absolut determinată când sunt conturate cu exactitate determinat împrejurările în care se va aplica dispoziĠia, făcându-se trimitere la rile dispozi se competenĠa legată, când autoritatea publică este Ġinută de norma juridic a legată juridică. În situaĠia în care ipoteza nu este precis conturată, lăsând posibilitatea ia sând administraĠiei să aprecieze împrejurările în care se aplică norma, ne afl ă împrejur aflăm în prezenĠa ipotezei relative. Această libertate de apreciere constituie ceea ce se a Aceast cheamă „puterea discreĠionară” a administraĠiei publice. discre b) DispoziĠia normei de drept administrativ ia DispoziĠia normei juridice cuprinde fondul, conĠinutul reglement ia con inutul reglementării, reprezentând „miezul normei juridice”. DispoziĠia normei de drept administrativ este, în general, categorică, ia imperativă, întrucât, administraĠia publică se desfăúoară în regim de putere , administra publică. În cadrul normei de drept administrativ se întâlnesc trei categorii de dispozi întâlnesc dispoziĠii: a) dispoziĠii imperative, prin care se impune o anumită conduită subiectului de ii anumit ă drept; b) dispoziĠii prohibitive, prin care se interzice o anumită conduită subiectului ii s de drept; c) dispoziĠii permisive, atunci când se prevede o anumită acĠiune, l ii anumit iune, lăsându-se la aprecierea subiectului de drept dac va face sau nu ceea ce norma îi permite, dacă însă, nu-l obligă. l obligă În doctrină se arată că această clasificare a normei de drept nu trebuie privit în privită mod dogmatic, în sensul că un izvor de drept va conĠine numai dispozi c ine dispoziĠii imperative, prohibitive sau permise. c) SancĠiunea normei de drept administrativ iunea SancĠiunea normei de drept administrativ reprezintă consecin iunea r consecinĠele care intervin în cazul nerespectării normei juridice. nerespect Ca úi în cazul altor ramuri de drept (dreptul constituĠional, de exemplu), i constitu ional, sancĠiunea normei de drept administrativ nu apare întotdeauna în mod expres, iunea întotdeauna ea urmând a se deduce din conĠinutul normei juridice. Având în vedere legislaĠia în vigoare, pot fi identificate următoarele forme legisla ătoarele principale ale sancĠiunii normei de drept administrativ: sancĠ - sancĠiuni administrativ – disciplinare (de ex. dizolvarea, mutarea iuni are disciplinară etc.); ReĠine - sancĠiuni administrativ – contravenĠionale (avertismentul, amenda etc.); iuni ionale clasificarea - sancĠiuni administrativ-patrimoniale (obligarea la repararea prejudiciului iuni administrativ patrimoniale normelor de produs printr-o daună materială ori morală); printr dreptadministrativ! - măsuri de e suri executare silită (demolarea sau desfiinĠarea unor construc area construcĠii etc.); - măsuri cu privire la actele juridice (anulări, suspendări etc.). suri (anul riDrept administrativ - I 21
  21. 21. Vasilica NegruĠ AdministraĠia publică - noĠiuni introductive d) Clasificarea normelor de drept administrativ Un prim criteriu îl constituie obiectul de reglementare, după care pot fi identificate următoarele categorii de norme: - norme de drept material, care vizează drepturile úi obligaĠiile autorităĠilor publice; - norme de drept procesual, care au ca obiect procedura de concretizare a activităĠii autorităĠilor publice. După caracterul normelor identificăm: - norme imperative, care impun subiectelor de drept o anumită conduită; - norme prohibitive, care interzic o anumită conduită; - norme permisive, care îngăduie o conduită determinată. Având în vedere întinderea sferei de aplicare, se identifică: - norme cu caracter general, aplicabile tuturor autorităĠilor publice; - norme speciale, care se referă la un organ determinat. e) Codificarea normelor de drept administrativ Crearea unei administraĠii publice moderne, stabilă úi responsabilă constituie un obiectiv esenĠial pentru orice stat democratic. Însă, un astfel de scop se poate atinge doar atunci când activitatea administraĠiei se desfăúoară într-o anumită ordine úi în forme regulamentare determinate strict de normele legale, respectiv, după o procedură administrativă. În literatura de specialitate procedura administrativă este definită în mod diferit. Astfel, prof. R. Ionescu apreciază că: Procedura administrativă este forma în care organele administraĠiei de stat acĠionează pentru organizarea executării în concret a legilor úi a celorlalte acte ale organelor statului emise în realizarea puterii de stat, iar într-o altă accepĠiune procedura administrativă este dată de totalitatea normelor juridice care reglementează forma în care se îndeplineúte întreaga activitate a organelor de stat. Necesitatea codificării normelor de procedură administrativă constituie una dintre problemele frecvent abordate înainte de 1990, dar úi după această dată, atât din perspectiva administraĠiei publice cât úi din perspectiva cetăĠenilor. După cum se arată în studiile de specialitate, codificarea normelor de procedură administrativă ar duce la o anumită disciplină a activităĠii úi la stabilirea limitelor pentru fiecare dintre cele 3 funcĠii ale puterii publice (funcĠia normativă, funcĠia administrativă si funcĠia jurisdicĠională). Preocupările legate de codificarea în domeniul administrativ s-au intensificat după 1989. Acestea au pornit de la premisa că „o administraĠie publică modernă úi civilizată într-un stat de drept democratic, ar trebui să fie, mai întâi de toate, o administraĠie transparentă, transparenĠă care ar fi de neconceput fără existenĠa unor norme clare”, pe cât posibil unitare, cunoscute de toata lumea, ajungându-se la stabilirea unor coordonate ale codificării.Drept administrativ - I 22
  22. 22. Vasilica NegruĠ AdministraĠia publică - noĠiuni introductive Ġiuni Codificarea normelor de procedur administrativă a fost unul dintre obiectivele procedură Programului de guvernare pe perioada 2001–2004, inclus în capitolul IX, 2001 2004, intitulat „Reforma administraĠiei publice centrale si locale. Dezvoltare administra iei regională”, acesta continuând cu elaborarea Codului administrativ, Codului de sta procedură administrativ úi a Codului electoral. administrativă Proiectul Codului de procedură administrativă a fost elaborat de că o echipă procedur către de specialiúti, coordonat de către profesorul Ioan Santai, fiind analizat de c ti, coordonată către practicieni din domeniul administraĠiei publice centrale úi locale, care au administra i formulat o serie de amendamente. Proiectul a fost supus, apoi, dezbaterii supus, publice a experĠilor naĠionali, organizată de către Institutul de ùtiinĠe na tre Administrative „Paul Negulescu”, la Sibiu, în septembrie 2005. ive Proiectul reprezintă, cu siguranĠă, materializarea nevoii de simplificare, reprezint , sistematizare, normalizare si unificare a activităĠii administraĠiei publice. Pe de activit Ġiei altă parte, proiectul Codului de procedură administrativă are în vedere procedur ă eliminarea oricăror paralelisme sau contradicĠii între actele normative in ăror contradic e domeniu . În concluzie, deúi nu s-a ajuns, în urma dezbaterilor publice, dar ú din cadrul sa úi Parlamentului, la forma finală a Codului de procedură adminis final ă administrativă, susĠinem, în continuare, utilitatea codificării administrative, ca instrument de inem, codific rii asigurare a unei terminologii unitare, dar úi ca modalitate de asigurare a i transparenĠei gestiunii publice. ei Sarcina de lucru 5 Descrie pe scurt structura normei de drept administrativ.Raporturile de drept administrativ Raporturile de drept administrativ sunt relaĠii sociale reglementate de rela ii normele dreptului administrativ care se formează în legătură cu organizarea formeaz ă úi funcĠionarea administra ionarea administraĠiei publice. Ca orice raport juridic, raportul de drept administrativ are trei elemente administrativ componente: subiecte, obiect, conĠinut. con În ceea ce priveúte subiectele raporturilor de drept administrativ, se cuvine a te menĠiona că unul dintre ele este fie o autoritate a administraĠiei publice, fie un Ġiei funcĠionar public. Celălalt subiect de drept administrativ poate fi o auto lalt autoritate a administraĠiei publice sau un funcĠionar public, o autoritate public din sfera iei func ionar publică altei puteri sau un particular, persoan fizică sau juridică. persoanăDrept administrativ - I 23
  23. 23. Vasilica NegruĠ AdministraĠia publică - noĠiuni introductive Obiectul raporturilor de drept administrativ îl constituie acele acĠiuni sau fapte materiale care se realizează în cadrul administraĠiei publice úi care, prin natura lor sunt extrem de numeroase úi variate. ConĠinutul raporturilor de drept administrativ este format din drepturile úi obligaĠiile părĠilor. Raporturile de drept administrativ se grupează în două categorii: raporturi care se formează în cadrul sistemului administraĠiei publice; raporturi care se formează între un subiect ce aparĠine administraĠiei publice úi unul din afara acestui sistem. Raporturile ce se constituie în cadrul sistemului administraĠiei publice se referă, în principal, la organizarea úi funcĠionarea administraĠiei publice. Ele se împart în raporturi de subordonare ierarhică úi de colaborare. În cadrul raporturilor de subordonare ierarhică, subiectele participante se află în cadrul unei ierarhii administrative. Cel care acĠionează ca autoritate ierarhic superioară are dreptul de a conduce, îndruma úi controla subiectul subordonat. Este cazul raporturilor dintre Guvern úi prefecĠi sau acela al raporturilor dintre ministru úi conducătorii serviciilor deconcentrate ale ministerelor în judeĠe. În cazul raporturilor de colaborare, subiectele participante sunt pe picior de egalitate úi acĠionează împreună pentru realizarea unui anumit scop. Cum ar fi, de exemplu, două ministere care emit împreună norme juridice de interes comun. Raporturile care se formează între un subiect ce aparĠine administraĠiei publice úi unul din afara acestui sistem sunt extrem de variate. Ele pot fi raporturi de subordonare, în care organele administraĠiei publice, pe baza competenĠei pe care o au conform legii, pot stabili în mod unilateral drepturi úi obligaĠii, pentru persoanele fizice sau juridice. O pondere deosebită în cadrul categoriei de raporturi analizate o ocupă cele de utilizare a serviciilor publice. Potrivit opiniilor exprimate în literatura de specialitate, subiectele active acĠionează tot pe baza úi în executarea legii, însă, în calitatea lor de servicii publice. În cadrul raporturilor care se formează între un subiect ce aparĠine administraĠiei publice úi unul din afara acestui sistem se întâlnesc úi raporturi de colaborare úi participare a unor persoane fizice úi juridice la realizarea sarcinilor ce revin administraĠiei publice. Pot fi amintite acele raporturi juridice în care anumite organizaĠii nestatale realizează activităĠi de interes public prin prestaĠii specifice organizaĠiei statale. Termeni cheie: izvor de drept administrativ, normă de drept administrativ, raport de drept administrativ.Drept administrativ - I 24
  24. 24. Vasilica NegruĠ AdministraĠia publică - noĠiuni introductive Ġiuni Sarcina de lucru 6 Exemplifică dou raporturi de drept administrativ din fiecare categ două categorie analizată. Rezumat Dreptul administrativ úi útiinĠa administraĠiei sunt discipline care î păstrează iei îúi caracterul autonom, fiecare având un obiect úi metode proprii de cercetare. i Izvoarele dreptului administrativ sunt: - ConstituĠia României; Ġia - legile (de revizuire a ConstituĠiei, organice úi ordinare); Constitu - hotărârile ú ordonanĠele guvernului; rârile úi - ordinele úi instruc instrucĠiunile miniútrilor úi ale conducătorilor celorlalte ătorilor organe ale administraĠiei publice centrale de specialitate; administra - actele juridice emise de conducătorii serviciilor publice decon conduc torii deconcentrate ale ministerelor úi celorlalte organe ale administraĠiei publice centrale iei de specialitate, organizate în unităĠile administrativ-teritoriale; unit teritoriale; - ordinele prefecĠilor; prefec - actele juridice adoptate de autorităĠile administraĠiei publice judeĠene úi autorit iei jude locale; - tratatele internaĠionale; interna - jurisprudenĠa (deciziile CurĠii ConstituĠionale, potrivit art. 147 din jurisprudenĠ ionale, ConstituĠie; deciziile Înaltei CurĠi de CasaĠie úi JustiĠie (art. 126 alin. (3) Ġie; Cur ie din ConstituĠie); hotărârile instanĠelor de contencios administrativ, Constitu elor prevăzute de art. 23 din Legea nr. 554/2004). e Normele de drept administrativ au o structură trihotomică cuprinzând: trihotomică, ipoteza, dispoziĠia úi sancĠiunea. Clasificarea normelor de drept administrativ: 1. după obiectul de reglementare: reglementare a) norme de drept material; b) norme de drept procesual. 2. după caracterul normelor: normelor a) norme imperative; b) norme prohibitive;Drept administrativ - I 25
  25. 25. Vasilica NegruĠ AdministraĠia publică - noĠiuni introductive Ġiuni c) norme permisive. 3. după întinderea sferei de aplicare: aplicare a) norme cu caracter general; b) norme specifice. Raporturile de drept administrativ se grupează în două categorii: a) raporturi care se formează în cadrul sistemului administraĠ publice úi formeaz administraĠiei care se împart în: - raporturi de subordonare ierarhic ierarhică; - raporturi de colaborare. b) raporturi care se formează între un subiect ce aparĠine administ formeaz ine administraĠiei publice úi unul din afara acestui sistem, care pot fi: i sistem - raporturi de subordonare; - raporturi de utilizare a serviciilor publice; - - raporturi de colaborare úi participare a unor persoane fizice úi juridice i la realizarea sarcinilor administra administraĠiei publice. Teste de autoevaluare 1. NoĠiunea de administraĠie publică este sinonimă cu: iunea administra a) noĠiunea de putere executivă; iunea executiv b) noĠiunea de executiv; iunea c) ansamblul activităĠilor desfăúurate de către autorităĠile publice prin activit ăĠile care, în regim de putere public se execută legea. publică 2. În conĠinutul administra inutul administraĠiei publice intră: a) numai activit cu caracter de dispoziĠie; activităĠi b) unele activit cu caracter de prestaĠie; activităĠi c) activităĠi cu caracter de dispoziĠie úi activităĠi cu caracter de presta ăĠi dispozi i prestaĠie. 3. Principalul izvor de drept îl reprezintă: reprezint a) ConstituĠia; Ġia; b) Legile organice; c) Legile ordinare.Drept administrativ - I 26

×