hghgg

1. Pentru o întelegere cât mai bună a Parlamentului European în contextul evoluției sale
istorice, primul capitol descrie modul în care a apărut ideea de unitate europeană si anume fiind
promovata de mai multe personalitati istorice de-a lungul vremii, cum ar fi William Penn 1963,
Saint Pierre 1713, Saint Simon, Victor Hugo 1849 si Jan Monet 1950, considerat arhitectul
constructiei europene, toti promovand ideea de unitate europeană in operele lor, cu mult inainte
aparitiei primei comunitati europene.
Deasemenea evoluția parlamentului, unde vom vedea ca la inceput prin tratatul de
constituire CECO la 9 mai 1950, a aparut prima data predecesoarea parlamentului european, si
anume Adunarea Parlamentară. Al doila pas, in formarea Uniunii Europene este reprezentat de
Tratatul de la Roma, intrat in vigoare in 1958 unde a luat nastere cele doua comunități:
Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (dezvoltarea industriei nuclerare) și Comunitatea
Economică Europeană (uniune vamala). Prin tratatul de la bruxelles, cele 3 comunitati, au
fuzionat, dobandint un sistem instituional unic,o comisie unica, un Consiliu al ministrilor unic,
un Parlament European si o Curte de justitie a Cominutății europene cu sediul la Luxemburg.
Statele trebuiau sa indeplineasca anumite criterii , care au fost stabilite la Copenhaga, pentru a
putea devenii membru UE.
Actul unic european intrat in vigoare in 1987, a adus nou conceptul de piată comuna (spatiu
fara frontiere interne in care actioneaza 4 liberalitati ) si au fost conferite competenţe sporite
Parlamentului European, prin modul de vot al legislaţiei europene la care a început să fie cooptat
şi Parlamentul prin avizele pe care trebuia să le dea.
Tratatul de la Maastrich intrat in vigoare in noiembrie 93, aduce o noua strcutura UE,
constituita pe 3 piloni, in primul pilon fiind o integrare aproape totala, deoarece se observa o
comunitarizare a legislatiei, statele s-au pus de acord sa renunte la atributele lor de suferenitate si
sa confere marea majoritate UE.
Creşte rolul Parlamentului European care este chemat să participle la adoptarea legislaţiei
U.E. împreună cu Consiliul Miniştrilor prin procedura de codecizie.
Tratatul de la Amsterdam introduce conceptul de Cooperare Întărită, gândindu-se la
următoarele extinderi prin aderarea unor noi state membre., unde unanimitatea va putea fi atinsă
tot mai greu într-o U.E. numeroasă şi chiar şi consensul va fi greu de atins. Sunt aduse reforme
in pilonul1, iar ca element de noutate apare și în cadrul Parlamentului European, care stabilește
statulul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor membrilor săi, după avizul dat de Comisie
și cu aprobarea Consiliului, care hotărește în unanimitate.
Prin Tratatul de la Lisabona intrat in vigoare in 2009 in ceea ce priveste evolutia schimbari la
atributiile parlamentului putem remarca faptul ca Procedura Colegislativa prin Tratatul de la

2. Lisabona a devenit procedura legislativă ordinară (general, obişnuită) prin care se adoptă
legislaţia europeană.
C2: ORGANIZAREA Parlamentului European cuprinde: organele de conducere, grupurile
politice, comisiile și delegațiile interparlamentare și serviciile administrative
Președintele Parlamentului European – vot secret, mandat 2 ani jumate, cu reinoire.
Președintele conduce toate activitățile Parlamentului European și ale organelor sale și
dispune de toate competențele pentru a prezida dezbaterile Parlamentului și pentru a asigura
buna desfășurare a acestora
functii: deschide, suspendă și închide ședințele Parlamentului; hotareste asupra întrebărilor
adresate Consiliului și Comisiei; asigură respectarea Regulamentului de procedură; reprezintă
Parlamentul în relațiile internaționale
Parlamentul are 14 vicepreședinți Principalul rol formal al acestora include trei dimensiuni: să
prezide plenarele în locul președintelui, să tină locul președintelui în a reprezenta Parlamentul în
plan extern și să ia parte la activitățile Biroului.
Chestorii sunt alesi separat direct de parlament, pt un mandat de 2 ani jumate. Participă și
la reuniunile Biroului, având rol consultativ, dar nu au drept de veto, în schimb pot lua cuvântul
într-o serie de chestiuni
Biroul Parlmentului European este compus din Președinte, cei 14 vicepreședinți ai
Parlamentului și 5 chestori.
Reglementează chestiunile financiare, organizatorice și administrative privind deputații,
organizarea internă a Parlamentului, Secretariatul si organele Parlamentului; chestiuunile
privind desfășurarea ședințelor; Numește Secretarul General și stabilește organigrama
Secretariatului General; Stabilește un proiect preliminar de estimare a bugetuluui Parlamentului;
Adoptă orientările pentru chestori;
Conferința președinților Parlamentului și președinții grupurilor politice. Ia decizii prin consens,
dar atunci când este nevoie, votează astfel încât să se țină seama de numărul membrilor din
fiecare grup politic,
-Hotărăște cu privire la organizarea lucrărilor Parlamentului European și chestiunile aferente
programării legislative;
- Este organul competent pentru chestiunile referitoare la relațiile cu alte organe și instituții ale
Uniunii Europene, precum și cu parlamentele naționale ale statelor membre;
- Este organul competent pentru chestiunile aferente relațiilor cu țările terțe și cu instituțiile sau
organizațiile din afara Uniunii Europene;
- Întocmește proiectul de ordine de zi pentru perioadele de sesiune ale Parlamentului

3. Conferința președinților de comisie este organul politic al Parlamentului care asigură o mai
bună cooperare între diferite comisii parlamentare. Se compune din preşedinţii tuturor comisiilor
permanente şi temporare. Ei stabilesc ordinea de zi în perioadele de sesiune.
Conferința președinților de delegație este compusă din președinții tuturor delegațiilor
interparlamentare permanente, unul dintre aceștia fiind ales președintele Conferinței
Poate adresa recomandări Conferinței președinților în legătură cu lucrările delegațiilor.
Grupurile Parlamentare Declarația de constituire a unui grup politic se publică în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene .Configurate în rațiunea afinităților politice și nu în funcție de
naționalitate. Numar minim 25deputati
Comisiile Parlamentare O mare parte din activitatea detaliată a Parlamentului se desfășoară aici
la propunerea Conferinței președinților, Parlamentul European poate înființa comisii permanente,
comisii speciale, comisii de anchetă și comisii mixte.
Comisiile permanente 2 ani jumate - au misiunea de a examina chestiunile în legătură cu care
au fost sesizate de Parlament sau în timpul unei întreruperi a sesiunii, de Președinte, în numele
Conferinței președinților. În prezent, în Parlemantul European funcționeaza 20 de comisii
permanente, formată la randul ei din 28 până la 86 de deputați și are un președinte, un birou și un
secretariat.
Comisii speciale 1 an
Întrucât atribuțiile, componența și mandatul comisiilor speciale sunt stabilite în același timp cu
decizia de constituire a acestora. Parlamentul nu poate decide ulterior modificarea atribuțiilor,
nici în sensul restrângerii, nici în sensul extinderii acestora
Comisa de ancheta pentru examinarea presupuselor încălcări ale dreptului Uniunii sau cazuri de
administrare defectuasă în aplicarea dreptului Uniunii, care ar reprezenta fapta fie a unei instituții
sau a unui organ al Uniunii, fie a administrației publice a unui stat membru, fie a unor persoane
mandatate prin dreptul Uniunii să îl pună în aplicare
Comisiile parlamentare mixte, pot fi constituite de Parlamentul European împreună cu
parlamentele statelor asociate la Uniunea Europeană sau ale statelor cu care au fost angajate
negocieri în vederea aderării. Aceste comisii pot formula recomandări adresate parlamentelor
participante.
Secretariat General numit de Birou cu sediul la Luxemburg şi la Bruxelles, acesta desfăşurâdu-
şi activitatea sub autoritatea unui Secretar General. Aproximativ 6000 de funcţionari, selectaţi
din toate ţările Uniunii prin extern, deschis, organizat de Oficiu european de selectare a
personalului (EPSO) îşi desfăşoară activitatea în cadrul Secretariatului General. Majoritatea sunt
funcţionari permanenţi ai Parlementului, cu statut de funcţionar european, identic cu cel al
funcţionarilor din cadrul altor organe comunitare.

4. Ombudsmanul European Eurodeputaţii aleg pentru un mandat de 5 ani o personalitate
recunoscută pe plan european pentru această funcţie de mediator al U.E.
Mediatorul European răspunde sesizărilor adresate de cetăţenii europeni, sesizări care privesc o
necorespunzătoare funcţionare a instituţiilor europene.
Aspecte de discriminare sau nu dau informaţii solicitărilor adresate de cetăţenii europeni, sau
când instituţiile europene folosesc o procedură nelegală de soluţionare a unor chestiuni ale
cetăţenilor europeni, ori pentru termenul nerezonabil în care sunt soluţionate problemele
cetăţenilor eueropeni.
C3: Functiile si competentele
Competențele Parlamentului European au crescut în mod continuu, fiecare nou tratat european
adoptat acordându-i puteri sporite
Funcția legislativă unde se arată că Parlamentul exercită, împreună cu Consiliul, funcțiile
legislativa si bugetară avand totodată funcții de control politic și consultative.
Funcția bugetară reiese din rolul fundamental pe care il are Parlamentul European în adoptarea
bugetului Uniunii Europene, împreuna cu Consiliul Uniunii Europene, pe baza propunerii
Comisiei
Funcția de Control
Parlamentul European își exercită controlul prin examinarea periodică a rapoartelor trimise de
către Comisie (raportul general anual, rapoarte privind punerea în aplicare a bugetului etc.)1.
el monitorizeaza activitătile celorlalte instituții, în special ale Comisiei, prin adresarea
întrebărilor orale și scrise, la care aceștia au obligatia de a raspunde.
Controlul politic mai este exercitat prin constituirea unei comisii de anchetă, ca urmare a
examinării petițiilor depuse de către cetățeni
Parlamentul European are competență și în numirea membrilor Comitetului executiv al Băncii
Centrale Europene
Procedura Consultării de ce?? Penrtru ca Comisia nu are un drept exclusiv de inițiativă
legislativă în cele doua domenii de cooperare interguvernamentală vizate de Tratatul Uniunii
Europene – politici externe și de securitate comună și Cooperare polițienească și judiciară în
materie de infracționalitate
procedura consultării presupunând adoptarea unui act normativ după consultarea Parlamentului
European, a Comisiei, a Curții de Justiție a Uniunii Europene sau a Comitetului Economic și
Social European și a Comitetului Regiunilor.
PROCEDURA COOPERARI introdusă de AUE, de regulă se aplică în domeniile unde
tratatele prevăd votul prin majoritate calificată. În cazul acestei proceduri, Parlamentul European
1 Articolul 119 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European (a opta legislatură – iulie 2014 )

5. poate aduce propriile opinii chiar în procesul legislativ, dar Consiliul are și în acest caz ultimul
cuvând, rămânând un organ legislativ solitar.
PROCEDURA ORDINARA Inițiativa legislativă aparține Comisiei și, în anumite cazuri
prevăzute în tratat, poate veni și din partea unui grup de state membre.
Proiectele de acte legislative emise de Comisie sunt transmise Parlamentuluui European și
Consiliului, în același timp fiind transmise și parlamentelor naționale.
Parlamentul European, hotărând cu majoritate simplă, adoptă poziția în prima lectură privind
propunerea Comisiei, sub forma unei rezoluții legislative.ARE trei opțiuni: să respinga
propunerea în intregime, să o apropbe fără a propune amendamente , sau cazul cel mai frecvent,
să aprobe propunerea sub rezerva depunerii unui număr de amendamente. In funcție de raspunsul
Parlamentului, procedura poate inceta in aceasta etapa, sau poate continua chiar si pana la
apelarea la un comitet de conciliere in caz de neintelegere intre Parlament si Consiliu.
Procedura Avizului Conform
O altă formă principală a implicării parlamentare în procedura legislativă este
reprezentată de procedura avizului conform, conform căreia un instrument juridic poate fi
adoptat doar cu aprobarea prealabilă a Parlamentului. Aceasta procedura presupune nu doar
obligaţia Consiliului de a cere părerea Parlamentului European înainte de luarea unei decizii, dar
şi de a respecta poziția exprimată de acesta, în caz contrar fiind în imposibilitate de a adopta
actul normativ aflat în discuţie. Se aplica in cazul : Cererii unui stat european de a deveni
membru al Uniunii Europene; Hotărârii unui stat membru de a se retrage din Uniune,
Acordurilor încheiate între Uniune şi unul sau mai multe state terţe.
STUDIUL DE CAZ
Concluziile Studiului de caz.
Potrivit CJUE, fiecărui stat membru îi revine, în temeiul principiului autonomiei
procedurale, atribuția de a desemna instanțele competente și de a stabili modalitățile procedurale
aplicabile acțiunilor în justiție destinate să asigure protecția drepturilor conferite contribuabililor
de dreptul Uniunii, cu condiţia de a fi respectate principiile echivalenţei şi efectivităţii.
Principiul echivalenţei implică un tratament egal al acțiunilor întemeiate pe o încălcare a
dreptului național și a celor, similare, întemeiate pe o încălcare a dreptului Uniunii, iar nu
echivalența normelor procedurale naționale aplicabile unor litigii de natură diferită cum sunt, în
cauza principală, litigiul civil, pe de o parte, și litigiul administrativ, pe de altă parte. În plus,
principiul echivalenței nu este pertinent într‑o situație care, așa cum se întâmplă în litigiul
principal, privește două tipuri de acțiuni întemeiate, și una, și cealaltă, pe o încălcare a dreptului
Uniunii.

6. Rezultă dintr-o jurisprudență constantă că dreptul de a obține rambursarea unor taxe
percepute de un stat membru cu încălcarea normelor dreptului Uniunii reprezintă consecința și
completarea drepturilor conferite justițiabililor de dispozițiile dreptului Uniunii care interzic
astfel de taxe, după cum au fost acestea interpretate de Curte. Statele membre sunt, așadar,
obligate, în principiu, să ramburseze impozitele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii.
Prin urmare, procedura judiciară civilă inițiată de domnul Târșia referitoare la
înmatriculărea în România a unui autovehicul de ocazie achiziţionat dintr-un stat membru al
Uniunii Europene, unde a a achitat taxa specială pentru autoturisme a condus la abrogarea legii
ce reglementa taxa de poluare OUG 50/2008 deoarece articolul 110 TFUE se opune unei taxe
precum cea pe poluare instituită de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008.
Concluziile referitoare la Parlamentul European.
Fiecare parlament își are propria istorie, cultură şi putere, funcționând în cadrul unui
anumit mediu politic.Parlamentul European se evidenţiază printr-o serie de caracteristici aparte.
Parlamentul european este instituţia cu cea mai spectaculoasă evoluţie dintre cele ale
Comunităţilor Eurpene, ajungând de la un for cu atribuţii simbolice format din deputaţi delegaţi
de către parlamentele naţionale, cu competenţe consultative, la singura instituţie ai cărei membri
sunt desemnaţi prin alegere directă de către cetăţenii europeni (indiferent de domiciliul acestora)
şi care are veto legislativ în cadrul procedurii codeciziei.
În primul rând, reprezintă „experimentul" care a avut cea mai mare influenţă în lume în
ceea ce privește democrația transnațională, diplomația internaţională fiind înlocuită - sau cel
puțin completată - de democraţia transnaţională.
În al doilea rând, face parte dintr-un sistem instituțional unic și fără precedent din punct
de vedere istoric, Uniunea Europeană, cu melanjul său de puteri supranaționale și cooperare
interguvemamentală.
În al treilea rând, însăși existența sa este controversată, politicieni din unele state
membre fiind chiar împotriva creării şi dezvoltării sale ulterioare.
În al patrulea rând, Parlamentul European a cunoscut o dezvoltare rapidă. Deși este încă
un parlament tânăr, ales pentru prima dată în 1979, în cei 36 de ani de viaţă și-a consolidat rolul
și puterea în mod considerabil.
În al cincilea rând, este obligat să își desfăşoare activitatea în trei sedii în loc de unul.
În al șaselea rând, caracterul său multilingvistic este fără precedent în Europa și poate fi
comparat doar cu cel al Parlamentului indian sau sud-african, toate întrunirile și documentele
sale fiind traduse prin mijloace specifice.
În al șaptelea rând, asemenea Congresului Statelor Unite, dar spre deosebire de
parlamentele naţionale ale tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, în urma votului său

7. majoritar direct nu ia naștere niciun guvern, rezultatul acestor alegeri nepresupunând păstrarea
sau schimbarea puterii executive.
În fine, în al optulea rând, Parlamentul European s-a aflat într-o continuă extindere de la
410 membri din 9 țări - când a fost ales prima dată - la 732 din 25 de țări, în prezent.
Din aceste motive, Parlamentul European nu poate fi uşor clasificat. Mai mult, nu poate fi
înţeles fără trimitere la Uniunea Europeană ca un întreg şi la caracteristicile unice care îl
diferenţiază faţă de orice altă organizaţie internaţională din lume.
Uniunii Europene i se poate urmări filiaţia chiar de la înfiinţarea! Comunităţii
Cărbunelui şi Oţelului, după cel de al Doilea Război Mondial, ] „ca o primă tentativă către o
federaţie europeană" (Declaraţia Schuman) - o încercare îndrăzneaţă de a uni foşti duşmani şi de
a constitui o structură trainică pentru cooperarea între statele Europei, în scopul de a asigura
pacea şi stabilitatea.Dar dincolo de procesul integrării europene se află şi o forţă pragmatică, şi
anume, preocuparea concretă de a controla interdependenţa economică crescândă a ţărilor
europene. Crearea unei pieţe europene unice, cu o liberă circulaţie a mărfurilor şi a serviciilor, a
consolidat acest proces de interdependenţă, care a făcut necesară şi apariţia unei politici comune
în acest sens. O piaţă comună presupune reguli comune, dar şi respectarea, acestora.