Drept Comunitar

Geneza Comunitatilor Europene
Crearea Comunitatii Economice Europene (CEE) si a Comunitatii
Europene a Energiei Atomice (CEEA sau EURATOM)
Înainte de a prezenta constituirea celorlalte doua comunitati europene, este
necesar – pentru o mai buna întelegere a contextului politic sa prezentam
evenimentele care au avut ca rezultat esecul unui alt proiect de construire a
unei aliante militare, respectiv Comunitatea Europeana de Aparare, a carei
initiere a fost anuntata la scurt timp dupa declaratia lui Robert Schuman,
respectiv la 24 octombrie 1950, de catre Rene Pleven în contextul
international marcat de evenimentele din Coreea.
Sub presiunea Miscarii Europene, a partidelor democrat-crestine care erau la
putere în Franta, Germania si Italia, ca si a sustinerii din partea curentului
socialistilor, se semneaza la Paris, la 30 mai 1952, Tratatul de creare a
Comunitatii Europene de Aparare (CEA). Se propunea pentru viitor si
crearea unei Comunitati politice europene. Tratatul CEA a fost transmis celor
sase guverne ale tarilor membre CECO la 9 martie 1953. Adunarea franceza
nu a fost însa de acord, la 30 august 1954, sa intre în aceasta comunitate si în
acest fel a esuat tentativa de creare a Comunitatii Europene de Aparare, desi
tratatul fusese ratificat de catre celelalte state. Acest esec a produs o serie de
perturbari si întârzieri în procesul de integrare europeana.
Între 1-3 iunie 1955 are loc la Messina o Conferinta a ministrilor afacerilor
externe din tarile membre ale CECO, eveniment care a reprezentat începutul
procesului de constituire a celorlalte doua comunitati europene. Ea a fost
urmata de alte conferinte la nivel de ministri sau experti.

Cu ocazia unei reuniuni a expertilor organizata la Bruxelles în perioada iulie
1955 -aprilie 1956, prezidat de H.Spaak s-a redactat un „Raport al sefilor
delegatilor ministrilor afacerilor externe”, care a constituit baza Conferintei
ministrilor afacerilor externe din mai 1956 de la Venetia. Au urmat alte
întâlniri la diverse niveluri, care au pregatit proiectul celor doua tratate
sectoriale de la Roma, semnarea lor având loc la 25 martie 1957, respectiv a
Tratatului instituind Comunitatea Economica Europeana (CEE) si a
Tratatului instituind Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (CEEA au
Euratom), membre fiind tot cele sase state care participau la CECO. Tratatele
au fost ratificate relativ repede, între 14 septembrie 1957 (Franta) si 4
decembrie 1957 (Olanda). Tratatele au intrat în vigoare la l ianuarie 1958.
Ele au fost însotite de adoptarea unei Conventii privind institutiile comune
pentru Comunitati si de unele protocoale semnate la Bruxelles la 17 aprilie
1957 cu privire la imunitatile si privilegiile Curtii de Justitie a CEE si
Euratom.
Crearea CEE viza în primul rând transformarea conditiilor economice de
schimburi si de productie pe teritoriului comunitatilor. In acelasi timp, s-au
remarcat si opinii de prezentare a crearii comunitatilor ca o contributie la
constructia functionala a Europei politice, substituita integrarii politice
directe.
Tratatul de creare a CEEA avea ca obiectiv, conform art. 1: „sa contribuie la
stabilirea conditiilor necesare formarii si dezvoltarii rapide a energiilor
nucleare, cresterii nivelului de trai în statele membre si dezvoltarii
schimburilor cu alte tari”.
Ratiunea pentru care se instituia aceasta comunitate se baza pe deficitul de
energie al tarilor membre, ramânerea în urma a acestora în momentul
respectiv fata de alte state (S.U.A., Anglia, U.R.S.S.) si faptul ca trebuiau sa-
si dezvolte sectorul energetic nuclear pentru interese nationale si regionale
comune.

Aceste doua comunitati se bazau pe o structura institutionalizata similara
celei a CECO, respectiv aveau tot patru organe cu aproximativ aceleasi
atributii, desi existau unele diferente atât ca denumire, cât si în continutul
atributiilor, respectiv cele ale înaltei Autoritati a CECO, care au fost
deplasate înspre Consiliul Ministrilor în cazul ultimelor doua.
S-a apreciat ca, desi s-au înfiintat trei comunitati, iar la constituire nu a fost
clar exprimata în Tratate intentia crearii pietei comune, aceasta a fost avuta în
vedere ca unul dintre obiectivele cele mai importante care urmau sa fie
realizate
1
urmarindu-se si constituirea uniunii politice prin fuzionarea acestor
Comunitati, fapt dovedit prin evolutia Comunitatilor si crearea Uniunii
Europene prin Tratatul de la Maastricht, care îsi propunea si realizarea
acestor obiective.
Instituirea celor trei Comunitati a reprezentat doar începutul unui proces
complex, care -asa cum au avut în vedere initiatorii ideilor de unitate a
Europei -trebuia sa continue, în vederea realizarii acelor obiective care, ori
nu au fost posibile în faza initiala, ori au devenit necesare pentru
perfectionarea structurilor si activitatilor acestora în decursul timpului. Asa
cum s-a aratat si în literatura de specialitate, aceasta evolutie s-a desfasurat în
doua directii: cresterea numarului statelor membre ale comunitatilor si
perfectionarea institutionala.
Ca obiective generale, CEE avea:
-promovarea unei dezvoltari armonioase a activitatilor economice pe întreg
teritoriul Comunitatii;
-expansiunea continua si echilibrata;
-stabilitatea crescânda a statelor membre
2
si a Comunitatilor în ansamblu;
-cresterea nivelului de trai;
- realizarea unor relatii mai strânse între statele membre.
1
Jean Boulouis, op.cit. pg. 32
2
Tratatul CEE art. 2

Tratatul CEE stabilea si mijloacele generale ce facea posibila realizarea
obiectivelor de mai sus si anume:
-realizarea unei „Piete Comune”;
-apropierea progresiva a politicilor economice a tarilor membre.
Realizarea unei „Piete Comune” se baza pe existenta celor patru libertati
fundamentale ale pietei, valabile si astazi:
a) libera circulatie a bunurilor în regim de concurenta libera si loiala;
b) libera circulatie a persoanelor si a serviciilor;
c) libera circulatie a capitalurilor:
d) libertatea cetatenilor comunitatilor de a se stabili în orice stat membru.
Simpla enumerare a celor patru libertati fundamentale ale „Pietei Comune”
însemna ca se depaseau limitele realizarii unei simple Uniuni Vamale,
capatând atributele unei veritabile piete comunitare, întrucât:
-integra factori de productie; -includea unele politici (agricole, transporturi,
comertul, politici sociale sau fiscale);
-prevedea actiunea comuna a statelor comunitare pentru depasirea
eventualelor dificultati legate de balantele de plati, precum si o politica
economica unitara, comuna.
În acelasi timp, preocuparile generale ale CEEA sau EURATOM
3
aveau (si
au înca) drept obiectiv general stabilirea conditiilor necesare pentru formarea
si dezvoltarea rapida a industriilor nucleare.
Cu acest obiectiv general, CEEA îsi propunea sa:
-largeasca cercetarea si diseminarea cunoasterii tehnice în domeniu;
-stabileasca norme uniforme de securitate pentru protectia sanitara a
populatiei si lucrarilor din domeniu;
3
Tratatul Uniunii Europene impreuna cu textul complet al Tratatului Constitutiv al Comunitatii Europene si
al Comunitatii Europene a Energiei Atomice, JOCE/DOCE, C 224/31.VIII-1992

-usureze si stimuleze investitiile;
-vegheze asupra aprovizionarii regulate cu energie;
-garanteze utilizarea pasnica a materialelor nucleare;
-înfiinteze o piata comunitara care sa garanteze libera circulatie a
materialelor si echipamentelor, precum si a capitalului necesar.
Institutiile comunitare conform Tratatelor CEE si CEEA.
Fiecare din cele doua mari organizatii, fiind independente, avea propriile
organe: Comisia, Consiliul si Adunarea Parlamentara, precum si propriile
Curti de Justitie. În versiunea lor originala, cele patru institutii se prezentau
astfel:
Comisia era formata din personalitati numite, de comun acord, de catre
statele membre, având initiativa legislativa si unele atributii de gestiune,
executie si control a îndeplinirii Tratatelor si actelor institutiilor comunitare.
Ulterior Comisia Europeana va avea mult mai putina putere decât aceasta,
chiar daca prin compensatie va putea actiona în toate domeniile, largindu-si
competentele de cuprindere.
Consiliul era (si este si în prezent) o institutie comunitara în care sunt
reprezentate guvernele statelor membre, prin unul din membrii acestora.
Consiliul avea putere decizionala si coordona politicile economice.
Principala sa atributie era de ordin legislativ.
Adunarea Parlamentara formata din parlamentari desemnati de statele
membre, are competenta de control politic, inclusiv capacitatea de a depune
motiuni de cenzura asupra Comisiei; ea se consulta în cazurile prevazute de
Tratate, anterior adoptarii normelor comunitare.
Curtea de Justitie avea ca misiune garantarea protectiei generale în fata legii,
respectarea legislatiei comunitare si controlul interpretarii si aplicarii
uniforme a Tratatelor si actelor de drept comunitar (derivat).

În acest mod au fost constituite cele trei Comunitati Europene care au existat
în forma descrisa mai sus pâna la absorbirea lor de catre Comunitatea
Europeana. De-a lungul timpului au fost efectuate modificari progresive, cea
mai semnificativa fiind, fara îndoiala cea din 1967 când au fost unificate
institutiile celor trei comunitati, astfel încât, din acel moment, desi existau în
continuare trei comunitati, se instituie doar o Comisie, un Consiliu, un
Parlament si o Curte de Justitie (la care s-a adaugat Curtea de Conturi) pentru
toate cele trei Comunitati.
Totodata, au fost subliniate unele competente, puterea si domeniile de
responsabilitate. În cazul CEE, începând cu Tratatul Uniunii Europene din
1992, aceasta organizatie îsi schimba si denumirea, în Comunitatea
Europeana (CE)
4
dupa cum vom vedea mai departe.
4
În lucrarea nostra utilizam notiunile de CEE si TCEE (Comunitatea Economica Europeana, respectiv
Tratatul Comunitatii Economice Europene) doar pentru a desemna evenimente anterioare anului 1992, anul
aparitiei UE (Uniunea Europeana) si TUE (Tratatul Uniunii Europene).

FAURIREA UNIUNII EUROPENE MODERNE
Tratatul de la Maastricht
Tratatul privind Uniunea Europeana a fost semnat la 7 februarie 1992 de
catre cele douasprezece state -Franta, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg,
Italia, Grecia, Danemarca, Spania, Portugalia, Irlanda si Regatul Unit al
Marii Britanii si al Irlandei de Nord, membre ale Comunitatilor Europene la
Maastricht. Tratatul de la Maastricht a intrata în vigoare la 1 noiembrie 1993.
Se considera ca Tratatul modifica si nu înlocuieste documentele anterioare de
constituire a Comunitatilor Europene, Uniunea nou creata, având la baza
aceste Comunitati instituite prin Tratatele de la Paris si Roma, prezentate în
cursul anterior.
Dupa lucrarile Consiliului European de la Dublin, din 1990, 28 aprilie
(Dublin I) si 24-25 iunie (Dublin II), la Consiliul European de la Maastricht
(9-10 decembrie 1991), sefii de state si de guverne, reuniti într-o Conferinta
interguvernamentala, au ajuns la un acord asupra proiectului de Tratat
privind Uniunea Europeana.
La 7 februarie 1992, la Maastricht, ministrii de externe si de finante ai celor
douasprezece tari enumerate mai sus au semnat Tratatul asupra Uniunii
Europene.
Ratificarea Tratatului a ridicat o serie de noi probleme, datorate în primul
rând referendumului negativ al danezilor, la 2 iunie 1992, ezitarilor
britanicilor si necesitatii revizuirii constitutiilor pentru Franta, Spania,
Portugalia si Germania.
Tratatul, încheiat pe o perioada nedeterminata cuprinde, un preambul, sapte
titluri, 17 protocoale si 33 de declaratii.
Tratatul aduce modificari si completari celor trei Tratate încheiate anterior
(CECO-1951, CEE-1957 si CEEA sau EURATOM -1957) pe linia reformei
începuta de Actul Unic European (AUE). Odata cu punerea în

aplicare a acestui Tratat, Comunitatile Europene se vor numi Uniunea
Europeana (UE) si Comunitatea Europeana (CE).
Elementele de noutate pe care le aduce Tratatul de la Maastricht sunt în
esenta: ideea de uniune politica vest-europeana; introducerea unei monede
unice pâna cel mai târziu în anul 1999; drepturile civile europene; noile
competente ale CE; intensificarea protectiei comunitare a consumatorilor etc.
Potrivit Tratatului de la Maastricht, Uniunea Europeana îsi propune
urmatoarele obiective:
-promovarea unui progres economic si social echilibrat si durabil, în special
prin crearea unui spatiu fara frontiere interne, prin întarirea coeziunii
economice si sociale si prin stabilirea unei uniuni economice si monetare,
adoptând la termen o moneda, în conformitate cu dispozitiile din Tratat;
-afirmarea identitatii Uniunii pe scena internationala, în special, prin punerea
în aplicare a unei politici externe si de securitate comuna, inclusiv definirea
la termen a unei politici de aparare comuna, care ar putea sa conduca, la
momentul potrivit, la o aparare comuna;
-întarirea protectiei drepturilor si intereselor cetatenilor statelor membre prin
instaurarea unei cetatenii prioritare a Uniunii;
-dezvoltarea unei cooperari strânse în domeniul justitiei si al afacerilor
interne;
-mentinerea integrala a realizarii comunitare (l'acquis communautaire) si
dezvoltarea acesteia, cu scopul de a examina, conform procedurii vizate la
articolul N, paragraful 2, în ce masura politicile si formele de cooperare
instaurate de Tratat ar trebui sa fie revizuite.
Spre deosebire de AUE, Tratatul de la Maastricht, aduce nou pentru Uniunea
Europeana, trei componente:
-existenta, în continuare a Comunitatilor;
-politica externa si de securitate comuna;

-cooperarea în domeniul justitiei si al afacerilor interne. Cele sapte
titluri din cadrul structurii Tratatului sunt urmatoarele: -Titlul I –
include proceduri comune referitoare la Comunitati,
politica externa si de securitate comuna si cooperarea judiciara; -Titlul II –
contine amendamente la Tratatul de instituire a
comunitatii Economice Europene (Tratatul CEE); -Titlul III – contine
amendamente la Tratatul CECO; -Titlul IV – cuprinde amendamente la
Tratatul CEEA; -Titlul V – introduce prevederi referitoare la politica externa
si
de securitate comuna (PESC); -Titlul VI – include prevederi despre
cooperarea în domeniul
Justitiei si Afacerilor Interne (JAI); -Titlul VII – contine prevederi finale.
Dupa cum am mai aratat, pe lânga modificari aduse Tratatului CE si
Tratatului CEEA acest document programatic se constituie ca un act
constitutiv al Uniunii Europene. Mai facem precizarea ca Uniunea Europeana
astfel constituita nu înlocuieste vechile Comunitati Europene, ci le reuneste
sub un numitor comun, acela al unei politici si forme de colaborare
comunitare. Împreuna cu celelalte elemente Comunitatile Europene
alcatuiesc cei trei piloni ai Uniunii Europene. Chiar daca pe parcursul lucrarii
noastre vom mai avea prilejul sa ne referim la ei, îi prezentam aici asa cum
au fost conceputi de Tratatul de la Maastricht astfel:
A. Primul pilon (supranational-federatie) Comunitatile
Europene (CE) -politica agricola comuna; -uniune
vamala si piata interna; -politica în domeniul
concurentei, subventii de stat; -politica structurala; -
politica comerciala; -Uniunea Economica si Monetara
(UEM);

B. Al doilea pilon (interguvernamental-confederatie)
Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC) a)
politica externa:
-cooperare;
-mentinerea pacii; -observatorii electorali si trupe
comune de interventie;
-drepturile omului;
-democratie;
-asistenta acordata statelor terte. b)
politica si securitate:
-politica europeana de securitate si aparare;
-dezarmarea;
-aspecte economice ale dezarmarii;
-sistemul european de securitate.
C. Al treilea pilon (interguvernamental confederatie)
Cooperarea politieneasca si judiciara în materie penala
. trafic de droguri si trafic de arme;
. trafic de carne vie;
-terorismul;
-infractiuni împotriva minorilor;
- cetatenia europeana;
- cercetare si mediu înconjurator;
- retele transeuropene (transporturi);
- sanatate;
- protectia consumatorului;
- politica sociala;
- politica comuna de imigratie;
- politica în domeniul azilului
- protectia frontierelor.

-crima organizata;
-coruptie, coruptibilitate si înselaciune.
În afara acestor trei componente, denumite si cei trei piloni ai UE, Tratatul
defineste si unele principii fundamentale creând, totodata, un cadru
institutional unic pentru Uniune.
Tratatul prevede ca institutiile Uniunii sunt comune, dar acestea îsi exercita
competentele dupa procedurile fiecarei Comunitati în parte, instaurând,
totodata si o „cetatenie a Uniunii”. El mai stipuleaza si proceduri unice în
vederea aderarii altor state.
Tratatul de la Maastricht, prezinta Uniunea Europeana ca un concept politic
coerent, dar neavând personalitate juridica, deci neputând încheia tratate.
Asa dupa cum am aratat mai sus, din Tratat reies o serie de principii, care
guverneaza activitatea Uniunii Europene. Aceste principii în numar de trei,
se prezinta în felul urmator:
-Uniunea respecta identitatea nationala a statelor membre, ale caror sisteme
de guvernamânt sunt bazate pe principiile democratice;
-Uniunea respecta drepturile fundamentale, asa cum sunt garantate de
Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului si libertatilor sale
fundamentale, si astfel cum rezulta din traditiile constitutionale comune
statelor membre, ca principii generale de drept comunitar;
-Principiul subsidiaritatii; Comunitatea actioneaza în limitele competentelor
ce-i sunt conferite si a obiectivelor ce-i sunt stabilite prin Tratat; în domeniile
care nu tin de competenta sa exclusiva, Uniunea nu intervine, conform
principiului subsidiaritatii, decât daca, si în masura în care, obiectivele
actiunii avute în vedere nu pot fi realizate suficient de statele membre si pot
sa fie mai bine realizate la nivel comunitar. Actiunea Uniunii nu depaseste
ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivele Tratatului
5
.
5
Roxana MUNTEANU – Drept European, Oscar Print, Bucuresti, 1996, pag 129

Tratatul aduce unele modificari în ceea ce priveste competenta Curtii de
Justitie. Aceasta neavând prerogative privind politica externa si de securitate
comuna (PESC), i se atribuie unele competente limitate în cadrul cooperarii
în domeniul justitiei si al afacerilor interne.
O problema demna de semnalat este cea referitoare la dorinta altor state
europene de a adera la Uniune. Ca o noutate adusa de Tratat, statele care
doresc sa adere trebuie sa ceara acest lucru, Uniunii si nu Comunitatilor.
Etapele procedurii de aderare propuse de Tratat sunt urmatoarele:
-cererea adresata Uniunii, din partea statului solicitant, cerere care este
înaintata Consiliului European;
-Consiliul, consulta Comisia si primeste avizul din partea Parlamentului
European; Consiliul se pronunta cu unanimitate de voturi;
-statul solicitant încheie cu membrii cu drepturi depline ai Uniunii unele
acorduri privind conditiile admiterii;
-acordul este supus spre ratificare de catre toate statele contractante.
Consiliul European, în sesiunea pe care a tinut-o în iunie 1993, la
Copenhaga, a stabilit trei criterii principale pentru statele care doresc
aderarea la Uniune
6
.
-existenta unor institutii democratice stabile;
-existenta unei economii de piata, viabile;
-capacitatea de a-si asuma obligatiile Uniunii.
În anul urmator, 1994, la Essen, Consiliul stabilea strategia de preaderare,
care urma sa fie finantata prin programul comunitar PHARE, constând dintr-
un ajutor de 1 miliard de Euro pe an, pentru 11 state candidate. Fiecare din
aceste state urmau, ca în 1995 sa prezinte o „Carte Alba” cu privire la
realizarile din statele respective, la pregatirile acestora de
6
Jeques Berthelot – Imposer le droit des peiples a se nourrir eux-memes-dans Le Monde diplomatique de
novembre, 1998

a se integra în Uniune. În anul 1997, Comisia a publicat avizele sale în
legatura cu acest lucru.
În decembrie 1997, Consiliul, la Luxemburg aproba începerea negocierilor
de aderare pentru Cipru, Polonia, Cehia, Ungaria, Estonia si Slovenia, care
urmau sa devina membre la o data nedeterminata, dar apropiata. Statele care
au început negocierile, dar si celelalte care au ramas sa astepte al doilea val
(printre care si România), au beneficiat împreuna, începând din 1998, în
cadrul strategiei de preaderare de un ajutor în valoare de 1,5 miliarde Euro pe
an pâna în 2000, si apoi de 3 miliarde pâna în 2006. Aceste sume au fost
date, tocmai pentru a sprijini candidatii la aderare, în domeniul economic,
administratiei, infrastructurii, protejarii mediului etc.
7
Întorcându-ne la Tratatul de la Maastricht, în acesta sunt înscrise în mod
expres pentru Uniunea Europeana urmatoarele misiuni
8
:
-sa promoveze o dezvoltare armonioasa si echilibrata a activitatilor
economice în interesul Uniunii Europene;
-sa depuna eforturi eficiente si durabile în vederea protejarii mediului pe
continentul european;
-sa foloseasca în mod judicios forta de munca si sa contribuie la realizarea
unei protectii sociale reale;
-sa dezvolte programe concrete pentru îmbunatatirea calitatii vietii;
-sa sprijine cooperarea si solidaritatea între membrii Uniunii.
Tratatul de la Maastricht largeste competentele CE în sase noi domenii:
-educatie si pregatire profesionala;
-cultura;
-tineret;
-protectia consumatorului;
7
Florian COMAN, Raluca BUGHEA – Drept Comunitar european, editia a V-a, revazuta si adaugita, Pro
Universitaria, Bucuresti, 2006, pag.19-208
Jean Yves Potel -Enjeux et risgues d'un Union europeenne elargic. Le monde diplomatique, fervier 1999,
pg. 8

-retele transeuropene (transporturi);
-politica industriala.
Totodata, se extind competentele comunitare în domeniul social. Statele
membre, cu exceptia Marii Britanii au adoptat dispozitii comune privind
promovarea ocuparii fortei de munca, îmbunatatirea conditiilor de munca si
viata, protectie sociala, dialog social, dezvoltarea resurselor umane,
combaterea excluderii de pe piata muncii etc.
În ce priveste dreptul comunitar institutional, Tratatul de la Maastricht
extinde rolul Parlamentului European. A fost creata cu aceasta ocazie o noua
procedura de codecizie în cadrul careia legatura dintre Parlamentul European
si Consiliul de Ministrii se consolideaza, iar raportul dintre cele doua
institutii capata conotatii mai echilibrate. De asemenea, se stabileste rolul
Parlamentului European în procedura de confirmare a Comisiei Europene.
Tratatul recunoaste rolul partidelor politice europene în crearea si dezvoltarea
constiintei comunitare si în exprimarea vointei politice a europenilor
comunitari. De asemenea, se extinde durata mandatului Comuniunii
Europene de la patru la cinci ani.
Pentru Consiliul de Ministrii se extinde în cadrul sau folosirea votului în
majoritate calificata, în luarea majoritatii deciziilor adoptate prin procedura
de codecizie si la toate deciziile adoptate prin procedura de cooperare.
Totodata, Tratatul de la Maastricht recunoaste importanta euroregiunilor în
dezvoltarea economico-sociala si culturala a Uniunii Europene. Se înfiinteaza
Comitetul Regiunilor, organ consultativ alcatuit din reprezentantii
autoritatilor regionale.
Tratatul consacra principiul subsidiaritatii ca regula generala, despre care am
mai mentionat. Conform acestui principiu, în domeniile care nu tin de
competenta exhausiva a Uniunii Europene, aceasta nu va întreprinde actiuni,
decât daca aceste actiuni sunt mai eficiente în atingerea obiectivelor Uniunii,
decât actiunile întreprinse la nivel national sau local. Actiunile

comunitatii nu vor depasi în nici un caz ceea ce este necesar pentru
îndeplinirea obiectivelor.
Alte principii ale Uniunii Europene sunt codecizia si solidaritatea la care vom
mai avea ocazia sa ne referim referi în lucrarea noastra. Tratatul de la
Maastricht asupra Uniunii Europene are de fapt doua parti: prima parte se
refera la Uniunea Economica si Monetara (UEM), iar cea de-a doua la
Uniunea Politica. Celor patru domenii mari la care se refera Tratatul de la
Maastricht – cetatenia, uniunea economica si monetara, politica externa si
de securitate comuna si justitie si afaceri interne – le-am consacrat în
lucrarea noastra capitole separate, datorita importantei lor nu numai la
momentul Tratatului, ci mai cu seama permanentei lor actualitati.
A. Cetatenia uniunii
Termenul de cetatean, aparut prima data în Tratatul de la Roma, are, acum un
alt înteles. În conformitate cu Tratatul de la Maastricht, este cetatean al
Uniunii orice persoana care are nationalitatea unui stat membru. Cetatenii
Uniunii îsi exercita drepturile si îsi asuma obligatiile prevazute în Tratat.
Acesta prevede si alte noi drepturi specifice:
-dreptul de a circula si de sedere în mod liber pe teritoriul statelor membre;
-dreptul de vot si de eligibilitate la alegerile locale si la alegerile europene;
-dreptul de protectie diplomatica în terte tari;
-dreptul la protectia juridica, dreptul de petitionare si cel de a se
adresa mediatorului.
B. Uniunea Economica si Monetara (UEM)
Componenta economica si cea monetara, care constituie Uniunea Economica
si Monetara, se întemeiaza pe de o parte pe politica economica a statelor
membre, respectiv pe o politica monetara unica, prin crearea unei monede
unice. Aceasta moneda purta denumirea de ECU. Uniunea Economica si
Monetara a avut trei etape de evolutie:

-Consiliul European de la Madrid, din iunie 1989, stabilea ca prima etapa
începe de la 1 iulie 1990, când statele membre trebuiau sa realizeze o
convergenta progresiva a politicilor si performantelor economice;
-cea de-a doua etapa considerata ca o perioada de tranzitie s-a desfasurat între
1 ianuarie 1994 si 1 ianuarie 1999, când se creeaza si Institutul Monetar
European, care a înlocuit Comitetul Guvernatorilor;
-cea de-a treia etapa începe la 1 ianuarie 1999, când moneda ECU a fost
înlocuita de Euro. Cu acest prilej, Marea Britanie si Danemarca, prin
încheierea unor protocoale speciale, si-au rezervat dreptul de a nu participa la
UEM la începutul etapei a treia; în aceasta faza se înfiinteaza Bursa Centrala
Europeana.
C. Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC)
Actul Unic European a stabilit mecanismul de cooperare politica prin cel de-
al doilea pilon al Tratatului de la Maastricht care instaureaza o politica
externa si de securitate comuna ce permite adoptarea unor actiuni comune si
în politica externa. În acest domeniu s-a hotarât ca deciziile sa fie luate în
unanimitate, iar masurile de punere a lor în practica prin vot cu majoritate
calificata.
Pentru securitate comuna, Tratatul consemneaza o politica a carui obiectiv
final îl constituie apararea comuna cu sprijinul Uniunii Europei Occidentale
(UEO). Statele comunitare pot sa continue actiunea la nivel national (local)
cu conditia ca actiunile lor sa nu contravina deciziilor comunitare. În
domeniul politicii externe si de securitate comuna se uziteaza doua tipuri de
actiuni:
-pozitiile nationale promovate de statele membre trebuie sa corespunda cu
pozitia Uniunii într-un anumit domeniu (a se vedea cum s-a respectat acest
act, inclusiv de România referitor la Kosovo);
-actiuni comune, operationale ale statelor membre.
D. Justitie si Afaceri Interne (JAI)

Cel de-al treilea pilon al Uniunii Europene faciliteaza si protejeaza circulatia
persoanelor pe teritoriul statelor comunitare. Deciziile se iau în unanimitate
si vizeaza urmatoarele domenii:
-politica de azil;
-trecerea frontierei;
-imigrarea;
-traficul de droguri;
-combaterea fraudei la nivel international;
-cooperarea judiciara în materie civila;
-cooperarea judiciara în materie penala;
-cooperarea vamala;
-cooperarea politieneasca.
Tratatul a adus modificari în urmatoarele domenii principale:
-procesul de democratizare;
-politica ocupationala;
-spatiu de libertate, suveranitate si justitie;
-politica externa si de securitate comuna (PESC);
-reforma institutionala comunitara;
-legaturi externe.
Tratatul de la Amsterdam
Tratatul de la Amsterdam a amendat Tratatul de la Maastricht, fara a-l
înlocui. Scopul declarat al Tratatului de la Amsterdam a fost acela de a
asigura capacitatea de actiune a Uniunii Europene si dupa extinderea spre est.
Integrarea europeana a fost conceputa înca de la bun început ca un proces
evolutiv, astfel încât Tratatul de la Amsterdam poate fi considerat astazi ca
un moment semnificativ, care se înscrie întru totul pe linia de gândire ce
fusese avuta în vedere de cei care au conceptualizat, la timpul

respectiv, ideea integrarii europene. De altfel, integrarea a fost privita chiar
de precursorii sai ca un proces ce trebuia, în final, sa se extinda asupra
actiunii politice, apreciata ca fiind indispensabila atât pentru securitatea
continentului, cât si pentru mentinerea unor relatii pasnice, de siguranta si de
încredere între state.
Tratatul de la Amsterdam a fost adoptat de sefii de state si de guverne ai
Uniunii Europene la 16-17 iulie 1997 si semnat la 2 octombrie 1997. A intrat
în vigoare la 1 mai 1999.
O analiza atenta a prevederilor Tratatului de la Amsterdam se impune cu
toata seriozitatea si obiectivitatea, pentru a putea detecta ceea ce este într-
adevar nou în cadrul acestui document.
Mai întâi se constata o modificare a conceptiei cu privire la ritmul si
obiectivele integrarii. Astfel, Tratatul de la Amsterdam înscrie principiul
flexibilitatii, acesta constând în dreptul unor anumite state de a instaura între
ele o colaborare mai strânsa. Acest lucru înseamna un regim mai înalt al
integrarii cu conditia ca sa nu creeze, prin aceasta, discriminari ori sa fie
afectate domenii ce ar tine de competenta exclusiva a Comunitatii. S-a trecut,
prin urmare, de la viziunea unei Comunitati care se dezvolta în mod spontan,
ascendent si uniform, la viziunea unei Comunitati „cu doua viteze”, pentru a
se da satisfactie intereselor unor anumite tari mai puternic dezvoltate decât
altele.
O alta importanta inovatie, ce tine de filozofia comunitara este prevederea pe
care o consacra Tratatul de la Amsterdam prin art. F1 (7), în conformitate cu
care Consiliului, cu participarea sefilor de state sau de guverne, poate, la
propunerea Comisiei sau unei treimi din tarile membre, cu avizul
Parlamentului European, în cazul unei violari grave si persistente a
drepturilor omului cu majoritate calificata sa dispuna suspendarea unora
dintre drepturile tarilor în cauza, recurgând la aplicarea Tratatului, inclusiv
dreptul de vot al reprezentantilor Guvernului statului respectiv în cadrul
Consiliului.

Noua filozofie comunitara cuprinde si modul în care se înfatiseaza în cadrul
Tratatului de la Amsterdam raportul dintre elementul supranational,
comunitar si cel national. Potrivit Tratatului de la Amsterdam este
modificata ordinea obiectivelor Uniunii înscrise în art. F (6). Daca în forma
initiala, stabilita la Maastricht, primul obiectiv ai Uniunii era de a respecta
„identitatea nationala a statelor membre ale caror sisteme de guvernare sunt
fondate pe principiile democratice”, acest obiectiv este trecut pe locul trei,
primul obiectiv devenind respectul drepturilor omului si libertatilor
fundamentale, ca si al statului de drept -principii comune statelor membre.
Totodata, în anumite domenii, competentele Comunitatii cresc fata de cele
rezervate statelor nationale (de pilda, protectia mediului înconjurator) -
identitatea nationala suferind, astfel, vizibile prejudicii.
Se aduc modificari conceptiilor generale privind cetatenia Uniunii. Astfel, la
art. 8 (17) Tratatul face precizarea potrivit careia „Cetatenia Uniunii
completeaza cetatenia nationala si nu o înlocuieste”, idee care nu exista
anterior în Tratatul de la Maastricht si pe care o vom dezvolta în lucrarea
noastra la un alt capitol.
În ceea ce priveste relatia dintre elementul supranational si cel national se
constata, pe de o parte, tendinta introducerii pe primul plan a obiectivelor
comune, în dauna celor nationale, dar si, pe de alta parte, a rezistentei unor
valori ce tin de ordinea statala, cum ar fi cetatenia nationala, care, asa cum se
precizeaza în Tratat, nu înlocuieste ci doar completeaza cetatenia comunitara.
Unele state si-au manifestat retineri serioase fata de normele comunitare. Se
poate mentiona aici atitudinea Marii Britanii, Irlandei si Danemarcei fata de
Acordul Schengen (Protocoalele 3, 4, 5 la Tratatul privind Uniunea
Europeana) sau cele opt „Declaratii” anexate la Actul Final al Conferintei
care s-a încheiat cu semnarea Tratatului.
În procesul democratizarii institutionale comunitare, Tratatul de la
Amsterdam aduce o serie de precizari în ceea ce priveste Parlamentul

European cifra deputatilor acestora neputând depasi 700, în ce priveste
dreptul de „codecizie”, precum si în legatura cu reprezentarea statelor în
cadrul acestei institutii comunitare.
În cadrul functionarii Consiliului, se aduc precizari în ceea ce priveste
majoritatea calificata
9
. Desi Consiliul ramâne un organ eminamente
interstatal dar nu supranational, într-o serie de decizii importante el urmeaza
sa decida cu majoritate calificata, prin aceasta întelegându-se ca tarile
membre dispun, în cazul utilizarii acestui procedeu de vot, de un numar
diferentiat de voturi. Astfel, Italia, Franta, Germania si Marea Britanie dispun
de câte 10 voturi, Spania de 8, Belgia, Grecia, Olanda si Portugalia de câte 5,
Suedia si Austria de câte 4, iar Finlanda, Danemarca si Irlanda de câte 3.
Tratatul de la Amsterdam include în componenta sa si asa numitul
„Compromis de la Ioannina” din 1994, potrivit caruia daca membri ai
Consiliului reprezentând un total de 25 de voturi îsi manifesta intentia de a se
opune adoptarii de catre Consiliu a unei decizii cu majoritate calificata,
Consiliul va trebui sa depuna toate diligentele ca sa poata fi promovata o
solutie satisfacatoare cu cel putin 65 de voturi.
În esenta, Tratatul a extins drepturile Parlamentului European (PE) în sensul
participarii acestuia la procesul decizional. Procesul codecizional fusese deja
specificat în Tratatul de la Maastricht, aducând Parlamentul la acelasi nivel
cu Consiliul de Ministrii.
Prin Tratat se extinde dreptul Parlamentului European de a participa la luarea
deciziilor în toate domeniile pe care Consiliul de Ministrii hotaraste cu o
majoritate calificata. Domeniul cel mai costisitor al Uniunii Europene, cel
agrar, a fost exceptat de la regula mai sus mentionata.
9
O majoritate simpla cere mai mult de 50% din voturile exprimate; o majoritate absoluta cere peste 50%
dintre toti membri sai , indiferent de numarul celor care voteaza; decizia majoritatii calificate în Consiliul de
Ministrii impune un procent de 62% din 87 de voturi. Potrivit procedurilor normale de vot fiecare membru
are un vot din 2004 într-o UE cu 25 de tari, majoritatea calificata este de 232 la 321 voturi din 2007, într-o
UE cu 27 de state majoritatea calificata este de 258 din 345 voturi.

Tot în domeniul procesului de democratizare institutionala mai retinem faptul
ca drepturile Parlamentului European au fost extinse si în procesul de
desemnare a membrilor Comisiei Europene. Astfel, Parlamentul nu numai ca
trebuie sa fie de acord cu numirea membrilor acesteia, dar si cu numirea
presedintelui Comisiei.
Cu toate acestea, Parlamentul European, desi este singurul organ ales de
populatie în mod direct, nu are înca drept de initiativa legislativa, pe care
continua sa-l aibe membri Comisiei Europene. Întrucât Comisia Europeana
are competente si asupra aplicarii legislatiei europene, aceasta înseamna ca,
detinând în acelasi timp si dreptul de initiativa în elaborarea legilor
comunitare, se încalca principiul separatiei puterii legislative de cea
executiva.
Politica ocupationala este pentru prima data mentionata într-un Tratat de o
asemenea anvergura europeana. Chiar daca aceasta politica ramâne ca o
sarcina a statelor membre s-au stabilit masuri de o mai buna coordonare a
politicilor nationale în domeniu.
O tema de o mare importanta a Tratatului de la Amsterdam este accentuarea
dezvoltarii unui spatiu de libertate, securitate si justitie, în cadrul caruia sa
fie asigurata libera circulatie a persoanelor prin masuri adecvate controlului
frontierelor Uniunii Europene, controlului, imigrarilor, azilului, precum si
prevenirii criminalitatii. În acest context au fost extinse drepturile Oficiului
European de Politie (EUROPOL) si a fost integrat în actele comunitare
Tratatul de la Schengen, cu toate ca Marea Britanie si Irlanda si-au rezervat
dreptul de a nu adera la acest Tratat.
În ce priveste politica externa si de securitate comuna (PESC) a fost înfiintat
postul de Înalt Reprezentant al Politicii Externe si de Securitate Comuna, cu
rolul de a reprezenta Uniunea Europeana în afacerile externe.
În privinta hotarârilor luate în domeniu de catre Consiliul de Ministrii,
acestea se iau în continuare cu unanimitate de voturi.
Tratatul de la Maastricht a fost completat cu texte mai ample si în ce

priveste politica de mediu. „Respectarea mediului” formulata de Tratatul de
la Maastricht a fost înlocuita cu formula „nivel înalt de protectie si de
îmbunatatire a calitatii mediului”.
Tratatul aduce în planul comunitar principiul egalitatii între barbati si femei,
alaturi de promovarea unui cadru adecvat de ocupari a fortei de munca si de
protectie sociala.
Evidentiem, de asemenea, prevederile noi introduse în Tratat legate de forta
de munca si politica sociala. Se remarca faptul ca înca în Preambulul
Tratatului se fac referiri la Cartea Sociala Europeana, semnata la Torino în
anul 1961 si la Carta Comunitara a Drepturilor sociale fundamentale ale
angajatilor, din anul 1989. Tratatul rezerva politicii sociale un rol de interes
fundamental al Uniunii, facându-se referire la o „strategie coordonata” a
statelor membre în aceasta problema si creând si alte institutii noi precum
Comitetul pentru ocuparea fortei de munca.
Într-o alta perspectiva, Tratatul prevede pentru prima data un mecanism de
sanctionare a statelor membre care se fac vinovate de o „violare grava si
persistenta” (art. 7) a drepturilor fundamentale permitânduse Consiliului sa
respecte dreptul de vot al statului respectiv. Aceasta prevedere a iscat multe
controverse juridice si, practic nu s-a aplicat pâna în prezent. Problema a
ramas în suspensie mai ales sub aspectul fundamentului juridic, întrucât
Uniunea Europeana nu este parte a CEDO, singurul organism pertinent care
ar putea oferi un raspuns în baza Cartei Drepturilor Fundamentale adoptata
solemn la Nisa.
O alta inovatie importanta a Tratatului de la Amsterdam este cea referitoare
la unificarea Tratatelor comunitare. Aceasta idee este mentionata în mod
expres într-o declaratie, „Declaratia nr. 42 asupra codificarii tratatelor”,
adoptata de Conferinta, care se refera la continuarea lucrarilor pentru
efectuarea unei codificari a tuturor tratatelor pertinente, inclusiv a TUE. În
Declaratie se subliniaza ca statele contractante convin asupra faptului ca
rezultatul definitiv al acestui „exercitiu tehnic, care va fi facut public cu titlul
de exemplu”, sub

responsabilitatea Secretariatului General al Consiliului, nu va avea valoare
juridica.
Observam
10
, în legatura cu acest aspect, ca în literatura noastra juridica se
manifesta doua puncte de vedere. Potrivit unui prim punct de vedere,
Tratatele care pun bazele Comunitatilor Europene au fost înlocuite de la 1
ianuarie 1993 de Tratatul asupra Uniunii Europene, ceea ce face necesar ca în
loc de mai multe comunitati sa se vorbeasca despre o „singura comunitate”.
Potrivit unui punct de vedere, cele trei comunitati si-au pastrat
individualitatea, tratatele comunitare nefiind înlocuite, ci numai modificate
(sau codificate) prin Tratatul de la Maastricht.
Încheiem scurta prezentare a Tratatului de la Amsterdam cu o alta inovatie pe
care o vom detalia într-un capitol separat. La acest moment spunem doar ca
în cadrul PESC se includ misiunile comunitare, gestionarea crizelor si
posibilitatea Uniunii de a recurge la Uniunea Europei Occidentale (UEO)
pentru punerea în aplicare a misiunilor sale. Uniunea Europeana a preluat
sarcinile UEO dupa ce a decis în decembrie 1999, la sammit-ul de la Helsinki
sa-si asume noi responsabilitati în materie de securitate si aparare.
Desi contine multe prevederi de natura a facilita programul reformei
institutionale si politicilor comunitare, Tratatul de la Amsterdam lasa
Tratatul de la Nisa
Tratatul de la Nisa este cel de-al patrulea Tratat european în 13 ani
11
.
Cu alte cuvinte, înca din 1987 a fost o revizuire a Tratatelor la fiecare trei
10
Florian COMAN, Raluca BUGHEA – op. cit. pag.3811
Dupa Actul Unic European din 1987, tratatul de la Maastricht din 1993 si Tratatul de la Amsterdam din
1997
nerezolvat
e
mult
e
aspecte importante, d
e
exemplu cele apartinân
d
problemel
or
sociale,
ocupare
a
forte
i
d
e
munca,
reducere
a
somajulu
i,
armonizarea fiscala s.a.

ani. Aceasta ne poate indica atât o aliniere la schimbari în Uniunea
Europeana, cât si dificultatea partenerilor de a tine pasul cu acestea.
Tratatul de la Amsterdam nu a putut rezolva trei probleme cruciale pentru
viitorul comunitatii largite:
-structura institutiilor comunitare si mai ales dimensiunea Comisiei;
-modalitatea de numarare a voturilor în Consiliu;
-extinderea voturilor prin majoritate calificata legata de procedura
codecizionala.
Tratatul de la Nisa a fost semnat pe 26 februarie 2001 si a intrat în vigoare la
1 februarie 2003, dupa ce a fost mai întâi ratificat de fiecare stat membru,
prin vot în parlamentele nationale sau prin referendum.
Obiectivul Tratatului de la Nisa considerat ca fiind indispensabil viitoarei
extinderi a Uniunii Europene l-a constituit elaborarea unor prevederi care sa
asigure o buna activitate institutionala în momentul în care Uniunea va avea
aproape 30 de membri. Acest lucru înscrie Tratatul de la Nisa într-o viziune
de reformare cu trei axe principale:
-structura si modul de functionare a institutiilor europene;
-procedura de decizie din cadrul Consiliului de Ministrii;
-consolidarea cooperarii între institutii.
Reforma institutionala începuta la Amsterdam era necesara, atât pentru a
asigura continuitatea procesului de aprofundare a Uniunii Europene, dar mai
ales, pentru realizarea extinderii spre statele Europei centrale si de est
(PECOS)
12
. Tratatul de la Nisa continua rezolvarea unor probleme începute
asadar, la Amsterdam (1997), dupa cu urmeaza:
-modificarea votului statelor membre în Consiliu;
-îmbunatatirea ponderii statelor în luarea deciziilor;
-modificarea structurii Comisiei Europene;
-modificarea puterii reale a Parlamentului European;
-extinderea votului prin majoritate calificata si reducerea
12
Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Lituania, Letonia, Estonia, România, Ungaria, Bulgaria

corespunzatoare a deciziilor luate prin unanimitate;
-institutionalizarea cooperarii înntarite.
În ce priveste Parlamentul European, Tratatul de la Nisa consolideaza rolul
acestuia de colegislator, procedura de codecizie urmând sa fie adoptata si în
domeniile: lupta împotriva discriminarilor, coeziunea economica si sociala,
vize, azil si imigratie. Totodata, au fost extinse si domenii în care
Parlamentul poate sesiza Curtea de Justitie a Comunitatii Europene. Tratatul
asigura o baza juridica partidelor politice din statele membre. El stabileste un
statut care sa contina mai ales codificarea unor drepturi si reguli de finantare
a partidelor politice din statele comunitare.
Tratatul stabileste un numar maxim de 732 de mandate în Parlamentul
European în loc de 626 cum prevedea Tratatul de la Amsterdam. Au fost
reduse, totodata, numarul locurilor în Parlament pentru unele state. În prezent
Parlamentul European are 785 de locuri. Distributia locurilor pe cele 27 de
state se face pe baza respectarii principiului „proportionalitatii degresive” în
care rolul principal îl detine numarul populatiei fiecarui stat. Astfel, cele 27
de state au primit un numar de europarlamentari dupa cum urmeaza:
Germania 99, Franta 78, Marea Britanie 78, Italia 78, Spania 54, Polonia 54,
România 35, Olanda 27, Grecia 24, Portugalia 24, Belgia 24, Cehia 24,
Ungaria 24, Suedia 17, Austria 18, Bulgaria 18, Danemarca 14, Slovacia 14,
Finlanda 14, Irlanda 13, Lituania 13, Letonia 9, Slovenia 7, Estonia 6, Cipru
6, Luxemburg 6, Malta 5.
Pentru Consiliul Uniunii Europene au fost stabilite doua proceduri de vot:
unanimitatea si majoritatea calificata. A fost diminuata (si procesul va
continua) regula unanimitatii prin care statele membre îsi pot exercita dreptul
de „veto”. Regula unanimitatii se va elimina treptat. Despre majoritatea
calificata am dat câteva explicatii în subcapitolul precedent. În plus, mai
spunem ca acest sistem de vot are la baza ponderea voturilor în cadrul
Consiliului Uniunii Europene, fiecarui stat fiindu-i atribuit un numar de
voturi, functie de criteriul ponderii populatiei sale. Uniunea Europeana,

cu 27 de state membre, are urmatoarea distributie a numarului de voturi în
Consiliu:
-29 de voturi pentru Germania, Franta, Italia, Marea Britanie;
-27 de voturi pentru Spania si Polonia;
-14 voturi pentru România;
-13 voturi pentru Olanda;
-12 voturi pentru Belgia, Cehia, Grecia, Ungaria si Portugalia;
-10 voturi pentru Austria, Bulgaria, Suedia;
-7 voturi pentru Danemarca, irlanda, Lituania, Slovacia si Finlanda;
-4 voturi pentru Estonia, Cipru, Letonia, Luxemburg si Slovenia;
-3 voturi pentru Malta.
Tratatul extinde votul cu majoritate calificata si pentru domeniile: coeziunea
economica si sociala, încheierea de acorduri internationale în domeniul
proprietatii intelectuale si al serviciilor, cooperare judiciara în materie civila.
Pentru componenta Comisiei Europene, Tratatul de la Nisa a stabilit
începând cu anul 2005 numai câte un comisar de provenienta din alt stat
membru. Acum când Uniunea Europeana are 27 de state, numarul
comisarilor ramâne acelasi (27) si s-a instaurat un sistem de rotatie ale carui
reguli s-au stabilit de Consiliu prin vot în unanimitatea membrilor sai.
Au fost extinse puterile presedintelui Comisiei în organizarea interna a
structurii, remanieri, cererea demisiei comisarilor. Sa mai spunem ca
presedintele este desemnat de catre Consiliul Uniunii europene prin vot cu
majoritate calificata.
Tratatul de la Nisa a stabilit pentru Curtea de Justitie a Comunitatilor
Europene o mai buna functionare, scurtarea termenelor de judecata,
modificari în competentele sale si pentru Tribunalul de Prima Instanta.
Având în compunere câte un membru din fiecare stat, Curtea se poate reuni
în plen sau în camera largita. De asemenea, Tratatul stabileste ca actiunile
directe pot fi depuse numai la Tribunalul de Prima Instanta, care

prezinta competenta si asupra unor anumite actiuni de validare a unui act
comunitar.
Pentru Curtea de Conturi s-a stabilit ca fiecare stat are dreptul la un membru
în acest organism numit de Consiliu prin vot cu majoritate calificata. De
asemenea, s-a stabilit un numar maxim de 350 de membri pentru Comitetul
Economic si Social si Comitetul Regiunilor. Rolul Comitetului Economic si
Social conform Tratatului este acela de reprezentant al organismelor
economice si sociale din societatea civila. Pentru Comitetul regiunilor,
membri trebuie sa posede un mandat electoral în colectivitatea pe care o
reprezinta.
Reluând prevederile de la Amsterdam, Tratatul de la Nisa împuterniceste
Consiliul Uniunii Europene, care în urma unei decizii cu 4/5 din voturi si
dupa consultarea Parlamentului European sa poata adresa o recomandare
oricarui stat membru, pe al carei teritoriu s-a produs un act de violare a
dreptului comunitar.
Tratatul de la Nisa apare la mai putin de doi ani dupa intrarea în vigoare
precedentului sau, Tratatul de la Amsterdam (1 mai 1999). Rezultatele
acestuia din urma nu fusesera complet consolidate si aplicate. Tratatul de la
Nisa epuizeaza nevoia extinderii Tratatului de la Amsterdam în probleme
care anterior oferise solutii, dar esuase în aplicarea acestora. În acelasi timp,
solutiile oferite trebuiau completate, explicate si implementate. Iata de ce
cele doua Tratate trebuie interpretate în paralel pentru a determina arsenalul
institutional si normativ al Uniunii Europene. Acest lucru îl vom aplica si noi
în cursurile care urmeaza.

DEFINITIA SI SPECIFICUL DREPTULUI COMUNITAR
Raportul dintre ordinea juridica interna, europeana si cea
internationala
Existenta Comunitatilor Europene se bazeaza pe institutii de drept supuse
dreptului international si care reglementeaza prin intermediul unor pluralitati
de relatii juridice, raporturile dintre statele membre.
Statele membre ale Comunitatiilor Europene continua sa fie actorii
constitutivi ai acestora. Statele sunt subiectele primare de drept care stabilesc
fundamentul si liniile esentiale ale progresiei unificarii europene, acestea
realizându-se prin instrumentele internationale de drept la care statele sunt
parte.
Metodele utilizate în constructia europeana exista în doua dimensiuni
fundamentale: cooperarea si integrarea.
Cooperarea consta în posibilitatea pe care statele nationale o au de a muncii
împreuna între si pe deasupra frontierelor, fara disparitia completa a
suveranitatii. De aceea, eforturile de unificare bazate pe conceptul de
cooperare nu au ca obiectiv fundamental crearea unui superstat, a unui stat
global, centralizat, a unei entitati politice post-nationale, ci se limiteaza la
realizarea unei uniuni de state suverane cu care coexista structurile nationale.
Aceasta este formula de functionare a organizatiilor internationale clasice
precum Consiliul Europei, NATO, OSCE, DECD etc. În cel mai fericit caz o
asemenea cooperare poate duce la o centralizare de tip confederatie.
Conceptul de integrare traditionala consta în renuntarea la ideea ca
suveranitatea statelor este inviolabila si indivizibila. Aceasta ideea
considerata perimata se completeaza cu alta potrivit careia, imperfectiunile
convietuirii politice, insuficientele sistemului statului national si abuzurile de

putere ale unor state asupra altora (hegemonia) ar putea fi depasite numai
daca suveranitatile nationale ar fuziona într-o suveranitate comuna. Unii
autori invoca aici principiul fidelitatii fata de comunitatiile auropene. Acest
principiu presupune ca statele membre sa adopte toate masurile pentru a-si
îndeplini cu diligenta obligatiile juridice comunitare asumate si sa intezica
acele actiuni care ar putea afecta buna funtionare a Comunitatilor.
În cadrul sistemului de drept al oricarui stat membru se contopesc doua laturi
fundamentale: cea comunitara si cea alcatuita din normele dreptului intern.
Se întrepatrund aici relatiile dintre dreptul comunitar
13
si dreptul intern al
statelor membre. Aceste relatii sunt de fapt continute si explicate în tipurile
de relatii dintre dreptul international si dreptul intern.
Astfel, dreptul international obliga statele sa respecte tratatele pe care le-au
încheiat si sa determine propriile organe legislative, executive si judecatoresti
sa le aplice.
Pe de alta parte, dreptul international nu reglementeaza modul în care
normele cuprinse în tratatele internationale sunt integrate în ordinea juridica
interna. Acest lucru este de fapt o chestiune de suveranitate, statele având
latitudinea de a adopta o pozitie sau alta în aceasta problema, în functie de
interesele si aspiratiile lor.
În legatura cu raportul dintre ordinea juridica înternationala si cea interna s-
au conceput de-a lungul timpului doua mari constructii teoretice: dualismul si
monismul.
Dualismul este o conceptie potrivit careia ar exista doua ordini juridice, egale
între ele, dar separate, independente, fara a interactiona. Astfel, ordinea
juridica interna si cea internationala coexista, dar nu au nimic în comun,
functionând ca sisteme autonome total independente. Cei mai reprezentativi
sustinatori ai acestor teorii au fost Tripel în anul 1923 si Anzilatti în anul
1939. Aceasta doctrina, desi a fost îndelung teoretizata, nu a
1
Termenul de „drept comunitar european” este cel mai adesea uzitat cu denumirea sa prescurtata de „drept
comunitar” termen la care ACHIESAM

suferit modificari esentiale în raport cu orientarea sa initiala.
În sens larg, doctrina dualista sustine ca valoarea normelor juridice interne nu
depinde de concordanta lor cu normele internationale si invers, aceasta
întrucât se aplica în doua sisteme de ordine juridica diferita.
Daca în anumite situatii normele juridice interne sunt asemanatoare sau
coincid cu normele internationale de drept, acest lucru nu poate fi decât un
fenomen întâmplator, fara o cauza obiectiva.
Daca normele interne nu corespund cu cele internationale, acest fapt nu
afecteaza valabilitatea lor. În dreptul intern trebuie aplicate normele dreptului
international, iar daca acestea contravin unor angajamente internationale,
neconcordanta va atrage raspunderea statutului în în cauza.
Pe de alta parte, pentru ca normele dreptului international sa poata fi aplicate
în ordinea interna a unui stat contractant, este necesar ca acest stat sa
concretizeze normele internationale în acte normative interne. Se realizeaza
în acest mod asa numita „nationalizare a normelor internationale”. În acest
caz normele nu pot fi aplicate decât în noua lor calitate, ca reglementari
interne. Acest lucru admite si modificarea ulterioara a normelor, conform
procedurilor dreptului intern, angajând în acest caz raspunderea
internationala a statului ca subiect primar de drept international.
Orientarea monista considera dreptul ca pe o structura unitara, normele de
drept având un caracter obligatoriu indiferent daca acestea sunt adresate
indivizilor, statelor sau organizatiilor. În conceptia monista nu exista doua
ordini juridice, ordinea interna si cea internationala, ci o singura ordine
juridica ce are doua forme de manifestare: dreptul national si dreptul
international, una dintre acestea primeaza asupra celeilalte, dupa cum sustin
unii sau altii, adepti ai umanismului.
Cel mai de seama reprezentant al umanismului juridic international a fost
fara îndoiala Hans Kelsen (1881-1973), un mare teoretician al
jurisprundentei, asimilat scolii pozitiviste, cel mai sistematic si remarcabil
teoretician al secolului XX. El a sustinut primatul dreptului international

asupra celui intern.
Teoriile moniste sustin ca exista o ordine juridica universala, care este
superioara ordinelor juridice interne ale statelor. De aceea norma
internationala se aplica imediat, fara nici o transformare în ordinea interna a
statelor. Atunci când se constata contradictie între norma interna si cea
internationala se aplica norma internationala. Aceasta solutie care este
acceptata si de Constitutia României are asadar o sorginte monista ce
considera dreptul intern ca fiind derivat din dreptul international. În general,
Constitutia noastra nu este consecventa în problema analizata.
Tot de orientare monista este si teoria potrivit careia dreptul intern este
primordial în raport cu cel international. Acesti teoreticieni juristi considera
ca nu exista decât o singura ordine juridica – dreptul statal national, iar
dreptul international public este în afara vointei umane, el nefiind decât o
prelungire a dreptului national. Relatiile actuale internationale, bazate pe
interesul reciproc al partilor contractante si pe înfaptuirea unor proiecte
comune au infirmat teoriile moniste si primatul dreptului intern.
Dreptul comunitar european ca si dreptul international postuleaza monismul
în forma sa primara si impune respectarea sa de catre statele comunitare.
Dreptul comunitar nu poate fi înteles si aplicat decât în monism, singurul
principiu comparabil cu ideea unui statut de integrare. Tratatele
Comunitatilor Europene au instituit o ordine juridica proprie, integrata
sistemului juridic al statelor membre si care se impun jurisdictiilor acestora.
Asadar, dreptul comunitar se aplica în ordinea juridica interna asa cum a fost
el creat de statele membre, fara nici o receptare sau transformare a sa în drept
intern.
Concluzionând, putem afirma ca dreptul comunitar european a înlaturat
conceptiile dualiste, el fiind aplicabil, indiferent de forma sa (originara sau
derivata) în dreptul intern al statelor membre, cu cel putin

urmatoarele consecinte
14
:
-dreptul comunitar este integrat în mod firesc în ordinea juridica interna a
statelor, fara sa fie necesara vreo formulare speciala de introducere;
-normele comunitare îsi ocupa locul în ordinea juridica interna a statelor, ca
drept comunitar;
-judecatorii nationali sunt obligati sa aplice dreptul comunitar.
În ce priveste România, ca stat comunitar, articolul 11 din Constitutia
României, obliga tara noastra sa-si îndeplineasca în bune conditii si întocmai
obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Toate tratatele încheiate
de România fac parte din dreptul intern (conceptie monista). Mai mult, daca
un tratat international ce urmeaza sa fie încheiat contravine Constitutiei el nu
poate fi ratificat decât dupa revizuirea acesteia.
În materie de drepturile omului, Constitutia României acorda prioritate
dreptului international în raport cu cel international, daca acesta contine
dispozitii mai favorabile (conceptie monista).
Corelatia dintre dreptul intern si dreptul comunitar este asemanatoare cu cea
între dreptul intern si dreptul international, asa dupa cum am aratat. Aceasta
nu înseamna ca dreptul comunitar s-ar confunda cu dreptul international.
Existenta la nivelul comunitatilor europene a unui set de valori precum
justitia si pacea sociala, cooperarea, integrarea, programul, securitatea etc. a
determinat abordari identice atât la nivelul ordinii juridice internationale, în
general, cât si a celei comunitare, în particular.
Dreptul comunitar si dreptul international sunt complementare. De asemenea,
se poate spune ca existenta unor competente paralele evidentiaza si existenta
unei complementaritati de interese ce unesc comunitatea internationala cu
cea europeana.
14
Augustin Fuerea – Drept comunitar al afacerilor, Editia a II-a, revazuta si adaugita, Universul Juridic,
2006, pag. 36

Definirea dreptului comunitar
Cu toate asemanarile dintre ele, între dreptul comunitar si dreptul intern
(national) exista importante deosebiri de natura juridica în ce priveste
obiectul de reglementare, dar si modul de elaborare a normelor juridice,
subiectele de drept, sistemul de aplicare si sanctionare a normelor juridice
s.a.
În sens larg, dreptul comunitar este dat de un ansamblu de reguli, norme si
institutii de drept, aplicate în ordinea juridica din comunitatile europene.
Acestea sunt reprezentate mai întâi prin Tratatele institutive, dar si dupa cum
vom vedea, de alte reguli cuprinse în documente (actele) adoptate de catre
institutiile comunitare în aplicarea acestor Tratate.
De fapt dreptul primar comunitar european este constituit din trei Tratate
institutive ale comunitatilor, tratate care au fost permanent modificate,
completate si adaptate noilor realitati. Toate acestea au condus la aparitia
unui numar mare de instrumente conventionale proprii unei comunitati sau
alteia ori comune celor trei la un loc.
Dreptul comunitar este un drept de sine statator. El se deosebeste de dreptul
intern (national) al statelor, nefiind creatia unui singur stat, dar si de dreptul
de tip federal, specific tarilor cu asemenea forma de stat. Dreptul comunitar
nu se confunda nici cu dreptul international si nici nu face parte propriu-zis
din el, desi izvoarele sale principale sunt tratate internationale guvernate de
dreptul tratatelor. Prin aceste tratate au fost create cele trei comunitati
europene: Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului
(CECA/CECO/ECSC); Comunitatea Europeana a Energiei Atomice
(CEEA/EAEC); Comunitatea Economica Europeana (CEE/EEC). Prin
Tratatul de la Maastricht din 1993, cele trei Comunitati au fost reunite sub
denumirea generica de Uniunea Europeana (UE), fara însa ca cele trei
Comunitati sa înceteze a mai exista.
Dreptul comunitar aparut dupa cel de-al II-lea razboi mondial a

generat o ordine juridica comunitara, în favoarea careia statele membre si-au
limitat o parte a competentelor în anumite domenii.
Sub aspectul aplicarii, dreptul comunitar se adreseaza în mod direct statelor
membre ale Uniunii Europene, resortisantilor lor si persoanelor individuale
aflate sub jurisdictia lor, în mod egal. Dreptul comunitar este prioritar fata de
dreptul national al statelor membre în domeniile aflate sub competenta
organelor comunitare.
Toate statele membre impun propriilor cetateni cunoasterea dreptului
comunitar si aplicarea acestuia. Ele militeaza pentru apropierea si adaptarea
legislatiilor nationale la normele dreptului comunitar.
Dreptul comunitar are în primul rând ca obiect de studiu relatiile dintre
statele membre ale Comunitatilor Europene. El este format dintr-un ansamblu
de norme juridice ordonate conform unor principii ierarhice precise si
viguroase. Toate aceste norme, principii si institutii juridice, formeaza
ordinea juridica comunitara ce este diferita atât de ordinea juridica
internationala, cât si de cea nationala.
Consemnam faptul ca între orinea juridica comunitara si ordinea juridica a
statelor membre exista raporturi bazate pe principiul integrarii directe a
dreptului comunitar în dreptul intern al statelor membre si al
primordialitatilor dreptului comunitar asupra celui intern. Chiar daca ceste
doua principii nu rezulta în mod expres din Tratatele institutive ale
Comunitatilor Europene, ele au fost evidentiate si validate de jurisprudenta
europeana.
Putem defini dreptul comunitar ca fiind ansamblul regulilor, normelor,
institutiilor si instrumentelor juridice oglindite în Tratatele institutive ale
Comunitatilor Europene (cu toate modificarile, completarile si adaptarile
ulterioare) si în actele adoptate de institutiile comunitare, care au ca scop
instituirea, organizarea si functionarea Comunitatilor Europene si a Uniunii
Europene în ansamblul sau.
În functie de continutul sau, dreptul comunitar se împarte în drept

institutional – care vizeaza organizarea institutiilor comunitare, puterile lor si
relatiile dintre ele sau cu exteriorul comunitatilor – si drept material
comunitar care priveste regulile ce se aplica în domenii bine definite de
Tratatele comunitare. În functie de sursele sale, dreptul comunitar este un
drept original si primar -creat de Tratatele institutive ale Comunitatilor
Europene împreuna cu conventiile si protocoalele atasate – si un drept
derivat sau secundar, adica cel ce a rezultat prin activitatea institutiilor
comunitare în aplicarea Tratatelor comunitare.
Dreptul comunitar este un sistem de drept creat prin vointa comuna a statelor
suverane membre. Prin continutul sau, dreptul comunitar realizeaza
o armonizare între diferitele ramuri de drept national; fiscal, vamal,
comercial, social si bancar.
Sa mai spunem ca normele de drept comunitar nu pot acoperi toate domeniile
de reglementare juridica specifice unui sistem national de drept. De aceea, în
domeniile în care dreptul comunitar nu are vocatia de a se impune regulilor
juridice nationale (cum este de pilda dreptul penal), prioritatea si efectul sau
direct impune judecatorului national sa nu aplice una sau alta din normele
legale interne, daca acestea intra în contradictie cu prevederile dreptului
comunitar.
Încheiem cu precizarea ca sistemul dreptului comunitar a atins în evolutia sa
multidisciplinara domenii juridice nationale ce apartin atât dreptului juridic,
cât si dreptului privat.
Caracteristicile dreptului comunitar
Am vazut în ce constau deosebirile esentiale dintre dreptul comunitar si cel
national. Am aratat, de asemenea, câteva asemanari si deosebiri în ceea ce
priveste raportul dintre dreptul comunitar si cel international. Se cuvine aici
sa facem câteva precizari în legatura cu aceasta ultima idee.
În genere, dreptul comunitar se diferentiaza de dreptul international

public prin continutul sau, prin instrumentele si sursele (izvoarele) de drept
pe care le folosesc. Aceasta ar fi o prima caracteristica pe care dorim sa o
scoatem în evidenta. Asadar, dreptul comunitar este prin continutul sau un
drept intern comun statelor comunitare mai mult decât un drept între aceste
state. Exemplul cel mai elocvent este realizarea „pietei comune”. Astfel cele
mai importante reguli comunitare se refera la organizarea si mentinerea pietei
comune, între statele membre, care tinde sa înlocuiasca pietele nationale
dobândind caracterul unei piete unice (interne) a unui singur stat. Referitor la
acest aspect, Curtea de Justitie a decis în cazul 270/80 referitor la Poludor
Ltd. S.A C. Harlequin Record Shops Ltd. ca „Tratatele (CEEn.a.) stabilind o
piata comuna si armonizând progresiv politicile economice ale statelor
membre, a urmarit sa uneasca pietele nationale într-o singura piata, care sa
aiba caracteristicile unei piete interne”.
De aici rezulta ca relatiile de natura juridica dintre pietele nationale ale
statelor membre au un caracter intern, si toate normele incidente devin un
drept intern comun statelor comunitare. Aceste reguli contin atât drepturi si
obligatii pentru statele membre, care sunt de natura celor continute de dreptul
international public, cât si pentru conduita guvernelor nationale ori
personalelor fizice si juridice, resortisanti ai statelor comunitare, care sa nu
contravina pietei comune, interne, unice.
O importanta caracteristica a dreptului comunitar consta în aceea ca el obliga
statele sa respecte tratatele pe care le-au încheiat si sa determine aplicarea
acestora de catre propriile organe legislative, executive si judecatoresti.
Dreptul international nu reglementeaza si conditiile în care clauzele tratatelor
sa fie integrate dreptului intern. Acest lucru revine statelor, subiecte primare
si originare de drept international, ca atribut al suveranitatii lor.
Dreptul comunitar este imediat aplicabil în ordinea juridica interna a statelor
membre si, asa cum am mai aratat, dreptul comunitar este integrat în mod
firesc în ordinea juridica interna a statelor, fara vreo formulare speciala.

De asemenea, normele comunitare sunt norme de drept intern; judecatorii
nationali sunt obligati sa aplice dreptul comunitar.
O alta caracteristica a dreptului comunitar consta în capacitatea generala a
acesteia de a completa, în mod direct, patrimoniul juridic al persoanelor
particulare cu noi drepturi si obligatii, atât în raportul cu alte persoane, cât si
în relatiile cu propriul stat. Aceasta caracteristica este cunoscuta sub
denumirea de aplicabilitate directa sau efectul direct si consta în
recunoasterea dreptului oricarei persoane de a cere judecatorului sa i se
aplice tratate, regulamente, directive sau decizii comunitare. Oricare ar fi
prevederile dreptului intern, judecatorul este obligat sa uziteze aceste texte.
Aplicabilitatea directa presupune de fapt capabilitatea dreptului comunitar de
a conferi drepturi si impune obligatii în mod direct nu numai institutiilor
comunitare a tarilor membre, dar si resortisantilor acestor state care sunt
membrii ai uniunii.
Prin aplicabilitatea directa se garanteaza respectarea statutului juridic al
cetateanului european comunitar. Efectul direct al normelor comunitare,
reprezinta teoria construita de Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene pe
baza pretoriana
15
. Aceasta teorie stabileste conditiile generale în care o
persoana fie ea fizica sau juridica, poate invoca prevederile dreptului
comunitar pentru a-si apara drepturile conferite de acesta. În acest caz
judecatorul national poate face abstractie de o dispozitie sau alta din dreptul
intern. Se pot ivi urmatoarele trei situatii ale efectului direct:
a) efectul direct neconditionat si complet, cu aplicabilitate generala;
b) efectul direct conditionat si complet cu aplicabilitate generala;
c) efectul direct conditionat si restrâns.
În ce priveste efectul direct neconditionat si complet cu aplicabilitate
generala acesta este dat de sursele dreptului comunitar care pot fi invocate
fara nici o conditie de orice persoana fizica sau juridica. Nu are nici o
relevanta daca în speta este vorba de litigii cu autoritatile publice (litigiu
15
Philippe Manin – Les Communantes Europeennes l’Union Europeenne, Pedone, pag 232

vertical) ori este vorba de litigii cu peroane fizice sau juridice (litigiu
orizontal).
Actele cu efect direct neconditionat si complet sunt:
-regulamentele, acte comunitare specifice pentru aplicabilitatea directa, care
creeaza drepturi si obligatii pentru subiectele de drept intern din toate statele
membre;
-deciziile, care sunt surse de drepturi si obligatii pentru particulari, persoane
fizice sau juridice din anumite state comunitare; deciziile care se adreseaza
persoanelor particulare stabilesc drepturi si obligatii în special în domeniile:
concurentei, liberei circulatii, nediscriminarii etc;
-principiile generale care se bucura de efectul neconditionat si complex, cu
aplicabilitate generala deoarece pot fi invocate de orice persoana fizica sau
juridica în orice litigiu, ele trebuie sa fie respectate în mod neconditionat si în
toate cazurile
Efectul direct conditionat si complet cu aplicabilitate generala este produsul
actelor comunitare care pot fi invocare în orice litigiu, dar cu respectarea
unor conditii. Din rândul acestora fac parte Tratatele de instituire a
Comunitatilor Europene si Tratatele internationale. Conditiile ce trebuie
îndeplinite pentru producerea efectului direct conditionat si complet sunt cele
trei etape prin care Tratatele de instituire a Comunitatilor au primit efect
direct:
a) prima etapa se refera la obligatia de a nu face; Curtea de Justitie a decis
interzicerea stabilirii de noi taxe vamale sau marirea celor existente, de catre
statele membre; aceasta posibilitatea este de natura sa produca efecte directe
în relatiile juridice dintre statele membre si justitiabilii lor;
b) cea de-a 2-a etapa consta în caracterul irevocabil al unei obligatii de a
face; (hotarârea Curtii din iunie 1966 în cauza Luttieke, prin care nu se lasa
statelor membre nicio posibilitate de apreciere);
c) cea de-a 3-a etapa este data de hotarârea Curtii din 1974 în cauza Reyners
si din decembrie 1974 în cauza Vin Binsbergen; s-a decis în

cauzele mentionate ca dispozitiile Tratatului au efect direct si atunci când
acestea enunta doar un principiu ce trebuie pus în aplicare prin normele de
drept derivat, care înca nu au fost adoptate de institutiile comunitare; în
acelasi timp dispozitiile ce enunta obligatii generale pentru state, nu produc
efect direct asupra persoanelor fizice si juridice, acestea neputând sa le
invoce în fata instantelor.
Aspectele pe care le-am consemnat mai sus se refera la Tratatele constitutive
comunitare. Pentru tratatele internationale s-a decis ca acordurile
internationale la care comunitatea este parte, pot fi invocate de catre
particulari, persoane fizice sau juridice, daca stabilesc drepturi pentru
acestea. De pilda, în hotarârea Demirel, Curtea a stabilit ca o dispozitie a
unui acord încheiat de comunitate cu un stat tert trebuie sa fie considerata ca
având aplicabilitate directa.
Efectul aplicarii directe a acordurile internationale încheiate de comunitate
are trei consecinte:
-statele membre sunt puse în situatia de a nu schimba dispozitiile comunitare
care le sunt adresate, acestea având un caracter obligatoriu pentru ele;
-în cazul în care un stat membru nu îsi îndeplineste masurile de securitate,
efectul direct reprezinta o sanctiune pentru acesta, persoanele având
posibilitatea sa înceapa actiuni legate de neîndeplinirea obligatiilor statului;
-persoanele particulare au posibilitatea sa invoce oricând dreptul comunitar
în ordinea juridica interna, în conditiile stabilite de reglementarile
comunitare.
Cea de-a treia situatie a efectului direct este efectul conditionat si restrâns. În
jurisprudenta europeana si în doctrina sunt considerate ca având efect direct,
conditionat si restrâns directivele si deciziile adresate statelor membre.
Argumentarea acestei situatii este aceea ca judecatorii nationali aplica
directivele, iar caracterul obligatoriu al obiectivelor presupune ca

particularii, persoane fizice sau juridice, pot sa le invoce. Judecatorii
nationali sunt obligati sa aplice dreptul comunitar, iar atunci când se afla în
fata unei situatii de stabilire a competentei pe plan intern, vor aplica dreptul
national. Daca judecatorul national solicita un recurs prejudiciar, Curtea
poate indica acestuia prevederi ale dreptului comunitar care pot fi luate în
consideratie.
Efectul direct, conditionat si restrâns se realizeaza prin directive si decizii.
Directiva poate fi invocata ca efect direct daca sunt întrunite cumulativ
urmatoarele cerinte:
-expirarea timpului stabilit pentru punerea în aplicare a directivei;
-directiva sa nu fie pusa în aplicare sau statul membru sa o fi pus în aplicare
în mod gresit. Persoana poate invoca efectul direct al directivei în
urmatoarele doua situatii:
îndepartarea normei din dreptul intern care nu este
conforma cu dispozitiile directivei invocate;
recunoasterea dreptului conferit de directiva, când
persoana a fost privata de un drept; absentei sau neluarii
masurilor nationale necesare pentru aplicarea respectivei
directive.
Se poate retine în concluzie, ca în cazul directivei efectul direct se produce
daca:
-directiva contine dispozitii neconditionate si precise;
-directiva nu creeaza obligatii de neaplicare pentru particulari sau state;
-directiva este invocata împotriva „...organismelor sau entitatilor supuse
autoritatii sau controlului statului, ori care dispun de puteri exorbitante în
raport cu cele care rezulta din regulile aplicate în relatiile între persoane
16
”.
Una dintre cele mai importante elemente caracteristice dreptului
16
CJCE, Hotarâre din 12.07.1990, Foster e.a./British Gas, C-188/89

comunitar este aplicabilitatea prioritara a normelor, întâlnita si sub
denumirea de primordialitatea dreptului comunitar sau principiul
primordialitatii dreptului comunitar.
Efectul direct si primordialitatea constituie cei doi stâlpi ai ordinii juridice
comunitare. Tratatele de instituire a comunitatilor nu contin prevederi
referitoare la primordialitatea dreptului comunitar asupra celui intern al
statelor. Modalitatile de mentionare a divergentelor care apar între dreptul
comunitar si dreptul intern al statelor membre retinute de diferite sisteme de
drept sunt departe de a fi uniforme.
Problema pusa în discutie, cea a primordialitatii dreptului comunitar fata de
dreptul intern al statelor membre
17
a fost îndelung discutata. Conform teoriei
si practicii în acest domeniu exista doctrinele moniste si cele dualiste despre
care am vorbit în acest capitol.
Deoarece în Tratate nu este prevazuta nicio mentiune explicita cu privire la
prioritatea dreptului comunitar, exista pericolul ca asimilând dreptul
comunitar cu cel international, fiecare stat membru sa-si atribuie un rang de
drept comunitar în propria ordine juridica, cu riscul ca transferul de
competenta catre comunitati si unitatea dreptului comunitar sa fie esential
afectate.
Acestei teze “internationaliste” Curtea de la Luxemburg i-a opus teza
comunitara conform careia nu dreptul intern, national solutioneaza aceasta
problema, ci însusi dreptul comunitar
18
.
Fundamentarea principiului primordialitatii a fost facuta de catre Curtea de
Justitie prin interpretarea globala a normelor juridice comunitare. Acest
principiu se gaseste si în hotarârea Van Gend En Loos, dar este statuat direct
în hotarârea Costa contra ENEL (15.07.1964, 6164) în care Curtea enunta
pentru prima data principiul primordialitatii dreptului comunitar în conditiile
în care se manifesta conflictul între legea din 6 septembrie 1962 a
17
Penelope Kent – European Community Law, MAE, Handbook, 1992, pag. 37
18
Augustin Fuerea – Dreptul comunitar al afacerilor, op. cit. pag. 41

nationalizarii sistemului de electricitate si dispozitiile Tratatului CEE. Statul
italian (Curtea Constitutionala Italiana) se pronuntase asupra normei mai
recente, dispunând ca un tratat nu are decât efectul care rezulta din legea de
ratificare.
Cu aceasta ocazie Curtea a facut cele doua precizari importante cu privire la
raportul dintre dreptul national si cel comunitar:
-o parte din activitatile statelor suverane au fost transferate definitiv catre o
comunitate creata prin propriile lor vointe; de aceea statele nu pot reveni la
drepturile cedate prin misiuni unilaterale, subsecvente si care contravin
dreptului comunitar;
-se aplica principiul potrivit caruia nici un stat membru nu poate pune în
discutie statutul de sistem unitar si general aplicabil al dreptului comunitar pe
întreg teritoriul Uniunii Europene; acest principiu instituit prin Tratatul CEE
a fost ulterior preluat si de Tratatele de la Maastricht, Amsterdam si
Lisabona.
Prin urmare, potrivit celor doua principii, dreptul comunitar, creat în
conformitate cu atributiile si competentele pe care institutiile Uniunii
Europene le-au instituit prin Tratatele constitutive, conform vointei statelor
membre, are prioritate în conflictul cu legea nationala.
În acest mod s-au asezat fundamentele juridice ale principiului
primordialitatii dreptului comunitar, generat de Tratatele constitutive si de
celelalte izvoare care trebuie integrate în ordinea juridica interna a fiecarui
stat membru. Principiul în discutie impune restrictia imposibilitatii oricarui
stat membru sa prevaleze normele juridice nationale contra ordinii juridice
comune, acceptate prin vointa comuna si suverana a tuturor statelor
comunitare.
Ca domeniu de aplicare, principiul primordialitatii se refera la totalitatea
izvoarelor dreptului comunitar, care toate la un loc au o forta juridica
superioara dreptului intern. Pe de alta parte, dreptul intern al tuturor statelor
comunitare trebuie sa fie în deplina concordanta cu dreptul

comunitar, indiferent de ierarhia interna a normelor respective. Statul nu
poate invoca dreptul sau intern pentru a se opune aplicarii unor norme
comunitare.
În acelasi timp, principiul primordialitatii se aplica, în mod corespunzator, în
cazul revizuirii Tratatelor constitutive sau altor institutii ce sunt supuse
aprobarii statelor în baza prevederilor constitutionale, astfel încât, în aceste
situatii, se elaboreaza norme comunitare noi, diferite, supuse unor prevederi
specifice de adaptare.
Legiuitorul national are obligatia sa împiedice elaborarea unor acte
legislative nationale care sa fie incompatibile cu normele comunitare.
În Constitutia României referitor la integrarea euroatlantica se prevede ca
transferarea unor atribute suverane catre institutiile comunitare se face prin
lege organica adoptata în sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului,
cu o majoritate de doua treimi din numarul parlamentarilor
19
.
În urma semnarii de catre România a Tratatelor constitutive ale Uniunii
Europene si a celorlalte Tratate comunitare cu caracter obligatoriu, se
instituie principiul primordialitatii, adica acestea au prioritate fata de
dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actelor de
aderare.
Corespunzator, principiului primordialitatii dreptului comunitar se aplica si
pentru aderarea României la actele de revizuire a Tratatelor constitutive ale
Uniunii Europene.
În practica s-au dovedit numeroase situatii contradictorii, în care judecatorii
nationali au fost tentati sa aplice prevederile normelor interne, iar Curtea de
Justitie sa nu dispuna de prevederi pentru anularea acestor decizii vadit
contrare dreptului comunitar. În acest caz, se poate face uz de actiunea pentru
neîndeplinirea obligatiilor comunitare. Aceste considerente, ca si altele au
determinat Curtea sa impuna principiul primordialitatii, limitând în acest sens
autonomia dreptului national.
19
Constitutia României – 2003, art 148

Toate acestea au dus la instituirea practicii potrivit careia fapta unui stat de a
nu înlatura din legislatia interna dispozitiile contrare dreptului comunitar sa
fie apreciata drept neândeplinire a obligatiilor comunitare. Adaugam si
precizarea ca actiunea pentru neândeplinirea obligatiilor comunitare nu duce
la invalidarea normelor juridice contrare dreptului comunitar, ci la obligarea
statului de a se conforma tratatelor comunitare la care este parte.
În încheiere, retinem ca specialistii în dreptul comunitar au identificat
comunitar; daca dreptul national se opune dreptului comunitar, acesta din
urma nu ar putea sa existe;
b) prioritatea dreptului comunitar rezulta din materia sa specifica; prioritatea
sa rezulta din Tratatele comunitare si nu din diferitele concesii pe care le-ar
face dreptul constitutional statelor membre;
c) toate normele comunitare, atât cele primare, cât si cele derivate,
beneficiaza de prioritatea aplicarii lor în ordinele juridice nationale si contra
oricaror reguli nationale (administrative, procedurale, constitutionale etc);
d) prioritatea dreptului comunitar nu trebuie invocata doar în fata CJCE în
relatiile dintre statele membre si institutiile comunitare, ci si în fata
jurisdictiilor nationale; statele comunitare trebuie sa aplice fara echivoc
prioritatea ordinii juridice comunitare asupra celei nationale.
urmatoarel
e
patru element
e
care caracterizeaz
a
suprematia dreptul
ui
comunitar fata de dreptul intern:
a)
prioritate
a
este o conditie esentiala
a
existentei
dreptul
ui

IZVOARELE DREPTULUI COMUNITAR
Izvoarele primare ale dreptului comunitar
Izvoarele primare cu cea mai mare importanta în ordinea juridica comunitara
sunt Tratatele constitutive ale Comunitatilor Europene. Acestea sunt:
-Tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951, intrat în vigoare la 23 iulie 1952,
prin care s-a constituit Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului
(CECO/CECH/ECSC);
-Tratatele de la Roma din 25 martie 1957 prin care s-au constituit
Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (CEEA/EAEC) si Comunitatea
Economica Europeana (CEE/EEC).
O alta categorie de izvoare primare o formeaza tratatele si acordurile de
modificare a Tratatelor constitutive. Acestea reflecta procesul de evolutie a
cadrului juridic comunitar în functie de necesitatile impuse de dezvoltarea
politico-sociala si economica a comunitatilor. Din rândul acestora
mentionam:
-Tratatul de fuziune de la Bruxelles din 8 aprilie 1965;
-Decizia si Tratatul de la Luxemburg din 21 si 22 aprilie 1970, privind
modificarea unor dispozitii financiare si bugetare;
-Actul Unic European (AUE) semnat la Luxemburg si Haga la 14 si,
respectiv, 28 februarie 1986; a intrat în vigoare în iulie 1987 si a avut ca scop
atât modificarea celor trei Tratate constitutive cât si elaborarea unei baze
juridice a Consiliului Europei si a regulilor de cooperare politica europeana;
-Tratatul de la Maastricht din 1993; -
Tratatul de la Amsterdam din 1999; -
Tratatul de la Nisa din 2003; -
Tratatul de la Lisabona din 2007.

Izvoarele derivate ale dreptului comunitar
Dreptul derivat comunitar este format din ansamblul actelor unilaterale ale
institutiilor. Nu este vorba aici de un drept conventional, ci de un drept
legiferat, adica de un set de reguli (acte, norme) realizate chiar de catre
comunitatile europene, în si pentru aplicarea Tratatelor.
În conformitate cu Tratatele, institutiile comunitare, respectiv Consiliul si
Comisia în Tratatele CEE si CEEA, ori Comisia din Tratatul CECO, pot
adopta, în cadrul procesului legislativ comunitar o serie de acte normative, în
scopul realizarii scopurilor si îndeplinirii atributiilor pentru care au fost
create.
Iata, asadar, principala caracteristica a Comunitatilor Europene aceea de a
poseda competentele de a crea reguli de drept dupa o procedura probabila
institutionalizata. Prin urmare, Comunitatile Europene, prin institutiile lor
sunt puteri normative comparabile cu puterea legislativa a statelor. Daca la
început, normele create de aceste institutii nu erau asimilate legilor, în
ultimul timp chiar Curtea de Justitie invoca sistemul legislativ al
comunitatilor europene si foloseste chiar termenul de lege. De aceea noi am
folosit termenul de “drept legiferat”. Este adevarat ca Tratatul de la Lisabona
renunta la termenul de „lege” dar noi opinam ca aceaszta pozitie s-a luat
numai din motive politice.
La cele de mai sus adaugam si faptul ca în conformitate cu art. 349 TCE (fost
189 CEE) si art. 161-164, din Tratatul CEEA, Consiliul si Comisia pot
adopta regulamente, directive si decizii care au o forta juridica obligatorie,
dar pot emite si recomandari, sau avize care sunt consultative, fara forta
obligatorie.
Referiri la izvoarele derivate ale dreptului comunitar le gasim în art. 234 al
Tratatului CEE în care se arata ca pentru „îndeplinirea misiunilor si în
conditiile prevazute în tratat, Consiliu si Comisia hotarasc regulamente si
directive, iau decizii si formuleaza recomandari sau avize”.

De asemenea, referiri de aceasta natura se gasesc în art. 61 al Tratatului
CEEA, precum si în art. 4 al Tratatului CEEA. Analiza continutului
Tratatelor constitutive scoate în evidenta lista diferitelor categorii de acte, dar
si efectele juridice specifice fiecaruia dintre ele. Rezulta, asadar, ca natura
unui act nu depinde de denumirea sa, de autoritatea care l-a adoptat, ci de
obiectul sau bine determinat.
Lista actelor comunitare nu este definitiva. Sunt categorii de acte ca de pilda
comunicarile, declaratiile, concluziile, prevederile si rezolutiile adoptate de
reprezentantii guvernelor statelor membre în cadrul Consiliului CE/UE sau
de sefii de state si guverne care nu produc efecte juridice. Aceasta categorie
de acte trebuie luata în evidenta, întrucât chiar daca nu produc efecte juridice,
ele contin întelegeri asupra unor probleme particulare sau principii pe care
actele comunitare trebuie sa se bazeze. Acestea sunt de obicei încadrate într-o
categorie aparte a actelor „sui generis”.
Alta categorie de acte comunitare sunt si actele emise de Consiliul CE/UE
pentru stabilirea regulilor de procedura sau pentru înfiintarea diferitelor
comitete, pentru adoptarea bugetului, actele emise de Comisie pentru a
anunta criteriile de examinare a cazurilor individuale în domeniul
concurentei, al ajutoarelor de stat sau pentru a descrie exemple si situatii
(cazuri) considerate incompatibile cu procedurile dreptului comunitar etc.
Datorita continutului lor, actele de mai sus sunt considerate esentiale pentru
dezvoltarea Comunitatilor si Uniunii Europene.
De aceea, luarea în consideratie a acestor acte reduce formalismul procedurii
de adoptare si al formei actului. Asemenea acte nu creeaza în mod direct
drepturi si obligatii pentru cei carora se adreseaza si de aceea legalitatea si
continutul lor nu pot fi analizate de Curtea de Justitie.
Tendinta în politicile si procedurile institutiilor europene este aceea de a
multiplica forma actelor comunitare, a procedurilor de adoptare si a
organelor emitente, astfel încât procesul decizional la nivel comunitar sa
devina cât mai flexibil si sa mareasca aportul statelor comunitare la

realizarea unei cât mai bune cooperari si integrari europene.
Care este regimul juridic general al actelor din categoria izvoarelor/surselor
dreptului derivat ? La aceasta întrebare raspundem mai întâi prin aceea ca
natura unui act nu este data, asa cum am mai aratat, de natura sa, ci de
continutul sau. În acest sens Curtea poate sa procedeze la „recalificarea”
actului sau la invalidarea acestuia, daca nu s-a respectat procedura de
adoptare, conform cu natura sa reala.
Apoi, conform art 190 din Tratatul CE si a practicii Curtii de Justitie,
adoptarea fiecarui act normativ de catre organele comunitare trebuie sa fie
motivata. Se considera viciu de forma nu numai lipsa de motivatie, ci si
insuficienta acesteia.
Mai mentionam faptul ca în orice situatie în care Tratatul prevede adoptarea
unui anumit tip de act, într-un anumit domeniu ce urmeaza a fi reglementat,
institutia care îl adopta este obligata sa se conformeze. În toate celelalte
cazuri se lasa la latitudinea institutiei denumirea actului ce urmeaza sa fie
emis.
Regulamentul
20
este principalul izvor al dreptului comunitar. Prin regulament
se exprima îndeosebi puterea legislativa a comunitatilor
21
. Ca si legea,
regulamentul are o influenta generala. Continutul regulamentului este format
din prevederi generale si impersonale care nu se confunda cu decizia.
Din definitia data de Tratatul CE rezulta ca regulamentul are trei
caracteristici fundamentale:
-aplicabilitate generala;
-caracter obligatoriu în ansamblul sau;
-aplicabilitate directa în toate statele membre.
a) Aplicabilitatea generala este principala caracteristica ce deosebeste
regulamentele de celelalte instrumente legale aflate la dispozitia institutiilor
20
Vezi si Cornelia LEFTER, “Fundamente ale dreptului comunitar institutional “, Editura economica,
Bucuresti, 2003,pag. 61-6521
Art. 249 din Tratatul CE da efectelor sale juridice o definitie completa si explicita si îi confera
comparabilitate cu legea din sistemele nationale de drept.

comunitare si înseamna ca el se adreseaza unei categorii abstracte de
persoane, fiind un act normativ prin definitie.
Datorita caracterului intrinsec, general, al regulamentului el se aseamana cu o
norma juridica nationala, urmând a primi efectele juridice specifice acesteia
din urma. De aceea, regulamentul se aplica unor „situatii obiective
determinate” si implica consecinte juridice doar pentru categorii de persoane
privite în mod abstract, general, iar nu pentru un numar limitat de persoane
determinate sau determinabile.
În sistemul prevederilor CEE este imposibila o actiune judiciara introdusa de
o persoana particulara (fizica sau juridica) împotriva prevederilor unui
regulament. Persoanele particulare pot porni doar procedurile legale
îndreptate împotriva deciziilor, chiar si sub forma unor regulamente, care
prezinta pentru ele un interes direct si individual.
Scopul acestei prevederi este de a preveni pur si simplu institutiile
comunitare sa aleaga forma unui regulament pentru a exclude actiunea unei
persoane particulare împotriva unei decizii ce ar avea pentru ea un caracter
individual, direct, si astfel de a face clar ca alegerea formei nu trebuie sa
altereze natura masurii adoptatei.
Curtea de Justitie a considerat în mod sistematic ca scopul si continutul unui
regulament sunt determinante, iar nu forma sau denumirea folosita.
Analizând regulamentul trebuie examinate în particular si efectele pe care
actul adoptat le produce sau urmeaza sa le produca în viitor. În ciuda
caracterului sau normativ, regulamentul poate contine prevederi care se
adreseaza unei anumite persoane, astfel încât aceasta sa poata fi determinata
în mod individual.
b) Regulamentul este obligatoriu în întregul sau ceea ce diferentiaza
regulamentul de directiva, care este obligatorie doar în ceea ce priveste
rezultatul ce trebuie obtinut. Curtea a subliniat deja, ca nu poate fi acceptat ca
un stat membru sa aplice într-o maniera incompleta sau selectiva prevederile
unui regulament, astfel încât sa înlature anumite aspecte ale

legislatiei comunitare.
Aceasta caracteristica mai înseamna ca prevederile unui regulament se vor
aplica cu aceeasi forta juridica în toate statele membre, la data intrarii lor în
vigoare. Trebuie înteles ca regulamentul poate contine prevederi care vizeaza
situatii speciale dintr-unul dintre statele membre sau chiar doar dintr-o parte
a teritoriului lor. Si în aceste cazuri Curtea a decis ca în ciuda spatiului
teritorial limitat al aplicarii sale, un astfel de regulament are o aplicare
extinsa la nivel comunitar, deoarece sistemul pe care, în virtutea tratatului, un
regulament îl introduce a fost integrat în fiecare sistem de drept national.
c) Regulamentul este direct aplicabil în toate statele membre. Aceasta
înseamna ca statele membre nu pot adopta masuri nationale care sa modifice
scopurile sau sa adauge prevederilor sale, cu exceptia cazurilor când însusi
regulamentul prevede altfel. De subliniat si faptul ca nu este permis sa se
transforme continutul unui regulament în norme juridice nationale, deoarece
astfel de „masuri de implementare" ar avea drept efect sa creeze un obstacol
si sa pericliteze aplicarea uniforma si simultana a masurii în întreaga
comunitate.
În situatia în care anumite prevederi continute într-un regulament pot avea
nevoie de masuri nationale de implementare pentru a deveni aplicabile,
regulamentul însusi nu trebuie transformat într-o lege nationala printr-un act
national. Aici se aplica principiul de care ne-am ocupat, potrivit caruia
prevederile dreptului comunitar au prioritate fata de cele ale dreptului
national al unui stat membru.
În toate cazurile în care autoritatile nationale raspund de implementarea unui
regulament comunitar, formele si procedurile prevazute de dreptul national al
fiecarui stat membru se vor aplica daca sunt compatibile cu dreptul
comunitar si evita un tratament neechitabil al subiectilor de drept.
În conformitate cu art. 5 din Tratatul CEE, statele membre sunt

obligate sa adopte masurile administrative si procedurale nationale necesare
pentru a asigura respectarea prevederilor dreptului comunitar si sa prevada
sanctiunile pentru nerespectarea acestora. Statele membre au dreptul sa emita
reguli obligatorii privind interpretarea prevederilor regulamentelor
comunitare. În masura in care puterea legislativa într-un anumit domeniu a
fost conferita Comunitatii prin Tratatele institutive si a fost exercitata de ea,
statele membre nu mai sunt împuternicite sa emita norme juridice în acest
domeniu, fara a fi fost autorizate prin reguli comunitare speciale.
Trebuie sa subliniem si faptul ca „aplicabilitatea directa” a prevederilor
dreptului comunitar (si a regulamentului ca act normativ apartinând dreptului
comunitar derivat) nu trebuie confundata cu „efectul direct” al acestora.
„Efectul direct” al unui regulament înseamna ca el creeaza drepturi si
obligatii direct în persoana subiectilor de drept (persoane particulare – fizice
sau juridice) carora li se adreseaza si care se pot prevala de ele direct în fata
instantelor judecatoresti nationale.
Regulamentul este, prin natura si functia sa, în sistemul dreptului comunitar,
capabil sa creeze drepturi individuale pe care instantele judecatoresti
nationale sunt obligate sa le protejeze si sa le respecte.
Consemnam ca, pe de alta parte, fiecare sistem national are abilitatea sa
determine care dintre instantele judecatoresti nationale are competenta sa
asigure aceasta protectie.
Prevederile regulamentelor comunitare, ca si ale Tratatelor institutive fiind
direct aplicabile în ordinea juridica nationala („efectul direct vertical” al
normelor comunitare), creeaza cetatenilor comunitari posibilitatea de a
invoca regulile comunitare în fata instantelor judecatoresti nationale, ca si
orice alte norme juridice nationale. Conform procticii comunitare, ori de câte
ori un regulament comunitar sau o prevedere a Tratatelor comunitare impune
o obligatie specifica în sarcina statelor membre, se garanteaza cetatenilor
acestor state dreptul de a avea o conduita contrara (drept corelativ), chiar
daca acest drept nu este prevazut cu claritate. În acest fel, persoanele

particulare se pot baza pe prevederile unui regulament împotriva autoritatilor
nationale pentru a-si exercita drepturile conferite lor de dreptul comunitar
primar si/sau derivat.
Efectul direct, consecinta a aplicarii directe a dreptului comunitar, a fost
subliniat de nenumarate ori de Curtea de Justitie si a fost recunoscut de
jurisdictiile nationale prin întrebarile cuprinse în deciziile preliminare
adresate Curtii de Justitie pentru interpretarea dreptului comunitar.
Efectul direct al dreptului comunitar poate fi analizat si pe orizontala („efect
orizontal") în relatiile dintre particulari. Întrebarea este daca persoanele
particulare pot invoca prevederile dreptului comunitar care se refera la statele
membre. Curtea de Justitie a retinut ca orice prohibitii continute în Tratatele
institutive sau în regulamente sunt direct aplicabile în statele membre si
persoanelor particulare, deoarece ele exprima prevederea fundamentala a
integrarii comunitare, adica a nediscriminarii.
Spre exemplu, în hotarârea sa din cazul 43/75, Drefrenne c. Sabena, Curtea
de Justitie a retinut ca „principiul platii echitabile pentru barbati si femei
pentru munca egala este aplicabil nu numai la actiunile autoritatilor publice,
ci si la cele care intentioneaza a reglementa plata muncii colective, si în
acelasi timp si contractelor dintre persoane individuale, în masura în care, în
aceste cazuri, discriminarea deschisa este mai mult implicata decât cea
indirecta si deghizata”.
Directivele au forta obligatorie pentru fiecare stat membru caruia îi sunt
adresate în ceea ce priveste rezultatul ce trebuie obtinut, lasând destinatarilor
(statele membre) libertatea alegerii formei sau a metodelor de implementare
necesare. Conform definitiei prevazuta de art. 249 al Tratatului CE, rezulta ca
directiva are urmatoarele trei caracteristici:
a) are forta obligatorie în ceea ce priveste rezultatul ce trebuie obtinut;
b) statele membre sunt libere sa aleaga forma si mijloacele necesare
implementarii prevederilor unei directive;
c) are efect direct.

Directiva este emisa de Consiliu sau de Comisie. Ea este în acelasi timp un
act normativ, si de aceea, un instrument al interventiei comunitare folosit în
special cu intentia de a armoniza diferitele norme juridice nationale sau
atunci când prevederile Tratatelor institutive sunt atât de vagi încât nu permit
obtinerea nici unui efect juridic.
Art. 34, pct. 2, lit. B din TUE prevede pentru Consiliul UE dreptul de a
adopta în domeniul cooperarii politienesti si judiciare în materie penaa
decizii-cadru în scopul „apropierii dispozitiilor legislative si reglementare ale
statelor membre”. Aceste decizii-cadru „leaga statele membre în ceea ce
priveste rezultatul ce trebuie obtinut, lasând instantelor nationale competenta
în ceea ce priveste forma si mijloacele. Ele nu pot antrena vreun efect direct”.
La problemele de mai sus vom mai avea ocazia sa ne referim întrun alt
capitol. Aceasta categorie de acte comunitare are aceleasi caracteristici ca si
directiva reglementata de art. 249 TCE, cu deosebirea ca nu pot avea efect
direct. Lipsa efectului direct este explicabila în corelatie cu realizarea
obiectivului comunitar pe care acest mijloc juridic îl deserveste.
a) Directiva are forta obligatorie în ceea ce priveste rezultatul ce trebuie
obtinut. Aceasta înseamna ca spre deosebire de regulament, directiva are
drept masura a obligativitatii sale „rezultatul ce trebuie obtinut”. Nu trebuie
sa se înteleaga însa ca directiva are mai putine efecte obligatorii decât alte
norme comunitare.
Corecta implementare a unei directive este foarte importanta, deoarece ea
limiteaza competentele institutiilor comunitare si, în schimb, extinde
responsabilitatile statelor membre la realizarea constructiei comunitare.
Facem precizarea însa ca aceasta limitare este esentiala numai în legatura cu
prevederile Tratatelor institutive care definesc domeniile în care si în
interesul carora, institutiile comunitare pot interveni prin adoptarea
directivelor.
În ceea ce priveste forma si metoda aleasa de autoritatile nationale

Drept Comunitar

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (8)

Similar to Drept Comunitar

Similar to Drept Comunitar (20)

More from exodumuser

More from exodumuser (20)

Drept Comunitar