Scrisori de dragoste

1. VICTOR HUGO CĂTRE ADELE
FOUCHER
15 martie 1822, vineri dupa amiaza
Dupa cele doua amiezi minunate petrecute ieri si alaltaieri,cu siguranta nu voi iesi afara deseara,ci voi sta acasa ca
sa-ti compun scrisori de dragoste. Totusi,iubita mea Adele,adorabila si adorata Adele,exista ceva ce nu ti-am spus
eu inca? O, Doamne!De doua zile ma intreb neincetatdaca asemenea fericire nu e cumva un vis? Imi pare ca ceea
ce simtnu e pamantesc.Inca nu pot sa cuprind cu mintea si inima acestparadis vesnic senin.
Tu nu stii inca, Adele, prin ce-am trecut eu. Doar oare chiar si eu inteleg cu adevarat? Pentru ca am fostslab si eu
imi imaginam ca suntcalm;pentru ca ma pregateam pentru toate indoielile disperarii si eu imi imaginam ca sunt
curajos si resemnat;
Ah! Lasa-ma sa ma arunc cu umilinta la picioarele tale,tie care esti atat de mareata,atat de tandra si puternica!M-
am ganditca cea mai mare dovada a devotiunii este sacrificiul vietii mele;dar tu, generoasa mea iubita,erai gata sa
sacrifici pentru mine odihna ta vesnica.
Tu ai fost privilegiata cu toate darurile naturii,tu ai atat stapanirea de sine catsi lacrimile.Oh! Adele, sa nu confuzi
aceste cuvinte cu pasiunea oarba,pasiunea mea pentru tine a durat toata viata si creste cu fiecare zi. Tot sufletul
meu iti apartine.Daca toata existenta mea nu ti-ar fi fost dedicata tie, armonia fiintei mele s-ar fi pierdutsi probabil ca
as fi murit.
Acestea erau gandurile mele Adele,cand scrisoarea de dragoste care urma sa-mi aduca disperarea sau speranta a
sosit.Daca ma iubesti tu stii cat de mare a fost fericirea mea.Ce stiu si eu ca tu ai simtit,nu-ti voi descrie aici.
Scumpa mea Adele,de ce nu exista alt cuvant pentru aceasta traire minunata inafara de bucurie? Este oare pentru
ca nu poate exista un cuvant cu suficienta forta pentru a putea exprima o asemenea fericire?
Oh, acum esti a mea!In sfarsitesti a mea!Curand,in cateva luni poate,ingerul meu va dormi in bratele mele,se va
trezi in bratele mele,va trai in bratele mele.Gandurile tale din orice clipa,tot trupul tau, vor fi pentru mine.Toate
gandurile mele,toate clipele mele,tottrupul meu vor fi ale tale. Scumpa mea Adele!
Adio ingerul meu,ingerul meu iubit!Adio! Iti voi saruta parul si voi merge la culcare.Inca suntdeparte de tine, dar te
pot visa. Curand imi vei fi alaturi. Adio; iarta deliriul sotului tau care te imbratiseaza si te adora cat pentru doua vieti.

2. WINSTON CHURCHIL PENTRU
SOTIA SA CLEMMIE
23 ianuarie 1935
Iubita mea Clemmie,In scrioarea ta din Mandras ai scris cuvinte ce mi-au placutfoarte mult,despre cum eu ti-am
imbogatitviata. Nici nu-ti pot exprima placerea ce mi-a oferit-o scrisoarea ta de dragoste,pentru ca ma simt
intotdeauna coplesitde recunostinta si indatorire fata de tine... daca pot exista datorii in dragoste.Ce a insemnat
pentru mine sa traiesc toti acesti ani in inima si in compania ta nici o fraza nu o poate exprima.
Timpul trece neobservat,dar nu e minunatsa vedem cat de extraordinara si mareata creste comoara ce o adunam
impreuna,in ciuda furtunilor si greutatilor a atat de incarcatilor si tragicilor ani ai acestor vremuri?
Sotul tau iubit
MARIN PREDA CATRE AURORA
CORNU
Prima scrisoare de dragoste - 1954
Dar iata ca o adiere de durere,de parere de rau, de mihnire izvoraste din inima mea.Te-am facutsa suferi (nu stiu
unde,cind si de ce), dar simtca acestlucru s-a intimplatsi mi-e greu sa indur asta acum,singur,cu gindul la tine,
scriindu-ti intiia mea scrisoare de dragoste.(...) Te iubesc de tot, cu parul tau, cu hainele tale verzi, cu salopeta si
sandalele tale ciudate.Iubesc cingatoarea ta ascunsa,copcile,oasele trupului tau...Totul, aspiratiile tale,somnul
tau... Vanitatea si cochetaria ta distilata,nelinistile tale profunde,gindul tau putin inghetat,categoric si fara
ascunzisuri,atitde temutde catre amatorii de compromisuri.
Septembrie 1954
Draga Aurora, dupa ce ai plecat in seara aceea… am venit acasa ca si cind nu s -ar fi intimplatnimic si eram foarte
miratde aceasta senzatie.Stiam ca te-am cunoscut,stiam ca ne-am plimbatimpreuna,ca ceasuri intregi am stat
fascinatde prezenta ta, ca sufletul meu a tremuratde nenumarate ori la auzul glasului tau si ca in ultima vreme tot ce
era aici,marea si valurile,si rasaritul soarelui,si apusul,si portita vilei,si apele minerale,si noptile cu stele,erai tu si
aceasta din prima zi si atit de mult, incittot ce stiam,ca te-am cunoscutsi m-am bucurat,toate acestea mi se pareau
atit de firesti,incit plecarea ta nu putea sa strice ceea ce se realizase,plecarea ta nu insemna aproape nimic,
plecarea ta nu putea sa ia dupa tine toate acestea.
F. SCOTT FITZGERALD CATRE
ZELDA

3. Primavara 1919
Draga mea,
Te rog, te rog, nu fi atat de deprimata! Ne vom casatori in curand,si atunci toate aceste nopti in singuratate se vor
termina pentru totdeauna…dar pana atunci,te iubesc,te iubesc in fiecare minutdin zi si din noapte.
Poate nu intelegi asta,dar uneori,cand imi e cel mai dor de tine, imi e multmai greu sa scriu […] Daca am fi
impreuna,ai simti catde puternice suntsentimentele mele- esti atatde dulce cand devii melancolica!Iti ador
sensibilitatea dupa ce ne certam- Acesta este unul dintre motivele pentru care nu mi-ar parea niciodata rau pentru
micile noastre certuri,care stiu ca pe tine te deranjeaza,dar eu intotdeauna incerc sa te pup si sa te fac sa le uiti…
Scott - nu imi doresc nimic mai multpe lume inafara de tine si dragostea ta de nepretuit,lucrurile materiale nu
conteaza pentru mine.As uri sa traiesc o viata lipsita de culoare- pentru ca stiu ca m-ai iubi mai putin, si tot mai putin-
iar eu as face orice sa pastrezinima ta doar pentru mine.Nu vreau sa plec! Vreau sa iubesc prima data si sa plec
accidental…De ce nu simti ca astept, o sa vin la tine, iubitule,cand vei fi pregatit. Sa nu te gandesti niciodata la
lucrurile pe care nu mi le poti oferi- Ai avut incredere in mine,iar asta e multmai multdecata facut oricine altcineva
pentru mine.
Cum poti sa te gandesti in mod constientla o viata fara mine- daca ai muri- o dragule,dragul meu Scott- ar fi ca si
cum mi-as pierde vederea- nu as mai avea niciun scop in viata. Nu crezi ca iti suntsortita? Vreau sa ma imbraci,sa
ma porti asa cum porti un ceas.Iar cand suntem singuri,vreau sa te ajut, sa stiu ca nu poti sa faci nimic fara mine
[…]
MARIN PREDA CATRE AURORA
7 iunie 1955
Aurora draga, iubita mea,
Te-am sarutatla statia de tramvai de doua ori, intocmai ca in copilarie,cind plecam la cimp infricosatde soare si
beam dinainte apa multa.Dar apa bauta fara sete nu inlatura setea de mai tirziu, ci doar te chinuie,prin amintirea ei,
asa cum ma chinuie pe mine acum sarutarile luate la despartire.Ele nu tin locul dorintei chinuitoare care ma
stapineste acum in amintire,de a te stringe la pieptsi a sorbi bucuria de pe buzele tale iubite. Noapte buna trupului
tau drag si ochilor tai frumosi!Fii linistita si dormi.Odihneste-te si vino simbata!Eu te iubesc atat de mult...
Decembrie 1957
La plecarea mea de acasa am ramas cu inima nedaruita si ma simtcu durere pentru tine fiindca te iubeam asa de
multsi n-am avut o clipa destinsa sa te string in brate si sa-mi fac sufletul bun.Din pricina,poate,a tineretii tale prea
necoapte si,in acelasi timp,totusi prea...sa zicem, avizate, o pojghita artificiala raceste suprafata dorurilor mele
pentru tine si miezul lor prea viu izbucneste apoi te miri cind si tocmai cind e prea tirziu si imi pricinuieste dureri care
nu se vindeca. Acestea sintranile mele in viata cu tine si daca ai muri sau daca m -ai parasi (ceea ce ar fi totuna) ele,
asadar,nu s-ar mai vindeca si as fi un infirm...

4. GABRIEL GARCIA MARQUEZ
CATRE ADMIRATORII SI CRITICII
LUI
Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunto marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-
as spune tot ceea ce gandesc,insa,in mod categoric,as gandi tot ceea ce zic. As da valoare lucrurilor,dar nu pentru
ceea ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.As dormi mai putin,dar as visa mai mult,intelegand ca pentru fiecare
minutin care inchidem ochii,pierdem saizeci de secunde de lumina.
As merge cand ceilalti se opresc,m-as trezi cand ceilalti dorm,as asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de
o inghetata cu ciocolata!...Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest,m-as
intinde la soare,lasand la vedere tuturor nu numai corpul,ci si sufletul m eu.Dumnezeul meu,daca as avea o
bucatica de viata!...N-as lasa sa treaca nicio zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc,ca ii iubesc.As convinge
pe fiecare femeie sau barbat,spunandu-le ca suntfavoritii mei,si as trai indragostitde dragoste.
Oamenilor le-as demonstra catse insala,crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc,nestiind ca
imbatranesc cand nu se mai indragostesc!Unui copil i-as da aripi,dar l-as lasa sa invete sa zboare singur.Pe batrani
i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea,ci cu uitarea.Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii…Am invatat
ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui,insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul in
care-l escaladez.[…]
Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea
asculta o data si inca o data, pana la infinit…Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, ti-as
spune ”Te iubesc!” Nu mi-as asuma,in mod prostesc,gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da, de fiecare data, alta oportunitate pentru a face lucrurile bine…Dar,
daca gresesc,cumva,si ziua de azi este tot ce ne ramane,mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc,ca niciodata
nu te voi uita! […]
JOHN KEATS CATRE FANNY
BRAWNE
Dulcea mea Fanny,
Esti mereu altfel. Ultima dintre sarutarile tale a fost cea mai dulce dintre toate; ultimul zambeta fost cel mai luminos;
ultimul gesta fost cel mai plin de gratie.
Cand ai trecut pe la fereastra mea ieri, eram plin de atata admiratie ca si cum te-as fi vazut prima oara.

5. Aproape ca ai avut o nemultumire,odata,fiindca iubeam doar frumusetea ta.Oare nu am altceva de iubitla tine in
afara de asta? Oare nu vad cum o inima care are in mod firesc aripi,se inlantuie cu mine? Nici o premonitie nu ti-a
putut intoarce gandurile de la mine nici pentru o clipa.
Ceea ce probabil e atat motiv de suferinta,cat si de bucurie – dar nu o sa vorbesc despre asta.
Chiar daca nu m-ai fi iubit, nu ma puteam abtine sa nu ma dedic total tie: cu atat mai profunde sentimente am acum
pentru tine stiind ca ma iubesti.Mintea mea este cea mai nemultumita si neastamparata minte care a existat
vreodata intr-un corp prea mic. N-am simtitniciodata raspunsul mintii in legatura cu vreun lucru cu atata placere
desavarsita si nestingherita – in legatura cu nici o alta fiinta in afara de tine. Cand esti in incapere,gandurile nu-mi
zboara afara pe fereastra:tu-mi concentrezi simturile in totalitatea lor.
PIERRE CURRIE CATRE MARIE
CURRIE
August 10, 1894
Nimic nu ar fi putut sa ma faca mai fericit, decatprimirea vestilor de la tine. Doar gandul ca ar putea trece doua luni
fara sa aud de tine, a fost extrem de neplacutpentru mine:cu alte cuvinte, scris orica de la tine a fost mai multdecat
binevenita.
Sper ca te bucuri de aerul curat si te vei intoarce la noi in octombrie.In ceea ce ma priveste,nu cred ca voi pleca
nicaieri;voi ramane in tara, unde imi voi petrece intreaga zi in fata geamului meu deschis sau in gradina.
Ne-am promis unul altuia,nu-i asa? –sa fim cel putin prieteni foarte buni.Doar daca nu te-ai razgandi! Astfel de
lucruri nu se pot comanda dupa dorinta.Ar fi un lucru bun, dar abia daca indraznesc sa cred in el, sa ne petrecem
vietile noastre,unul langa altul,hipnotizati de visele noastre:visul tau patriotic, visele noastre umanitare,si visele
noastre stiintifice.
Dintre toate aceste vise, ultimul este,cred , singurul legitim.Vreau sa spun prin asta ca suntem lipsiti de puterea de a
schimba ordinea sociala,si chiar daca am fi avut aceasta putere,nu am fi stiutce sa facem;in luarea masurilor
indiferentin ce directie, nu am stii niciodata daca facem mai multrau decat bine,prin intarzierea unei evolutii
inevitabile.Dintr-un punct de vedere stiintific,din contra, putem spera sa facem ceva, terenul este mai solid aici,si
orice descoperire am putea spera sa facem,oricatde mica,vor ramane cel putin cunostintele dobandite.
Ar functiona asa:E de la sine inteles ca vom fi prieteni foarte buni,dar daca parasesti Franta intr-un an, ar fi o
prietenie multprea platonica,intre doua fiinte care nu s -ar mai vedea niciodata.Nu ar fi mai bine pentru tine sa stai cu
mine? Stiu ca aceasta intrebare te supara,si nu vrei sa mai vorbes ti despre acestsubiect - in plus,ma simtatatde
nedemn de tine din toate punctele de vedere.
Ma gandeam sa iti cer permisiunea de a te intalni in Fribourg,dar, daca nu ma insel,stai acolo doar o zi, si
bineinteles in acea zi vei sta cu prietenii nostri Kovalskis.
Devotatul tau,
Pierre Curie

6. JACK LONDON CATRE ANNA
STRUNSKY
Aprilie 1901
Draga Anna:
Ti-am mai spus ca oamenii potfi impartiti pe categorii? Ei bine,daca ti-am spus,da-mi voie sa precizez: nu toti
oamenii.Tu imi scapi.Nu te pot plasa intr-o anumita categorie,nu reusesc sa te inteleg.Pot sa ma laud, ca pentru
noua din zece oameni,date fiind circumstantele,potsa le prevad actiunile;ca la noua din zece oameni,in functie de
cuvinte si fapte, pot sa le simtpulsul inimilor.Dar la a zecea ma cuprinde disperarea,ma depaseste:tu esti acea a
zecea persoana!
Au fost oare vreodata doua suflete cu buze stangace,sa se potriveasca asa ca noi? Avem ganduri comune si adesea
simtim la fel,iar cand nu simtim la fel,totusi ne intelegem chiar daca nu suntem adeptii cuvintelor.Suntem de
neinteles.Dumnezeu précis rade la aceasta mascarada.
Singura raza de sanatate in toate acestea,este ca avem amandoi un temperamentcare ne permite sa intelegem
lucrurile de cele mai multe ori. Este adevarat, ca adesea intelegem doar vag,avem perceptii destul de obscure,ca
fantomele,care in timp ce noi ne indoim,ele ne vaneaza cu adevarul lor.Si totusi,eu unul,indraznesc sa nu cred,
pentru ca tu esti acea a zecea, pe care este posibil sa nu o pot intelege…
Sunt oare de neinteles acum? Nu stiu.Imi imaginezca nu. Nu reusesc sa gasesc un limbaj comun.Vastul
temperament- asta e!Singurul lucru care ne pune in legatura,ne conecteaza. Avem amandoi sclipiri din univers care
ne patrund,si astfel ajungem in legatura …Si totusi suntem atatde diferiti!
Iti zambesc atunci cand devii entuziasta? E un zambetcare se poate ierta, un zambet aproape invidios.Am trait
douazeci si cinci de ani de represiuni.Am invatat sa nu fiu entuziast.E o lectie greu de uitat. Incep sa uit, dar foarte
putin…Cel mult,pana sa mor,pot sa sper ca voi uita o mare parte[…]
Am reusitsa ma fac inteles? Reusesti sa auzi vocea mea? Mi-e teama ca nu […]
Jack
WOLFGANG AMADEUS MOZART
CATRE CONSTANZE
Main, 17 octombrie 1790
P.S. In timp ce-ti scriam ultima pagina a acestei scrisori de dragoste,lacrima dupa lacrima cadeau pe hartie.Dar
trebuie sa ma-nveselec – prinde!– un stol de saruturi zboara in juru-mi,minunat,vad o multime imensa!Ha!Ha!...
tocmai am prins trei – suntdelicioase!Inca imi poti trimite raspuns la aceasta scrisoare dar trebuie sa o expediezi
spreLinzpostrestant,aceasta este cea mai sigura cale.Cum nu stiu inca daca voi merge laRegensburgnu -ti pot
transmite inca nimic definitiv,doar scrie pe plic ca scrisoarea sa fie retinuta pana va fi ridicata.

7. Adio, draga si multiubita mea sotie adorabila;ai grija de sanatatea ta, si nici nu te gandi sa pleci prin oras.Sa -mi
scrii si sa-mi spui cum te simti in noua noastra locuinta.
Adio, iti trimitun milion de saruturi...
FRANZ KAFKA CATRE FELICE
BAUER
11 noiembrie 1912
Iubita mea Felice!Am sa-ti cer acum o favoare care s-ar putea sa-ti sune un pic nebuna,si pe care am s-o tratez ca
atare, ca si cum eu as fi cel care ar primi scrisoarea.Este de asemenea cel mai dificil testchiar si pentru cea mai
binevoitoare persoana.Iata care este rugamintea mea:
Scrie-mi doar o data pe saptamana,astfel ca scrisorile tale sa soseasca duminica – caci nu pot indura scrisorile tale
de dragoste zilnice,suntincapabil sa le rezist. De exemplu iti raspund uneia dintre scrisorile tale,apoi ma asezpe
pat intr-un calm aparent,dar bataile inimii mele imi cutremura intreg corpul,si pieptul se zbate dureros pentru tine. Eu
iti apartin tie, chiar aceasta este cea mai potrivita expresie de a exprima starea mea,si totusi acestconcept inca nu
exprima totul. Dar tocmai din acestmotiv nu vreau sa stiu ce gandesti,ma adanceste in confuzie atat de multincat nu
mai pot infrunta viata, de aceea nu vreau sa stiu ce simti pentru m ine.Daca as stii cum as putea,innebunitcum sunt,
sa stau in continuare la biroul meu,sau aici acasa,in loc sa sar in urmatorul tren cu ochii inchisi ca sa -i deschid doar
cand voi fi cu tine? Ah, este un trist, un tristmotiv pentru a nu face asa.Pe s curt: sanatatea mea abia imi ajunge mie
singur,nu este suficienta pentru o casatorie,ca sa nu mai zic pentru o familie.Si totusi cand citesc scrisoarea ta simt
ca as putea trece cu vederea si lucrurile ce nu pot fi trecute cu vederea.
Daca as avea raspunsul tau chiar acum!Si cat de teribil probabil ca te chinui,si cum te silesc,in tacerea camerei
tale, sa citesti aceasta scrisoare,cea mai urata scrisoare care a statvreodata pe masa ta.Sincer, imi dau seama
cateodata ca numele tau minunatimi merge la inima ca o rugaciune… Ah, numai daca ti-as fi trimis scrisoarea de
vineri in care te imploram sa nu-mi mai scrii niciodata,in care iti faceam o promisiune asemanatoare.Ah Doamne ce
m-a impiedicatoare sa-ti trimitacea scrisoare? Toate ar fi fostbine acum.Mai este oare acum posibila o solutie
pasnica? Ne-ar ajuta daca ne-am scrie doar odata pe saptamana? Nu,daca suferinta mea ar putea fi vindecata in
acestfel inseamna ca ea nici n-a fost o suferinta serioasa.Si eu deja presimtca n-am sa potrezista cu bine scrisorii
de duminica.Asadar,ca sa compensezpierderea oportunitatii de ieri,te rog cu ultimele puteri ramase la sfarsitul
acestei scrisori:daca ne pretuim vietile cu adevarat, hai sa le abandonam de tot.
Oare m-am ganditsa iti semnezcu “al tau”? Dein? Nu, nimic nu ar putea fi mai fals.Nu, eu suntpentru totdeauna
incatusatde mine insumi,asta e ceea ce sunt, şi cu asta trebuie sa traiesc.
VERONICA MICLE CATRE MIHAI
EMINESCU
15 Martie 1880

8. Miţule Băet iubitsi drăgălas,
Azi ti-am mai scris o scrisoare,nestiind că voi primi un raspuns de la tine,tu iară incepi cu gelozia ta traditionala si de
trista amintire.Bine Miţule, nu recunosti tu că hachiţele cochetariei mele e o consecvenţă naturală si e mai multo
compensaţie si mai bine zicand un cer mai senin dupa o lungă suferintă fizică si sufletească care am avut-o toată
iarna si iti spun dreptmai umplu pustiul vietii [...] dar o niţică cochetarie dă-mi voie să o practichez, e ceva atat de
innăscutin mine si care nu e deloc afectat.
Cu aceasta te sărut,te pup Miguel, Miguel si te rog să-mi scrii că de nu e poznă mare,mă fac si mai cochetă par
desespoir,Miţule suntadevărat putin cam veselă,imi pare că am născutdin nou! Te pup, te sărutdulcele meu amant
si viitor bărbătel.
Veronica
VOLTAIRE CATRE OLYMPE
DUNOVER
Haga, 1713
Sunt un prisonier aici,in numele regelui;ei imi potlua viata dar nu si dragostea ce o nutresc pentru tine. Da,
adorabila mea iubita,in noaptea asta am sa te vad, si poate va trebui sa-mi pun capul pe butuc pentru a o putea
face. Pentru numele Domnului,nu-mi mai vorbi in felul atat de deznadajduitin care imi scrii;tu trebuie sa traiesti si sa
fii precauta;fereste-te chiar si de mama ta ca de cel mai rau dusman.De ce spun asta? Ca sa te feresti de toata
lumea,nu te increde in nimeni;fi mereu vigilenta de indata ce rasare luna;voi pleca de la hotel incognito,ia -ti un mic
bagaj caci vom fugi ca vantul la Sheveningen;Am sa iau cerneala si hartie cu mine si vom scrie scrisori.
Daca ma iubesti,insufla-ti curaj,si aduna-ti toata puterea si prezenta de spirit,dar nu-i da nimic de banuitmamei
tale, incearca sa iei cu tine fotografiile tale si fii sigura ca amenintarea celor mai mari torturi nu ma va opri sa te
servesc.Nu, nimic nu are forta de a ma desparti de tine; dragostea noastra este bazata pe virtute si va dura atat cat
vor dura si vietile noastre.Adio, nu exista nimic ce n-as indrazni sa fac de dragul tau, tu meriti multmai multde atat.
Adio, scumpa mea iubire!
Arout (Voltaire)
FRANZ LISZT CĂTRE MARIE
D'AGOULT
Decembrie 1834
Marie! Marie!
Mă lasă să repetacestnume de sute de ori,
de mii de ori, mă lasă,
căci de trei zile îl ţin ascuns în mine,mă striveşte,

9. simtcă iau foc.
Acum nu-ţi scriu.Nu. Îţi suntalăturea, te văd, te aud.
O eternitate în braţele tale... Paradis şi infern,toate suntîn tine,
Şi chiar mai multde-atât...
O! Lasă-mă să-mi urlu delirul.
Realitatea rea,îngustă,nu-mi mai impune limite.
Să ne trăim viaţa până la ultima picătură,
iubirile şi nefericirea,toate!
O! mă credeai capabil de sacrificiu,de castitate
de cumpătare şi pietate,nu-i aşa?
Să nu mai vorbim despre astea...
tu eşti cea care trebuie să decizi, să pui la îndoială,
să tragi concluzii, ca să mă salvezi cum crezi de cuviinţă.
Lasă-mă să fiu nebun şi insensibil.
Nu poţi face nimic,absolutnimic pentru mine.
Mi-e bine acum,când îţi vorbesc.
Aşa trebuie să fie! Să fie!