Documentul analizează tema credinței prin intermediul vieții lui Avraam, subliniind că aceasta este o componentă esențială a experienței umane. Credința este ilustrată prin exemple biblice, precum Abel, Enoh și Noe, fiecare exemplificând diferite aspecte ale relației cu Dumnezeu. În final, se concluzionează că Avraam, ca 'părintele credincioșilor', ne învață lecții fundamentale despre ascultare, răbdare și perseverență în credință.

1. „Prin credinţă”
Avraam
Evrei 11:8-19
„Prin credinţă a ascultat Avraam când a fost chemat să plece şi să se ducă într-un loc pe care
urma să-l primească drept moştenire şi a ieşit fără să ştie unde se duce. Prin credinţă a stat
el în ţara promisă, ca într-o ţară străină, locuind în corturi...”
Cuvintele „credinţă” şi „cred” apar foarte mult în cultura noastră. Le întâlnim în
cântecele noastre: în 1998 regretata Mălina Olinescu reprezenta România la concursul
Eurovision cu cântecul „Eu cred” (vorbind despre o iubire în care încă mai spera. Mai târziu,
Pepe, cânta „Cred că m-am îndrăgostit”, aceste cuvinte rezonând cu fiecare dintre noi, cel puţin
la un moment dat! Politicienii noştri apelează la credinţa noastră, atunci când este vorba de
susţinerea lor, de platformele lor electorale etc. Căsătoria este o legătură dintre doi oameni
bazată pe credinţă, după ce au ajuns să se cunoască (oarecum), să aibă încredere... să creadă
unul în celălalt!
Dacă vom continua să ne examinăm cu atenţie, vom vedea că întreaga noastră viaţă
este o viaţă de credinţă: pentru că viaţa poate fi nesigură şi dureroasă, noi căutăm să ne
încredem în oameni, în instituţii, în idei care să ne ofere scop, siguranţă, viitor. Facem acest
lucru chiar dacă ne face să fim vulnerabili!
Credinţă, încredere, convingere, speranţă – oricare ar fi cuvintele pe care le-am alege
să descrie acest aspect al vieţii noastre, ele reies din experineţele noastre duale: viaţă şi
pierdere, bunătate şi întristare, fidelitate şi trădare, apartenenţă şi respingere... Aşa cum
spuneam, dacă suntem sinceri, vom observa că întreaga noastră viaţă este o viaţă de credinţă,
fie că este vorba de credinţa în noi înşine, în planurile noastre, în realizările noastre, fie că este
vorba de credinţa în familia noastră, în prietenii noştri, în ideologii, în instituţii... sau chiar în forţe
supranaturale.
Noi mereu căutăm ceva sau pe cineva în care să ne ancorăm, de care să ne agăţăm, să
putem da înainte în lumea aceasta care se „învârte cu noi” ca un gigantic carusel... şi avem
„luxul” acesta de a alege în ce sau în cine să credem! Fie că vrem sau nu vrem să recunoaştem,
cu toţii CREDEM! ... în ceva sau în cineva! ... face parte din natura noastră!
Biblia ne spune că nevoia noastră de A CREDE este dovada faptului că suntem creaţi
de Dumnezeu şi fără a-L cunoaşte pe El, nu avem nici scop şi nici siguranţă în această viaţă,
aşa cum spunea şi Sf. Augustin „Doamne, Tu ne-ai creat pentru Tine şi inimile noastre sunt
neliniştite până când nu ne găsim odihna în Tine!”
Am învăţat... Exemplele credinţei:
ABEL (Evrei 11:4) – Credinţa înseamnă o viaţă de închinare!
• Credinţa este o chestiune de inimă/atitudine faţă de Dumnezeu
• Credinţa este o chestiune de dragoste
ENOH (Evrei 11:5-6) – Credinţa este o călătorie!
• UMBLAREA cu Dumnezeu înseamnă:
o RELAŢIE/părtăşie cu El: comunicare (dialog): cititul Bibliei şi rugăciunea
o STIL de VIAŢĂ: în fiecare zi! (pt Enoh a însemnat 300 de ani) – nu o religie de
duminică... sau de sărbători!
o DORINŢA de A FI PLĂCUT lui Dumnezeu – împlinită NUMAI prin CREDINŢĂ
(Evrei 11:6)

2. NOE (Evrei 11:7) – un exemplu al Credinţei Active!
• ASCULTĂTOARE – „a construit o arcă, pentru a-şi salva familia”
o Doar pt că Dumnezeu i-a spus aşa
o Nu a trebuit să înţeleagă, să cunoască dinainte, să fi experimentat mai înainte
o „Căci noi umblăm prin credinţă, nu prin vedere” (2 Cor.5:7)
• MĂRTURIE – 2 Petru 2:5 – „dacă n-a cruţat El lumea din vechime, ci a adus potopul
peste lumea celor neevlavioşi, însă l-a păzit pe Noe – un predicator al dreptăţii –
împreună cu alţi şapte...” – o credinţă care nu tace!
• RĂSPLĂTITĂ – „a devenit un moştenitor al dreptăţii care este potrivit cu credinţa.”
Următorul exemplu din „Galeria credinţei” este AVRAAM
- „Prin credinţă Avraam...” (Evrei 11:8)
Suntem în anii 2165-1990 Î.Hr. – cam 2000 de ani după creaţie
- O nouă eră a omenirii a început – o vreme ce descrie o relaţie generală a omului cu
Dumnezeu – totul a început la construirea TURNULUI BABEL – o manifestarea a
mândriei omului faţă de Dumnezeu – astfel Dumnezeu i-a oprit şi i-a răspândit pe tot
pământul
- Dumnezeu începe un nou capitol al relaţiei Sale cu omul, şi de data aceasta este una
directă, personală – alege un om (Avraam) din care va ieşi un popor al Său, prin care
va aduce, la vremea potrivită, pe Mesia – Salvarea lumii!
- Acesta este omul numit „părintele credincioşilor”:
o Fapte 7:2-6.... – povestirea lui Ştefan începe cu descoperirea lui Dumnezeu faţă
de Avraam
o Romani 4:1-3.. referinţă la Genesa 15:6 – „Avram L-a crezut pe Domnul, şi El i-a
socotit acest lucru dreptate.”
o Galateni 3:7-9 şi 26-29 – referinţă la importanţa credinţei active
TOT ceea ce învăţăm despre CREDINŢĂ din Evrei 11, ne descrie FELUL de CREDINŢĂ pe
care şi noi trebui să îl cunoaştem şi să-l experimentăm:
• Abel ne învaţă CREDINŢA care SACRIFICĂ înaintea lui Dumnezeu (Închinare)
• Enoh ne învaţă CREDINŢA care UMBLĂ cu Dumnezeu (Trăire)
• Noe ne învaţă CREDINŢA care ACŢIONEAZĂ la avertizarea lui Dumnezeu (Speranţă)
Dar, ce învăţăm despre CREDINŢĂ din viaţa lui Avraam???
1. ASCULTARE (Evrei 11:8)
o Chemarea lui Dumnezeu – „când l-a chemat Dumnezeu” (Genesa 12:1) –
Avraam era un păgân! (un produs al mândriei Turnului Babel!)
Isaia 51:1-2
1 «Ascultaţi-Mă, voi, care urmăriţi dreptatea, voi, care-L căutaţi pe DOMNUL! Priviţi spre stânca
din care aţi fost ciopliţi şi spre groapa din care aţi fost scoşi! 2 Uitaţi-vă la Avraam, părintele
vostru, şi la Sara care v-a născut! Când l-am chemat, era doar el singur, dar Eu l-am
binecuvântat şi l-am înmulţit!

3. Iosua 24:2-3
„Aşa vorbeşte DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: „În vechime, strămoşii voştri, adică Terah, tatăl
lui Avraam şi al lui Nahor, locuiau de cealaltă parte a râului şi se închinau altor dumnezei. Eu l-
am luat pe strămoşul vostru Avraam de dincolo de râu...
- separarea – „să se ducă...” – Avraam a părăsit oraşul său natal, care era un oraş de
top pe acea vreme şi unde Avraam era un om de succes!
o Oraşul Ur din Caldea. Arheologii ne spun că trăiau vreo 250 de mii şi era centru al
matematicii, astronomiei, comerţului şi filosofiei. Toată lumea dorea să vină în Ur!!!
Dumnezeu i-a cerut să părăsească acest oraş!
o SEPARAREA de „lume”/viaţa veche este rezultatul CREDINŢEI ADEVĂRATE!
Exemplu:
Se povesteşte că, la scurt timp după ce a devenit creştin, Sf. Augustin a fost acostat într-o zi, pe
stradă de o fostă iubită. De cum a zărit-o, Augustin a făcut stânga-mprejur şi a pornit în cealaltă
direcţie. Surprinsă, femeia l-a strigat: „Augustin, sunt eu!” Fără să se oprească, Augustin i-a
răspuns: „Da, dar nu mai sunt eu.”
Luca 9:23...
Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să
Mă urmeze! 24 Căci oricine vrea să-şi salveze viaţa6 o va pierde, dar cel ce-şi pierde viaţa
pentru Mine, acela o va salva. 25 Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă s-ar
distruge sau s-ar pierde pe sine însuşi? 26 Căci celui ce îi va fi ruşine de Mine şi de cuvintele
Mele, de acela Îi va fi ruşine şi Fiului Omului când va veni în slava Sa, a Tatălui şi a sfinţilor
îngeri.
o Credinţa în ce i-a spus Dumnezeu – „fără să ştie unde se duce”
oAvraam nu a văzut niciun „flyer” cu Ţara Canaanului!
oAceasta este ceea ce Pavel numeşte în Rom. 1:5 – „ascultarea credinţei”
2. AŞTEPTARE (Evrei 11:9)
- Răbdare – „a stat”
o Peregrinaj – „într-o ţară străină”, „locuind în corturi” – Avraam era un „străin”, un
„nomad”... un om fără casă!
o
3. MOTIVAŢIE (Evrei 11:10-12)
o Obiectul credinţei – „Cetatea care are temelii, al cărei arhitect şi constructor este
Dumnezeu.” – Lumea lui Dumnezeu!
o Promisiunea lui Dumnezeu – promisiunea de a avea urmaşi (vs.11-12)
o
4. PERSEVERENŢĂ (Evrei 11:13-16)
o Care a produs umaşi!
George Muller a început într-o zi să se roage pentru 5 prieteni ai săi. După mai multe luni, unul dintre ei
s-a întors la Dumnezeu. După 10 ani, alţi doi s-au convertit. A trebuit să treacă 25 de ani, pent ca şi cel de-
al 4lea prieten să se întoarcă la Dumnezeu, dar pentru a 5lea, Muller a trebuit să se roage până la
moartea sa, dar în cei 52 de ani, el a perseverat în rugăciunile sale şi pentru al 5lea său prieten.
Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea, şi cel de-al 5lea său prieten s-a convertit la înmormântarea sa!

4. 5. ÎNCERCAREA (Evrei 11:17-19) – aceasta avea să devină DOVADA CREDINŢEI lui
Avraam
o Genesa 22 ne prezintă contextul acestui episod al credinţei lui Avraam
o Înaintea lui Dumnezeu Avraam „l-a jertfit pe Isaac”
o Avraam a fost „gata să-şi jertfească singurul fiu”
o Avraam a crezut că „Dumnezeu poate să învie” pe Isaac
Scopul lui Dumnezeu prin ÎNCERCĂRI/TESTE
Iacov 1:2-4
2 Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie atunci când vă confruntaţi cu felurite încercări, 3 căci
ştiţi că încercarea credinţei voastre produce răbdare. 4 Dar răbdarea trebuie să-şi ducă la
desăvârşire lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, fără să vă lipsească nimic.
Genesa 15:1
„...Domnul i-a vorbit lui Avram într-o viziune astfel: - Nu te teme, Avrame. Eu sunt scutul tău;
răsplata ta va fi foarte mare.”
Astfel,
Avraam este omul care a ascultat de chemarea lui Dumnezeu, separându-se de lume şi tot ce
era pentru el comfort; a aşteptat cu răbdare promisiunile lui Dumnezeu, trăind pe pământ ca un
străin şi peregrin; a fost motivat de cer, aşteptând cetăţenia veşnică a oraşului ceresc; a
perseverat în credinţa sa încât a devenit "tatăl" multor credincioşi, iar atunci când credinţa i-a
fost testată, el a fost gata de ascultarea supremă!
Ascultare, separare, aşteptare, perseverenţă şi ascultare supremă, sunt câteva din lecţiie
credinţei pe care le putem învăţa de la Avraam.