The Book of Wisdom, or the Wisdom of Solomon, is a Jewish work written in Greek and most likely composed in Alexandria, Egypt.

2. CAPITOL 1
1 Iubiți dreptatea, voi care sunteți judecători
ai pământului; gândiți-vă la Domnul cu
inimă bună și căutați-L cu inima simplă.
2 Căci El va fi găsit dintre cei ce nu-L
ispitesc; și se arată celor care nu se încrede
în el.
3 Căci gândurile rătăcitoare se despart de
Dumnezeu, iar puterea Lui, când este
încercată, mustră pe cei neînțelepți.
4 Căci în sufletul răutăcios nu va intra
înțelepciunea; nici să locuiască în trupul
supus păcatului.
5 Căci duhul sfânt al disciplinei va fugi de
înșelăciune și va îndepărta de gândurile fără
pricepere și nu va rămâne când va veni
nedreptatea.
6 Căci înțelepciunea este un duh iubitor; și
nu va achita pe un hulitor de cuvintele lui,
căci Dumnezeu este martor al hăturilor Lui,
un adevărat păzitor al inimii lui și un
ascultător al limbii sale.
7 Căci Duhul Domnului umple lumea, și
ceea ce conține toate lucrurile cunoaște
glasul.
8 De aceea, cel ce vorbește lucruri nedrepte
nu poate fi ascuns și nici răzbunarea, când
pedepsește, nu va trece pe lângă el.
9 Căci cercetătorii vor fi făcute în sfaturile
celor nelegiuiți și sunetul cuvintelor lui va
veni la Domnul pentru arătarea faptelor sale
rele.
10 Căci urechea geloziei aude toate lucrurile,
și zgomotul cârtirilor nu este ascuns.
11 De aceea, ferește-te de cârtire, care nu
este de folos; și ferește-ți limba de la
murmură, căci nu există un cuvânt atât de
ascuns, care să fie degeaba; și gura care
crede ucide sufletul.
12 Nu căutați moartea în rătăcirea vieții
voastre și nu vă trageți asupra voastră
nimicire cu lucrările mâinilor voastre.
13 Căci Dumnezeu nu a făcut moartea, nici
nu-i place nimicirea celor vii.
14 Căci El a creat toate lucrurile, ca să aibă
ființa lor; și generațiile lumii erau sănătoase;
și nu există nici o otravă de distrugere în ei,
nici împărăția morții pe pământ;
15 (Căci dreptatea este nemuritoare:)
16 Dar oamenii nelegiuiți, cu faptele și
cuvintele lor, le-au chemat, pentru că, când
au crezut că-l vor avea prieten, au mistuit în
nimic și au făcut un legământ cu el, pentru
că sunt vrednici să ia parte la el.
CAPITOL 2
1 Căci cei nelegiuiți au zis, gândindu-se cu
ei înșiși, dar nu drept: „Viața noastră este
scurtă și plictisitoare, și în moartea unui om
nu există remediu;
2 Căci ne naștem în orice aventură și vom fi
de acum înainte ca și cum n-am fi fost
niciodată, căci suflarea din nările noastre
este ca fumul și o scânteie mică în mișcarea
inimii noastre.
3 Care fiind stins, trupul nostru se va
preface în cenuşă, iar duhul nostru va
dispărea ca aerul moale,
4 Și numele nostru va fi uitat în timp și
nimeni nu va avea în amintire lucrările
noastre, iar viața noastră va trece ca urma
unui nor și va fi împrăștiată ca o ceață, care
este alungată de grinzile soarelui și biruiți cu
căldura acestuia.
5 Căci timpul nostru este o umbră care trece;
şi după sfârşitul nostru nu mai este
întoarcere, căci este pecetluită repede, astfel
încât nimeni să nu mai vină.
6 Haide, deci, să ne bucurăm de lucrurile
bune care sunt prezente și să folosim repede
făpturile ca în tinerețe.
7 Să ne umplem cu vin scump și cu
unguente, și nici o floare a primăverii să nu
treacă pe lângă noi;
8 Să ne încununăm cu boboci de trandafir,
înainte ca ei să se ofilească:
9 Niciunul dintre noi să nu plece fără partea
lui din voluptatea noastră; să lăsăm semne
ale bucuriei noastre în orice loc, căci aceasta
este partea noastră și soarta noastră este
aceasta.

3. 10 Să-l asuprim pe bietul neprihănit, să nu
cruțăm pe văduvă și să nu cinstim părul
cărunt străvechi al bătrânilor.
11 Fie ca puterea noastră să fie legea
dreptății;
12 De aceea să stăm la pândă pe cei
neprihăniți; pentru că El nu este pentru
rândul nostru și este curat împotriva faptelor
noastre: El ne mustră pentru că am călcat
Legea, și ne opune infamiei noastre
încălcările educației noastre.
13 El mărturisește că are cunoașterea lui
Dumnezeu și se numește pe Sine Fiul
Domnului.
14 El a fost făcut să ne mustre gândurile.
15 El ne este întristat chiar să privim, căci
viața lui nu este ca a altor oameni, căile lui
sunt de alt fel.
16 Suntem socotiți din partea lui ca niște
falsificatori; El se abține de la căile noastre,
ca de la murdărie; El spune ca sfârșitul celui
drept să fie binecuvântat și se laudă că
Dumnezeu este tatăl lui.
17 Să vedem dacă cuvintele lui sunt
adevărate și să dovedim ce se va întâmpla la
sfârșitul lui.
18 Căci dacă omul drept este fiul lui
Dumnezeu, el îl va ajuta și-l va izbăvi din
mâna vrăjmașilor săi.
19 Să-l cercetăm cu ochiuri și chinuri, ca să-
i cunoaștem blândețea și să-i dovedim
răbdarea.
20 Să-l condamnăm cu o moarte rușinoasă,
căci prin propria sa vorbă el va fi respectat.
21 Ei și-au închipuit astfel de lucruri și au
fost înșelați, pentru că propria lor răutate i-a
orbit.
22 Cât despre tainele lui Dumnezeu, ei nu le
cunoșteau; nici nu nădăjduiau în plata
neprihănirii, nici nu cunoșteau o răsplată
pentru sufletele fără prihană.
23 Căci Dumnezeu l-a creat pe om pentru a
fi nemuritor și l-a făcut să fie un chip al
propriei sale veșnicii.
24 Totuși, prin pizma diavolului, moartea a
venit în lume; și cei ce țin de partea lui o
găsesc.
CAPITOL 3
1 Dar sufletele celor drepți sunt în mâna lui
Dumnezeu și nici un chin nu se va atinge de
ele.
2 În ochii celor neînțelepți păreau să moară,
iar plecarea lor este luată ca nenorocire,
3 Și plecarea lor de la noi va fi o distrugere
totală, dar ei sunt în pace.
4 Căci, deși sunt pedepsiți înaintea
oamenilor, totuși nădejdea lor este plină de
nemurire.
5 Și, după ce au fost puțin pedepsiți, vor fi
răsplătiți foarte mult, căci Dumnezeu i-a
încercat și i-a găsit vrednici pentru Sine.
6 El le-a încercat ca aurul în cuptor și le-a
primit ca ardere de tot.
7 Și în timpul pedepsei lor, ei vor străluci și
vor alerga încoace și încoace ca niște scântei
printre miriște.
8 Ei vor judeca neamurile și vor stăpâni
peste popor și Domnul lor va domni în veci.
9 Cei care își pun încrederea în El vor
înțelege adevărul; și cei care sunt
credincioși în dragoste vor rămâne cu El,
căci harul și mila sunt pentru sfinții Săi și El
are grijă de aleșii Săi.
10 Dar cei nelegiuiți vor fi pedepsiți după
închipuirea lor, care au neglijat pe cei drepți
și au părăsit pe Domnul.
11 Căci oricine disprețuiește înțelepciunea și
hrănirea, el este nenorocit, și nădejdea lor
este zadarnică, ostenelile lor fără rod și
lucrările lor fără folos.
12 Soțiile lor sunt proaste și copiii lor răi;
13 Neamul lor este blestemat. De aceea,
binecuvântată este stearpa care este
neîntinată, care nu a cunoscut patul păcătos:
ea va avea rod în vizita sufletelor.
14 Și binecuvântat este famenul, care cu
mâinile sale n-a săvârșit nicio nelegiuire și
nu și-a închipuit lucruri rele împotriva lui
Dumnezeu, căci i se va da darul special al
credinței și o moștenire în templul
Domnului mai plăcută minții lui.
15 Căci glorios este rodul muncii bune și
rădăcina înțelepciunii nu va cădea niciodată.

4. 16 Cât despre copiii adulterilor, ei nu vor
ajunge la desăvârșirea lor și sămânța patului
nedrept va fi smuls.
17 Căci, deși trăiesc mult timp, totuși nu vor
fi priviți la nimic; și veacul lor de pe urmă
va fi fără cinste.
18 Sau, dacă mor repede, nu au speranță,
nici mângâiere în ziua încercării.
19 Căci îngrozitor este sfârșitul neamului
nedrept.
CAPITOL 4
1 Mai bine este să nu ai copii și să ai virtute,
căci amintirea ei este nemuritoare, pentru că
este cunoscută de Dumnezeu și de oameni.
2 Când este prezent, oamenii iau exemplu în
privința ei; și când dispare, ei o doresc:
poartă o coroană și triumfă pentru totdeauna,
după ce a obținut biruința, luptă pentru
răsplată neîntinată.
3 Dar puietul înmulțit al celor nelegiuiți nu
va prospera, nici nu va lua rădăcini adânci
din slăbiciunile nenorociților, nici nu va
pune temelii solide.
4 Căci, deși înfloresc în ramuri pentru o
vreme; totuși, nu stau ultimii, vor fi scuturați
de vânt și prin forța vântului vor fi smulși.
5 Ramurile imperfecte vor fi rupte, roadele
lor vor fi nefolositoare, nu vor fi coapte
pentru a mânca, da, vor fi degeaba.
6 Căci copiii născuți din paturi nelegiuite
sunt martori ai răutății împotriva părinților
lor în procesul lor.
7 Dar deși cel neprihănit va fi împiedicat cu
moartea, totuși va fi în odihnă.
8 Căci vârsta cinstită nu este aceea care stă
în picioare, nici cea care se măsoară după
numărul de ani.
9 Dar înțelepciunea este părul cărunt pentru
oameni, și o viață nepătată este bătrânețea.
10 El a plăcut lui Dumnezeu și a fost iubit
de el, astfel încât, trăind printre păcătoși, a
fost mutat.
11 Da, repede a fost luat, ca nu cumva
răutatea să-i schimbe înțelegerea sau
înșelăciunea să-i amăgească sufletul.
12 Căci vrăjirea obrazniciei întunecă
lucrurile cinstite; iar rătăcirea
concupiscenței subminează mintea simplă.
13 El, desăvârșit într-un timp scurt, a
împlinit mult timp:
14 Căci sufletul lui a plăcut Domnului; de
aceea s-a grăbit să-l ia din mijlocul celor răi.
15 Poporul a văzut lucrul acesta, și n-a
înțeles, și nu și-a pus în minte aceasta: că
harul și mila Lui sunt cu sfinții Săi și că are
respect față de aleșii Săi.
16 Astfel, cel neprihănit, care este mort, va
osândi pe cei nelegiuiți care sunt vii; şi
tinereţea care se desăvârşeşte în curând anii
mulţi şi bătrâneţea celor nedrepţi.
17 Căci ei vor vedea sfârşitul celor înţelepţi
şi nu vor înţelege ce a hotărât Dumnezeu în
sfatul lui despre el şi cu ce scop l-a pus
Domnul în siguranţă.
18 Îl vor vedea și îl vor disprețui; dar
Dumnezeu îi va râde până la batjocură, și de
acum încolo vor fi un cadavru ticălos și o
ocără printre morți pentru totdeauna.
19 Căci el îi va sfâşia şi îi va arunca cu
capul în jos, şi vor rămâne fără cuvinte; și le
va scutura din temelie; şi vor fi pustiite cu
totul şi vor fi întristaţi; şi pomenirea lor va
pieri.
20 Și când vor arunca socoteala păcatelor
lor, vor veni cu frică și propriile lor
fărădelegi îi vor convinge în fața lor.
CAPITOL 5
1 Atunci omul neprihănit va sta cu mare
îndrăzneală înaintea celor ce l-au chinuit, și
nu va ține seama de ostenelile lui.
2 Când o vor vedea, ei vor fi tulburați de o
frică îngrozitoare și vor fi uimiți de
ciudățenia mântuirii lui, atât de mult peste
tot ceea ce au așteptat.
3 Iar ei, căiindu-se și gemând de necazul
duhului, vor zice în ei înșiși: Acesta a fost
Acela, pe care noi l-am luat uneori în
batjocură și un proverb de ocară;
4 Noi, nebunii, am socotit viața lui nebunie
și sfârșitul lui a fost fără cinste;

5. 5 Cum este el numărat printre copiii lui
Dumnezeu și soarta lui este printre sfinți!
6 De aceea ne-am rătăcit de la calea
adevărului, și lumina dreptății nu a strălucit
pentru noi și soarele dreptății nu a răsărit
peste noi.
7 Ne-am obosit pe calea răutății și a
nimicirii; da, am trecut prin pustii, unde nu
era nici o cale; dar calea Domnului, nu am
cunoscut-o.
8 Ce ne-a folosit mândria? sau ce bine ne-a
adus bogăția cu lăudiunea noastră?
9 Toate aceste lucruri au trecut ca o umbră
și ca un stâlp care se grăbește;
10 Și ca o corabie care trece peste valurile
apei și care, atunci când trece, nu se găsește
urmă ei, nici calea chilei în valuri;
11 Sau ca atunci când o pasăre a zburat prin
văzduh, nu se găsește nici un semn al
drumului ei, ci aerul ușor, bătut cu lovitura
aripilor ei și despărțit de zgomotul și
mișcarea violentă a acestora, este trecut, și
apoi nu se găsește niciun semn pe unde s-a
dus ea;
12 Sau ca atunci când o săgeată este
împușcată într-un semn, ea desparte aerul,
care îndată se reunește din nou, astfel încât
omul să nu știe pe unde a trecut:
13 Tot aşa şi noi, de îndată ce ne-am născut,
am început să ne apropiem de sfârşit şi n-
aveam nici un semn de virtute de arătat; ci
am fost mistuiti de propria noastra rautate.
14 Căci nădejdea celor nelegiuiți este ca
țărâna zvârlită de vânt; ca o spumă subțire
care este alungată de furtună; ca fumul care
se împrăștie ici și colo cu o furtună și trece
ca amintirea unui oaspete care întârzie doar
o zi.
15 Dar cei drepți trăiesc în veci; și răsplata
lor este la Domnul și grija lor este la Cel
Preaînalt.
16 De aceea, ei vor primi o împărăție
glorioasă și o cunună frumoasă din mâna
Domnului, căci cu mâna Sa dreaptă îi va
acoperi și cu brațul Său îi va apăra.
17 Își va lua gelozia pentru o armă completă
și va face din creatură arma sa pentru
răzbunarea vrăjmașilor săi.
18 Se va îmbrăca dreptatea ca pe un pieptar
și dreptatea adevărată în loc de coif.
19 El va lua sfințenia drept scut de neînvins.
20 El va ascuți mânia Lui cea grea ca sabie
și lumea se va lupta cu el împotriva celor
neînțelepți.
21 Atunci trăsnetul drept țintit se va
împrăștia; și din nori, ca dintr-un arc bine
tras, vor zbura spre semn.
22 Și grindina plină de mânie va fi aruncată
ca dintr-un arc de piatră, și apele mării se
vor năvăli împotriva lor și potopurile îi vor
îneca cu cruzime.
23 Da, un vânt puternic se va ridica
împotriva lor și ca o furtună îi va sufla;
astfel nelegiuirea va prăpădi întregul pământ,
iar răutatea va doborî tronurile celor
puternici.
CAPITOL 6
1 Ascultaţi deci, împăraţilor, şi înţelegeţi;
învăţaţi, voi care sunteţi judecători ai
marginilor pământului.
2 Ascultați, cei ce stăpâniți poporul, și
slavați-vă în mulțimea neamurilor.
3 Căci puterea ți-a fost dată de la Domnul și
stăpânirea de la Cel Prea Înalt, care îți va
încerca lucrările și îți va cerceta sfaturile.
4 Pentru că, fiind slujitori ai împărăției sale,
nu ați judecat drept, nici nu ați păzit legea și
nu ați umblat după sfatul lui Dumnezeu;
5 Îngrozitor și repede El va veni peste tine,
căci o judecată ascuțită va fi pentru cei ce
sunt în înălțimi.
6 Căci milostivirea îi va ierta în curând pe
cei mai răi, dar oamenii puternici vor fi
chinuiți cu putere.
7 Căci cel care este Domnul peste toți nu se
va teme de persoana nimănui și nu se va
teme de măreția nimănui, căci El a făcut pe
cel mic și pe cel mare și are grijă de toți la
fel.

6. 8 Dar o grea încercare va veni peste cei
puternici.
9 De aceea, împăraților, vă vorbesc, ca să
învățați înțelepciunea și să nu cădeți.
10 Căci cei ce păzesc sfințenia vor fi
judecați sfinți; și cei care au învățat astfel de
lucruri vor găsi ce să răspundă.
11 De aceea pune-ți afecțiunea asupra
cuvintelor mele; dorește-le și vei fi instruit.
12 Înțelepciunea este glorioasă și nu se
stinge niciodată;
13 Ea îi împiedică pe cei ce o doresc,
făcându-se mai întâi cunoscută lor.
14 Oricine o caută devreme, nu va avea
mare muncă, căci o va găsi stând la ușile lui.
15 Prin urmare, să se gândească la ea este
desăvârșirea înțelepciunii; și oricine o
veghează, va fi repede fără grijă.
16 Căci ea umblă căutând pe cei vrednici de
ea, li se arată bine pe căi și îi întâmpină în
orice gând.
17 Căci adevăratul început al ei este dorința
de disciplinare; iar grija disciplinei este
iubire;
18 Iar dragostea este păzirea legilor ei; iar
acordarea de atenție la legile ei este
asigurarea nestricăciunii;
19 Și nestricăciunea ne face aproape de
Dumnezeu:
20 De aceea, dorința înțelepciunii aduce la o
împărăție.
21 Dacă plăcerea voastră este atunci în
tronuri și sceptre, împărați ai poporului,
cinstiți înțelepciunea, ca să domniți pentru
totdeauna.
22 Cât despre înțelepciunea, ce este ea și
cum a venit, vă voi spune și nu voi ascunde
taine de voi; ci o voi căuta de la începutul
nașterii ei și voi aduce cunoștințele ei la
lumină și nu va trece peste adevăr.
23 Nici eu nu voi merge cu invidie
mistuitoare; căci un astfel de om nu va avea
părtășie cu înțelepciunea.
24 Dar mulțimea celor înțelepți este
bunăstarea lumii și un rege înțelept este
susținerea poporului.
25 Primiți deci învățătură prin cuvintele
mele și vă va face bine.
CAPITOL 7
1 Și eu sunt un om muritor, ca toți, și
sămânța celui ce a fost făcut mai întâi din
pământ,
2 Și în pântecele mamei mele a fost făcută
carne în timpul de zece luni, fiind strâns în
sânge, din sămânța omului și din plăcerea
care a venit odată cu somnul.
3 Și când m-am născut, am atras aerul
obișnuit și am căzut pe pământ, care este de
natură asemănătoare, și primul glas pe care
l-am rostit a strigat, ca toți ceilalți.
4 Am fost alăptată în înfășări și asta cu grijă.
5 Căci nu există rege care să fi avut un alt
început de naștere.
6 Căci toți oamenii au o singură intrare în
viață și o singură intrare în viață.
7 De aceea m-am rugat și mi s-a dat
pricepere; am chemat pe Dumnezeu și duhul
înțelepciunii a venit la mine.
8 Am preferat-o înaintea sceptrurilor și a
tronurilor, și nu am apreciat bogățiile în
comparație cu ea.
9 Nici nu am comparat cu ea nicio piatră
prețioasă, pentru că tot aurul în privința ei
este ca un mic nisip și argintul va fi socotit
ca lutul înaintea ei.
10 Am iubit-o mai presus de sănătate și de
frumusețe și am ales să o am în loc de
lumină, căci lumina care vine din ea nu se
stinge niciodată.
11 Toate lucrurile bune mi-au venit
împreună cu ea și nenumărate bogății în
mâinile ei.
12 Și m-am bucurat de toți, pentru că
înțelepciunea merge înaintea lor și nu știam
că ea le este mama.
13 M-am învățat cu sârguință și o vorbesc
cu generozitate: nu-i ascund bogățiile.
14 Căci ea este o comoară pentru oamenii
care nu scăpa niciodată; cei ce o folosesc
devin prietenii lui Dumnezeu, fiind lăudați
pentru darurile care vin din învățătură.

7. 15 Dumnezeu mi-a dat să vorbesc așa cum
vreau și să concept după cum se cuvine
pentru lucrurile care mi-au fost date, pentru
că El este cel care conduce la înțelepciune și
îi îndrumă pe cei înțelepți.
16 Căci în mâna Lui suntem și noi și
cuvintele noastre; toată înțelepciunea și
cunoștințele de lucru.
17 Căci El mi-a dat o cunoaștere sigură a
lucrurilor care sunt, și anume, să știu cum a
fost făcută lumea și funcționarea
elementelor;
18 Începutul, sfârșitul și mijlocul vremurilor:
schimbările de întoarcere a soarelui și
schimbarea anotimpurilor;
19 Circuitele anilor și pozițiile stelelor:
20 Natura viețuitoarelor și furia fiarelor
sălbatice: violența vântului și raționamentele
oamenilor: diversitatea plantelor și virtuțile
rădăcinilor:
21 Și toate lucrurile care sunt fie secrete, fie
vădite, le cunosc.
22 Căci înțelepciunea, care este făcătoarea
tuturor lucrurilor, m-a învățat; căci în ea este
un duh înțelegător sfânt, unul singur,
multiplu, înțelept, vioi, limpede, neîntinat,
clar, nesupus rănirii, iubind ceea ce este bun.
iute, care nu poate fi lăsat, gata să facă bine,
23 Bun cu omul, statornic, sigur, lipsit de
grijă, având toată puterea, supraveghează
toate lucrurile și trec prin toată înțelegerea,
duhurile curate și cele mai înțelepte.
24 Căci înțelepciunea este mai mișcătoare
decât orice mișcare: ea trece și trece prin
toate din cauza purității ei.
25 Căci ea este suflarea puterii lui
Dumnezeu și o influență curată care curge
din slava Celui Atotputernic; de aceea,
nimic spurcat nu poate cădea în ea.
26 Căci ea este strălucirea luminii veșnice,
oglinda nepătată a puterii lui Dumnezeu și
chipul bunătății Lui.
27 Și fiind una singură, ea poate face toate
lucrurile; și rămânând în ea însăși, face toate
lucrurile noi; și în toate veacurile, intrând în
suflete sfinte, le face prieteni ai lui
Dumnezeu și prooroci.
28 Căci Dumnezeu nu iubește pe nimeni
decât pe cel ce locuiește cu înțelepciune.
29 Căci ea este mai frumoasă decât soarele
și mai presus de toate rânduiala stelelor;
fiind comparată cu lumina, ea se găsește
înaintea ei.
30 Căci după aceasta va veni noaptea, dar
viciul nu va birui împotriva înțelepciunii.
CAPITOL 8
1 Înțelepciunea ajunge cu putere de la un
capăt la altul, și cu dulceață ea poruncește
toate lucrurile.
2 Am iubit-o și am căutat-o din tinerețe, am
vrut să o fac soția mea și am fost un iubitor
de frumusețea ei.
3 Prin faptul că este familiarizată cu
Dumnezeu, ea își mărește noblețea: da,
Domnul însuși a iubit-o.
4 Căci ea cunoaște tainele cunoașterii lui
Dumnezeu și este iubitoare de faptele Lui.
5 Dacă bogăția este o avere de dorit în
această viață; ce este mai bogat decât
înțelepciunea, care lucrează toate lucrurile?
6 Și dacă chibzuința lucrează; cine dintre
toți cei care sunt este un muncitor mai
viclean decât ea?
7 Iar dacă un om iubește dreptatea,
ostenelile ei sunt virtuți, căci ea învață
cumpătarea și chibzuința, dreptatea și tăria,
care sunt lucruri pe care oamenii nu pot
avea nimic mai de folos în viața lor.
8 Dacă un om dorește multă experiență, ea
cunoaște lucrurile de odinioară și face
presupuneri corecte despre ceea ce va urma;
ea cunoaște subtilitățile cuvintelor și poate
expune propoziții întunecate; ea prevede
semne și minuni și evenimentele
anotimpurilor și vremurilor.
9 De aceea mi-am propus s-o iau la mine ca
să locuiască cu mine, știind că va fi o
sfătuitoare a lucrurilor bune și o mângâiere
în griji și întristare.
10 Pentru ea, voi avea stima în mulțime și
cinste în rândul bătrânilor, deși sunt tânăr.

8. 11 Voi fi găsit de o îngâmfare rapidă la
judecată și voi fi admirat în ochii oamenilor
mari.
12 Când îmi țin limba, ei își vor aștepta
odihna, și când voi vorbi, îmi vor asculta
bine; dacă vorbesc mult, își vor pune
mâinile pe gură.
13 În plus, prin intermediul ei, voi dobândi
nemurirea și voi lăsa în urma mea o amintire
veșnică pentru cei care vin după mine.
14 Voi pune poporul în ordine și neamurile
îmi vor fi supuse.
15 Tiranii îngrozitori se vor înspăimânta
când vor auzi de mine; Voi fi găsit bun în
mulțime și viteaz în război.
16 După ce voi intra în casa mea, mă voi
odihni cu ea, căci purtarea ei nu are
amărăciune; și a trăi cu ea nu are mâhnire, ci
veselie și bucurie.
17 Acum, când am gândit la aceste lucruri în
mine însumi și le-am gândit în inima mea,
cum a fi aliat cu înțelepciunea este
nemurirea;
18 Și este o mare plăcere să am prietenia ei;
iar în lucrările mâinilor ei sunt bogății
nemărginite; iar în exercițiul de conferință
cu ea, prudență; iar vorbind cu ea, un raport
bun; Am căutat cum să o duc la mine.
19 Căci eram un copil înțelept și aveam un
spirit bun.
20 Da, mai degrabă, fiind bun, am intrat
într-un trup neîntinat.
21 Cu toate acestea, când am înțeles că n-aș
putea să o obțin altfel, dacă nu mi-a dat-o
Dumnezeu; și acesta era un punct de
înțelepciune, de asemenea, să știi al cui dar
era ea; M-am rugat Domnului, l-am rugat și
din toată inima am zis:
CAPITOL 9
1 Dumnezeul părinţilor mei şi Doamne al
milei, care ai făcut toate lucrurile cu
cuvântul Tău,
2 Și a rânduit pe om prin înțelepciunea ta, ca
să aibă stăpânire peste făpturile pe care le-ai
făcut,
3 Și rânduiește lumea după dreptate și
dreptate și judecă cu o inimă dreaptă;
4 Dă-mi înțelepciune, care stă lângă tronul
tău; și nu mă lepăda din mijlocul copiilor tăi:
5 Căci eu, slujitorul tău și fiul roabei tale,
sunt un om slab și de scurtă vreme și prea
tânăr pentru a înțelege judecata și legile.
6 Căci, deși un om nu va fi niciodată atât de
desăvârșit printre copiii oamenilor, totuși,
dacă înțelepciunea ta nu este cu el, el nu va
fi luat în seamă.
7 Tu m-ai ales să fiu rege al poporului tău și
judecător al fiilor și fiicelor tale;
8 Tu mi-ai poruncit să zidesc un templu pe
muntele tău cel sfânt și un altar în cetatea în
care locuiești, o asemănare cu cortul sfânt,
pe care l-ai pregătit de la început.
9 Și înțelepciunea a fost cu tine, care
cunoaște faptele tale și a fost prezent când ai
făcut lumea și a știut ce este plăcut înaintea
ochilor tăi și drept în poruncile tale.
10 Trimite-o din cerul tău sfânt și de pe
tronul slavei Tale, ca fiind de față, să
lucreze cu mine, ca să știu ce îți este plăcut.
11 Căci ea știe și înțelege toate lucrurile și
mă va conduce cu treabă în faptele mele și
mă va păstra în puterea ei.
12 Așa vor fi binevenite faptele Mele, și
atunci voi judeca pe poporul tău cu dreptate
și voi fi vrednic să stau pe scaunul tatălui
meu.
13 Căci ce om este cel care poate cunoaşte
sfatul lui Dumnezeu? sau cine poate gândi
care este voia Domnului?
14 Căci gândurile oamenilor muritori sunt
mizerabile, iar planurile noastre sunt doar
nesigure.
15 Căci trupul stricăcios apasă sufletul, iar
cortul pământesc îngreunează mintea care se
gândește la multe lucruri.
16 Și cu greu ghicim bine lucrurile care sunt
pe pământ și, cu trudă, găsim lucrurile care
sunt înaintea noastră; dar cele ce sunt în
ceruri, care a cercetat?
17 Și sfatul tău, cine a cunoscut, dacă nu dai
înțelepciune și nu trimiți de sus Duhul Tău
Sfânt?

9. 18 Căci așa s-au reformat căile celor care
trăiau pe pământ, și oamenii au fost învățați
lucrurile care îți sunt plăcute și au fost
mântuiți prin înțelepciune.
CAPITOL 10
1 Ea l-a păstrat pe primul tată al lumii, care
a fost creat singur, și l-a scos din căderea lui,
2 Și i-a dat putere să stăpânească toate
lucrurile.
3 Dar când cel nedrept s-a îndepărtat de ea
în mânia lui, a pierit și el în mânia cu care
și-a ucis fratele.
4 Din cauza căruia pământul a fost înecat de
potop, înțelepciunea l-a păstrat iarăși și a
îndreptat mersul celor drepți într-o bucată de
lemn de mică valoare.
5 Mai mult, națiunile fiind încurcate în
conspirația lor rea, ea l-a găsit pe cel
neprihănit și l-a păstrat fără prihană înaintea
lui Dumnezeu și l-a ținut puternic împotriva
milei lui gingașe față de fiul său.
6 Când cei nelegiuiți au pierit, ea l-a eliberat
pe omul drept, care a fugit de focul care a
căzut peste cele cinci cetăți.
7 Despre a cărui răutate este o mărturie până
în ziua de azi pustiul care fumegă și plantele
care dau roade care nu se coacă niciodată; și
un stâlp de sare în picioare este un
monument al sufletului necredincios.
8 Căci, în ceea ce priveşte înţelepciunea, ei
au primit nu numai această vătămare, că nu
cunoşteau lucrurile care sunt bune; dar a
lăsat în urma lor lumii o amintire a nebuniei
lor: astfel încât în lucrurile în care au jignit
ei nu puteau fi nici măcar ascunși.
9 Dar înțelepciunea i-a izbăvit de durere pe
cei ce o slujeau.
10 Când cel neprihănit a fugit de mânia
fratelui său, ea l-a călăuzit pe cărări drepte,
i-a arătat împărăția lui Dumnezeu și i-a dat
cunoștință despre lucrurile sfinte, l-a
îmbogățit în călătoriile sale și a înmulțit
rodul muncii lui.
11 În lăcomia celor ce îl asupresc, ea a stat
lângă el și l-a îmbogățit.
12 Ea l-a apărat de vrăjmașii săi și l-a ferit
de cei care stăteau la pândă și i-a dat
biruință într-o luptă grea; ca să știe că
bunătatea este mai puternică decât toate.
13 Când cel drept a fost vândut, ea nu l-a
părăsit, ci l-a izbăvit de păcat; s-a pogorât cu
el în groapă,
14 Și nu l-a lăsat în legături, până când ea i-
a adus sceptrul împărăției și putere
împotriva celor ce-l asupreau; în ceea ce îl
acuzaseră, ea ia arătat că sunt mincinoși și i-
a dat slavă veșnică.
15 Ea a izbăvit poporul neprihănit și
sămânța fără prihană din neamul care i-a
asuprit.
16 Ea a intrat în sufletul robului Domnului
și s-a împotrivit împăraților înfricoșători
prin minuni și semne;
17 Le-au dat celor drepți o răsplată a
ostenelii lor, i-au călăuzit într-o cale
minunată și au fost pentru ei un
acoperământ ziua și o lumină de stele în
timpul nopții;
18 I-a adus prin Marea Roșie și i-a dus prin
apă multă;
19 Dar ea i-a înecat pe vrăjmașii lor și i-a
aruncat din fundul adâncului.
20 De aceea, cei drepți i-au prădat pe cei
nelegiuiți și au lăudat Numele Tău sfânt,
Doamne, și și-au mărit într-un fel mâna Ta,
care a luptat pentru ei.
21 Căci înțelepciunea a deschis gura celor
mut și a făcut grăitoare limbile celor care nu
pot vorbi.
CAPITOL 11
1 Ea a prosperat lucrările lor în mâna
sfântului prooroc.
2 Au străbătut pustia care nu era locuită și
și-au așezat corturi în locuri unde nu era
drum.
3 Au stat împotriva vrăjmașilor lor și s-au
răzbunat pe vrăjmașii lor.
4 Când le-a fost sete, te-au chemat și li s-a
dat apă din stânca cremosă și setea le-a fost
potolită din piatra tare.

10. 5 Căci prin ceea ce au fost pedepsiți
vrăjmașii lor, prin aceeași au beneficiat ei în
nevoie.
6 Căci în loc de un râu curgător perpetuu
tulburat de sânge murdar,
7 Pentru o mustrare vădită a acelei porunci,
prin care pruncii au fost uciși, le-ai dat apă
din belșug printr-un mijloc în care ei nu
nădăjduiau:
8 Declarând atunci prin acea sete cum i-ai
pedepsit pe potrivnicii lor.
9 Căci când au fost încercați, deși pedepsiți
în milă, ei știau cum cei nelegiuiți erau
judecați cu mânie și chinuiți, însetați în alt
fel decât cei drepți.
10 Căci pe aceștia i-ai mustrat și i-ai
încercat, ca un tată; dar pe celălalt, ca un
rege aspru, l-ai osândit și pedepsit.
11 Fie că au lipsit, fie că au fost prezenți, au
fost supărați deopotrivă.
12 Căci o durere dublă a venit peste ei și un
geamăt pentru amintirea lucrurilor trecute.
13 Căci, când au auzit prin propriile lor
pedepse ca pe celălalt să fie binecuvântat, ei
au simțit ceva despre Domnul.
14 Căci pe care l-au respectat cu dispreț,
când a fost aruncat cu mult înainte la
aruncarea pruncilor, pe el, în cele din urmă,
când au văzut ce se întâmplă, l-au admirat.
15 Dar, pentru uneltirile nebunești ale
răutății lor, prin care, fiind înșelați, s-au
închinat șerpilor lipsiți de rațiune și fiarelor
ticăloase, ai trimis asupra lor o mulțime de
fiare nerezonabile, spre răzbunare;
16 Pentru ca ei să știe că omul va fi pedepsit
cu ce păcătuiește.
17 Căci mâna Ta Atotputernică, care a făcut
lumea fără formă a materiei, nu a vrut să
trimită printre ei o mulțime de urși sau de lei
înfocați,
18 Sau fiare sălbatice necunoscute, pline de
furie, proaspăt create, care respiră fie vapori
de foc, fie mirosuri murdare de fum
împrăștiat, fie scoțând din ochi licăriri
oribile:
19 Din care nu numai răul ar putea să-i
trimită imediat, ci și priveliștea îngrozitoare
să-i distrugă cu totul.
20 Da, și fără acestea ar fi căzut într-o
singură lovitură, fiind persecutați de
răzbunare și împrăștiați prin suflarea puterii
Tale; dar tu ai rânduit toate lucrurile după
măsură, număr și greutate.
21 Căci îți poți arăta marea ta putere oricând
vrei; și cine poate rezista puterii brațului tău?
22 Căci întreaga lume dinaintea ta este ca un
grăunte mic de cântar, da, ca o picătură din
roua dimineții care cade pe pământ.
23 Dar tu ai milă de toți; căci tu poţi face
toate lucrurile şi faci cu ochiul la păcatele
oamenilor, pentru că ei ar trebui să se
îndrepte.
24 Căci tu iubești toate lucrurile care sunt și
nu urăști nimic din ceea ce ai făcut; căci
niciodată n-ai fi făcut nimic, dacă l-ai fi urât.
25 Și cum ar fi putut rezista ceva, dacă nu ar
fi fost voia ta? sau a fost păstrat, dacă nu a
fost chemat de tine?
26 Dar Tu cruci pe toți, căci ei sunt ai Tăi,
Doamne, Iubitorule de suflete.
CAPITOL 12
1 Căci Duhul Tău nestricăcios este în toate
lucrurile.
2 De aceea, pedepsește-i puțin și puțin pe
cei ce au greșit și avertiză-i punându-i
aminte de ceea ce au greșit, pentru ca,
lăsând răutatea lor, să creadă în Tine,
Doamne.
3 Căci voia ta a fost să distrugi prin mâinile
părinților noștri pe acei vechi locuitori ai
țării tale sfinte,
4 Pe care l-ai urât pentru că a făcut cele mai
urâte lucrări de vrăjitorie și jertfe rele;
5 Și de asemenea acei ucigași fără milă de
copii și devoratorii de carne de om și
sărbătorile sângelui,
6 Cu preoții lor din mijlocul trupei lor
idolatre și cu părinții care au ucis cu mâinile
lor suflete lipsite de ajutor:

11. 7 Pentru ca țara, pe care o prețuiați mai
presus de toate celelalte, să primească o
colonie vrednică a copiilor lui Dumnezeu.
8 Cu toate acestea, chiar și pe cei pe care i-
ai cruțat ca pe oameni și i-ai trimis viespi,
înaintași ai oștirii tale, ca să-i nimicească
puțin și puțin.
9 Nu că ai fost incapabil să-i pui pe cei
nelegiuiți sub mâna drepților în luptă, sau
să-i nimicești deodată cu fiare crude sau cu
un singur cuvânt aspru;
10 Dar executând judecățile Tale asupra lor,
încetul cu încetul, le-ai dat un loc de
pocăință, neștiind că ei erau o generație
obraznică și că răutatea lor a fost crescută în
ei și că gândirea lor nu se va schimba
niciodată.
11 Căci a fost o sămânță blestemată de la
început; nici de frica de nimeni nu le-ai
iertat pentru acele lucruri în care au păcătuit.
12 Căci cine va zice: Ce ai făcut? sau cine
va rezista judecatii Tale? sau cine te va
acuza pentru neamurile care pierd, pe care
le-ai făcut? sau cine va veni să se
împotrivească ta, să se răzbune pentru
oamenii nedrepți?
13 Căci nu există alt Dumnezeu decât Tu,
care ai grijă de toți, căruia să-i arăți că
judecata ta nu este nedreaptă.
14 Nici regele, nici tiranul nu va putea să-și
îndrepte fața împotriva ta pentru oricine ai
pedepsit.
15 Aşadar, pentru că tu însuţi eşti neprihănit,
porunci toate lucrurile cu dreptate, crezând
că nu este de acord cu puterea ta să
condamni pe cel ce nu merită să fie pedepsit.
16 Căci puterea ta este începutul dreptății și,
pentru că ești Domnul tuturor, te face să fii
milostiv față de toți.
17 Căci, când oamenii nu vor crede că ești
cu putere deplină, tu arăți puterea ta și,
printre cei care o cunosc, le arăți îndrăzneala.
18 Dar tu, stăpânind puterea ta, judeci cu
dreptate și ne poruncești cu mare har, căci
poți folosi puterea când vrei.
19 Dar prin astfel de fapte ai învățat pe
poporul tău că omul drept trebuie să fie
milostiv și i-ai făcut pe copiii tăi să aibă o
nădejde bună ca să dai pocăință pentru
păcate.
20 Căci dacă i-ai pedepsi pe vrăjmașii
copiilor tăi și pe cei condamnați la moarte,
cu o asemenea gândire, dându-le timp și loc,
prin care să poată fi izbăviți de răutatea lor:
21 Cu câtă circumspecție ți-ai judecat pe
propriii tăi fii, cărora le-ai jurat părinților și
ai făcut legăminte de făgăduințe bune?
22 De aceea, în timp ce ne pedepsești, ne
biciuiești de o mie de ori mai mult pe
vrăjmașii noștri, pentru ca, atunci când
judecăm, să ne gândim cu grijă la bunătatea
Ta și, când noi înșine suntem judecați, să
căutăm milă.
23 De aceea, în timp ce oamenii au trăit cu
desfrânare și nedreptate, Tu i-ai chinuit cu
propriile lor urâciuni.
24 Căci s-au rătăcit foarte departe pe căile
rătăcirii și i-au considerat dumnezei, care
chiar și printre fiarele vrăjmașilor lor erau
disprețuiți, fiind înșelați, ca niște copii fără
pricepere.
25 De aceea, lor, ca și copiilor fără rațiune,
le-ai trimis o judecată ca să bată joc de ei.
26 Dar cei care nu vor fi reformați prin acea
îndreptare, în care s-a plimbat cu ei, vor
simți o judecată demnă de Dumnezeu.
27 Căci, iată, pentru ce lucruri le-au greșit,
când au fost pedepsiți, adică pentru cei pe
care ei credeau că sunt dumnezei; acum
fiind pedepsiți în ei, când au văzut asta, l-au
recunoscut că este adevăratul Dumnezeu, pe
care înainte au negat să-l cunoască; și de
aceea a venit peste ei osânda extremă.
CAPITOL 13
1 Cu siguranță, zadarnicii sunt toți oamenii
prin fire, care nu cunosc pe Dumnezeu și nu
au putut să-l cunoască pe Cel ce este din
cele bune care se văd;
2 Dar au considerat că fie focul, fie vântul,
fie aerul rapid, fie cercul stelelor, fie apa
violentă, fie luminile cerului, sunt zeii care
guvernează lumea.

12. 3 Cu frumusețea cărora, dacă erau încântați,
i-au luat drept zei; să știe cât de mai bun
este Domnul lor: căci primul autor al
frumuseții le-a creat.
4 Dar dacă s-au uimit de puterea și virtutea
lor, să înțeleagă prin ele cât de mai puternic
este cel care i-a făcut.
5 Căci prin măreția și frumusețea creaturilor
se vede în mod proporțional cel care le-a
făcut.
6 Dar totuși, pentru aceasta, ei sunt cu atât
mai puțin învinovățiți: căci poate că greșesc,
căutând pe Dumnezeu și dorind să-L
găsească.
7 Căci fiind pricepuți la faptele Lui, ei îl
cercetează cu sârguință și cred în vederea lor,
pentru că lucrurile care se văd sunt frumoase.
8 Cu toate acestea, nici ei nu vor fi iertați.
9 Căci dacă ar fi în stare să ştie atât de multe,
încât să ţintească spre lume; cum nu au aflat
mai devreme pe Domnul?
10 Dar nenorociți sunt ei și în lucrurile
moarte este nădejdea lor, cei care le numesc
dumnezei, care sunt lucrările mâinilor
oamenilor, aur și argint, pentru a arăta arta
și asemănările fiarelor sau o piatră bună de
nimic, lucrarea. a unei mâini străvechi.
11 Acum un tâmplar care a tăiat cherestea,
după ce a tăiat un copac potrivit pentru acest
scop, și a scos toată scoarța de jur împrejur
și a lucrat-o cu măiestrie și a făcut din el un
vas potrivit pentru slujirea vieții omului;
12 Și după ce a cheltuit restul lucrării sale ca
să-și pregătească mâncarea, s-a săturat;
13 Și luând chiar gunoiul dintre cei care nu
slujeau la nimic, fiind o bucată de lemn
strâmbă și plină de noduri, l-a cioplit cu
sârguință, când nu avea altceva de făcut, și
l-a format prin priceperea înțelegerii sale și
l-a modelat după imaginea unui bărbat;
14 Sau a făcut-o ca o fiară ticăloasă,
acoperând-o cu roșu, și vopseandu-o în roșu
și acoperind fiecare pată din ea;
15 Și după ce i-a făcut o cameră
convenabilă, l-a așezat într-un perete și a
ținut-o cu fier;
16 Căci El a îngrijit-o ca să nu cadă, știind
că nu se poate ajuta; pentru că este o
imagine și are nevoie de ajutor:
17 Atunci se roagă pentru bunurile sale,
pentru soția și copiii lui, și nu se rușinează
să vorbească cu cei care nu au viață.
18 Pentru sănătate, el cheamă pe cei slabi;
căci viața se roagă celui care este mort; căci
ajutorul roagă cu umilință pe cel care are
cele mai puține mijloace de a ajuta; și pentru
o călătorie bună cere de la ceea ce nu poate
pune piciorul înainte:
19 Și pentru a dobândi și a obține, și pentru
a avea succes în mâinile lui, cere putere de a
face de la el, care este cel mai incapabil să
facă nimic.
CAPITOL 14
1 Din nou, cineva care se pregătește să
navigheze și pe cale să treacă prin valurile
furioase, cheamă o bucată de lemn mai
putrezită decât vasul care îl poartă.
2 Căci cu adevărat dorința de câștig a pus la
cale asta, iar muncitorul a construit-o prin
priceperea lui.
3 Dar providența ta, Părinte, o guvernează,
căci ai făcut o cale în mare și o potecă
sigură în valuri;
4 Arătând că poți salva de orice primejdie:
da, deși un om a mers pe mare fără artă.
5 Cu toate acestea, nu ai vrut ca lucrările
înțelepciunii tale să fie degeaba, și de aceea
oamenii își pun viața într-o bucată mică de
lemn și trecând marea agitată într-un vas
slab sunt mântuiți.
6 Căci și în vremurile vechi, când au pierit
uriașii mândri, nădejdea lumii conduse de
mâna Ta a scăpat într-un vas slab și a lăsat
tuturor veacurilor o sămânță a generației.
7 Căci binecuvântat este lemnul prin care
vine dreptatea.
8 Dar ceea ce este făcut cu mâinile este
blestemat, la fel ca și cel care l-a făcut: el,
pentru că el l-a făcut; și ea, pentru că, fiind
coruptibilă, se numea dumnezeu.

13. 9 Căci cel nelegiuit și nelegiuirea lui sunt
deopotrivă urâte de Dumnezeu.
10 Căci ceea ce este făcut va fi pedepsit
împreună cu cel care l-a făcut.
11 De aceea și asupra idolilor neamurilor va
fi o pedeapsă, pentru că în făptura lui
Dumnezeu ei au devenit o urâciune și o
piatră de poticnire pentru sufletele
oamenilor și o cursă pentru picioarele celor
neînțelepți.
12 Căci născocirea idolilor a fost începutul
curviei duhovnicești, iar inventarea lor a fost
stricăciunea vieții.
13 Căci nici nu au fost de la început, nici nu
vor mai fi în veci.
14 Căci prin slava deșartă a oamenilor ei au
intrat în lume și de aceea se vor sfârși în
curând.
15 Căci un tată îndurerat de doliu prematur,
când și-a făcut chipul copilului său luat în
curând, l-a cinstit acum ca pe un zeu, care
atunci era un om mort, și a dat celor care
erau sub el ceremonii și jertfe.
16 Astfel, cu trecerea timpului, un obicei
neevlavios, care s-a întărit, a fost ținut ca
lege, iar imaginile cioplite au fost adorate
prin poruncile împăraților.
17 Pe care oamenii nu i-au putut cinsti în
prezență, pentru că locuiau departe, i-au luat
de departe chipul fals și și-au făcut o
imagine clară a unui rege pe care l-au cinstit,
pentru ca prin aceasta îndrăzneală să-l
lingușească, lipsea, de parcă ar fi fost
prezent.
18 De asemenea, hărnicia singulară a
meșterului a ajutat la înaintarea ignoranților
la mai multă superstiție.
19 Căci el, poate, dorind să placă cuiva cu
autoritate, și-a forțat toată priceperea să facă
asemănarea celei mai bune modă.
20 Și astfel mulțimea, ademenită de harul
lucrării, l-a luat acum drept un zeu, care cu
puțin timp înainte era doar cinstit.
21 Și aceasta a fost o ocazie de a înșela
lumea: căci oamenii, slujind fie calamității,
fie tiraniei, au atribuit pietrelor și ciormelor
numele de necomunicat.
22 Mai mult, acest lucru nu le-a fost de
ajuns, că au greșit în cunoașterea lui
Dumnezeu; dar în timp ce ei au trăit în
marele război al ignoranței, acele plăgi atât
de mari le numeau pace.
23 Căci în timp ce ei își ucideau copiii în
jertfe sau făceau ceremonii secrete sau
făceau dezvăluiri cu ritualuri ciudate;
24 Ei nu au mai păstrat nici vieți, nici
căsătorii neîntinate, ci fie unul l-a omorât pe
altul, fie l-a întristat prin adulter.
25 Așa că în toți oamenii au domnit fără
excepție sângele, omorul, furtul și
desimulările, stricăciunea, necredincioșia,
tumultul, sperjurul,
26 Neliniștea oamenilor de treabă, uitarea de
bunele rânduri, întinarea sufletelor,
schimbarea felului, dezordinea căsătoriilor,
adulterul și necurăția nerușinată.
27 Căci închinarea la idoli care nu trebuie
numită este începutul, cauza și sfârșitul
oricărui rău.
28 Căci fie sunt nebuni când se bucură, fie
prorocesc minciuni, fie trăiesc nedrept, fie
se renunță cu ușurință.
29 Căci în măsura în care se încred în idoli,
care nu au viaţă; deși jură mincinos, totuși
par să nu fie răniți.
30 Totuşi, din ambele cauze vor fi pedepsiţi
pe drept, atât pentru că nu s-au gândit bine
la Dumnezeu, că au dat seama la idoli, şi au
jurat pe nedrept în înşelăciune, dispreţuind
sfinţenia.
31 Căci nu este puterea lor pe care ei jură, ci
răzbunarea dreaptă a păcătoșilor este cea
care pedepsește întotdeauna greșeala celor
nelegiuiți.
CAPITOL 15
1 Dar Tu, Dumnezeule, ești milostiv și
adevărat, îndelung răbdător și cu milă
porunci toate lucrurile,
2 Căci dacă păcătuim, suntem ai tăi,
cunoscând puterea Ta; dar nu vom păcătui,
știind că suntem socotiți ai Tai.

14. 3 Căci a te cunoaște este neprihănire
desăvârșită; da, a cunoaște puterea Ta este
rădăcina nemuririi.
4 Căci nici inventarea răutăcioasă a
oamenilor nu ne-a înșelat, nici chipul pătat
de diverse culori, munca zadarnică a
pictorului;
5 Vederea căreia îi ademenește pe nebuni să
poftească după ea, și astfel ei doresc chipul
unui chip mort, care nu are suflare.
6 Atât cei care le fac, cât și cei care le
doresc, și cei care li se închină, sunt iubitori
de lucruri rele și sunt vrednici să aibă astfel
de lucruri în care să se încreadă.
7 Căci olarul, călcând pământul moale,
modelează fiecare vas cu multă muncă
pentru slujirea noastră; folosirea fiecărei
tipuri, olarul însuși este judecătorul.
8 Și, folosindu-și osteneala, el face un
dumnezeu deșar din același lut, chiar și cel
care cu puțin timp înainte a fost el însuși
făcut din pământ, și peste puțin timp după
aceea se întoarce la aceeași, când viața lui
care i-a fost împrumutată va fi. a cerut.
9 În ciuda grijii sale, nu că va avea multă
muncă, nici că viața lui este scurtă, ci se
străduiește să depășească aurarii și argintarii
și se străduiește să facă ca lucrătorii de
aramă și consideră că slava lui este să facă
lucruri contrafăcute.
10 Inima lui este cenuşă, nădejdea lui este
mai ticăloasă decât pământul şi viaţa lui mai
mică decât lutul.
11 Întrucât nu-l cunoștea pe Făcătorul său și
pe Cel ce i-a inspirat un suflet activ și a
suflat un spirit viu.
12 Dar ei au socotit viața noastră ca o
distracție, iar timpul nostru aici o piață
pentru câștig;
13 Căci omul acesta, cel al materiei
pământești, face vase fragile și chipuri
cioplite, știe pe sine să jignească mai presus
de toți ceilalți.
14 Și toți vrăjmașii poporului tău, care îi țin
în supunere, sunt cei mai nebuni și mai
nenorociți decât foarte prunci.
15 Căci toți idolii păgânilor au socotit
dumnezei; iar în ceea ce privește picioarele
lor, întârzie să meargă.
16 Căci omul le-a făcut, iar cel care a
împrumutat propriul său duh le-a modelat;
dar nimeni nu poate face un dumnezeu ca el.
17 Căci fiind muritor, el lucrează un lucru
mort cu mâini rele, căci El însuși este mai
bun decât lucrurile cărora se închină; pe
când a trăit o dată, dar ele niciodată.
18 Da, ei s-au închinat și acelor fiare care
sunt cele mai urâte; căci, fiind comparați
împreună, unele sunt mai rele decât altele.
19 Nici ei nu sunt frumoși, atât de doriti în
privința fiarelor, ci au mers fără lauda lui
Dumnezeu și binecuvântarea Lui.
CAPITOL 16
1 De aceea au fost pedepsiți cu vrednicie și
prin mulțimea fiarelor chinuiți.
2 În loc de pedeapsa căreia, purtând bine cu
poporul tău, le-ai pregătit carne cu un gust
ciudat, chiar prepelițe, ca să le stârnească
pofta.
3 Pentru ca ei, dorind mâncare, să poată,
pentru vederea urâtă a fiarelor trimise în
mijlocul lor, să urască chiar și ceea ce
trebuie să poarte; dar aceștia, suferind
sărăcie pentru un scurt timp, ar putea fi
făcuți părtași la un gust ciudat.
4 Căci era necesar ca asupra lor, care
exercită tirania, să vină sărăcia, pe care nu o
puteau evita; dar acestora li se va arăta doar
cum erau chinuiți vrăjmașii lor.
5 Căci când stăruința îngrozitoare a fiarelor
a venit peste aceștia și au pierit cu
înțepăturile șerpilor strâmbi, mânia ta nu a
dăinuit pentru totdeauna;
6 Dar ei s-au tulburat pentru un timp scurt,
ca să fie sfătuiți, având un semn de mântuire,
ca să-i aducă aminte de porunca Legii Tale.
7 Căci cel ce s-a întors spre ea nu a fost
mântuit prin ceea ce a văzut, ci prin tine,
care ești Mântuitorul tuturor.

15. 8 Și prin aceasta i-ai făcut pe vrăjmașii tăi să
mărturisească că tu ești cel care scapi de
orice rău;
9 Pentru ei, mușcăturile lăcustelor și muștele
ucise, și nu s-a găsit nici un remediu pentru
viața lor, căci erau vrednici să fie pedepsiți
de asemenea.
10 Dar fiii tăi nu au biruit chiar dinții
zmeilor veninoși, căci îndurarea Ta a fost
mereu prin ei și i-a vindecat.
11 Căci au fost înțepați, ca să-și aducă
aminte de cuvintele tale; și au fost mântuiți
repede, pentru ca, necăzând în uitare
profundă, să poată fi mereu aminte de
bunătatea Ta.
12 Căci nici iarba, nici tencuiala potolitoare
i-au redat sănătoși, ci cuvântul Tău, Doamne,
care vindecă toate lucrurile.
13 Căci tu ai puterea vieții și a morții;
14 Omul chiar ucide prin răutatea lui; nici
sufletul primit nu mai vine.
15 Dar nu este cu putință să scapi de mâna
ta.
16 Căci cei nelegiuiți, care au tăgăduit să te
cunoască, au fost biciuiți de puterea brațului
tău; au fost prigoniți cu ploi ciudate, cu
grindină și cu ploaie, pe care nu l-au putut
evita și prin foc au fost mistuiți.
17 Căci, ceea ce este cel mai de mirat, că
focul a avut mai multă putere în apă, care
stinge toate lucrurile, căci lumea luptă
pentru cei drepți.
18 Cândva, flacăra a fost atenuată, ca să nu
ardă fiarele trimise împotriva celor
nelegiuiți; dar ei înșiși ar putea să vadă și să
perceapă că au fost persecutați prin judecata
lui Dumnezeu.
19 Și altădată arde chiar și în mijlocul apei
peste puterea focului, ca să distrugă roadele
unei țări nedrepte.
20 În locul căruia i-ai hrănit pe poporul tău
cu hrana îngerilor, și i-ai trimis din cer pâine
pregătită fără truda lor, capabilă să
mulțumească plăcerea fiecăruia și să fie de
acord cu toate gusturile.
21 Căci hrana ta a arătat copiilor tăi dulceața
ta și slujind pentru pofta celui care mănâncă,
s-a temperat după placul fiecăruia.
22 Dar zăpada și gheața au îndurat focul și
nu s-au topit, ca să știe că focul care ardea în
grindină și scânteia în ploaie a nimicit
roadele vrăjmașilor.
23 Dar acesta a uitat din nou chiar și propria
lui putere, pentru ca cei neprihăniți să poată
fi hrăniți.
24 Căci făptura care îți slujește, care ești
Făcătorul, își sporește puterea împotriva
celor nedrepți pentru pedeapsa lor și își
slăbește puterea în folosul celor care își pun
încrederea în tine.
25 De aceea chiar și atunci a fost schimbată
în toate modurile și a fost ascultător de harul
Tău, care hrănește toate lucrurile, după
dorința celor ce au nevoie.
26 Pentru ca copiii Tăi, Doamne, pe care-L
iubești, să știe că nu creșterea roadelor
hrănește pe om, ci cuvântul Tău este cel care
păstrează pe cei care își pun încrederea în
Tine.
27 Căci ceea ce nu a fost nimicit de foc,
fiind încălzit cu puțină rază de soare, s-a
topit curând:
28 Pentru ca să se știe că trebuie să
împiedicăm soarele să-ți mulțumească și, în
zori, să ne rugăm ție.
29 Căci nădejdea celor nerecunoscători se
va topi ca gerul iernii și va fuge ca apa
nefolositoare.
CAPITOL 17
1 Căci judecățile Tale sunt mari și nu pot fi
exprimate; de aceea sufletele neîngrijite au
greșit.
2 Căci când oamenii nedrepți s-au gândit să
asuprească neamul sfânt; ei fiind închiși în
casele lor, prizonierii întunericului și
înlănțuiți cu legăturile unei nopți lungi,
zăceau acolo exilați din providența veșnică.
3 Căci, în timp ce credeau că ar fi ascunși în
păcatele lor ascunse, au fost împrăștiați sub

16. un văl întunecat al uitării, fiind îngrozitor de
uimiți și tulburați de apariții ciudate.
4 Căci nici colţul care îi ţinea nu-i putea ţine
de frică, ci zgomote ca de ape care se
prăbuşeau în jurul lor, şi vedenii triste li s-au
arătat cu feţe grele.
5 Nicio putere a focului nu le-ar putea
lumina, nici flăcările strălucitoare ale
stelelor nu au putut să reziste să lumineze
noaptea aceea îngrozitoare.
6 Numai că li s-a arătat un foc aprins de la
sine, foarte înspăimântător;
7 Cât despre iluziile magiei artei, ele au fost
doborâte, iar lăudiunea lor în înțelepciune a
fost mustrată cu rușine.
8 Căci ei, care făgăduiau să alunge groaza și
necazurile din sufletul bolnav, erau ei înșiși
bolnavi de frică, demni de râs.
9 Căci, deși nimic îngrozitor nu se temea de
ei; totuși speriat de fiarele care treceau și
șuierat de șerpi,
10 Ei au murit de frică, negând că au văzut
aerul, care nu putea fi ocolit.
11 Căci răutatea, condamnată de propria ei
mărturie, este foarte timidă și, fiind presată
de conștiință, prevestește întotdeauna lucruri
neplăcute.
12 Căci frica nu este altceva decât o trădare
a ajutorului pe care o oferă rațiunea.
13 Și așteptarea din interior, fiind mai mică,
consideră ignoranța mai mult decât cauza
care aduce chinul.
14 Dar ei au dormit același somn în noaptea
aceea, care era într-adevăr intolerabil și care
a venit asupra lor din fundul iadului
inevitabil,
15 Au fost parțial mâhniți de apariții
monstruoase și parțial leșinați, inima le-a
căzut;
16 Așadar, oricine cădea acolo era ținut cu
grijă, închis într-o închisoare fără zăvoare de
fier,
17 Căci, fie că era agricultor, fie păstor, fie
muncitor la câmp, el a fost doborât și a
îndurat acea necesitate, care nu putea fi
evitată, căci toți erau legați de un lanț de
întuneric.
18 Fie că a fost un șuierat de vânt, fie un
zgomot melodios de păsări printre crengile
care se întinde, fie o cădere plăcută a apei
care curge violent,
19 Sau un zgomot îngrozitor al pietrelor
aruncate, sau o alergare care nu se vedea de
fiare care săriră, sau un glas hohotitor al
celor mai sălbatice fiare, sau un ecou care
răsună din munții scobiți; aceste lucruri i-au
făcut să leșine de frică.
20 Căci întreaga lume a strălucit cu lumină
clară și nimeni nu a fost împiedicat în
munca lor;
21 Numai peste ei s-a întins o noapte grea,
un chip al acelui întuneric care avea să-i
primească mai târziu;
CAPITOL 18
1 Cu toate acestea, sfinții tăi aveau o lumină
foarte mare, al căror glas l-au auzit și
nevăzându-și chipul, pentru că nici ei nu au
suferit aceleași lucruri, i-au socotit fericiți.
2 Dar pentru asta nu le-au rănit acum, pentru
care mai înainte fuseseră nedreptățiți, le-au
mulțumit și le-au cerut iertare pentru că
fuseseră dușmani.
3 În locul căruia le-ai dat un stâlp de foc
arzător, atât pentru a fi un ghid al călătoriei
necunoscute, cât și un soare inofensiv pentru
a-i distra cu onoare.
4 Căci erau vrednici să fie lipsiți de lumină
și închiși în întuneric, cei care ținuseră
închiși pe fiii tăi, prin care lumina
nestricăcioasă a Legii trebuia să fie dată
lumii.
5 Și când s-au hotărât să omoare pruncii
sfinților, un copil fiind aruncat afară și
mântuit, ca să-i mustre, le-ai luat mulțimea
copiilor și i-ai nimicit cu totul într-o apă
mare.
6 Părinții noștri au fost înștiințați mai înainte
despre acea noapte, pentru ca, știind cu
siguranță la ce jurăminte au dat credință, ei
să poată fi mai îndrăzneți.

17. 7 Așa că din poporul tău a fost primită atât
mântuirea celor drepți, cât și distrugerea
vrăjmașilor.
8 Căci prin care ne-ai pedepsit pe potrivnicii
noștri, prin aceea ne-ai proslăvit pe noi, pe
care i-ai chemat.
9 Căci copiii drepți ai oamenilor buni au
jertfit pe ascuns și au făcut cu un
consimțământ o lege sfântă, ca sfinții să fie
ca părtași la același bine și rău, părinții
cântând acum cântări de laudă.
10 Dar de cealaltă parte s-a auzit un strigăt
rău potrivit al dușmanilor și s-a dus un
zgomot jalnic pentru copiii care erau plânși.
11 Stăpânul și slujitorul au fost pedepsiți
într-un fel; și ca regele, așa a suferit omul de
rând.
12 Deci toți aveau nenumărați morți
împreună cu un singur fel de moarte; nici
cei vii nu erau suficienți pentru a-i îngropa,
căci într-o clipă, descendenții cei mai nobili
dintre ei au fost distruși.
13 Căci întrucât ei nu voiau să creadă nimic
din cauza descântecelor; la distrugerea
întâiului născut, ei au recunoscut că acest
popor este fii ai lui Dumnezeu.
14 Căci în timp ce toate lucrurile erau în
tăcere liniștită și noaptea aceea era în
mijlocul mersului ei rapid,
15 Cuvântul Tău Atotputernic a sărit din cer
de pe tronul tău împărătesc, ca un om de
război înverșunat în mijlocul unei țări de
distrugere,
16 Și ai adus porunca ta neprefăcută ca o
sabie ascuțită și, ridicându-te, a umplut toate
lucrurile de moarte; și a atins cerul, dar a
stat pe pământ.
17 Atunci, deodată, viziuni de vise
îngrozitoare i-au tulburat, și au venit asupra
lor groază neașteptată.
18 Și unul aruncat aici și altul acolo, pe
jumătate mort, a arătat cauza morții lui.
19 Căci visele care i-au tulburat au prevestit
aceasta, ca să nu piară și să nu știe de ce au
fost năpăstuiți.
20 Da, gustarea morții ia atins și pe drepți și
a fost o distrugere a mulțimii în pustie; dar
mânia nu a ținut mult.
21 Căci atunci omul fără prihană s-a grăbit
și a venit să-i apere; și aducând scutul
slujirii sale cuvenite, chiar rugăciunea și
ispășirea tămâiei, s-a oprit împotriva mâniei
și astfel a pus capăt nenorocirii, declarând
că el este slujitorul tău.
22 Așa că el a biruit pe nimicitor, nu cu
puterea trupului, nici cu puterea armelor, ci
cu un cuvânt l-a supus pe cel pedepsit,
pretinzând jurămintele și legămintele făcute
cu părinții.
23 Căci când morții cădeau acum în grămezi
unii peste alții, stând între ele, El a oprit
mânia și și-a despărțit calea celor vii.
24 Căci în haina lungă era lumea întreagă, și
în cele patru rânduri de pietre era cioplită
slava părinților și Maiestatea Ta pe diadema
capului Lui.
25 La acestea le-a dat locul nimicitorul și s-
a temut de ei, căci era de ajuns să guste doar
din mânie.
CAPITOL 19
1 Cât despre cei nelegiuiți, mânia a venit
peste ei fără milă până la sfârșit, pentru că el
știa dinainte ce vor face ei;
2 Cum, după ce le-a dat voie să plece, și i-au
trimis în grabă, ei s-au pocăit și i-au urmărit.
3 Căci în timp ce ei încă plângeau și
plângeau mormintele morților, ei au adăugat
un alt plan nebun și i-au urmărit ca niște
fugari, cărora le rugaseră să plece.
4 Căci destinul, de care erau vrednici, i-a
atras în acest scop și i-a făcut să uite
lucrurile care se întâmplaseră deja, ca să
poată împlini pedeapsa care lipsea chinurilor
lor:
5 Și ca poporul tău să treacă pe o cale
minunată, dar să găsească o moarte străină.
6 Căci întreaga făptură, după soiul ei
potrivit, a fost din nou modelată, slujind
poruncilor specifice care le-au fost date,

18. pentru ca copiii tăi să fie păziți fără nicio
vătămare.
7 Ca și anume, un nor umbrind tabăra; iar
acolo unde apă stătea înainte, apărea uscatul;
și din Marea Roșie o cale fără piedici; și din
pârâul violent un câmp verde:
8 Prin care a trecut tot poporul care era
apărat cu mâna ta, văzând minunile tale
ciudate.
9 Căci ei au mers ca niște cai și au sărit ca
mieii, lăudându-Te, Doamne, care i-ai
izbăvit.
10 Căci ei și-au amintit încă de lucrurile
care s-au întâmplat în timp ce locuiau în țara
străină, cum pământul aducea muște în loc
de vite și cum râul ridică o mulțime de
broaște în loc de pești.
11 Dar după aceea au văzut o nouă generație
de păsări, când, duși de pofta lor, au cerut
mâncăruri delicate.
12 Căci prepelițele s-au urcat la ei din mare
pentru mulțumirea lor.
13 Și pedepsele au venit asupra păcătoșilor
nu fără semne anterioare prin forța tunetelor;
căci ei au suferit drept după propria lor
răutate, în așa fel încât au purtat o purtare
mai aspră și mai urâtă față de străini.
14 Căci sodomiții nu i-au primit pe cei pe
care nu-i cunoșteau când au venit;
15 Și nu numai așa, dar poate că se va avea
un oarecare respect față de aceștia, pentru că
s-au folosit de străini care nu sunt prietenoși;
16 Dar aceștia i-au chinuit foarte mult pe cei
pe care îi primiseră cu sărbători și erau deja
făcuți părtași la aceleași legi cu ei.
17 De aceea, chiar și de orbire, aceștia au
fost loviți, precum cei de la ușile omului
drept, când, fiind înconjurat de un întuneric
groaznic, fiecare căuta să treacă prin ușile
sale.
18 Căci elementele au fost schimbate în sine
printr-un fel de armonie, ca într-un psalteriu,
notele schimbă numele melodiei, și totuși
sunt întotdeauna sunete; care poate fi bine
perceput prin vederea lucrurilor care au fost
făcute.
19 Căci lucrurile pământești s-au
transformat în apă, iar lucrurile care înainte
înotau în apă, acum au mers pe pământ.
20 Focul a avut putere în apă, uitând de
propria sa virtute;
21 Pe de altă parte, flăcările nu au risipit
carnea viețuitoarelor stricăcioase, deși au
umblat în ea; nici ei nu au topit carnea
cerească înghețată pe care natura era aptă să
se topească.
22 Căci în toate, Doamne, Tu l-ai mărit pe
poporul Tău și l-ai proslăvit și nu l-ai privit
cu ușurință, ci i-ai ajutat în orice timp și loc.