1. Cunoscându-L pe Dumnezeu
Credincioşia lui Dumnezeu
Deuteronom 7:9
CREDINCIOŞIE (DEX) - credință, devotament, fidelitate, cinste.
Cu privire la Dumnezeu, vom vorbi despre credincioşia Lui în aspectul de
devotament, fidelitate, cinste.
„Necredincioşia este unul din păcatele cele mai răspândite în lumea noastră. În lumea
afacerilor, cuvântul unui om nu mai este, cu rare excepţii, garanţia lui. În lumea socială,
infidelitatea maritală se răspândeşte peste tot, jurămintele sacre de căsătorie sunt
abandonate ca o haină veche. În lumea eclesiastică, mii dintre cei care s-au angajat
solemn să predice adevărul, renunţă la el, îl neagă şi chiar îl atacă.” (A. Pink)
Nimeni nu poate afirma că este scutit sau imun la acest păcat, căci în câte moduri noi nu
I-am fost credicioşi lui Dumnezeu, în lumina lucrurilor pe care El le-a făcut pentru noi şi a
privilegiilor pe care ni le-a încredinţat???
Cât de încurajator şi înviorător este atunci să cunoaştem adevărul despre credincioşia
caracterului lui Dumnezeu faţă de noi.
Deuteronom 7:9 - „Acum dar să ştiţi că Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu. El
este un Dumnezeu credincios, Care Îşi respectă legământul şi Îşi păstrează îndurarea
până la a mia generaţie faţă de cei ce Îl iubesc şi păzesc poruncile Lui.”
Această calitate este esenţială în caracterul lui Dumnezeu, căci fără ea nu ar mai fi…
Dumnezeu! Dacă Dumnezeu nu ar fi credincios, ar fi contrar cu restul naturii Sale, iar
lucrul acesta este imposibil! Să privim la câteva locuri din Scripturi care ne vorbesc
despre acest adevăr:
2 Timotei 2:11-13 - „11 Acest cuvânt este vrednic de încredere: „Căci dacă am murit
împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El. 12 Dacă răbdăm, vom şi domni împreună cu
El. Dacă ne lepădăm de El, şi El se va lepăda de noi. 13 Dacă suntem necredincioşi, El
rămâne credincios, pentru că nu Se poate nega pe Sine .”
Psalm 89:8 - „Doamne, Dumnezeu al Oştirilor, cine este ca Tine? Doamne, Tu
eşti puternic şi credincioşia Ta Te înconjoară!”
Isaia 11:5 spune despre Isus că „Dreptatea va fi brâul mijlocului Său şi credincioşia –
cingătoarea cu care va fi încins.”
Psalmul 36:5 - „Doamne, îndurarea Ta ajunge până la ceruri şi credincioşia Ta – până
la nori! 6 Dreptatea Ta este ca munţii cei tari şi judecata Ta – ca adâncul cel mare!”

2. Astfel, dincolo de înţelegerea noastră finită, există credincioşia (fidelitatea) lui Dumnezeu.
Totul cu privire la Dumnezeu este măreţ, vast, incomparabil! El nu uită niciodată, nu dă
greş niciodată, nu şovăie, nu renunţă la Cuvântul Său.
Numeri 23:19 - „Dumnezeu nu este un om ca să mintă, nici un fiu de om ca să-I pară
rău. Vorbeşte El oare fără să înfăptuiască? Promite El oare fără să împlinească?”
Matei 24:35 – „Cerul şi pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece!”
Scriptura este bogată în ilustraţii şi dovezi ale credincioşiei lui Dumnezeu. Există nu
mai puţin de 7000 de promisiuni ale lui Dumnezeu, unele s-au împlinit, alte se împlinesc
încă şi altele aşteaptă să fie împlinite cu perfecţiune de acelaşi Dumnezeu!
• Cu mai bine de 4000 de ani, după potop, Dumnezeu a promis - „Atâta timp cât
va dăinui pământul, nu vor înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi
iarna, ziua şi noaptea.” (Gen.8:22)
o Fiecare an din viaţa noastră este o dovadă a credincioşiei lui Dumnezeu
şi a răbdării Sale faţă de noi, nedorind ca oamenii să piară, ci să se întoarcă
la El, cât mai este vreme (2 Petru 3:9)
• În Gen. 15, Dumnezeu îi spune lui Avraam: „Să ştii că urmaşii tăi vor fi străini într-
o ţară care nu este a lor şi vor fi înrobiţi şi asupriţi timp de patru sute de ani. 14
Dar pe neamul căruia îi vor sluji ei îl voi judeca Eu, iar după aceea vor ieşi de acolo
cu mari bogăţii. 15 Tu însă vei merge la strămoşii tăi în pace; vei fi îngropat după o
bătrâneţe fericită. 16 Urmaşii tăi se vor întoarce aici în a patra generaţie, pentru că
nelegiuirea amoriţilor nu este încă deplină.“
o Câteva secole mai târziu, când urmaşii lui Avraam sufereau în Egipt, ca
sclavi, Dumnezeu şi dovedit credincioşia faţă de Cuvântele Sale – „La
sfârşitul celor patru sute treizeci de ani, chiar în ziua aceea, toate oştirile
Domnului au ieşit din ţara Egiptului.” (Ex.12:41)
o Cea mai mare împlinire a credincioşiei lui Dumnezeu faţă de poporul Său
este cea din 14 mai 1948, când după aproape 2000 de ani, poporul Israel s-
a înfiinţat din nou ca ţară.
Dar cea mai mare dovadă a credincioşiei lui Dumnezeu este în împlinirea planului de
salvare a omului, profeţit chiar de la început, de la căderea omului în păcat „Vrăşmăşie
voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei...” (Gen.3:15)
• Dumnezeu a promis prin Isaia „Iată Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte
un Fiu şi îi va pune numele Emanuel” (Isaia 7:14)
o După 730 de ani, „la împlinirea vremii, Dumnezeu Şi-a trimis Fiul, născut
din femeie, născut sub Lege, ca să-i răscumpere pe cei ce sunt sub Lege,
pentru ca noi să primim înfierea.” (Gal.4:4-5)
o L-a trimis pe Fiul Său – „21Ea va naşte un Fiu, Căruia Îi vei pune numele
Isus, pentru că El Îşi va mântui poporul de păcatele lui! 22Toate acestea s-
au întâmplat ca să se împlinească ceea ce a spus Domnul prin profetul,
care zice: 23 „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi Îi vor
pune numele Emanuel“ nume care, tradus, înseamnă „Dumnezeu este cu
noi“. (Matei 1:21-23)
• Dumnezeu ne-a ISPĂŞIT prin Cristos - Dreptatea lui Dumnezeu a fost
satisfăcută şi mânia Sa neprihănită a fost potolită faţă de păcatul nostru

3. împotriva Lui, prin jertfa lui Isus pe cruce, făcând posibil ca El să treacă peste
păcatul nostru pentru ca noi să putem fi împăcaţi cu El.
o Romani 3:23-25 - „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Ei
sunt îndreptăţiţi fără plată, prin harul Lui, prin răscumpărarea care este în
Cristos Isus, pe Care Dumnezeu L-a rânduit să fie, prin credinţa în sângele Lui,
o jertfă de ispăşire, ca dovadă a dreptăţii Sale, căci trecuse cu vederea
păcatele săvârşite în trecut...”
o Evrei 2:17 - „De aceea, El a trebuit să fie făcut în toate precum fraţii Lui, ca să
poată fi un Mare Preot milos şi credincios în slujba lui Dumnezeu şi să facă
ispăşire pentru păcatele poporului.”
o 1 Ioan 2:2 - „El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre şi nu numai
pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.”
o 1 Ioan 4:10 - „Dragostea constă în aceasta: nu că noi L-am iubit pe Dumnezeu,
ci că El ne-a iubit pe noi şi L-a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru
păcatele noastre.”
• Dumnezeu ne-a RĂSCUMPĂRAT prin Cristos - A fi eliberat de păcat prin plata
preţului cerut, care a fost viaţa lui Isus, prin vărsarea sângelui Său.
o Marcu 10:45 - „Căci Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească
şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.“
o Galateni 3:13 – „Cristos ne-a răscumpărat de sub blestemul Legii,
devenind blestem pentru noi – căci este scris: „Blestemat este oricine e
atârnat pe lemn.“
• Dumnezeu ne-a ÎNDREPTĂŢIT prin Cristos - Pentru cei care şi-au pus credinţa
în Isus pentru a fi declaraţi de Dumnezeu legal drepţi , bazaţi pe faptul că păcatele
lor au fost imputate lui Cristos şi neprihănirea Lui a fost imputată lor.
o Romani 3:24-26 – „...sunt îndreptăţiţi fără plată, prin harul Lui, prin
răscumpărarea care este în Cristos Isus... 25 pe Care Dumnezeu L-a rânduit
să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca dovadă a dreptăţii
Sale, căci trecuse cu vederea păcatele săvârşite în trecut, 26 în vremea
îngăduinţei lui Dumnezeu, pentru ca, în vremea de acum, să-Şi dovedească
dreptatea, în aşa fel încât El să fie drept şi să-l îndreptăţească totodată pe
cel ce are credinţă în Isus.
o Romani 5:1 - „De aceea, fiindcă am fost îndreptăţiţi prin credinţă, avem
pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos...”
o 1 Petru 1:18-19 - „... pentru că ştiţi că nu cu lucruri pieritoare – argint sau
aur – aţi fost răscumpăraţi din felul vostru de viaţă fără rost, moştenit de la
strămoşii voştri, ci cu sângele preţios al lui Cristos, ca al unui miel fără
meteahnă şi fără pată.”
Aplicaţii:
 SIGURANŢA IERTĂRII – MĂRTURISIRE – POCĂINŢĂ
În 1 Ioan 1:9 ni se spune că „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca
să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate.” Aceasta este siguranţa
IERTĂRII noastre în Cristos care ne face SĂ TRĂIM în lumină şi în adevăr şi ne
conduce la MĂRTURISIREA păcatelor, pentru că aceasta face parte din procesul de
„curăţire”, adică de TRANSFORMARE a vieţii noastre.

4. Noi nu ne mărturisim păcatele pentru CĂ TREBUIE, ci pentru că EL ESTE
CREDINCIOS promisiunii Sale de a ne IERTA, cu scopul de a ne TRANSFORMA în
caracterul Său.
• Este posibil să nu fie TRANSFORMARE în viaţa ta pentru că nu există o
mărturisire/pocăinţa sănătoasă???
 SIGURANŢĂ
1 Corinteni 1:9 – „Credincios este Dumnezeu, prin Care aţi fost chemaţi la părtăşia
cu Fiul Său, Isus Cristos, Domnul nostru.” (RELAŢIA CU DUMNEZEU)
2 Tesaloniceni 3:3 – „Însă Domnul este credincios, El vă va întări şi vă va păzi de cel
rău.” (LUPTA SPIRITUALĂ)
1 Corinteni 10:13 – „Nu v-a cuprins nici o ispită care să nu fie potrivită cu puterea
omenească. Şi Dumnezeu, Care este credincios, nu va permite să fiţi ispitiţi peste
puterea voastră, ci odată cu ispita a pregătit şi mijlocul de a o putea răbda..”
(ISPITE/TESTE)
Evrei 6:18-19 „pentru ca, prin două lucruri neschimbătoare, în care este imposibil ca
Dumnezeu să fie găsit mincinos, noi să avem siguranţă şi astfel să fim puternic
încurajaţi să punem mâna pe nădejdea care ne stă înainte. (SIGURANŢĂ)
 SPERANŢĂ
Plangerile lui Ieremia 3:21-23 “21 Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face
să mai trag nădejde: 22 bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la
capăt, 23 ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de
mare!”
 CREDINCIOŞIA NOASTRĂ
„Nu-ţi irosi viaţa aşteptând şi tânjind după ocazii extraordinare care s-ar putea să nu
apară niciodată. Ci mânuieşte cu credincioşie lucrurile şi ocaziile mici care îţi vin în cale în
viaţa de zi cu zi.” (F.B. Meyer)
În Luca 16:10-12, Isus spunea: „10 Cine este credincios în lucrul cel mai mic este
credincios şi în cel mare, şi cine este nedrept în lucrul cel mai mic este nedrept şi în cel
mare. 11 Aşadar, dacă n-aţi fost credincioşi în ce priveşte bogăţiile nedrepte, cine vă va
încredinţa adevăratele bogăţii?! 12 Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă
va da ce este al vostru?!”
• Cum stai cu credincioşia faţă de Dumnezeu?
o faţă de ce te-a chemat – chemarea generală sau specifică??
Un predicator bătrân a fost mustrat de unul din diaconii bisericii, într-o dimineaţă de duminică, chiar înainte
de program. „Pastore”, i-a zis acest diacon, „ceva este greşit cu predicarea ta şi cu lucrarea ta. În ultimul an
numai o persoană s-a adăugat bisericii, şi aceasta este doar un băiat!” Predicatorul l-a ascultat, cu ochii în
lacrimi şi cu vocea tremurândă, a spus: „Simt şi eu asta, dar Dumnezeu ştie că mi-am făcut datoria!” În ziua
aceea, inima predicatorului era grea şi apăsată, stând înaintea congregaţiei sale. După ce şi-a încheiat
mesajul, a simţit puternic că trebuia să-şi prezinte demisia.
După ce toată lumea a plecat, acel băiat a venit la el şi l-a întrebat: „Credeţi că dacă voi munci din greu
pentru educaţia mea, voi putea, poate, să devin un predicator... poate un misionar?” Cu ochii din nou în
lacrimi, predicatorul a spus „Ah, asta îmi vindecă durerea, o simt...”. „Robert, văd mâna lui Dumnezeu acum.
Fie ca Dumnezeu să te binecuvânteze, fiule. Da, cred că vei deveni un predicator.”
Mulţi ani mai târziu, un bătrân misionar se întorcea din Africa la Londra. Numele lui era menţionat cu
reverenţă şi mulţi nobili aveau să-l invite în casele lor. El adăugase multe suflete în biserica lui Cristos,
ajungând cu Evanghelia la unii din cei mai sălbatici conducători ai Africii. Numele lui era Robert Moffat,

5. acelaşi Robert care cu ani în urmă vorbise cu acel predicator bătrân scoţian. (Robert M a fost socrul lui
David Livingstone, explorator al Africii).
Doamne ajută-ne să-Ţi fim credincioşi chemării Tale şi dă-ne har să lăsăm rezultatele în mâna Ta!