Uploaded byStelaDodo
PPTX, PDF42 views

Rezistenta la antibiotice a bacteriilor.pptx

Documentul discută despre infecțiile severe cauzate de bacterii și rezistența la antibiotice, evidențiind importanța diagnosticării și tratamentului corect. Se prezintă clasificarea infecțiilor severe bacteriene, inclusiv sepsis, endocardită, meningită și pneumonie, precum și tipurile de bacterii implicate în aceste infecții. Problamele legate de infecțiile nozocomiale și rezistența bacteriană reprezintă provocări semnificative în îngrijirea medicală modernă.

Embed presentation

Download to read offline
Nica Maria*,**, Dascalu Amalia*, Oprisan Corina*, Iorga Catalina*, Simin Florescu*,**, Ceausu Emanoil*,** *Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Tropicale "Dr. V. Babes“ **UMF "Carol Davila“ Bucuresti “ “Specii bacteriene implicate in Infectii severe si rezistenta la antibiotice"
INFECTIILE SEVERE DEFINITIE Infectiile acute severe: patologie complexa, de mare actualitate atat in clinica, cat si in cercetarea medicala la nivel international. Abordarea diagnostica si terapeutica a pacientilor cu aceste patologii reprezinta o provocare deoarece: • pot evolua diferit in functie de numerosi factori: poarta de intrare, agresivitatea si profilul de rezistenta al agentului etiologic, statusul imunologic al gazdei, patologii asociate, • posibilitatile de diagnostic si tratament din fiecare tara. Infectiile sistemice severe se fac responsabile de selectarea si raspandirea agentilor patogeni rezistenti si multirezistenti la chimioterapice.
INFECTIILE SEVERE DE ETIOLOGIE BACTERIANA Infectiile severe de etiologie bacteriana sunt clasificate astfel:  Sepsis  Endocardite  Meningite  Infectii de tract respirator inferior (pneumonii, bronhopneumonii)
SESPIS Sepsisul este o patologie complexa cu o prezentare foarte variata: - depinde de agentul patogen, poarta de intrare si statusul imun al gazdei - in SUA (2010 – 2015): rata medie de mortalitate pentru pacientii spitalizati cu sepsis a scazut de la 41% la 14,8%. - 50% dintre decese, au fost infectii nozocomiale, cu specii bacteriene MDR, - cifrele sunt reprezentate in principal pentru pacientii internati in sectiile de terapie intensiva
SEPSISUL SEVER Sepsisul sever este principala cauza de deces si una dintre cele mai dese cauze de deces in randul pacientilor critici din ATI. Infectiile de tract respirator (pneumonia, bronhopneumonia) sunt asociate cu grad inalt de mortalitate.
Termeni Definitii SIRS (Sindromul Raspunsului Inflamator Sistemic) Raspunsul sistemic la o varietate de patologii. Criteriile de includere: cel putin 2 dintre urmatoarele: - Temperatura > 38 grade C sau < 36 grade C - AV > 90 bpm - Frecventa respiratorie > 20 resp/min sau PaCO2 < 32 mmHg - Leucocite > 12 000/mm3 sau < 4 000/ mm3 Sepsis Infectie cu raspus inflamator sistemic Hipotensiune arterial (hTA) Presiunea sistolica: < 90 mm Hg Sepsis sever sepsis sociat cu disfunctie de organe, hipoperfuzie sau hipotensiune Soc septic sepsis cu hipotensiune in ciuda resuscitarii volemice
Valori PROCALCITONINA Interpretare < 0,5 ng/ mL Probabilitatea unei infectii sistemice este foarte redusa Riscul de progresie catre un sepsis sever este foarte mic Infectiile localizate nu pot fi excluse deoarece acestea se pot insoti de valori scazute ale PCT Daca determinarea a fost efectuata la < 6 ore de la evenimentul declansant testul va trebui repetat dupa 6- 24 ore >0,5 si <2 ng/mL Infectie sistemica (sepsis) este posibila, dar exista si alte conditii associate cu aceste valori ale PCT Riscul de progresie catre un sepsis sever este moderat Pacientul va fi atent monitorizat, iar testul repetat dupa 6- 24 ore >= 2 si < 10 ng/ mL Probabilitatea unei infectii sistemice este mare in absenta altor cauze cunoscute Riscul de progresie catre un sepsis sever este mare >= 10 ng/mL Raspunsul inflamator sistemic este important, datorat aproape in exclusivitate unui sepsis bacterian sever
Bacteriemiile comunitare vs. Bacteriemiile nozocomiale Infectiile comunitare sunt dobandite in comunitate Infectiile nozocomiale sunt cele care apar la pacientii spitalizati sau care sunt intr-un centru de ingrijire medicala si se manifesta la mai mult de 48- 72 de ore de la internare.
Sepsis Comunitar Coci G+ Streptococcus pneumoniae, Staphylococcus aureus Coci G- - Bacili G+ - Bacili G- Eschericia coli Nosocomial Coci G+ S. aureus (50% MRSA), Enterococcus spp., Coci G- - Bacili G+ - Bacili G- Pseudomonas aeruginosa, E. coli, Klebsiella pneumoniae,Acinetobacter baumannii, Enterobacter spp.
Bacteriemiile comunitare vs. Bacteriemiile nozocomiale Infectiile comunitare sunt dobandite in comunitate Infectiile nozocomiale sunt cele care apar la pacientii spitalizati sau care sunt intr-un centru de ingrijire medicala si se manifesta la mai mult de 48- 72 de ore de la internare.
Cele mai comune specii bacteriene asociate cu infectiile nozocomiale Bacterie Procentul bateriemiilor ( N=20,978 ) Stafilococi coagulazo-negativi 31.3 Stafilococcus aureus 20.2 Enteroccocus spp. 9.4 Candida albicans 9.0 Escherichia coli 5.6 Klebsiella spp 4.8 Pseudomonas aeruginosa 4.3 Enterobacter spp 3.9 Serratia spp 1.7 Acinetobacter baumannii 1.3 *Date de la Wisplinghoff H, et al: Infectiile nozocomiale din torentul circulator in spitalele din SUA: analiza a 24,179 cazuri dintr-un studiu dintr-o supraveghere nationala, Clin Infect Dis 39:309, 2004.
ENDOCARDITE Endocardita infectioasa reprezinta o infectie a suprafetei endocardului, cu afectare a uneia sau a mai multor valve, endocardul mural sau zona unui defet septal si care produce o gama larga de semne si simptome, prin mai multe mecanisme (emboli sterili sau septici si diverse fenomene imunoogice). Este o boala septica, cu debut brusc sau insidios care determina leziuni cardiace sau le agraveaza pe cele preexistente; in evolutia maladiei poate afecta si alte organe. Leziunea tipica a endocarditei, vegetatia, este o masa formata din trombocite, fibrina, microcolonii de germeni si un numar mic de celule inflamatorii.
Endocardită Comunitare Coci G+ S. aureus, Streptococcus gallolyticus, Enterococcus spp., al i streptococi viridans ț Grupul HACEK Haemophilus spp, Aggregatibacter spp., Cardiobacterium spp, Eikenella corrodens, Kingella kingae. Nosocomiale Coci G+ S. aureus/ MRSA, stafilococi coagulazo negativi (CoNS)/ MRSCN, Enterococcus faecalis/ faecium, Streptococcus viridans, Streptococcus bovis, Streptococcus agalactiae Coci G- - Bacili G+ - Bacili G- Fungi Enterobacterales, Pseudomonas spp, Acinetobacter spp, Candida spp
*Include streptococii viridans, Streptococcus gallolyticus, alti streptococi de grup non-A si Abiotrophia spp. ( streptococi cu nutritie variabila, ce necesita piridoxal ) **Include Haemophilus spp, Aggregatibacter actinomycetemcomitans, Cardiobacterium hominis, Eikenella spp, Kingella ***Dupa Boli Infectioase, Harrison, autori: Dennis Kasper, Anthony Fauci, editura ALL, 2020 Microorganism Endocardita valvelor native dobandita in comunitate ( n=1718 ) Endocardita valvelor native nozocomiala ( n=788 ) Streptococi* 40 9 Pneumococi 2 - Enterococi 9 13 Staphylococcus aureus 28 53 Stafilococi coagulazo- negativi 5 12 Cocobacili gram-negativi fastidiosi ( grup HACEK )** 3 - Bacili gram negativi 1 2 Candida spp <1 2 Polimicrobian/altele 3 4 Difteroizi - <1 Culturi negative 9 5
MENINGITE Meningitele infectioase fac parte din categoria urgentelor medicale, - suferinte grave determinate de patrunderea si multiplicarea microorganismelor la nivelul membranelor ce invelesc axul cerebrospinal, cu producerea inflamatiei la cel nivel. Meningita bacteriana este cea mai frecventa forma de infectie supurativa a SNC, cu o incidenta anuala in SUA de >2.5 cazuri/100.000 persoane.
Meningite bacteriene Comunitare Coci G+ S.pneumoniae, Streptococi de grup B, Streptococcus suis, S. aureus Coci G- Neisseria meningitidis Bacili G+ Listeria monocytogenes Bacili G- E. coli i alte Enterobacterales ș Cocobacili G- H. influenzae Nosocomiale Coci G+ S. aureus (MRSA), S. epidermidis i al i ș ț CoNS, MRSCN, Coci G- - Bacili G+ Cutibacterium acnes Bacili G- P. aeruginosa, A. baumannii, Enterobacterales
INFECTII DE TRACT RESPIRATOR INFERIOR Pneumonia este o infectie a parenchiului pulmonar si reprezinta o cauza de morbiditate si mortalitate semnificativa. Pneumoniile bacteriene pot fi comunitare (pneumonii dobandite in comunitate) si nozocomiale (survenite dupa 48- 72 ore de la internare). Agentii patogeni bacterieni „tipici”: Str. pneumoniae, Haemophilus influenzae , St. aureus, Klebsiella pneumoniae si Pseudomonas aeruginosa. Microorganismele “atipice”: Mycoplasma pneumoniae, Chlamydia pneumoniae (in ambulatoriu) si Legionella pneumophyla (in conditii de spitalizare ).
Cauzele microbiene ale pneumoniei comunitare, in functi de locul acordarii ingrijirii Ambulatoriu Pacienti spitalizati non-ATI ATI Steptococcus pneumoniae Streptococcus pneumoniae Streptococcus pneumoniae Mycoplasma pneumoniae Mycoplasma pneumoniae Staphyloccoccus aureus Haemophilus influenzae Chlamydia pneumoniae Specii de Legionella Chlamydia pneumoniae Haemophilus influenzae Bacili gram negativi Nota: agentii patogeni sunt enumerati in ordinea descrescatoare a frecventei
Cauzele microbiene ale pneumoniei asociate ventilatiei mecanice Patogeni non-MDR Patogeni MDR Streptococcus pneumoniae Pseudomonas aeruginosa Haemophilus influenzae MRSA MSSA Acinetobacter spp Enterobacterales sensibile la antibiotice Enterobaterales rezistente la antibiotice Escherichia coli Enterobacter spp Klebsiella pneumoniae Escherichia coli ESBL pozitive Proteus spp Klebsiella spp (ESBL, CRE) Enterobacter spp Legionella pneumophyla Serratia marcescens Aspergillus spp
BRONHOPNEUMONIA Bronhopneumonia reprezinta o patologie pulmonara acuta caracterizata printr-un infiltrat inflamator acut la nivelul bronhiolelor si alveolelor adiacente Bronhopneumonia de etiologie bacteriana se imparte in infectii comunitare: Str. pneumoniae, St. aureus, Moraxella catarrhalis, H. influenzae, K. pneumoniae Infectii nozocomiale: S. aureus (MRSA ), A. baumannii, Pseudomonas aeruginosa, Stenotrophomonas maltophilia .
Bronhopneumonie bacteriana Comunitara Coci G+ S. pneumoniae, S. aureus Coci G- Moraxella catarrhalis Cocobacili G- Haemophilus influenzae Bacili G- K. pneumoniae, Nosocomiala Coci G+ S. pneumoniae, S. aureus (MRSA) Coci G- - Bacili G+ - Bacili G- P. aeruginosa, Enterobacterales, A. baumannii
Specii bacteriene implicate in mecanismele fiziopatologice ale infectiilor severe- factori de patogenitate/ virulenta S.aureus S. aureus este cel mai important agent patogen uman, din genul Staphylococcus, Se găse te în mediul extern i în mucoasa foselor nazale ș ș anterioare la 20% până la 40% dintre adul i. ț Alte situsuri de colonizare includ pliuri cutanate, perineu, axile i vagin. ș De i acest organism face adesea parte din microflora umană ș normală, poate provoca infec ii oportuniste semnificative în ț condi iile adecvate (locale si de imunitate precara). ț
Staphylococcus aureus Patogenicitate i virulen ă ș ț Polizaharide capsulare i formarea de biofilm ș Peste 90% din S. aureus produc exopolizaharide care facilitează aderen a bacteriilor la celulele gazdă, ț Polizaharidele capsulare sunt componente majore ale biofilmelor, care sunt grupuri de organisme ata ate la suprafa ă încorporate într-o ș ț matrice polimerică extracelulară formată din exopolizaharide, acizi teicoici, material proteic i ADN extracelular. ș Ini ierea formării biofilmului ț implică ata area prin intermediul ș proteinelor serice (fibrinogen, fibronectină, vitronectină) de cateter sau alte dispozitive medicale implantabile.
Quorum Sensing Staphylococcus aureus - Bacteriile isi pot coordona activitatile (metabolice, de patogenitate) in grup (“quorum”), utilizand mici molecule- semnal, difuzibile, numite autoinductori - comunicarea intercelulara: “quorum sensing” : - rol in productia si coordonarea exprimarii factorilor de virulenta (toxine, adezine, enzime, capsula, formarea de biofilm, antibiorezistenta/ intoleranta, rezistenta la vancomicina), - Staphylococcus aureus- AGR quorum sensing system (agr locus)- controleaza exprimarea genelor de virulenta, sinteza proteinelor de suprafata, formarea de biofilm, - sinteza unor componente noi ce inhiba “quorum sensing”- potentiala noua clasa de antibiotice.
Staphylococcus aureus Patogenicitate i virulen ă ș ț Proteina A Este o proteina care se leagă de regiunea Fc a tuturor subclaselor IgG umane, cu excep ia IgG ț 3, - proteina A interferează cu opsonizarea i fagocitarea bacteriilor de către celulele ș polimorfonucleare, activează complementul i poate provoca reac ii de ș ț hipersensibilitate de tip imediat i întârziat. ș - supranumită "superantigen al celulelor B", deoarece se poate lega de anumiti receptori ai celulelor B i, în consecin ă, limitează capacitatea lor de a sintetiza ș ț anticorpi specifici. - Proteina A leagă factorul von Willebrand i frac ia C3 a complementului, ș ț favorizând astfel aderen a bacteriilor la trombocite i este capabilă să catalizeze ț ș conversia C3 în C3b reducând astfel semnalizarea citokinelor proinflamatorii.
Staphylococcus aureus Patogenicitate i virulen ă ș ț Peptidoglicanul, Acidul teichoic i lipoteichoici ș Pere ii celulari ai ț S. aureus con in peptidoglicani (polimeri reticula i ai acidului N- ț ț acetilglucozamină i N-acetilmuramic), acizii teichoici, unici (polimeri de ribitol-fosfat). ș Acizii teichoici func ionează în promovarea aderen ei la suprafe ele mucoasei i ancorarea ț ț ț ș enzimelor asociate peretelui celular. Acizii lipoteicoici se găsesc în membrana plasmatică i men in legătura peptidoglicanului cu ș ț membrana celulară. Acizii teichoici i lipoteicoici au i activită i biologice care pot contribui la virulen ă: ș ș ț ț -capacitatea de a activa complementul, -îmbunătă irea chemotaxiei celulelor polimorfonucleare, ț -stimularea sintezei de interleukină-1 de către monocite i ș -sinteza de anticorpi opsonici.
Staphylococcus aureus Patogenicitate i virulen ă ș ț Enzime - catalază: inactivează peroxidul de hidrogen toxic i radicalii liberi forma i de sistemul ș ț mieloperoxidazei în celulele fagocitare, - coagulaza legată este responsabilă pentru aderen a bacteriilor la fibrină i fibrinogen. ț ș - coagulaza activează protrombina i promovează conversia fibrinogenului la fibrină. Această activitate ș enzimatică acoperă bacteriile cu fibrină, făcându-le mai rezistente la opsonizare i fagocitoză. ș - fibrinolizinele descompun fibrina i facilitează răspândirea infec iei în esuturile adiacente. ș ț ț - hialuronidaza hidrolizează matricea intercelulară a mucopolizaharidelor acide din esut i, astfel, ț ș poate ac iona pentru a răspândi organismele în zonele adiacente din esut. ț ț - lipazele: ajuta la răspândirea organismelor în esuturile cutanate i subcutanate. ț ș -fosfolipaza C este asociată cu tulpini recuperate de la pacien ii cu sindrom de detresă respiratorie ț acută (SDRA) i coagulare intravasculară diseminată (CID). ș esuturile afectate de această enzimă devin mai susceptibile la deteriorare i distrugere de către Ț ș componentele bioactive ale complementului.
Staphylococcus aureus Patogenicitate i virulen ă ș ț Nucleaza sau fosfodiesterază: activită i exo- cât i endonucleazice. ț ș B-lactamaze sunt enzime ce le oferă bacteriilor rezisten ă la B-lactami . ț -produc ia acestor enzime poate fi ț inductibilă (sunt produse numai în prezen a agen ilor ț ț antimicrobieni B-lactamici) -sau constitutiva (sunt produse continuu i fac ca aceste organisme să fie rezistente la ș penicilină i ampicilină). ș -Genele care codifică aceste enzime se află de obicei pe plasmide (ADN extracromosomal) care transportă si gene pentru rezisten a fata de eritromicina i ț ș tetraciclină. Hemolizine si leucocidine: α-Hemolizina este letală pentru o varietate de tipuri de celule in vitro i poate liza ș eritrocitele mai multor specii de animale, însă eritrocitele umane sunt mult mai pu in ț sensibile la efectul acesteia.
Staphylococcus aureus Patogenicitate i virulen ă ș ț Superantigene Enterotoxinele stafilococice (SES) apar in unui grup de cel pu in ț ț 15 toxine cunoscute în mod colectiv sub numele de exotoxine pirogene, care includ i toxina sindromului ocului toxic ș ș (TSST-1). SES A, B, C, D, E, G, H, I, J, K, L, M, N i O. ș Toate aceste toxine împărtă esc două caracteristici biologice: ș pirogenicitatea i superantigenicitatea. ș După activarea de către superantigeni, se eliberează citokine ce duce la un răspuns inflamator cople itor ș i ș oc ș .
Stafilococi coagulazo-negativi (S. epidermidis) Infec iile cauzate de ț S. epidermidis sunt dobândite nosocomial, - infec iile tractului urinar, ț - infec iile chirurgicale ale plăgilor, ț - infec iile diferitelor dispozitive protetice, ț - infec iile cu unturi ale lichidului cefalorahidian (LCR), ț ș - infec iile legate de dializa peritoneală. i ț ș - infec ii oftalmice. ț
Staphylococcus epidermidis Factori de virulen ă ț Adezine: capabile să lege proteine serice: fibronectin, fibrinogen, collagen, vitronectin, Adezină intercelulară polizaharidică (PIA) care leagă celulele împreună în cadrul biofilmului în curs de dezvoltare. Moduline solubile în fenol (PSM), care ac ionează pentru a dispersa straturile ț exterioare de biofilm, care ulterior interac ionează cu neutrofilele, provocând ț degranularea i liza celulară. ș Bacteriocine care se leagă i lizează alte bacterii, permi ând organismului să ș ț concureze mai eficient cu alte bacterii i să colonizeze eficient suprafe ele pielii. ș ț Proteaze, lipaze: care contribuie la infec ii cutanate stafilococice i ț ș polimicrobiene.
Streptococii Streptococii sunt anaerobi facultativi, de i unele tulpini cresc mai ș bine în condi ii anaerobe. ț Membrii genului Streptococcus cresc în mod caracteristic în lan uri ț (sau lan uri de diplococi) atunci când sunt cultiva i în bulion. ț ț Compozi ia peretelui celular al streptococilor este similară cu cea a ț altor bacterii gram-pozitive: peptidoglican, în care sunt încorporate o varietate de carbohidra i, acizi teichoici, lipoproteine i antigene ț ș proteice de suprafa ă. ț
Str. pyogenes (streptococi β- hemolitici de grup A) Str. pyogenes este principalul agent patogen uman asociat cu invazia locală sau sistemică i tulburări imunologice poststreptococice.. ș Factori de virulen ă ț Acidul lipoteichoic: aderen a la celulele epiteliale faringiene, la alte ț tipuri de celule i la proteinele gazdei precum fibronectina ș
Str. pyogenes (streptococi β- hemolitici de grup A) * Adezine - proteina F1 [SfbI, proteina de legare a fibronectinei streptococice], - proteina F2 [SbfII], Aceste proteine promovează aderen a atât la nivelul celulelor faringiene, cât i la cele cutanate. ț ș * Proteinele M joacă un rol în aderen a la keratinocite la nivelul tegumentului prin interac iunea cu cofactorul ț ț membranar CD46 al keratinocitelor. Proteina M este factorul major de virulen ă al streptococilor B-hemolitici de grup A. ț -Tulpinile bogate în proteine M sunt rezistente la fagocitoză i la liza intracelulară de către celulele ș polimorfonucleare. P -Proteina M î i exercită efectele antifagocitare prin interferen a cu opsonizarea celulelor bacteriene prin ș ț inhibarea căilor de complement atât clasice, cât i alternative. ș -Proteinele M sunt capabile să formeze complexe cu fibrinogen care se leagă de β2 integrine ale neutrofilelor. -Legarea declan ează eliberarea de mediatorilor inflamatori care induc efuziune vasculară, o componentă ș patologică a ocului toxic streptococic. ș
Str. pyogenes (streptococi β- hemolitici de grup A) Hemolizine (exotoxine) Streptolizina O (SLO) Este o toxină oxigen-labilă, antigenică, inhibată de colesterol i toxică ș pentru o varietate de tipuri de celule, inclusiv leucocite, monocite precum i cele din culture celulare. ș SLO induce degranularea i liza PMN, inhibă fagocitoza de către ș macrofage i afectează răspunsul limfocitelor la mitogeni ș
Str. pyogenes (streptococi β- hemolitici de grup A) Exotoxina pirogenică streptococică (SPE A, SPE B i SPE C) ș Responsabile de erup ia scarlatinei (principalii factori determinan i ai virulen ei în patogeneza ț ț ț sindromului streptococic de tip oc toxic), ș Genele pentru SPE A i ș C (speA i speC) sunt codificate pe un bacteriofag lizogen streptococic, în timp ș ce gena pentru exotoxina de tip B (speB) este cromozomială. SPE A i ș SPE C induc febră după cum le sugerează numele dar au i rol de superantigene. ș -Superantigenele sunt molecule care sunt capabile să inducă proliferarea limfocitelor T-gazdă, indiferent de specificitatea lor antigenică, prin legarea la moleculele complexului de histocompatibilitate majoră (MHC) de clasa II. - Activarea limfocitelor T de către superantigeni are ca rezultat eliberarea masivă de citokine de către monocite i limfocite ( TNFα, interleukină 1β, interleukină-2, interferon-γ). ș Aceste citokine activează complementul, coagularea i cascadele fibrinolitice i provoacă efuziuni ș ș capilare cu hipotensiune i oc rezultate, cele mai severe manifestări ale sindromului ocului toxic. ș ș ș SPE B: clivează imunoglobulina umană, fibronectina, vitronectina i alte proteine ale celulelor gazdă, ș rezultând în formarea de peptide mici, biologic active, inclusiv interleukina-1, histamina i kininele. ș
Str. pyogenes (streptococi β- hemolitici de grup A) Enzime Hialuronidaza: depolimerizează elementele constituente ale esutului ț conjunctiv, rezultând o răspândire contiguă a bacteriei. Streptokinazele: hidrolizează re elele de fibrină i pot func iona în ț ș ț virulen ă prin prevenirea formării barierelor de fibrină la periferia ț leziunilor care ar limita răspândirea infec iei. ț
Enterococi Membrii genului Enterococcus au fost clasifica i anterior ca ț streptococi de grup D. Sunt reziden i normali ai tractului gastro-intestinal i biliar i, în ț ș ș număr mai mic, ai vaginului i uretrei masculine. ș Factori de virulen ă ț Citolizină/Hemolizină Ac ionează asupra eritrocitelor umane i are o toxicitate demonstrabilă ț ș în modelele de endoftalmită i endocardită de iepure. ș Au efect citotoxic i pe macrofage si PMN. ș
Enterococi Factori de virulen ă ț Proteaze Gelatinază (GelE) i serin-proteaza extracelulară (SprE) ș -degradează proteinele esutului gazdă ț - implicată în activarea autolizinelor enterococice i dezvoltarea biofilmelor. ș Aceste molecule pot provoca modularea răspunsului imun prin inactivarea proteinelor complementului. Proteinele substan ei de agregare ț - facilitează aderarea enterococică la celulele epiteliale intestinale i renale ș cultivate i promovează cre terea agregativă a vegeta iilor cardiace în ș ș ț modelele de endocardită animală.
Enterococi Factori de virulen ă ț Proteina extracelulară de suprafa ă Esp (extracellular surface ț protein): -permite organismelor să evite anticorpii prin capacitatea lor de ai retracta de pe suprafa a celulei. ț - implicate în formarea biofilmelor i joacă roluri în patogeneza ș endocarditei i ITU la modelele animale. ș Ace i ș Acm: apartin grupului MSCRAMM (microbial surface components recognizing adhesive matrix molecules), se leagă în mod specific de colagen i laminină i joacă roluri ca factori de virulen ă în ș ș ț modelele de endocardită animală.
Streptococii viridans Streptococii viridans: streptococi α i nonhemolitici, ș - formeaza microbiota normală a căilor respiratorii superioare i genito- ș urinare * Streptococii viridans din grupurile mitis / sanguinis, mutans i ș salivarius sunt implica i în aproximativ 20% din cazurile de ț endocardită bacteriană subacută • Endocardita streptococică apare cel mai frecvent la indivizii cu boală valvulară nativă preexistentă din cauza bolilor cardiace reumatice sau congenitale, • Sursele organismelor care cauzează endocardită infec ioasă sunt de obicei ț orofaringele, tractul urogenital i tractul gastro-intestinal. ș
Streptococcus pneumoniae Pneumococii sunt diplococi gram-pozitivi, adesea în formă de lanceolată sau dispu i în lan uri, posedând o capsulă de polizaharidă care permite ș ț tastarea cu specific antiseruri. - sunt locuitori normali a căilor respiratorii superioare a 5-40% dintre oameni, - pot cauza pneumonie, sinuzită, otită, bron ită, bacteremie, meningită, ș peritonită i alte procese infec ioase ș ț
Streptococcus pneumoniae Virulen ă ț Capsula polizaharidică - abilitatea de a rezista opsonizării, fagocitării i lizei intracelulare de ș către celulele fagocitice Adezine Proteine ce interac ionează cu receptorii de pe suprafe ele celulelor ț ț epiteliale faringiene. Acidul teichoic i lipoteichoic ș = polizaharide C, antigen F
Streptococcus pneumoniae Pneumolizina Proteină citotoxică care inhibă activitatea bactericidă a celulelor fagocitare, opre te motilitatea ciliară, stimulează produc ia de citokine ș ț de către macrofage (în special IL-1, IL-8 i TNF) i activează calea complementului clasic ș ș Autolizina Autolizina este o N-acetil-muramoil-L-alanină amidază care, împreună cu o enzimă glicozidază, în timpul diviziunii celulare, separă celulele fiice Neuraminidaza (NanA i NanB) ș Enzima NanA joacă un rol important în formarea biofilmului i duce la colonizare i invazie sporită. ș ș Hialuronidaza Hialuronidaza hidrolizează acidul hialuronic în esutul conjunctiv i facilitează răspândirea bacteriană. ț ș PspA (proteina de suprafa ă pneumococică) ț - proteina antigenică imunodominantă a pneumococilor. - inhibă fagocitoza prin blocarea depunerii complementului pe suprafa a celulei bacteriene. ț
Neisseria meningitidis Patogenicitate i virulen ă ș ț - capsula (esen ială pentru supravie uirea organismului, oferă rezisten ă ț ț ț la actiunea mediată de anticorpi / complement i inhibă fagocitoza), ș - proteine adezive de suprafa ă (pili, porine PorA i B, molecule de ț ș aderen ă Opa i Opc), ț ș - mecanisme de sechestrare a fierului, - endotoxină (lipooligozaharidă , LOZ), - proteaza IgA (elimina IgA secretoare, ajutând astfel bacteriile să se ata eze la celulele epiteliale din căilor respiratorii superioare . ș
Listeria monocytogenes Definitie: = bacili Gram pozitivi, mobili, de dimensiuni mici, facultativ anaerobe, nesporulenti , catalazo pozitivi, facultativ patogeni, larg raspandit in natura si care are capacitatea de a se multiplica in frigider. Listeria monocytogenes este un agent patogen intracelular care este capabil să adere, să invadeze i să supravie uiască în celule, ș ț inclusiv in macrofage.
Listeria monocytogenes Factorii de virulen ă ț Internalinele: • Internalina A - proteină de suprafa ă, necesară pentru ț pătrunderea L. monocytogenes în celule non-fagocitare, cum ar fi celulele epiteliale, • Internalina B, joacă un rol în invazia hepatocitelor din ficat. Listeriolizina O : toxină bacteriană care formează pori, permitand listeriilor să fie eliberate în citoplasma celulei infectate, Proteina de suprafa ă p104 ț : implicată în adeziunea de celula intestinală
Familia Enterobacterales Defini ie ț Familia Enterobacterales este cea mai larg reprezentată grupare taxonomică: 7 triburi: Escherichieae, Edwardsielleae, Salmonelleae, Citrobacteriaceae, Klebsielleae, Proteeae, Yersinieae. Membrii familiei Enterobacterales sunt bacili gram-negativi ce nu se pot diferen ia prin microscopie optică, imobili ( ț Shigella spp., Yersinia pestis, Klebsiella spp.) sau mobili, prezentând cili peretrichi (Salmonella spp., Proteus spp.). Nu formează spori, iar unele specii pot avea capsulă (Klebsiella pneumoniae).
Virulen ă i structura antigenică ț ș Virulen a Fam. Enterobacteriaceae are la bază mai multe ț componente ce îi oferă capacitatea de aderare, colonizare i ș producerea de toxine i siderofori. ș Antigenele O: se găsesc în peretele bacterian, în înveli ul extern. ș = Complex polizaharidic, format din trei păr i: ț • lipidul A: ce conferă toxicitate, • nucleul polizaharidic
Virulen ă i structura antigenică ț ș Antigenele K sunt dispuse extern fa ă de antigenele O, ț Sunt alcătuite din polizaharide sau proteine. Specificitatea este mai scăzută decât a antigenelor O. Sunt de tip K la Klebsiella i ș E.coli, B la Shigella i Vi la ș Salmonella i ș Citrobacter. Se mai numesc i antigene de virulen ă, întrucât prezen a lor determină un ș ț ț comportament patogen agresiv in vivo. Antigenele H se află în structura flagelului, lipsind astfel în cazul bacteriilor imobile. Con in flagelină i sunt distruse de căldură. ț ș Sunt foarte imunogene.
Factorii de patogenitate Adezinele fimbriale (pili) i ș afimbriale sunt implicate în procesul de aderen ă al bacteriilor la diverse structuri, facilitând astfel colonizarea. ț Sideroforii, aerobactinul si enterobactinul, compu ii chelatori de fier, ș codifica i de plasmide, sunt implica i în aportul de fier necesar ț ț dezvoltării în aerobioză i microaerofilie. ș Sinteza sideroforilor le conferă tulpinilor producătoare un plus de virulen ă, în compara ie cu cele lipsite de acest mecanism. ț ț Plasmidele sunt importante pentru că transmit atât informa ii genetice ț legate de rezisten ă la antibiotice (factor R) cât i pentru virulen ă. ț ș ț
Virulen ă i structura antigenică ț ș Structurile capsulare reprezentate de antigenele K oferă rezisten ă la fagocitoză i la ac iunea bactericidă a serului. ț ș ț Klebsiella pneumoniae- serotipul K2 este frecvent întâlnit în infec ii de tract urinar, infec ii de tract respirator, ț ț septicemii. Antigenul Vi- Salmonella typhi acoperă (maschează) antigenul O i are importan ă în invazivitate, având ș ț capacitatea de a împiedica fagocitoza. Toxinele sunt reprezentate de către exotoxine si endotoxine. Exotoxine sunt: -toxina Shiga (Shigella shiga), -toxina Shiga-like - Stx1 i Stx2 (la Shigella i la unele tulpini de E.Coli) ș ș -toxinele LT (termolabilă) i ST (termostabilă) produse de E. coli. ș Endotoxinele (Antigen O) sunt incluse în peretele tuturor germenilor Gram-negativi, putând determina în cazul unei eliberări masive (în urma administrării antibioticelor) ocul endotoxic ș : = febră, leucopenie, trombocitopenie, activarea sistemului complement, eliberarea de substan e vasoactive ț proinflamatorii, hipotensiune i în final colaps cardio-vascular, CID ș Efectele farmacologice ale endotoxinelor sunt datorate lipidului A.
Bacili Gram negativi nefermentativi Sunt bacterii ubicuitare, fiind găsite peste tot în natură - în sol sau apă, plante, legume. În spital, ele pot fi izolate din: lichide de dializă, lichide saline, lichide dezinfectante, nebulizatoare, kituri de recoltare a sângelui, catetere, aparate de ventila ie i alte echipamente medicale. ț ș Foarte rar, ele fac parte din microbiota gazdei, dar pot să colonizeze pacien ii interna i în spitale, vizându-i, în special, pe cei ț ț imunosupresaţi. Din probele prelevate din spitale, un procent de 15% al bacililor gram negativi sunt reprezenta i de cei nefermentativi. ț
Pseudomonas aeruginosa = Bacil Gram negativ, oxidazo pozitiv, catalază pozitiv, nefermentativ, aerob, izolat frecvent în mediul spitalicesc: - infectii respiratorii - endocardite, - ectima gangrenosum, - infecţii de tract urinar, - infecţii osoase, - infecţii la pacien ii cu arsuri sau politraumatisme, ț - pacienţii neoplazici, - infecţii la nivelul centrului nervos, meningita. Un grup la risc este reprezentat de pacienţii cu fibroza chistică şi de cei din unită ile de ț terapie intensivă, care necesită utilizarea aparatelor de ventilaţie mecanică şi a cateterelor.
Factori de virulenţă. Pseudomonas aeruginosa. Lipopolizaharide Activitate antifagocitică, citotoxicitate Pili Adeziune Flagel Mobilitate, adeziune Sistem secretor tip 3 ( T3SS) Activitate citotoxică Fosfolipaza Citotoxicitate Proteaza Citotoxicitate, activitate proteolitică Exotoxina A Citotoxică Capsula Activitate antifagocitară
Acinetobacter baumannii Definitie: - coci/ cocobacili Gram negativi, scurti grosi, in diplo, strict aerobi, oxidazo negativ i catalază pozitivi. ș - bacterii conditionat patogene, -pot supravie ui în medii umede i uscate, regăsindu-se atât în mediul natural ț ș cat si în mediul spitalicesc. Factorii de risc sunt: tratament antibiotic cu spectru larg, imunosupresie, ventilaţie mecanică ATI
Acinetobacter baumannii Factori de virulenţă: Abilitatea de a forma biofilm pe diferite suprafe e, precum ţesuturi, geam, plastic, teflon. ț Posedă factori de patogenitate: capsula, fimbriile implicate în aderenţă, enzime cu activitate lipolitică, lipopolizaharidul, sideroforii, proteine ale membranei externe, cu rol în aderenţă. Rezisten a la antibiotice ț este eviden iată de anumite mecanisme moleculare ce contribuie la acest factor de patogenitate: ț plasmide, integroni i transpozoni. ș Bacteriile au o rezistenţă naturală la amino-peniciline, cefalosporine de generaţia I şi a II-a i ertapenem. ș O parte dintre tulpini şi-au păstrat sensibilitatea in vitro la imipenem, ceftazidim, doxiciclina, chinolone şi ureidopeniciline. Exista tulpini pan-rezistente, ce reprezintă o dificultate în găsirea unui plan de tratament, având în vedere că aceste tulpini sunt definite ca fiind rezistente la toate clasele de antibiotice, inclusiv la polimixin şi/sau colistin.
Stenotrophomonas maltophilia Stenotrophomonas maltophilia este un bacil Gram negativ, -importan ă clinică: oportunist patogen nosocomial asociat cu o mortalitate i ț ș morbiditate ridicată în rândul pacienţilor imunocompromisi i a celor ce au nevoie de ș ventilaţie, din unită ile de terapie intensivă. ț Acesta poate fi implicat în suprainfectare la pacien ii cu fibroză chistică. ț Este asociat cu pneumonie, infecţii de tract urinar, infectarea rănilor, colangită, meningită, bacteriemiei i endocardită. ș Este implicat în pseudoinfecţii, pseudobacteriemia asociată contaminării flacoanelor de sânge, peritonită (apare la pacien ii cu dializa peritoneală). ț Au tropism către mediile umede. În spital, se poate găsi contaminând echipamentele de recoltat sânge, solu ii antiseptice, ț umidificatoare, solu ii de dializă, alte echipamente (putând fi prezentă chiar şi în apa de ț băut din spital)
Stenotrophomonas maltophilia Factori de virulenţă : Enzimele extracelulare includ: fibrinolizina, hemolizina, heparinaze, citotoxine, siderofori i hialuronidaze, ș DNAze, RNAaze, elastaze, lipaza, fosfolipaze, toate contribuind la agravarea infecţiilor pacien ilor ț imunosupresaţi din ATI. StmPr1 este o protează extracelulară importantă, ce degradează ţesuturile i inactivează componente ale ș sistemului imun al gazdei. Fibrinolizina distruge cheagul de fibrină, facilitând diseminarea bacteriei. Hialuronidazele sunt enzime ce facilitează invazia celulară i furnizează nutrienţi organismelor Gram ș negative. Lipopolizaharidele, pilii şi flagelul făcând parte din cea de-a doua categorie, a enzimelor endocelulare, au o importan ă imunogenă mare, conferind motilitate i aderenţă. ț ș Rezistenţa la antibiotice, permeabilitatea scăzută a membranei externe cât i producerea de beta-lactamaze ș sunt factori importan i în patogenitatea bacteriei. ț Această bacterie prezintă rezistenţă naturală la amino-, carboxi-, ureido–peniciline, cefalosporine de generaţia I, a II-a si a III-a, carbapeneme. S-a demonstrat susceptibilitatea la trimetoprim/ sulfametoxazol i doxiciclină. ș
ANTIBIOTICE mecanisme de actiune mecanisme de rezistenta
Clasa Mecanism de actiune Mecanisme de rezistenta Spectrul de activitate Denumire (exemple) Β- lactami (peniciline, cefalosporine, carbapeneme, monobactami) Inhiba etapa de transpeptidare in sinteza peptidoglicanului, se leaga de protei nele care leaga penicilinele (PBP), stimuleaza autolizinele. Inactivare enzimatica Productie de β- lactamaze de majoritatea Gram (+) si (-), cu exceptia streptococilor si enterococilor penicilina, ampicilina, cefobid, augmentin Modificarea ti ntei Mutatii sau recombinari in genele PBP la S. pneumoniae si H. influenzae Tinta aditionala Achizitia de PBP2a la Staphylococcus spp Eflu x activ Supraproductia de MexAB- OprM, la Pseudomonas aeruginosa Impermeabilitate de membrana Deficit de porine OprD la Pseudomonas aeruginosa (rezistenta la carbapeneme). Glycopeptide Inhiba etapele de transglicozilare si transpeptidare in sinteza peptidoglicanului prin legarea D- Ala- D- Ala Modificarea ti ntei Achizitia de determinanti van de catre enterococi si stafilococi V ancomicina, teicoplanin, daptomicina Sechestrarea antibioticului Supraproductia de peptidoglican „rearanjat”la S. aureus Aminoglicozide Se leaga de 16S rRNA, subunitatea 30S, a ribosomului bacterian Inactivare enzimatica Achizitia de enzime ANT, APH sau AAC de catre Gram (+) si (-). gentamicina, kanamicina, streptomicina Alterarea tintei Mutatii in proteinele S12 (rez la streptomicina) si S5 (rez la spectinomicina) Modificarea ti ntei Achizitia de metilaze pentru 16SrRNA Impermeabilitate de membrana Transport activ defectuos prin membrana citoplasmatica Sechestrarea antibioticului Supraproductia de enzime inactive fara substrat sau producerea de glicani in spatiul periplasmic. Tetracicline Se leaga de 16S rRNA, subunitatea 30S, a ribosomului bacterian, distruge membrana bacteriana Eflu x activ Achizitia de sisteme exogene (proteine Tet) sau supraproductia celor intrinseci Tetraciclina, doxiciclina Protectia tintei Achizitia de determinanti genetici tet (O), tet(M) si tet(S) la Gram (+) Inactivare enzimatica Achizitia de determinanti tet(X) la anaerobi Macrolide/ Lincosamide Se leaga de 23S rRNA, subunitatea 50S a ribosomului bacterian Modificarea ti ntei Achizitia de metilaze pentru 23S rRNA Eritromicina, (macrolide), Lincomicina, Clindamicina (lincosamide) Eflu x activ Achizitia de sisteme exogene (Gram-) sau supraproductia sistemelor intrinseci (Gram+). Alterarea tintei Mutatii in regiunea 23S rRNA la H. pylori, Mycobacterium spp, Mycoplasma spp. Inactivare enzimatica Productia de esteraze sau fosfotransferaze Streptogramine Se leaga de 23S rRNA, subunitatea 50S a ribosomului bacterian Inactivarea antibioticului prin eliminarea unor grupari Bacteriostatic individual, bactericid in combinatii, utilizat in infectii cu Enterococcus spp. MDR Synercid Rifampicina Leaga subunitatea β a ARN polimerazei Alterarea tintei Mutatii in aRN polimeraza Rifampin, rifadin Inactivare enzimatica Achizitia de ADP- ribozil- transferaza Arr-2 la Gram (-) Trimethoprim/ Inhiba enzimele Alterarea tintei Mutatii in DHFR Antibacterian cu Tinte aditionale Achizitie de DHFR cu afinitate scazuta
Trimethoprim/ Inhiba enzimele responsabile de producerea de tetrahidrofolat Alterarea tintei Mutatii in DHFR Antibacterian cu spectru larg,unii fungi (Pneumocystis jiroveci), protozoare Bactrim, septrin, biseptol Tinte aditionale Achizitie de DHFR cu afinitate scazuta Amplificarea tintei Supraproductie de DHFR Sulfonamide Alterarea tintei Mutatii in DHPS Tinte aditionale Achizitie de DHPScu afinitate scazuta Metronidazol Leziuni in ADN bacterian, interfera cu replicareaADN Esec al activarii antibioticului Deficit al sistemului redoxla H. pylori Antibacterian (in special anaerobi), antiprotozoare Flagyl Inactivare enzimatica Achizitia de determinanti Nim la Bacteroides spp. Oxazolidinone Leaga subunitatea ribosomala 50S Alterarea tintei Mutatii in regiunea 23S rRNA, la enterococisi stafilococi Bacteriostatic, spectru larg pentru bacterii Gram pozitive, Mycobacterii Zyvox Modificarea tintei Achizitia de metilaza in pozitia 23S rRNA Fluoroquinolone LeagaADN gyraza Alterarea tintei Mutatii in topoizomeraze tip II la Gram (+) si Gram (-) Bactericid cu Efluxactiv Supraproductia sistemelor intrinseci la Gram (+) si Gram (-) spectru larg, patrunde in fagocite, omoara bacteriile intracelulare. Ciprofloxacin, Norfloxacin Protectia tintei Achizitia de determinantiqnr la Gram (-) Inactivare enzimatica Achizitia de acetyltransferaza Fenicoli Leaga subunitatea ribosomala 50S, interfera cu sinteza proteica Inactivare enzimatica Producerea de acetyltransferaze de catre majoritatea Gram (+) si Gram (-) Efecte secundare hematologice, limitarea indicatiilor terapeutice Efluxactiv Achizitia de sisteme exogene (CmlA, Flo proteins)sau supraproductia sistemelor intrinseci Modificarea tintei Achizitia de metylaza in pozitia 23S rRNA Fosfomicina Impermeabilitate de membrana Defectiuni in sistemul de transport glycerol- 3- phosphat Inactivare enzimatica Achizitie de determinati fos Polimixine Impermeabiltate de membrana Neutralizarea gruparilor LPS PO4 la Gram(-)
EXPERIENTA SVB DINAMICAANTIBIOREZISTENTEI GLOBALE (2000-2019)
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 0.0 5.0 10.0 15.0 20.0 25.0 30.0 35.0 40.0 45.0 50.0 14.9 12.7 12.2 15.6 15.1 24.2 23.3 21.1 21.4 26.1 33.4 35.1 33.7 42.7 35.6 40.4 41.5 44.6 42.3 33.0 Dinamica izolarii tulpinilor de Staphylococcus aureus MRSA in perioada 2000- 2019 (SVB) %
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 0 5 10 15 20 25 1.7 1.7 3.2 10.1 12.9 11.2 15.1 20.3 20.8 17.8 16.2 23.3 Dinamica izolarii tulpinilor de Streptococcus pyogenes rezistente la eritromicina in perioada 2008 -2019 (SVB) %
20 00 20 01 20 02 20 03 20 04 20 05 20 06 20 07 20 08 20 09 20 10 20 11 20 12 20 13 20 14 20 15 20 16 20 17 20 18 20 19 0 10 20 30 40 50 60 54.5 49 39.3 41.7 33.4 36.8 52.3 51.7 42.8 7.1 5.8 3.3 6.1 2.7 2.3 0.4 3.13 2.6 1.5 2.5 Dinamica rezistentei la penicilinaG a tulpinilor de Streptococcus pneumoniae in perioada 2000 -2019 (SVB)
2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 0 2 4 6 8 10 12 14 16 0 1.5 12.4 11 14.3 12.9 15 14 Dinamica izolarii tulpinilor de Enterococcus faecium rezistente la vancomicina in perioada 2012- 2019 (SVB) %
ESBL C IV G N A K M EM 0.0 5.0 10.0 15.0 20.0 25.0 14.6 23.3 8.7 1.3 0 Rezistenta la diverse clase de antibiotice a tulpinilor de Escherichia coli in 2019 (SVB) %
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 0 5 10 15 20 25 30 3.2 4.1 4.9 9.8 7.6 13.2 13.7 10.6 14.5 15.6 17.7 19.6 26.4 27 24.5 21 21.77 18.1 19.4 14.6 Dinamica izolarii tulpinilor de E. coli producatoare de ESBL in perioada 2000-2019 (SVB) %
ESBL C IP G N A K M EM 0.0 5.0 10.0 15.0 20.0 25.0 30.0 35.0 40.0 45.0 50.0 49.2 46.9 29.2 10 23 Rezistenta la diferite clase de antibiotice a tulpinilor de Klebsiella pneumoniae in 2019 (SVB) %
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 0 10 20 30 40 50 60 70 17.6 25.1 23.9 28.4 31 37.3 49.3 42.5 49.2 52 40.9 41.5 55.6 55.4 59.2 57 51.88 57.7 32.6 49.2 Dinamica izolarii tulpinilor de Klebsiella pnemoniae producatoare de ESBL in perioada 2000 - 2019 (SVB) %
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 0 5 10 15 20 25 30 0 4.9 7.1 3.6 7.9 15.9 18.8 23.05 26 27.6 23 Dinamica izolarii tulpinilor de Klebsiella pneumoniae producatoare de carbapenemaze in perioada 2009-2019 (SVB) %
CAZ IMP MEM CIP AK CT 0 5 10 15 20 25 30 35 25.5 30.3 27.1 32.3 23.9 0.6 Rezistenta la diverse clase de antibiotice a tulpinilor de Pseudomonas aeruginosa in 2019 (SVB) %
2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 23.2 19.7 16.2 18.6 13 13.2 17.8 26.2 41.9 36.5 35.8 37.9 36.8 28.7 33.3 27.1 Dinamica rezistentei la meropenem a tulpinilor de Pseudomonas aeruginosa izolate intre anii 2004-2019 (SVB) %
CAZ IMP MEM CIP AK CT 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 78.6 74.1 74.1 80.4 71.4 1.8 Rezistenta la diverse clase de antibiotice a tulpinilor de Acinetobacter baumannii in 2019 (SVB) %
2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 23 20.9 34.4 20.5 27.8 35.1 40 48.8 66.9 65.4 70.7 69 78.7 80.9 76.1 74.1 Dinamica rezistentei la meropenem a tulpinilor de Acinetobacter baumannii izolate intre anii 2004- 2019 (SVB) %
AMP - ampicilina CXM - cefuroxim OFX - ofloxacin VA – vancomicina AMC - amox/clav. E- eritromicin OX - oxacilina CT - colistin AK - amikacina FEP - cefepim P - penicilina ATM - aztreonam CN - gentamicin RD - rifampicina C - cloramfenicol IPM - imipenem S300 sulfonamide CAZ - ceftazidim KZ - cefazolin SXT - trim/sulfametox CEC - cefaclor MEM - meropenem TE- tetraciclina CFP - cefoperazona NA - ac.nalidixic TEC - teicoplanin CIP - ciprofloxacin NET - netilmicina TIC - ticarcilina CLR - claritromicina Ni nitrofuran TOB - tobramicina CRO - cefriaxon NOR - norfloxacin TZP - pip/tazobact
Comentarii, concluzii 1. Este putin probabil ca toate antibioticele sa devina inactive pentru toate bacteriile. 2. Aplicarea noilor tehnologii, a metodelor avansate de cercetare, pentru a asigura un potential urias de descoperire de molecule noi sau modificarea celor existente. 3. Multe dintre produsele naturale vechi cu activitate antibiotica pot fi reanalizate din punct de vedere chimic si microbiologic. 4. Asocierile, combinatiile de antibiotice reprezinta o promisiune in succesul tratamentului bolilor emergente si reemergente.
Comentarii, concluzii 5. Solutii pentru reducerii incidentei infectiilor cu bacterii MDR: - conservarea resurselor pretioase, reprezentate de „antibioticele de rezerva” (utilizate doar in situatii limita, salvatoare de viata), - implicarea responsabila a tuturor factorilor: contributia pacientilor (educatie medicala, automedicatie), a medicilor (abuz, subdozare, antibioticul- ca medicatie antitermica in infectii virale), factori decizionali din agricultura si industrie, in scopul pastrarii antibioticelor eficiente si pentru generatiile urmatore. 6. Avem nevoie de o suplimentare periodica cu molecule de antibiotice noi si vaccinuri care sa permita „oprirea timpului” in ceea ce priveste evolutia si raspandirea rezistentei bacteriene
Surse •Harrison. Boli infec ioase, Autor Dennis L. Kasper, Anthony S. Fauci, ț Editura ALL •Carroll KC, Pfaller MA, Landry ML et al Manual of Clinical Microbiology,2015 •Tratat Boli Infectioase, Sub redactia dr. Emanoil Ceausu, Editura Medicala# •https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/ S0012369215328749

More Related Content

PPTX
pneumonia.pptx
byTraian Mihaescu
 
PPTX
Curs Boli Infecțioase - Febra.pptx
byGeorgianaNeagu10
 
PPT
Streptococ wp
byIrina Costache
 
PDF
Staphylo-Streptococcaceae-46705_(1)-92998.pdf
bycosletana04
 
PDF
25. infectii in cancer
byalexandru alic
 
PPT
03 - cv - curs 3 - RAA.ppt
byDeeamaanth Maanth
 
DOC
Boli infectioase
byidoraancus
 
DOCX
Microbiologie: totalizare
byVyacheslav Moshin Jr
 
pneumonia.pptx
byTraian Mihaescu
 
Curs Boli Infecțioase - Febra.pptx
byGeorgianaNeagu10
 
Streptococ wp
byIrina Costache
 
Staphylo-Streptococcaceae-46705_(1)-92998.pdf
bycosletana04
 
25. infectii in cancer
byalexandru alic
 
03 - cv - curs 3 - RAA.ppt
byDeeamaanth Maanth
 
Boli infectioase
byidoraancus
 
Microbiologie: totalizare
byVyacheslav Moshin Jr
 

Similar to Rezistenta la antibiotice a bacteriilor.pptx

PPT
Infectia chirurgicala
bySandrina Dascalescu
 
PDF
Subiecte patologie
byBogdan Duta
 
PPT
Diagnosticul prin teste PCR
byInstitutul Pasteur
 
PPTX
Proteina C-reactiva
byElod Koncsag-Szasz
 
PPT
Clostridium difficile prezentare în limba româna
byEmil Popa
 
PPT
2-3. Curs Afect CRS.ppt
byMirelaCimpanu
 
PPTX
Febra prelungita - CURS.pptx
byBiancaFarcas1
 
PPT
Prezentare de caz 1
byElod Koncsag-Szasz
 
PPT
1 Curs Afect CR.ppt
byMirelaCimpanu
 
PDF
Cristina Toteanu Pielonefrita acuta
bycristina_toteanu
 
PPTX
curs 7.Terapii non-etiologice în bolile infecțioase pptx.pptx
bymadalinastanasel
 
PPT
Bojsjwwjli infectioase asociate sarcinii.ppt
byAdrianBobocea1
 
PPT
Streptococ
byIrina Costache
 
DOCX
Rezumat DOCTORAT
byRaluca Papagheorghe
 
PPT
02 - pulmonar - curs 2.ppt
byDeeamaanth Maanth
 
PPTX
Rolul dinților în masticație: corelaţii dintre morfologia dinţilor şi mastica...
bysabehchatteli
 
DOCX
1. SEPSIS.docx
byGabrielaCioara1
 
DOCX
Boli infectioase curs.docx
byCarmenZaric
 
DOCX
examen boli inf bals.docx
byffesddc
 
PPTX
16 infectiile urinare
bySimona Danci
 
Infectia chirurgicala
bySandrina Dascalescu
 
Subiecte patologie
byBogdan Duta
 
Diagnosticul prin teste PCR
byInstitutul Pasteur
 
Proteina C-reactiva
byElod Koncsag-Szasz
 
Clostridium difficile prezentare în limba româna
byEmil Popa
 
2-3. Curs Afect CRS.ppt
byMirelaCimpanu
 
Febra prelungita - CURS.pptx
byBiancaFarcas1
 
Prezentare de caz 1
byElod Koncsag-Szasz
 
1 Curs Afect CR.ppt
byMirelaCimpanu
 
Cristina Toteanu Pielonefrita acuta
bycristina_toteanu
 
curs 7.Terapii non-etiologice în bolile infecțioase pptx.pptx
bymadalinastanasel
 
Bojsjwwjli infectioase asociate sarcinii.ppt
byAdrianBobocea1
 
Streptococ
byIrina Costache
 
Rezumat DOCTORAT
byRaluca Papagheorghe
 
02 - pulmonar - curs 2.ppt
byDeeamaanth Maanth
 
Rolul dinților în masticație: corelaţii dintre morfologia dinţilor şi mastica...
bysabehchatteli
 
1. SEPSIS.docx
byGabrielaCioara1
 
Boli infectioase curs.docx
byCarmenZaric
 
examen boli inf bals.docx
byffesddc
 
16 infectiile urinare
bySimona Danci
 

Rezistenta la antibiotice a bacteriilor.pptx

  • 1.
    Nica Maria*,**, DascaluAmalia*, Oprisan Corina*, Iorga Catalina*, Simin Florescu*,**, Ceausu Emanoil*,** *Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Tropicale "Dr. V. Babes“ **UMF "Carol Davila“ Bucuresti “ “Specii bacteriene implicate in Infectii severe si rezistenta la antibiotice"
  • 2.
    INFECTIILE SEVERE DEFINITIE Infectiile acutesevere: patologie complexa, de mare actualitate atat in clinica, cat si in cercetarea medicala la nivel international. Abordarea diagnostica si terapeutica a pacientilor cu aceste patologii reprezinta o provocare deoarece: • pot evolua diferit in functie de numerosi factori: poarta de intrare, agresivitatea si profilul de rezistenta al agentului etiologic, statusul imunologic al gazdei, patologii asociate, • posibilitatile de diagnostic si tratament din fiecare tara. Infectiile sistemice severe se fac responsabile de selectarea si raspandirea agentilor patogeni rezistenti si multirezistenti la chimioterapice.
  • 3.
    INFECTIILE SEVERE DEETIOLOGIE BACTERIANA Infectiile severe de etiologie bacteriana sunt clasificate astfel:  Sepsis  Endocardite  Meningite  Infectii de tract respirator inferior (pneumonii, bronhopneumonii)
  • 4.
    SESPIS Sepsisul este opatologie complexa cu o prezentare foarte variata: - depinde de agentul patogen, poarta de intrare si statusul imun al gazdei - in SUA (2010 – 2015): rata medie de mortalitate pentru pacientii spitalizati cu sepsis a scazut de la 41% la 14,8%. - 50% dintre decese, au fost infectii nozocomiale, cu specii bacteriene MDR, - cifrele sunt reprezentate in principal pentru pacientii internati in sectiile de terapie intensiva
  • 5.
    SEPSISUL SEVER Sepsisul severeste principala cauza de deces si una dintre cele mai dese cauze de deces in randul pacientilor critici din ATI. Infectiile de tract respirator (pneumonia, bronhopneumonia) sunt asociate cu grad inalt de mortalitate.
  • 6.
    Termeni Definitii SIRS (Sindromul RaspunsuluiInflamator Sistemic) Raspunsul sistemic la o varietate de patologii. Criteriile de includere: cel putin 2 dintre urmatoarele: - Temperatura > 38 grade C sau < 36 grade C - AV > 90 bpm - Frecventa respiratorie > 20 resp/min sau PaCO2 < 32 mmHg - Leucocite > 12 000/mm3 sau < 4 000/ mm3 Sepsis Infectie cu raspus inflamator sistemic Hipotensiune arterial (hTA) Presiunea sistolica: < 90 mm Hg Sepsis sever sepsis sociat cu disfunctie de organe, hipoperfuzie sau hipotensiune Soc septic sepsis cu hipotensiune in ciuda resuscitarii volemice
  • 7.
    Valori PROCALCITONINA Interpretare < 0,5ng/ mL Probabilitatea unei infectii sistemice este foarte redusa Riscul de progresie catre un sepsis sever este foarte mic Infectiile localizate nu pot fi excluse deoarece acestea se pot insoti de valori scazute ale PCT Daca determinarea a fost efectuata la < 6 ore de la evenimentul declansant testul va trebui repetat dupa 6- 24 ore >0,5 si <2 ng/mL Infectie sistemica (sepsis) este posibila, dar exista si alte conditii associate cu aceste valori ale PCT Riscul de progresie catre un sepsis sever este moderat Pacientul va fi atent monitorizat, iar testul repetat dupa 6- 24 ore >= 2 si < 10 ng/ mL Probabilitatea unei infectii sistemice este mare in absenta altor cauze cunoscute Riscul de progresie catre un sepsis sever este mare >= 10 ng/mL Raspunsul inflamator sistemic este important, datorat aproape in exclusivitate unui sepsis bacterian sever
  • 8.
    Bacteriemiile comunitare vs. Bacteriemiilenozocomiale Infectiile comunitare sunt dobandite in comunitate Infectiile nozocomiale sunt cele care apar la pacientii spitalizati sau care sunt intr-un centru de ingrijire medicala si se manifesta la mai mult de 48- 72 de ore de la internare.
  • 9.
    Sepsis Comunitar CociG+ Streptococcus pneumoniae, Staphylococcus aureus Coci G- - Bacili G+ - Bacili G- Eschericia coli Nosocomial Coci G+ S. aureus (50% MRSA), Enterococcus spp., Coci G- - Bacili G+ - Bacili G- Pseudomonas aeruginosa, E. coli, Klebsiella pneumoniae,Acinetobacter baumannii, Enterobacter spp.
  • 10.
    Bacteriemiile comunitare vs. Bacteriemiilenozocomiale Infectiile comunitare sunt dobandite in comunitate Infectiile nozocomiale sunt cele care apar la pacientii spitalizati sau care sunt intr-un centru de ingrijire medicala si se manifesta la mai mult de 48- 72 de ore de la internare.
  • 11.
    Cele mai comunespecii bacteriene asociate cu infectiile nozocomiale Bacterie Procentul bateriemiilor ( N=20,978 ) Stafilococi coagulazo-negativi 31.3 Stafilococcus aureus 20.2 Enteroccocus spp. 9.4 Candida albicans 9.0 Escherichia coli 5.6 Klebsiella spp 4.8 Pseudomonas aeruginosa 4.3 Enterobacter spp 3.9 Serratia spp 1.7 Acinetobacter baumannii 1.3 *Date de la Wisplinghoff H, et al: Infectiile nozocomiale din torentul circulator in spitalele din SUA: analiza a 24,179 cazuri dintr-un studiu dintr-o supraveghere nationala, Clin Infect Dis 39:309, 2004.
  • 12.
    ENDOCARDITE Endocardita infectioasa reprezintao infectie a suprafetei endocardului, cu afectare a uneia sau a mai multor valve, endocardul mural sau zona unui defet septal si care produce o gama larga de semne si simptome, prin mai multe mecanisme (emboli sterili sau septici si diverse fenomene imunoogice). Este o boala septica, cu debut brusc sau insidios care determina leziuni cardiace sau le agraveaza pe cele preexistente; in evolutia maladiei poate afecta si alte organe. Leziunea tipica a endocarditei, vegetatia, este o masa formata din trombocite, fibrina, microcolonii de germeni si un numar mic de celule inflamatorii.
  • 13.
    Endocardită Comunitare CociG+ S. aureus, Streptococcus gallolyticus, Enterococcus spp., al i streptococi viridans ț Grupul HACEK Haemophilus spp, Aggregatibacter spp., Cardiobacterium spp, Eikenella corrodens, Kingella kingae. Nosocomiale Coci G+ S. aureus/ MRSA, stafilococi coagulazo negativi (CoNS)/ MRSCN, Enterococcus faecalis/ faecium, Streptococcus viridans, Streptococcus bovis, Streptococcus agalactiae Coci G- - Bacili G+ - Bacili G- Fungi Enterobacterales, Pseudomonas spp, Acinetobacter spp, Candida spp
  • 14.
    *Include streptococii viridans,Streptococcus gallolyticus, alti streptococi de grup non-A si Abiotrophia spp. ( streptococi cu nutritie variabila, ce necesita piridoxal ) **Include Haemophilus spp, Aggregatibacter actinomycetemcomitans, Cardiobacterium hominis, Eikenella spp, Kingella ***Dupa Boli Infectioase, Harrison, autori: Dennis Kasper, Anthony Fauci, editura ALL, 2020 Microorganism Endocardita valvelor native dobandita in comunitate ( n=1718 ) Endocardita valvelor native nozocomiala ( n=788 ) Streptococi* 40 9 Pneumococi 2 - Enterococi 9 13 Staphylococcus aureus 28 53 Stafilococi coagulazo- negativi 5 12 Cocobacili gram-negativi fastidiosi ( grup HACEK )** 3 - Bacili gram negativi 1 2 Candida spp <1 2 Polimicrobian/altele 3 4 Difteroizi - <1 Culturi negative 9 5
  • 15.
    MENINGITE Meningitele infectioase facparte din categoria urgentelor medicale, - suferinte grave determinate de patrunderea si multiplicarea microorganismelor la nivelul membranelor ce invelesc axul cerebrospinal, cu producerea inflamatiei la cel nivel. Meningita bacteriana este cea mai frecventa forma de infectie supurativa a SNC, cu o incidenta anuala in SUA de >2.5 cazuri/100.000 persoane.
  • 16.
    Meningite bacteriene Comunitare Coci G+S.pneumoniae, Streptococi de grup B, Streptococcus suis, S. aureus Coci G- Neisseria meningitidis Bacili G+ Listeria monocytogenes Bacili G- E. coli i alte Enterobacterales ș Cocobacili G- H. influenzae Nosocomiale Coci G+ S. aureus (MRSA), S. epidermidis i al i ș ț CoNS, MRSCN, Coci G- - Bacili G+ Cutibacterium acnes Bacili G- P. aeruginosa, A. baumannii, Enterobacterales
  • 17.
    INFECTII DE TRACTRESPIRATOR INFERIOR Pneumonia este o infectie a parenchiului pulmonar si reprezinta o cauza de morbiditate si mortalitate semnificativa. Pneumoniile bacteriene pot fi comunitare (pneumonii dobandite in comunitate) si nozocomiale (survenite dupa 48- 72 ore de la internare). Agentii patogeni bacterieni „tipici”: Str. pneumoniae, Haemophilus influenzae , St. aureus, Klebsiella pneumoniae si Pseudomonas aeruginosa. Microorganismele “atipice”: Mycoplasma pneumoniae, Chlamydia pneumoniae (in ambulatoriu) si Legionella pneumophyla (in conditii de spitalizare ).
  • 18.
    Cauzele microbiene alepneumoniei comunitare, in functi de locul acordarii ingrijirii Ambulatoriu Pacienti spitalizati non-ATI ATI Steptococcus pneumoniae Streptococcus pneumoniae Streptococcus pneumoniae Mycoplasma pneumoniae Mycoplasma pneumoniae Staphyloccoccus aureus Haemophilus influenzae Chlamydia pneumoniae Specii de Legionella Chlamydia pneumoniae Haemophilus influenzae Bacili gram negativi Nota: agentii patogeni sunt enumerati in ordinea descrescatoare a frecventei
  • 19.
    Cauzele microbiene alepneumoniei asociate ventilatiei mecanice Patogeni non-MDR Patogeni MDR Streptococcus pneumoniae Pseudomonas aeruginosa Haemophilus influenzae MRSA MSSA Acinetobacter spp Enterobacterales sensibile la antibiotice Enterobaterales rezistente la antibiotice Escherichia coli Enterobacter spp Klebsiella pneumoniae Escherichia coli ESBL pozitive Proteus spp Klebsiella spp (ESBL, CRE) Enterobacter spp Legionella pneumophyla Serratia marcescens Aspergillus spp
  • 20.
    BRONHOPNEUMONIA Bronhopneumonia reprezinta opatologie pulmonara acuta caracterizata printr-un infiltrat inflamator acut la nivelul bronhiolelor si alveolelor adiacente Bronhopneumonia de etiologie bacteriana se imparte in infectii comunitare: Str. pneumoniae, St. aureus, Moraxella catarrhalis, H. influenzae, K. pneumoniae Infectii nozocomiale: S. aureus (MRSA ), A. baumannii, Pseudomonas aeruginosa, Stenotrophomonas maltophilia .
  • 21.
    Bronhopneumonie bacteriana Comunitara Coci G+S. pneumoniae, S. aureus Coci G- Moraxella catarrhalis Cocobacili G- Haemophilus influenzae Bacili G- K. pneumoniae, Nosocomiala Coci G+ S. pneumoniae, S. aureus (MRSA) Coci G- - Bacili G+ - Bacili G- P. aeruginosa, Enterobacterales, A. baumannii
  • 22.
    Specii bacteriene implicatein mecanismele fiziopatologice ale infectiilor severe- factori de patogenitate/ virulenta S.aureus S. aureus este cel mai important agent patogen uman, din genul Staphylococcus, Se găse te în mediul extern i în mucoasa foselor nazale ș ș anterioare la 20% până la 40% dintre adul i. ț Alte situsuri de colonizare includ pliuri cutanate, perineu, axile i vagin. ș De i acest organism face adesea parte din microflora umană ș normală, poate provoca infec ii oportuniste semnificative în ț condi iile adecvate (locale si de imunitate precara). ț
  • 23.
    Staphylococcus aureus Patogenicitate ivirulen ă ș ț Polizaharide capsulare i formarea de biofilm ș Peste 90% din S. aureus produc exopolizaharide care facilitează aderen a bacteriilor la celulele gazdă, ț Polizaharidele capsulare sunt componente majore ale biofilmelor, care sunt grupuri de organisme ata ate la suprafa ă încorporate într-o ș ț matrice polimerică extracelulară formată din exopolizaharide, acizi teicoici, material proteic i ADN extracelular. ș Ini ierea formării biofilmului ț implică ata area prin intermediul ș proteinelor serice (fibrinogen, fibronectină, vitronectină) de cateter sau alte dispozitive medicale implantabile.
  • 24.
    Quorum Sensing Staphylococcus aureus -Bacteriile isi pot coordona activitatile (metabolice, de patogenitate) in grup (“quorum”), utilizand mici molecule- semnal, difuzibile, numite autoinductori - comunicarea intercelulara: “quorum sensing” : - rol in productia si coordonarea exprimarii factorilor de virulenta (toxine, adezine, enzime, capsula, formarea de biofilm, antibiorezistenta/ intoleranta, rezistenta la vancomicina), - Staphylococcus aureus- AGR quorum sensing system (agr locus)- controleaza exprimarea genelor de virulenta, sinteza proteinelor de suprafata, formarea de biofilm, - sinteza unor componente noi ce inhiba “quorum sensing”- potentiala noua clasa de antibiotice.
  • 27.
    Staphylococcus aureus Patogenicitate ivirulen ă ș ț Proteina A Este o proteina care se leagă de regiunea Fc a tuturor subclaselor IgG umane, cu excep ia IgG ț 3, - proteina A interferează cu opsonizarea i fagocitarea bacteriilor de către celulele ș polimorfonucleare, activează complementul i poate provoca reac ii de ș ț hipersensibilitate de tip imediat i întârziat. ș - supranumită "superantigen al celulelor B", deoarece se poate lega de anumiti receptori ai celulelor B i, în consecin ă, limitează capacitatea lor de a sintetiza ș ț anticorpi specifici. - Proteina A leagă factorul von Willebrand i frac ia C3 a complementului, ș ț favorizând astfel aderen a bacteriilor la trombocite i este capabilă să catalizeze ț ș conversia C3 în C3b reducând astfel semnalizarea citokinelor proinflamatorii.
  • 28.
    Staphylococcus aureus Patogenicitate ivirulen ă ș ț Peptidoglicanul, Acidul teichoic i lipoteichoici ș Pere ii celulari ai ț S. aureus con in peptidoglicani (polimeri reticula i ai acidului N- ț ț acetilglucozamină i N-acetilmuramic), acizii teichoici, unici (polimeri de ribitol-fosfat). ș Acizii teichoici func ionează în promovarea aderen ei la suprafe ele mucoasei i ancorarea ț ț ț ș enzimelor asociate peretelui celular. Acizii lipoteicoici se găsesc în membrana plasmatică i men in legătura peptidoglicanului cu ș ț membrana celulară. Acizii teichoici i lipoteicoici au i activită i biologice care pot contribui la virulen ă: ș ș ț ț -capacitatea de a activa complementul, -îmbunătă irea chemotaxiei celulelor polimorfonucleare, ț -stimularea sintezei de interleukină-1 de către monocite i ș -sinteza de anticorpi opsonici.
  • 29.
    Staphylococcus aureus Patogenicitate ivirulen ă ș ț Enzime - catalază: inactivează peroxidul de hidrogen toxic i radicalii liberi forma i de sistemul ș ț mieloperoxidazei în celulele fagocitare, - coagulaza legată este responsabilă pentru aderen a bacteriilor la fibrină i fibrinogen. ț ș - coagulaza activează protrombina i promovează conversia fibrinogenului la fibrină. Această activitate ș enzimatică acoperă bacteriile cu fibrină, făcându-le mai rezistente la opsonizare i fagocitoză. ș - fibrinolizinele descompun fibrina i facilitează răspândirea infec iei în esuturile adiacente. ș ț ț - hialuronidaza hidrolizează matricea intercelulară a mucopolizaharidelor acide din esut i, astfel, ț ș poate ac iona pentru a răspândi organismele în zonele adiacente din esut. ț ț - lipazele: ajuta la răspândirea organismelor în esuturile cutanate i subcutanate. ț ș -fosfolipaza C este asociată cu tulpini recuperate de la pacien ii cu sindrom de detresă respiratorie ț acută (SDRA) i coagulare intravasculară diseminată (CID). ș esuturile afectate de această enzimă devin mai susceptibile la deteriorare i distrugere de către Ț ș componentele bioactive ale complementului.
  • 30.
    Staphylococcus aureus Patogenicitate ivirulen ă ș ț Nucleaza sau fosfodiesterază: activită i exo- cât i endonucleazice. ț ș B-lactamaze sunt enzime ce le oferă bacteriilor rezisten ă la B-lactami . ț -produc ia acestor enzime poate fi ț inductibilă (sunt produse numai în prezen a agen ilor ț ț antimicrobieni B-lactamici) -sau constitutiva (sunt produse continuu i fac ca aceste organisme să fie rezistente la ș penicilină i ampicilină). ș -Genele care codifică aceste enzime se află de obicei pe plasmide (ADN extracromosomal) care transportă si gene pentru rezisten a fata de eritromicina i ț ș tetraciclină. Hemolizine si leucocidine: α-Hemolizina este letală pentru o varietate de tipuri de celule in vitro i poate liza ș eritrocitele mai multor specii de animale, însă eritrocitele umane sunt mult mai pu in ț sensibile la efectul acesteia.
  • 31.
    Staphylococcus aureus Patogenicitate ivirulen ă ș ț Superantigene Enterotoxinele stafilococice (SES) apar in unui grup de cel pu in ț ț 15 toxine cunoscute în mod colectiv sub numele de exotoxine pirogene, care includ i toxina sindromului ocului toxic ș ș (TSST-1). SES A, B, C, D, E, G, H, I, J, K, L, M, N i O. ș Toate aceste toxine împărtă esc două caracteristici biologice: ș pirogenicitatea i superantigenicitatea. ș După activarea de către superantigeni, se eliberează citokine ce duce la un răspuns inflamator cople itor ș i ș oc ș .
  • 32.
    Stafilococi coagulazo-negativi (S.epidermidis) Infec iile cauzate de ț S. epidermidis sunt dobândite nosocomial, - infec iile tractului urinar, ț - infec iile chirurgicale ale plăgilor, ț - infec iile diferitelor dispozitive protetice, ț - infec iile cu unturi ale lichidului cefalorahidian (LCR), ț ș - infec iile legate de dializa peritoneală. i ț ș - infec ii oftalmice. ț
  • 33.
    Staphylococcus epidermidis Factori devirulen ă ț Adezine: capabile să lege proteine serice: fibronectin, fibrinogen, collagen, vitronectin, Adezină intercelulară polizaharidică (PIA) care leagă celulele împreună în cadrul biofilmului în curs de dezvoltare. Moduline solubile în fenol (PSM), care ac ionează pentru a dispersa straturile ț exterioare de biofilm, care ulterior interac ionează cu neutrofilele, provocând ț degranularea i liza celulară. ș Bacteriocine care se leagă i lizează alte bacterii, permi ând organismului să ș ț concureze mai eficient cu alte bacterii i să colonizeze eficient suprafe ele pielii. ș ț Proteaze, lipaze: care contribuie la infec ii cutanate stafilococice i ț ș polimicrobiene.
  • 34.
    Streptococii Streptococii sunt anaerobifacultativi, de i unele tulpini cresc mai ș bine în condi ii anaerobe. ț Membrii genului Streptococcus cresc în mod caracteristic în lan uri ț (sau lan uri de diplococi) atunci când sunt cultiva i în bulion. ț ț Compozi ia peretelui celular al streptococilor este similară cu cea a ț altor bacterii gram-pozitive: peptidoglican, în care sunt încorporate o varietate de carbohidra i, acizi teichoici, lipoproteine i antigene ț ș proteice de suprafa ă. ț
  • 35.
    Str. pyogenes (streptocociβ- hemolitici de grup A) Str. pyogenes este principalul agent patogen uman asociat cu invazia locală sau sistemică i tulburări imunologice poststreptococice.. ș Factori de virulen ă ț Acidul lipoteichoic: aderen a la celulele epiteliale faringiene, la alte ț tipuri de celule i la proteinele gazdei precum fibronectina ș
  • 36.
    Str. pyogenes (streptocociβ- hemolitici de grup A) * Adezine - proteina F1 [SfbI, proteina de legare a fibronectinei streptococice], - proteina F2 [SbfII], Aceste proteine promovează aderen a atât la nivelul celulelor faringiene, cât i la cele cutanate. ț ș * Proteinele M joacă un rol în aderen a la keratinocite la nivelul tegumentului prin interac iunea cu cofactorul ț ț membranar CD46 al keratinocitelor. Proteina M este factorul major de virulen ă al streptococilor B-hemolitici de grup A. ț -Tulpinile bogate în proteine M sunt rezistente la fagocitoză i la liza intracelulară de către celulele ș polimorfonucleare. P -Proteina M î i exercită efectele antifagocitare prin interferen a cu opsonizarea celulelor bacteriene prin ș ț inhibarea căilor de complement atât clasice, cât i alternative. ș -Proteinele M sunt capabile să formeze complexe cu fibrinogen care se leagă de β2 integrine ale neutrofilelor. -Legarea declan ează eliberarea de mediatorilor inflamatori care induc efuziune vasculară, o componentă ș patologică a ocului toxic streptococic. ș
  • 37.
    Str. pyogenes (streptocociβ- hemolitici de grup A) Hemolizine (exotoxine) Streptolizina O (SLO) Este o toxină oxigen-labilă, antigenică, inhibată de colesterol i toxică ș pentru o varietate de tipuri de celule, inclusiv leucocite, monocite precum i cele din culture celulare. ș SLO induce degranularea i liza PMN, inhibă fagocitoza de către ș macrofage i afectează răspunsul limfocitelor la mitogeni ș
  • 38.
    Str. pyogenes (streptocociβ- hemolitici de grup A) Exotoxina pirogenică streptococică (SPE A, SPE B i SPE C) ș Responsabile de erup ia scarlatinei (principalii factori determinan i ai virulen ei în patogeneza ț ț ț sindromului streptococic de tip oc toxic), ș Genele pentru SPE A i ș C (speA i speC) sunt codificate pe un bacteriofag lizogen streptococic, în timp ș ce gena pentru exotoxina de tip B (speB) este cromozomială. SPE A i ș SPE C induc febră după cum le sugerează numele dar au i rol de superantigene. ș -Superantigenele sunt molecule care sunt capabile să inducă proliferarea limfocitelor T-gazdă, indiferent de specificitatea lor antigenică, prin legarea la moleculele complexului de histocompatibilitate majoră (MHC) de clasa II. - Activarea limfocitelor T de către superantigeni are ca rezultat eliberarea masivă de citokine de către monocite i limfocite ( TNFα, interleukină 1β, interleukină-2, interferon-γ). ș Aceste citokine activează complementul, coagularea i cascadele fibrinolitice i provoacă efuziuni ș ș capilare cu hipotensiune i oc rezultate, cele mai severe manifestări ale sindromului ocului toxic. ș ș ș SPE B: clivează imunoglobulina umană, fibronectina, vitronectina i alte proteine ale celulelor gazdă, ș rezultând în formarea de peptide mici, biologic active, inclusiv interleukina-1, histamina i kininele. ș
  • 39.
    Str. pyogenes (streptocociβ- hemolitici de grup A) Enzime Hialuronidaza: depolimerizează elementele constituente ale esutului ț conjunctiv, rezultând o răspândire contiguă a bacteriei. Streptokinazele: hidrolizează re elele de fibrină i pot func iona în ț ș ț virulen ă prin prevenirea formării barierelor de fibrină la periferia ț leziunilor care ar limita răspândirea infec iei. ț
  • 40.
    Enterococi Membrii genului Enterococcusau fost clasifica i anterior ca ț streptococi de grup D. Sunt reziden i normali ai tractului gastro-intestinal i biliar i, în ț ș ș număr mai mic, ai vaginului i uretrei masculine. ș Factori de virulen ă ț Citolizină/Hemolizină Ac ionează asupra eritrocitelor umane i are o toxicitate demonstrabilă ț ș în modelele de endoftalmită i endocardită de iepure. ș Au efect citotoxic i pe macrofage si PMN. ș
  • 41.
    Enterococi Factori de virulenă ț Proteaze Gelatinază (GelE) i serin-proteaza extracelulară (SprE) ș -degradează proteinele esutului gazdă ț - implicată în activarea autolizinelor enterococice i dezvoltarea biofilmelor. ș Aceste molecule pot provoca modularea răspunsului imun prin inactivarea proteinelor complementului. Proteinele substan ei de agregare ț - facilitează aderarea enterococică la celulele epiteliale intestinale i renale ș cultivate i promovează cre terea agregativă a vegeta iilor cardiace în ș ș ț modelele de endocardită animală.
  • 42.
    Enterococi Factori de virulenă ț Proteina extracelulară de suprafa ă Esp (extracellular surface ț protein): -permite organismelor să evite anticorpii prin capacitatea lor de ai retracta de pe suprafa a celulei. ț - implicate în formarea biofilmelor i joacă roluri în patogeneza ș endocarditei i ITU la modelele animale. ș Ace i ș Acm: apartin grupului MSCRAMM (microbial surface components recognizing adhesive matrix molecules), se leagă în mod specific de colagen i laminină i joacă roluri ca factori de virulen ă în ș ș ț modelele de endocardită animală.
  • 43.
    Streptococii viridans Streptococii viridans:streptococi α i nonhemolitici, ș - formeaza microbiota normală a căilor respiratorii superioare i genito- ș urinare * Streptococii viridans din grupurile mitis / sanguinis, mutans i ș salivarius sunt implica i în aproximativ 20% din cazurile de ț endocardită bacteriană subacută • Endocardita streptococică apare cel mai frecvent la indivizii cu boală valvulară nativă preexistentă din cauza bolilor cardiace reumatice sau congenitale, • Sursele organismelor care cauzează endocardită infec ioasă sunt de obicei ț orofaringele, tractul urogenital i tractul gastro-intestinal. ș
  • 44.
    Streptococcus pneumoniae Pneumococii suntdiplococi gram-pozitivi, adesea în formă de lanceolată sau dispu i în lan uri, posedând o capsulă de polizaharidă care permite ș ț tastarea cu specific antiseruri. - sunt locuitori normali a căilor respiratorii superioare a 5-40% dintre oameni, - pot cauza pneumonie, sinuzită, otită, bron ită, bacteremie, meningită, ș peritonită i alte procese infec ioase ș ț
  • 45.
    Streptococcus pneumoniae Virulen ă ț Capsulapolizaharidică - abilitatea de a rezista opsonizării, fagocitării i lizei intracelulare de ș către celulele fagocitice Adezine Proteine ce interac ionează cu receptorii de pe suprafe ele celulelor ț ț epiteliale faringiene. Acidul teichoic i lipoteichoic ș = polizaharide C, antigen F
  • 46.
    Streptococcus pneumoniae Pneumolizina Proteină citotoxicăcare inhibă activitatea bactericidă a celulelor fagocitare, opre te motilitatea ciliară, stimulează produc ia de citokine ș ț de către macrofage (în special IL-1, IL-8 i TNF) i activează calea complementului clasic ș ș Autolizina Autolizina este o N-acetil-muramoil-L-alanină amidază care, împreună cu o enzimă glicozidază, în timpul diviziunii celulare, separă celulele fiice Neuraminidaza (NanA i NanB) ș Enzima NanA joacă un rol important în formarea biofilmului i duce la colonizare i invazie sporită. ș ș Hialuronidaza Hialuronidaza hidrolizează acidul hialuronic în esutul conjunctiv i facilitează răspândirea bacteriană. ț ș PspA (proteina de suprafa ă pneumococică) ț - proteina antigenică imunodominantă a pneumococilor. - inhibă fagocitoza prin blocarea depunerii complementului pe suprafa a celulei bacteriene. ț
  • 47.
    Neisseria meningitidis Patogenicitate ivirulen ă ș ț - capsula (esen ială pentru supravie uirea organismului, oferă rezisten ă ț ț ț la actiunea mediată de anticorpi / complement i inhibă fagocitoza), ș - proteine adezive de suprafa ă (pili, porine PorA i B, molecule de ț ș aderen ă Opa i Opc), ț ș - mecanisme de sechestrare a fierului, - endotoxină (lipooligozaharidă , LOZ), - proteaza IgA (elimina IgA secretoare, ajutând astfel bacteriile să se ata eze la celulele epiteliale din căilor respiratorii superioare . ș
  • 48.
    Listeria monocytogenes Definitie: = baciliGram pozitivi, mobili, de dimensiuni mici, facultativ anaerobe, nesporulenti , catalazo pozitivi, facultativ patogeni, larg raspandit in natura si care are capacitatea de a se multiplica in frigider. Listeria monocytogenes este un agent patogen intracelular care este capabil să adere, să invadeze i să supravie uiască în celule, ș ț inclusiv in macrofage.
  • 49.
    Listeria monocytogenes Factorii devirulen ă ț Internalinele: • Internalina A - proteină de suprafa ă, necesară pentru ț pătrunderea L. monocytogenes în celule non-fagocitare, cum ar fi celulele epiteliale, • Internalina B, joacă un rol în invazia hepatocitelor din ficat. Listeriolizina O : toxină bacteriană care formează pori, permitand listeriilor să fie eliberate în citoplasma celulei infectate, Proteina de suprafa ă p104 ț : implicată în adeziunea de celula intestinală
  • 50.
    Familia Enterobacterales Defini ie ț FamiliaEnterobacterales este cea mai larg reprezentată grupare taxonomică: 7 triburi: Escherichieae, Edwardsielleae, Salmonelleae, Citrobacteriaceae, Klebsielleae, Proteeae, Yersinieae. Membrii familiei Enterobacterales sunt bacili gram-negativi ce nu se pot diferen ia prin microscopie optică, imobili ( ț Shigella spp., Yersinia pestis, Klebsiella spp.) sau mobili, prezentând cili peretrichi (Salmonella spp., Proteus spp.). Nu formează spori, iar unele specii pot avea capsulă (Klebsiella pneumoniae).
  • 51.
    Virulen ă istructura antigenică ț ș Virulen a Fam. Enterobacteriaceae are la bază mai multe ț componente ce îi oferă capacitatea de aderare, colonizare i ș producerea de toxine i siderofori. ș Antigenele O: se găsesc în peretele bacterian, în înveli ul extern. ș = Complex polizaharidic, format din trei păr i: ț • lipidul A: ce conferă toxicitate, • nucleul polizaharidic
  • 52.
    Virulen ă istructura antigenică ț ș Antigenele K sunt dispuse extern fa ă de antigenele O, ț Sunt alcătuite din polizaharide sau proteine. Specificitatea este mai scăzută decât a antigenelor O. Sunt de tip K la Klebsiella i ș E.coli, B la Shigella i Vi la ș Salmonella i ș Citrobacter. Se mai numesc i antigene de virulen ă, întrucât prezen a lor determină un ș ț ț comportament patogen agresiv in vivo. Antigenele H se află în structura flagelului, lipsind astfel în cazul bacteriilor imobile. Con in flagelină i sunt distruse de căldură. ț ș Sunt foarte imunogene.
  • 53.
    Factorii de patogenitate Adezinelefimbriale (pili) i ș afimbriale sunt implicate în procesul de aderen ă al bacteriilor la diverse structuri, facilitând astfel colonizarea. ț Sideroforii, aerobactinul si enterobactinul, compu ii chelatori de fier, ș codifica i de plasmide, sunt implica i în aportul de fier necesar ț ț dezvoltării în aerobioză i microaerofilie. ș Sinteza sideroforilor le conferă tulpinilor producătoare un plus de virulen ă, în compara ie cu cele lipsite de acest mecanism. ț ț Plasmidele sunt importante pentru că transmit atât informa ii genetice ț legate de rezisten ă la antibiotice (factor R) cât i pentru virulen ă. ț ș ț
  • 54.
    Virulen ă istructura antigenică ț ș Structurile capsulare reprezentate de antigenele K oferă rezisten ă la fagocitoză i la ac iunea bactericidă a serului. ț ș ț Klebsiella pneumoniae- serotipul K2 este frecvent întâlnit în infec ii de tract urinar, infec ii de tract respirator, ț ț septicemii. Antigenul Vi- Salmonella typhi acoperă (maschează) antigenul O i are importan ă în invazivitate, având ș ț capacitatea de a împiedica fagocitoza. Toxinele sunt reprezentate de către exotoxine si endotoxine. Exotoxine sunt: -toxina Shiga (Shigella shiga), -toxina Shiga-like - Stx1 i Stx2 (la Shigella i la unele tulpini de E.Coli) ș ș -toxinele LT (termolabilă) i ST (termostabilă) produse de E. coli. ș Endotoxinele (Antigen O) sunt incluse în peretele tuturor germenilor Gram-negativi, putând determina în cazul unei eliberări masive (în urma administrării antibioticelor) ocul endotoxic ș : = febră, leucopenie, trombocitopenie, activarea sistemului complement, eliberarea de substan e vasoactive ț proinflamatorii, hipotensiune i în final colaps cardio-vascular, CID ș Efectele farmacologice ale endotoxinelor sunt datorate lipidului A.
  • 55.
    Bacili Gram negativinefermentativi Sunt bacterii ubicuitare, fiind găsite peste tot în natură - în sol sau apă, plante, legume. În spital, ele pot fi izolate din: lichide de dializă, lichide saline, lichide dezinfectante, nebulizatoare, kituri de recoltare a sângelui, catetere, aparate de ventila ie i alte echipamente medicale. ț ș Foarte rar, ele fac parte din microbiota gazdei, dar pot să colonizeze pacien ii interna i în spitale, vizându-i, în special, pe cei ț ț imunosupresaţi. Din probele prelevate din spitale, un procent de 15% al bacililor gram negativi sunt reprezenta i de cei nefermentativi. ț
  • 56.
    Pseudomonas aeruginosa = BacilGram negativ, oxidazo pozitiv, catalază pozitiv, nefermentativ, aerob, izolat frecvent în mediul spitalicesc: - infectii respiratorii - endocardite, - ectima gangrenosum, - infecţii de tract urinar, - infecţii osoase, - infecţii la pacien ii cu arsuri sau politraumatisme, ț - pacienţii neoplazici, - infecţii la nivelul centrului nervos, meningita. Un grup la risc este reprezentat de pacienţii cu fibroza chistică şi de cei din unită ile de ț terapie intensivă, care necesită utilizarea aparatelor de ventilaţie mecanică şi a cateterelor.
  • 57.
    Factori de virulenţă.Pseudomonas aeruginosa. Lipopolizaharide Activitate antifagocitică, citotoxicitate Pili Adeziune Flagel Mobilitate, adeziune Sistem secretor tip 3 ( T3SS) Activitate citotoxică Fosfolipaza Citotoxicitate Proteaza Citotoxicitate, activitate proteolitică Exotoxina A Citotoxică Capsula Activitate antifagocitară
  • 58.
    Acinetobacter baumannii Definitie: - coci/cocobacili Gram negativi, scurti grosi, in diplo, strict aerobi, oxidazo negativ i catalază pozitivi. ș - bacterii conditionat patogene, -pot supravie ui în medii umede i uscate, regăsindu-se atât în mediul natural ț ș cat si în mediul spitalicesc. Factorii de risc sunt: tratament antibiotic cu spectru larg, imunosupresie, ventilaţie mecanică ATI
  • 59.
    Acinetobacter baumannii Factori devirulenţă: Abilitatea de a forma biofilm pe diferite suprafe e, precum ţesuturi, geam, plastic, teflon. ț Posedă factori de patogenitate: capsula, fimbriile implicate în aderenţă, enzime cu activitate lipolitică, lipopolizaharidul, sideroforii, proteine ale membranei externe, cu rol în aderenţă. Rezisten a la antibiotice ț este eviden iată de anumite mecanisme moleculare ce contribuie la acest factor de patogenitate: ț plasmide, integroni i transpozoni. ș Bacteriile au o rezistenţă naturală la amino-peniciline, cefalosporine de generaţia I şi a II-a i ertapenem. ș O parte dintre tulpini şi-au păstrat sensibilitatea in vitro la imipenem, ceftazidim, doxiciclina, chinolone şi ureidopeniciline. Exista tulpini pan-rezistente, ce reprezintă o dificultate în găsirea unui plan de tratament, având în vedere că aceste tulpini sunt definite ca fiind rezistente la toate clasele de antibiotice, inclusiv la polimixin şi/sau colistin.
  • 60.
    Stenotrophomonas maltophilia Stenotrophomonas maltophiliaeste un bacil Gram negativ, -importan ă clinică: oportunist patogen nosocomial asociat cu o mortalitate i ț ș morbiditate ridicată în rândul pacienţilor imunocompromisi i a celor ce au nevoie de ș ventilaţie, din unită ile de terapie intensivă. ț Acesta poate fi implicat în suprainfectare la pacien ii cu fibroză chistică. ț Este asociat cu pneumonie, infecţii de tract urinar, infectarea rănilor, colangită, meningită, bacteriemiei i endocardită. ș Este implicat în pseudoinfecţii, pseudobacteriemia asociată contaminării flacoanelor de sânge, peritonită (apare la pacien ii cu dializa peritoneală). ț Au tropism către mediile umede. În spital, se poate găsi contaminând echipamentele de recoltat sânge, solu ii antiseptice, ț umidificatoare, solu ii de dializă, alte echipamente (putând fi prezentă chiar şi în apa de ț băut din spital)
  • 61.
    Stenotrophomonas maltophilia Factori devirulenţă : Enzimele extracelulare includ: fibrinolizina, hemolizina, heparinaze, citotoxine, siderofori i hialuronidaze, ș DNAze, RNAaze, elastaze, lipaza, fosfolipaze, toate contribuind la agravarea infecţiilor pacien ilor ț imunosupresaţi din ATI. StmPr1 este o protează extracelulară importantă, ce degradează ţesuturile i inactivează componente ale ș sistemului imun al gazdei. Fibrinolizina distruge cheagul de fibrină, facilitând diseminarea bacteriei. Hialuronidazele sunt enzime ce facilitează invazia celulară i furnizează nutrienţi organismelor Gram ș negative. Lipopolizaharidele, pilii şi flagelul făcând parte din cea de-a doua categorie, a enzimelor endocelulare, au o importan ă imunogenă mare, conferind motilitate i aderenţă. ț ș Rezistenţa la antibiotice, permeabilitatea scăzută a membranei externe cât i producerea de beta-lactamaze ș sunt factori importan i în patogenitatea bacteriei. ț Această bacterie prezintă rezistenţă naturală la amino-, carboxi-, ureido–peniciline, cefalosporine de generaţia I, a II-a si a III-a, carbapeneme. S-a demonstrat susceptibilitatea la trimetoprim/ sulfametoxazol i doxiciclină. ș
  • 62.
  • 63.
    Clasa Mecanism de actiune Mecanismede rezistenta Spectrul de activitate Denumire (exemple) Β- lactami (peniciline, cefalosporine, carbapeneme, monobactami) Inhiba etapa de transpeptidare in sinteza peptidoglicanului, se leaga de protei nele care leaga penicilinele (PBP), stimuleaza autolizinele. Inactivare enzimatica Productie de β- lactamaze de majoritatea Gram (+) si (-), cu exceptia streptococilor si enterococilor penicilina, ampicilina, cefobid, augmentin Modificarea ti ntei Mutatii sau recombinari in genele PBP la S. pneumoniae si H. influenzae Tinta aditionala Achizitia de PBP2a la Staphylococcus spp Eflu x activ Supraproductia de MexAB- OprM, la Pseudomonas aeruginosa Impermeabilitate de membrana Deficit de porine OprD la Pseudomonas aeruginosa (rezistenta la carbapeneme). Glycopeptide Inhiba etapele de transglicozilare si transpeptidare in sinteza peptidoglicanului prin legarea D- Ala- D- Ala Modificarea ti ntei Achizitia de determinanti van de catre enterococi si stafilococi V ancomicina, teicoplanin, daptomicina Sechestrarea antibioticului Supraproductia de peptidoglican „rearanjat”la S. aureus Aminoglicozide Se leaga de 16S rRNA, subunitatea 30S, a ribosomului bacterian Inactivare enzimatica Achizitia de enzime ANT, APH sau AAC de catre Gram (+) si (-). gentamicina, kanamicina, streptomicina Alterarea tintei Mutatii in proteinele S12 (rez la streptomicina) si S5 (rez la spectinomicina) Modificarea ti ntei Achizitia de metilaze pentru 16SrRNA Impermeabilitate de membrana Transport activ defectuos prin membrana citoplasmatica Sechestrarea antibioticului Supraproductia de enzime inactive fara substrat sau producerea de glicani in spatiul periplasmic. Tetracicline Se leaga de 16S rRNA, subunitatea 30S, a ribosomului bacterian, distruge membrana bacteriana Eflu x activ Achizitia de sisteme exogene (proteine Tet) sau supraproductia celor intrinseci Tetraciclina, doxiciclina Protectia tintei Achizitia de determinanti genetici tet (O), tet(M) si tet(S) la Gram (+) Inactivare enzimatica Achizitia de determinanti tet(X) la anaerobi Macrolide/ Lincosamide Se leaga de 23S rRNA, subunitatea 50S a ribosomului bacterian Modificarea ti ntei Achizitia de metilaze pentru 23S rRNA Eritromicina, (macrolide), Lincomicina, Clindamicina (lincosamide) Eflu x activ Achizitia de sisteme exogene (Gram-) sau supraproductia sistemelor intrinseci (Gram+). Alterarea tintei Mutatii in regiunea 23S rRNA la H. pylori, Mycobacterium spp, Mycoplasma spp. Inactivare enzimatica Productia de esteraze sau fosfotransferaze Streptogramine Se leaga de 23S rRNA, subunitatea 50S a ribosomului bacterian Inactivarea antibioticului prin eliminarea unor grupari Bacteriostatic individual, bactericid in combinatii, utilizat in infectii cu Enterococcus spp. MDR Synercid Rifampicina Leaga subunitatea β a ARN polimerazei Alterarea tintei Mutatii in aRN polimeraza Rifampin, rifadin Inactivare enzimatica Achizitia de ADP- ribozil- transferaza Arr-2 la Gram (-) Trimethoprim/ Inhiba enzimele Alterarea tintei Mutatii in DHFR Antibacterian cu Tinte aditionale Achizitie de DHFR cu afinitate scazuta
  • 64.
    Trimethoprim/ Inhiba enzimele responsabile de producereade tetrahidrofolat Alterarea tintei Mutatii in DHFR Antibacterian cu spectru larg,unii fungi (Pneumocystis jiroveci), protozoare Bactrim, septrin, biseptol Tinte aditionale Achizitie de DHFR cu afinitate scazuta Amplificarea tintei Supraproductie de DHFR Sulfonamide Alterarea tintei Mutatii in DHPS Tinte aditionale Achizitie de DHPScu afinitate scazuta Metronidazol Leziuni in ADN bacterian, interfera cu replicareaADN Esec al activarii antibioticului Deficit al sistemului redoxla H. pylori Antibacterian (in special anaerobi), antiprotozoare Flagyl Inactivare enzimatica Achizitia de determinanti Nim la Bacteroides spp. Oxazolidinone Leaga subunitatea ribosomala 50S Alterarea tintei Mutatii in regiunea 23S rRNA, la enterococisi stafilococi Bacteriostatic, spectru larg pentru bacterii Gram pozitive, Mycobacterii Zyvox Modificarea tintei Achizitia de metilaza in pozitia 23S rRNA Fluoroquinolone LeagaADN gyraza Alterarea tintei Mutatii in topoizomeraze tip II la Gram (+) si Gram (-) Bactericid cu Efluxactiv Supraproductia sistemelor intrinseci la Gram (+) si Gram (-) spectru larg, patrunde in fagocite, omoara bacteriile intracelulare. Ciprofloxacin, Norfloxacin Protectia tintei Achizitia de determinantiqnr la Gram (-) Inactivare enzimatica Achizitia de acetyltransferaza Fenicoli Leaga subunitatea ribosomala 50S, interfera cu sinteza proteica Inactivare enzimatica Producerea de acetyltransferaze de catre majoritatea Gram (+) si Gram (-) Efecte secundare hematologice, limitarea indicatiilor terapeutice Efluxactiv Achizitia de sisteme exogene (CmlA, Flo proteins)sau supraproductia sistemelor intrinseci Modificarea tintei Achizitia de metylaza in pozitia 23S rRNA Fosfomicina Impermeabilitate de membrana Defectiuni in sistemul de transport glycerol- 3- phosphat Inactivare enzimatica Achizitie de determinati fos Polimixine Impermeabiltate de membrana Neutralizarea gruparilor LPS PO4 la Gram(-)
  • 65.
  • 66.
    2000 2001 20022003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 0.0 5.0 10.0 15.0 20.0 25.0 30.0 35.0 40.0 45.0 50.0 14.9 12.7 12.2 15.6 15.1 24.2 23.3 21.1 21.4 26.1 33.4 35.1 33.7 42.7 35.6 40.4 41.5 44.6 42.3 33.0 Dinamica izolarii tulpinilor de Staphylococcus aureus MRSA in perioada 2000- 2019 (SVB) %
  • 67.
    2008 2009 20102011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 0 5 10 15 20 25 1.7 1.7 3.2 10.1 12.9 11.2 15.1 20.3 20.8 17.8 16.2 23.3 Dinamica izolarii tulpinilor de Streptococcus pyogenes rezistente la eritromicina in perioada 2008 -2019 (SVB) %
  • 68.
  • 69.
    2012 2013 20142015 2016 2017 2018 2019 0 2 4 6 8 10 12 14 16 0 1.5 12.4 11 14.3 12.9 15 14 Dinamica izolarii tulpinilor de Enterococcus faecium rezistente la vancomicina in perioada 2012- 2019 (SVB) %
  • 70.
    ESBL C IV G N A K M EM 0.0 5.0 10.0 15.0 20.0 25.0 14.6 23.3 8.7 1.3 0 Rezistenta la diverseclase de antibiotice a tulpinilor de Escherichia coli in 2019 (SVB) %
  • 71.
    2000 2001 20022003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 0 5 10 15 20 25 30 3.2 4.1 4.9 9.8 7.6 13.2 13.7 10.6 14.5 15.6 17.7 19.6 26.4 27 24.5 21 21.77 18.1 19.4 14.6 Dinamica izolarii tulpinilor de E. coli producatoare de ESBL in perioada 2000-2019 (SVB) %
  • 72.
    ESBL C IP G N A K M EM 0.0 5.0 10.0 15.0 20.0 25.0 30.0 35.0 40.0 45.0 50.0 49.2 46.9 29.2 10 23 Rezistenta ladiferite clase de antibiotice a tulpinilor de Klebsiella pneumoniae in 2019 (SVB) %
  • 73.
    2000 2001 20022003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 0 10 20 30 40 50 60 70 17.6 25.1 23.9 28.4 31 37.3 49.3 42.5 49.2 52 40.9 41.5 55.6 55.4 59.2 57 51.88 57.7 32.6 49.2 Dinamica izolarii tulpinilor de Klebsiella pnemoniae producatoare de ESBL in perioada 2000 - 2019 (SVB) %
  • 74.
    2009 2010 20112012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 0 5 10 15 20 25 30 0 4.9 7.1 3.6 7.9 15.9 18.8 23.05 26 27.6 23 Dinamica izolarii tulpinilor de Klebsiella pneumoniae producatoare de carbapenemaze in perioada 2009-2019 (SVB) %
  • 75.
    CAZ IMP MEMCIP AK CT 0 5 10 15 20 25 30 35 25.5 30.3 27.1 32.3 23.9 0.6 Rezistenta la diverse clase de antibiotice a tulpinilor de Pseudomonas aeruginosa in 2019 (SVB) %
  • 76.
    2004 2005 20062007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 23.2 19.7 16.2 18.6 13 13.2 17.8 26.2 41.9 36.5 35.8 37.9 36.8 28.7 33.3 27.1 Dinamica rezistentei la meropenem a tulpinilor de Pseudomonas aeruginosa izolate intre anii 2004-2019 (SVB) %
  • 77.
    CAZ IMP MEMCIP AK CT 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 78.6 74.1 74.1 80.4 71.4 1.8 Rezistenta la diverse clase de antibiotice a tulpinilor de Acinetobacter baumannii in 2019 (SVB) %
  • 78.
    2004 2005 20062007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 23 20.9 34.4 20.5 27.8 35.1 40 48.8 66.9 65.4 70.7 69 78.7 80.9 76.1 74.1 Dinamica rezistentei la meropenem a tulpinilor de Acinetobacter baumannii izolate intre anii 2004- 2019 (SVB) %
  • 79.
    AMP - ampicilinaCXM - cefuroxim OFX - ofloxacin VA – vancomicina AMC - amox/clav. E- eritromicin OX - oxacilina CT - colistin AK - amikacina FEP - cefepim P - penicilina ATM - aztreonam CN - gentamicin RD - rifampicina C - cloramfenicol IPM - imipenem S300 sulfonamide CAZ - ceftazidim KZ - cefazolin SXT - trim/sulfametox CEC - cefaclor MEM - meropenem TE- tetraciclina CFP - cefoperazona NA - ac.nalidixic TEC - teicoplanin CIP - ciprofloxacin NET - netilmicina TIC - ticarcilina CLR - claritromicina Ni nitrofuran TOB - tobramicina CRO - cefriaxon NOR - norfloxacin TZP - pip/tazobact
  • 80.
    Comentarii, concluzii 1. Esteputin probabil ca toate antibioticele sa devina inactive pentru toate bacteriile. 2. Aplicarea noilor tehnologii, a metodelor avansate de cercetare, pentru a asigura un potential urias de descoperire de molecule noi sau modificarea celor existente. 3. Multe dintre produsele naturale vechi cu activitate antibiotica pot fi reanalizate din punct de vedere chimic si microbiologic. 4. Asocierile, combinatiile de antibiotice reprezinta o promisiune in succesul tratamentului bolilor emergente si reemergente.
  • 81.
    Comentarii, concluzii 5. Solutiipentru reducerii incidentei infectiilor cu bacterii MDR: - conservarea resurselor pretioase, reprezentate de „antibioticele de rezerva” (utilizate doar in situatii limita, salvatoare de viata), - implicarea responsabila a tuturor factorilor: contributia pacientilor (educatie medicala, automedicatie), a medicilor (abuz, subdozare, antibioticul- ca medicatie antitermica in infectii virale), factori decizionali din agricultura si industrie, in scopul pastrarii antibioticelor eficiente si pentru generatiile urmatore. 6. Avem nevoie de o suplimentare periodica cu molecule de antibiotice noi si vaccinuri care sa permita „oprirea timpului” in ceea ce priveste evolutia si raspandirea rezistentei bacteriene
  • 82.
    Surse •Harrison. Boli infecioase, Autor Dennis L. Kasper, Anthony S. Fauci, ț Editura ALL •Carroll KC, Pfaller MA, Landry ML et al Manual of Clinical Microbiology,2015 •Tratat Boli Infectioase, Sub redactia dr. Emanoil Ceausu, Editura Medicala# •https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/ S0012369215328749