R 31 1_politici_comerciale_ilie

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”
FACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE

Prof. univ. dr. GEORGETA ILIE

POLITICI COMERCIALE

Bucureşti
2012

1

CUPRINS
0

INTRODUCERE ........................................................................................................................ 4
0.1 Obiectivele cursului ............................................................................................................... 4
0.2 Competenţe conferite ............................................................................................................. 5
0.3 Resurse şi mijloace de lucru .................................................................................................. 6
0.4 Structura cursului ................................................................................................................... 7
0.5 Teme de control (TC) ............................................................................................................ 7
0.6 Bibliografie obligatorie.......................................................................................................... 8
0.7 Metoda de evaluare ................................................................................................................ 8
MODULUL 1 ....................................................................................................................................... 9
1
UNITATEA DE STUDIU 1. POLITICI COMERCIALE - CONCEPTE, OBIECTIVE,
FUNCŢII .............................................................................................................................................. 9
1.1 Introducere ............................................................................................................................. 9
1.2 Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare .................................................................... 9
1.3 Sinteza unităţii de învăţare 1 ................................................................................................. 9
1.4 Îndrumar pentru autoverificare ............................................................................................ 11
1.4.1 Concepte şi termeni de reţinut ...................................................................................... 11
1.4.2 Întrebări de control şi teme de dezbatere ..................................................................... 11
1.4.3 Teste de evaluare/autoevaluare .................................................................................... 12
1.4.4 Bibliografie obligatorie ................................................................................................ 13
2
UNITATEA DE STUDIU 2. TIPOLOGIA POLITICILOR COMERCIALE ......................... 14
2.1 Introducere ........................................................................................................................... 14
2.2 Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare .................................................................. 14
2.3 Sinteza unităţii de învăţare 2 ................................................................................................ 15
MODULUL 2 ..................................................................................................................................... 20
3
UNITATEA DE STUDIU 3. POLITICA VAMALĂ – OBIECTIVE, INSTRUMENTE,
FUNCŢII ............................................................................................................................................ 20
3.1 Introducere ........................................................................................................................... 20
3.3 Sinteza unităţii de învăţare 3 ............................................................................................... 20
MODULUL 3 ..................................................................................................................................... 25
4
UNITATEA DE STUDIU 4. TERITORIUL VAMAL ............................................................ 25
4.1 Introducere ........................................................................................................................... 25
2

MODULUL 4 ..................................................................................................................................... 31
5
UNITATEA DE STUDIU 5. INSTRUMENTE DE POLITICĂ NETARIFARĂ UTILIZATE
ÎN POLITICILE COMERCIALE CONTEMPORANE .................................................................... 31
5.1 Introducere ........................................................................................................................... 31
MODULUL 5 ..................................................................................................................................... 37
6
UNITATEA DE STUDIU 6. INSTRUMENTE SPECIFICE POLITICII DE PROMOVARE A
EXPORTURILOR ............................................................................................................................. 37
6.1 Introducere ........................................................................................................................... 37
7
UNITATEA DE STUDIU 7. INSTRUMENTE SPECIFICE POLITICII DE STIMULARE A
EXPORTURILOR ............................................................................................................................. 43
7.1 Introducere ........................................................................................................................... 43
8
RĂSPUNSURI LA TESTELE DE EVALUARE/AUTOEVALUARE ................................... 49
9
BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................................... 50

3

0

INTRODUCERE
Disciplina Politici comerciale este înscrisă în planul de învăţământ în cadrul disciplinelor de specialitate

din cadrul facultății de Relații Economice Internționale.
Plecând de la faptul că în prezent fluxurile comerciale şi financiare internaţionale reprezintă cele mai
dinamice componente ale economiei mondiale, participarea agenţilor economici la aceste fluxuri presupune
cunoaşterea elementelor determinante ale acestora pentru a putea valorifica eficient oportunităţile de afaceri
existente şi a identifica riscurile specifice la nivel mondial.
Problematica abordată se desfăşoară într-o ordine logică, plecând de la prezentarea principalelor aspecte
teoretico-metodologice specifice politicilor comerciale adoptate de ţările lumii, continuând cu prezentarea
tipologiei politicilor comerciale, instrumentelor specifice acestei politici (tarifare, netarifare, de promovare şi
stimulare a exporturilor), reglementarea diferitelor instrumente la nivelul OMC.
Având în vedere faptul că în prezent majoritatea agenţilor economici derulează, sunt implicaţi sau se
pregătesc să intre relaţii comerciale internaționale şi în acţiuni de cooperare internațională, utilizarea unor
instrumente de afaceri şi cunoaşterea şi respectarea unor principii moderne, în relaţiile cu parteneri din
diverse medii economice devide absolute esenţială, cunoştinţele oferite de disciplina de Politici comerciale
fiind absolut necesare în exercitarea profesiei de economist în economia contemporană.

0.1

Obiectivele cursului
Cursul de Politici comerciale îşi propune să contribuie la înţelegerea fenomenului amplificării fluxurilor

comerciale internaţionale şi la consolidarea capacităţii de analiză a deciziilor economice la nivel mondial din
perspectiva efectelor acestora asupra participanţilor la circuitul mondial de valori.
Cursul prezintă studenţilor o serie de aspecte specifice practicilor comerciale contemporane, astfel încât
aceştia să dobândească cunoştinţele economice şi abilităţile prin care să se adapteze cerinţelor impuse de
competiţia pe piaţă muncii.
Prima parte se doreşte a fi mai mult decât o prezentare sumară a noţiunilor de bază specifice politicilor
comerciale contemporane. Astfel, prin problematica prezentată se încearcă conturarea unor răspunsuri la
întrebări precum: ce se înţelege prin politica comercială, care sunt obiectivele, funcţiile şi instrumentelor
acesteia. Un loc central în cadrul acestei parți este deţinut de tipologia politicilor comerciale, caz în care sunt
prezentate aspecte cu caracter teoretic însoţite de o serie de exemple privind politicile comerciale de liber
schimb şi cu caracter protecţionist.

4

Următoarele teme reprezintă nucleul de bază al lucrării, acestea concentrând principalele instrumente de
politică comercială, şi anume: instrumentele cu caracter tarifar şi netarifar aplicabile preponderent
importurilor şi instrumentele de promovare şi stimulare a exporturilor. Pe tot parcursul acestor teme,
problematica teoretico-explicativă este dublată de o multitudine de casete cu explicaţii suplimentare şi
exemple practice desprinse din realităţile comerţului internaţional şi a politicilor comerciale ale ţărilor lumii,
inclusiv România.
Ultima parte este dedicată analizei principalelor acorduri comerciale multilaterale negociate în cadrul
Organizaţiei Mondiale a Comerţului. În acest sens, au fost selectate acordurile care reglementează
problematica apărării comerciale, cele care tratează problematica a două sectoare dintre cele mai negociate în
cadrul OMC, şi anume agricultura şi textilele şi confecţiile, cele care vizează politica vamală şi alte acorduri
de interes pentru politicile comerciale contemporane.

0.2

Competenţe conferite
Parcurgerea acestui curs conferă studentului următoarele competențe generale și specifice:

1. Cunoaştere şi înţelegere (cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor specifice disciplinei de Politici
comerciale)
 identificarea de termeni, relaţii, procese, perceperea unor relaţii şi conexiuni în cadrul disciplinelor
economice;
 utilizarea corectă a termenilor de specialitate din domeniul economic;
 definirea / nominalizarea de concepte ce apar în activitatea de comerţ internaţional;
 capacitatea de adaptare la noi situaţii apărute pe parcursul activităţilor comerciale internaţionale din
punct de vedere al instrumentelor şi prevederilor specifice politicilor comerciale;
2. Explicare şi interpretare (explicarea şi interpretarea unor idei, proiecte, procese, precum şi a
conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei)
 generalizarea, particularizarea, integrarea unor domenii economice în problematica relaţiilor
comerciale internaţionale din punct de vedere al instrumentelor şi prevederilor specifice politicilor
comerciale;
 realizarea de conexiuni între elementele funcţiilor politicilor comerciale;
 argumentarea unor enunţuri în faţa partenerilor de afaceri sau angajaţilor;
 capacitatea de organizare şi planificare a activitatii de comerţ exterior din perspectiva
instrumentelor şi prevederilor specifice politicilor comerciale;
 capacitatea de analiză şi sinteză în procesul de luare a deciziilor.

5

3. Instrumental-aplicative (proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor practice specifice;
utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de investigare şi de aplicare)
 relaţionări între elementele ce caracterizează activităţile legate de relaţiile comerciale
internaţionale;
 descrierea unor stări, sisteme, procese, fenomene ce apar pe parcursul activităţii de comerţ exterior;
 capacitatea de a transpune în practică cunoştiinţele dobândite în cadrul cursului;
 abilităţi de cercetare, creativitate în domeniul politicilor comerciale;
 capacitatea de a concepe proiecte şi de a le derula activităţi de comerţ exterior;
 capacitatea de a soluţiona litigii apărute în activităţile desfăşurate în cadrul unei organizaţii
internaţionale.
4. Atitudinale (manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de domeniul ştiinţific / cultivarea
unui mediu ştiinţific centrat pe valori şi relaţii democratice / promovarea unui sistem de valori
culturale, morale şi civice / valorificarea optimă şi creativă a propriului potenţial în activităţile
ştiinţifice / implicarea în dezvoltarea instituţională şi în promovarea inovaţiilor ştiinţifice / angajarea în
relaţii de parteneriat cu alte persoane / instituţii cu responsabilităţi similare / participarea la propria
dezvoltare profesională)
 reacţia pozitivă la sugestii, cerinţe, sarcini didactice, satisfacţia de a răspunde la întrebările
clienţilor;
 implicarea în activităţi ştiinţifice în legătură cu relaţiile comerciale internaţionale;
 acceptarea unei valori atribuite unui obiect, fenomen, comportament, etc. conform legislaţiei în
vigoare;
 capacitatea de a avea un comportament etic în faţa partenerilor de afaceri sau angajaţilor;
 capacitatea de a aprecia diversitatea şi multiculturalitatea analizei probelor;
 abilitatea de a colabora cu specialiştii din alte domenii.

0.3

Resurse şi mijloace de lucru
Cursul dispune de manual scris, supus studiului individual al studenţilor, precum şi de material publicat

pe Internet sub formă de sinteze, teste de autoevaluare, studii de caz, aplicaţii, software utile, necesare
întregirii cunoştinţelor practice şi teoretice în domeniul Politici comerciale.
În timpul convocărilor, în prezentarea cursului sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode
interactive şi participative de antrenare a studenţilor pentru conceptualizarea şi vizualizarea practică a
noţiunilor predate.
Activităţi tutoriale se desfăşoară după următorul plan tematic, conform programului fiecărei grupe:

6

1. Principalele coordonate ale politicilor comerciale contemporane (1 ora)
2. Evoluția instrumentelor de natură tarifară adoptate de diferite ţări ale lumii sub impactul
conjuncturii economice contemporane (1 ora)
3. Evoluția instrumentelor de natură netarifară adoptate de diferite ţări ale lumii sub impactul
conjuncturii economice contemporane (1 ora)
4. Evoluția instrumentelor de natură promoţională adoptate de diferite ţări ale lumii sub
impactul conjuncturii economice contemporane (1 ora)
5. Evoluția instrumentelor de stimulare a exporturilor adoptate de diferite ţări ale lumii sub
impactul conjuncturii economice contemporane (1 ora)
6. Importanța OMC în reglmentarea politicilor comerciale contemporane (1 ora)
7. Influența globalizării și integrării economice regionale asupra politicilor comerciale
contemporane (1 ora)

0.4

Structura cursului
Cursul este compus din 7 unităţi de învăţare:
Unitatea de învăţare 1.

Politici comerciale - concepte, obiective, funcţii (4 ore)


Tipologia politicilor comerciale (4 ore)


Politica vamală – obiective, instrumente, funcţii (4 ore)


Teritoriul vamal (4 ore)


Instrumente de politică netarifară utilizate în politicile comerciale
contemporane (4 ore)


0.5

Instrumente specifice politicii de promovare a exporturilor (4 ore)
Instrumente specifice politicii de stimulare a exporturilor (4 ore)

Teme de control (TC)
Desfăşurarea temelor de control se va derula conform calendarului disciplinei şi acestea vor avea

următoarele subiecte:


Analiza comparativă a politicii de liber schimb şi a politicii protecţioniste (1 oră)

7



Rolul instrumentelor tarifare în protejarea intereselor producătorilor autohtoni (1 oră)



Rolul instrumentelor netarifare în protejarea intereselor producătorilor autohtoni (1 oră)



Rolul instrumentelor promoţionale şi de stimulare în creşterea exporturilor unei economii
naţionale (1 oră)



0.6

Influența integrării economice regionale asupra politicilor comerciale ale ţărilor lumii (1 oră)

Bibliografie obligatorie
Ilie G., Politici comerciale, Editura ProUniversitaria, Bucureşti 2009
World Trade Organisation - Annual Report 2011, material accesibil pe

http://www.wto.org/english/res_e/booksp_e/anrep_e/anrep11_e.pdf
World Trade Organisation -Trade Policy Reviews, material accesibil pe
http://www.wto.org/english/tratop_e/tpr_e/tp_rep_e.htm
Balanţa de plăţi şi poziţia investiţională internaţională a României - Raport annual 2011, material
accesibil pe http://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=6843
Politica comercială comună, Direcţia Generală Comerţ şi Relaţii Internaţionale, material accesibil pe
http://www.dce.gov.ro/.

0.7

Metoda de evaluare
Examenul final se susţine sub formă scrisă, cu subiecte sub formă de întrebări din tematica disciplinei,

ţinându-se cont de participarea la activităţile tutoriale şi rezultatele la temele de control ale studentului.

8

MODULUL 1
UNITATEA DE STUDIU 1. POLITICI COMERCIALE - CONCEPTE, OBIECTIVE, FUNCŢII

1

1.1

Introducere
Această unitate de studio clarifică noţiunile de bază specifice politicilor

comerciale contemporane. Astfel, prin problematica prezentată se formulează
răspunsuri la întrebări precum: ce se înţelege prin politici comerciale, care sunt
obiectivele acestora, care sunt funcţiile şi, respective, instrumentele acesteia.

1.2

Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
Obiectivele unităţii de învăţare:



definirea conceptului de politică comercială;



stabilirea obiectivelor politicii comerciale;



identificarea funcţiilor politicii comerciale;



cunoaşterea instrumentelor politicii comerciale;
Competenţele unităţii de învăţare:



studenţii vor putea să înţeleagă semnificaţia conceptului de politică comercială şi
să stabilească conexiuni cu ale categorii de politici cu caracter economic;



studenţii vor putea să identifice obiectivele, funcţiile şi instrumentele specifice
politicii comerciale.

Timpul alocat unităţii de învăţare
Pentru unitatea de învățare 1, timpul alocat este de 4 ore.

1.3

Sinteza unităţii de învăţare 1

9

Politicile

comerciale

contemporane

potenţează

relaţiile

comerciale

internaţionale, ca mecanism esenţial al circulaţiei mărfurilor, serviciilor şi drepturilor
de proprietate intelectuală, fiind în acelaşi timp veriga centrală a transferului de
tehnologie la scară globală.
Politica

comercială

influenţează

legăturile

dintre

pieţele

naţionale

şi

internaţionale, experienţele istorice evidenţiind faptul că deschiderea pieţelor
naţionale în calea fluxurilor comerciale a generat efecte radicale, declanşând noi forţe
competitive şi transformând multe economii naţionale.
Politica comercială, ca parte integrantă a politicii economice generale, vizează
ansamblul relaţiilor economice externe ale unei ţări.
În accepţiunea sa clasică, politica comercială cuprinde totalitatea reglementărilor
şi măsurilor adoptate la un moment dat de către autorităţile statului în scopul
promovării schimburilor comerciale externe și al protejării pieţei producătorilor
interni de efectele negative ale concurenţei externe.
În general, se apreciază că principalul obiectiv urmărit în cadrul politicii
comerciale este asigurarea obţinerii avantajului comparativ.
Pe termen lung, politica comercială urmăreşte stimularea dezvoltării economiei
naţionale în condiţiile intensificării concurenţei externe.
Plecând de la acest obiectiv general pe termen lung, politicile comerciale îşi pot
propune o serie de obiective specifice, pe termen mediu şi scurt, în funcţie de
situaţia economică a fiecărei ţări.
Obiectivele politicii comerciale sunt influenţate considerabil şi de potenţialul
economic de care dispune şi conjunctura economică internaţională.
Scopul final al oricărei politici comerciale este maximizarea câştigurilor oferite
prin participarea la comerţul internaţional, respectiv sporirea contribuţiei activităţii de
comerţ exterior la progresul economic general al ţării.
Politica comercială îndeplineşte o serie de funcţii, după cum urmează:


promovarea relaţiilor economice externe, respectiv impulsionarea
exporturilor;



protejarea pieţei producătorilor naţionali de concurenţa străină, respectiv
reglementarea şi controlul importurilor;

10



realizarea unui echilibru dinamic în balanţa comercială şi în balanţa de
plăţi externe;



sporirea rezervei valutare a statului.

Instrumentele utilizate de politica comercială sunt grupate în trei categorii:


instrumente tarifare (vamale);



instrumente netarifare (inclusiv paratarifare);



instrumente promoţionale (de promovare şi de stimulare a exporturilor).

Politica tarifară şi netarifară vizează în special importurile şi care îşi propun
descurajarea sau chiar interdicţia anumitor importuri, orientând consumul spre
produsele indigene.
Politica de promovare vizează exporturile, în special în direcţia încurajării şi
stimulării acestora într-o cât mai mare măsură.

1.4
1.4.1

Îndrumar pentru autoverificare
Concepte şi termeni de reţinut



promovarea relaţiilor economice externe;



protejarea pieţei producătorilor naţionali;


1.4.2

politici monerciale;

instrumentele politicii comerciale;

Întrebări de control şi teme de dezbatere
1. Care este semnificaţia politicilor comerciale ale ţărilor lumii pentru relaţiile economice internaţionale
contemporane?
2. Care sunt obiectivele politicilor comerciale ale ţărilor lumii?
3. Care sunt funcţiile politicilor comerciale?
4. Care sunt instrumentele de politică comercială întâlnite în experienţele ţărilor lumii?

11

1.4.3

Teste de evaluare/autoevaluare
Alegeţi varianta corectă.
1. Politica comercială:

a) nu depinde de celelalte politici economice;
b) este influenţată de măsurile de politică economică adoptate de alte ţări;
c) se caracterizează prin libera circulaţie de mărfurilor, capitalurilor şi persoanelor;
d) nu poate încuraja sau restrânge fluxurile comerciale derulate de agenţii economici
naţionali cu partenerii lor externi.
2. Prin utilizarea instrumentelor de politică comercială, statele urmăresc o serie de obiective pe
termen scurt şi mediu. Între acestea nu se numără:

a) perfecţionarea structurii schimburilor comerciale externe;
b) anumite modificări în orientarea geografică a schimburilor comerciale externe;
c) creşterea semnificativă a competitivităţii externe a bunurilor şi serviciilor;
d) îmbunătăţirea raportului de schimb prin sporirea puterii de cumpărare a
exporturilor.
3. Pe termen lung, politica comercială urmăreşte:

a) exportul acelor mărfuri care pot fi produse în condiţii mult mai avantajoase la nivel
naţional;
b) stimularea dezvoltării economiei naţionale în condiţiile intensificării concurenţei
externe;
c) asigurarea unor echilibre dinamice la nivel naţional;
d) redefinirea unor echilibre sectoriale interne.
4. Nu reprezintă o funcţie a politicii comerciale:

a) impulsionarea exporturilor:
b) reglementarea şi controlul importurilor;
c) perfecţionarea structurii schimburilor comerciale externe;
d) realizarea unui echilibru în balanţa comercială şi în balanţa de plăţi externe
concomitent cu sporirea rezervei valutare a statului.
5. Este adevărată următoarea afirmaţie:

12

a) Politica comercială vizează obţinerea unui avantaj competitive.
b) Prin intermediul politicii comerciale statul urmăreşte să nu asigure un grad de
permisivitate mărfurilor având provenienţă străină.
c) Politicile comerciale îşi pot propune pe termen lung stimularea sau restrângerea
comerţului cu anumite produse sau grupe de produse.
d) Scopul final al oricărei politici comerciale este de a spori contribuţia activităţii de
comerţ exterior la progresul economic general al ţării.

1.4.4


13

2

2.1

UNITATEA DE STUDIU 2. TIPOLOGIA POLITICILOR COMERCIALE

Introducere
Această unitate de studiu, prin problematica prezentată, clarifică noţiunile de

bază specifice politicilor comerciale contemporane.
Locul central în cadrul acestei unităţi de studiu este deţinut de tipologia
politicilor comerciale, caz în care sunt prezentate aspecte cu caracter teoretic
însoţite de o serie de exemple privind politicile comerciale de liber schimb şi cu
caracter protecţionist.

2.2

o clasificarea tipologiei politicilor comerciale;
o identificarea principalelor caracteristici ale politicii de liber schimb;
o identificarea principalelor caracteristici ale politicii protecţioniste;
o studenţii vor putea să identifice principalele caracteristici ale
politicii de liber schimb;
o studenţii vor putea să identifice principalele caracteristici ale
politicii cu character protecționist;
o studenţii vor putea să utilizeze caracteristicile politicilor comerciale
adoptate de diferite țări ale lumii în luarea deciziilor de afacri
internaționale;


14


2.3

În tipologia politicilor comerciale externe adoptate de statele lumii pot fi
cuprinse următoarele tipuri de politică comercială: liberalismul, protecţionismul,
politica comercială strategică, politica comercială autarhică şi politica comercială
discriminatorie.
Liberalismul reprezintă politica porţilor deschise în calea importurilor şi
exporturilor, fiind promovată încă de la începutul perioadei industrializării de
către ţările care obţinuseră poziţii concurenţiale pe piaţa internaţională. Liberul
schimb reprezintă o doctrină economică liberală caracterizată prin libera circulaţie
a mărfurilor, capitalurilor şi persoanelor, respectiv prin absenţa barierelor în
calea relaţiilor economice internaţionale.
Protecţionismul se află la confluenţa dintre cele două tipuri de politică
extreme, liberalismul şi autarhia, şi vizează protejarea anumitor industrii ale
economiei, între care se remarcă: cele considerate sensibile din punct de vedere
economico-social în faţa concurenţei străine; cele aflate într-o fază incipientă de
dezvoltare sau în proces de restructurare; cele considerate ca având perspective de
viitor.
Protecţionismul moderat şi compatibil conduitei comerciale multilaterale
urmăreşte restricţionarea accesului produselor străine pe piaţa internă la un nivel
rezonabil. Aceasta formă de protecţionism foloseşte măsuri tarifare şi netarifare la
niveluri ce nu induc distorsiuni majore în cadrul economiei, uzând de instrumente
compatibile conduitei multilaterale promovate de OMC.
Argumentele care susţin oportunitatea folosirii instrumentelor de politică
comercială pot fi grupate în două categorii: argumente micro şi mezoeconomice,
pe de o parte, şi argumente macroeconomice, pe de altă parte.
Principalii purtători ai cererea de protecţie sunt companiile din sectoarele
concurate de importuri, grupurile sindicale, sectoarele intensive tehnologic,
grupurile ecologiste.
De cealaltă parte, furnizorii de protecţie sunt reprezentaţi de acei oficiali ce
au reponsabilităţi legate de: elaborarea legislaţiei protecţioniste, punerea în

15

aplicare a acesteia, negocierea unor concesii cu alte guverne.
Argumentele în favoarea liberului schimb se bazează pe avantajele acesteia
după cum urmează. Într-un regim de liber-schimb, sistemul preţurilor permite
atingerea unui optim al producţiei, astfel încât să rezulte cea mai bună alocare a
resurselor (factorilor de producţie).
Argumentele în favoarea protecţionismului se concentrează în jurul meritelor
acesteia asupra industriilor în formare.
Politica comercială strategică urmăreşte captarea rentelor create de o situaţie
comercială oligopolistă (statul practică politici ce oferă avantaje de scară şi de
gamă) şi asigură firmelor naţionale o cotă semnificativă din marja de profit creat
pe piaţa internaţională ca urmare a unor avantaje create prin subvenţionare şi/sau
protecţie comercială.
La începutul anilor 1980 a început să se dezvolte nouă teorie a comerţului
(”New Trade Theory”), parţial ca răspuns la problemele în relaţiile comerciale
dintre SUA şi Japonia.
Această teorie nu vrea să dovedească că orice tip de protecţionism este mai
bun decât comerţul liber, însă dovedeşte că este matematic posibil ca
protecţionismul să fie uneori cel mai bun deoarece este matematic posibil ca şi
comerţul liber să fie uneori mai puţin decât cel mai bun. Aceasta este o mare
schimbare, deoarece teoria comerţului convenţional pretinde să dovedească că
liberul schimb este întotdeauna (cu excepţii minore) cel mai bun.
Politica comercială autarhică reprezintă o stare de izolare economică faţă de
celelalte state şi de orientare spre interior a satisfacerii cu orice preţ a necesităţilor
de consum productiv şi personal, ignorându-se avantajele ce decurg din relaţiile
economice internaţionale.
Prin politica comercială discriminatorie directă înţelegem situaţia în care o
ţară este tratată mai puţin favorabil, din punct de vedere comercial, decât altă ţară
din diferite motive. În practică, însă, discriminarea poate îmbrăca forme mult mai
subtile. Aceasta se întâmplă atunci când o dispoziţie aparent neutră, un criteriu sau
o practică ar putea dezavantaja o ţară, doar dacă această practică nu este justificată
obiectiv printr-un scop legitim.

2.4


16

2.4.1




politica de liber schimb;



politica protecţionistă;


2.4.2

politici comerciale;

politica autarhică;

1. Care sunt principalele tipologii de politici comerciale?
2. Identificați principalele caracteristici ale politicilor comerciale adoptate de diferite țări ale lumii din
perspective ntervenției statului în economie.

2.4.3

1. Nu reprezintă un tip de politică comercială:

a) autarhia;
b) liberalismul;
c) protecţionismul;
d) avantajul comparativ.
2. Care dintre afirmaţiile de mai jos este falsă:
a) Izolarea economică ignoră avantajul implicat de comerţul cu alte state.
b) Tendinţele de încurajare şi, respectiv, de restrângere a fluxurilor comerciale externe sunt
influențate de conjunctura internaţională.
c) Experienţa comercială internaţională a condus de crearea unui tip de politică comercială
practicat de toate ţările lumii.

17

d) Experienţa internaţională demonstrează că dezvoltarea autarhică conduce în timp la
necesitatea dezvoltării contactelor cu exteriorul.
3. Absenţa barierelor în calea relaţiilor economice internaţionale caracterizează:
a) politica comercială nediscriminatorie;
b) zonele de liber schimb;
c) liberul-schimb;
d) zonele libere.
4. Care dintre afirmaţiile de mai jos este adevărată:
a) Majoritatea economiştilor consideră că desfăşurarea unui comerţ liber nu poate genera mai
multe avantaje decât sprijinul guvernamental pentru eliminarea distorsiunilor economice
interne.
b) Comerţul liber evidenţiază pierderile de eficienţă asociate producţiei şi consumului la
nivel naţional.
c) Comerţul liber se bazează pe politica porţilor deschise în calea importurilor şi exporturilor.
d) Comerţul liber nu reprezintă un ideal.
5. Afirmaţia eronată este:
a) Influenţa liberului schimb asupra consumatorilor se manifestă printr-o varietate mai mare
de produse, o mai largă gamă de preţuri şi de nivele calitative, prin produse anterior
necunoscute sau inaccesibile.
b) Un argument economic în favoarea protecţionismului este protejarea producătorilor
interni, de regulă pentru absorbţia şocurilor datorate ajustării structurale.
c) Argumentele în favoarea protecţionismului se concentrează în jurul meritelor acesteia
asupra industriilor în formare.
d) În lista argumentelor economice în favoarea protecţionismului nu poate fi inclusă
ocuparea forţei de muncă.

18

2.4.4


19

MODULUL 2
UNITATEA DE STUDIU 3. POLITICA VAMALĂ – OBIECTIVE, INSTRUMENTE, FUNCŢII

3

3.1

Introducere
Această unitate de studiu prezintă o serie de aspecte relavante în înţelegerea

politicilor vamale: definiţia politicii vamale, obiectivele, instrumentele şi funcţiile
acesteia.


3.2



definirea conceptului de politică vamală;



stabilirea obiectivelor politicii vamale;



identificarea funcţiilor politicii vamale;



cunoaşterea instrumentelor politicii vamale;



studenţii vor putea să înţeleagă semnificaţia conceptului de politică
vamală şi să stabilească conexiuni cu ale categorii de politici comerciale,
precum și altele cu caracter economic;



studenţii vor putea să identifice obiectivele, funcţiile şi instrumentele
specifice politicii vamale.



3.3



20

Politica vamală reprezintă acea componentă a politicii comerciale care se
realizează prin reglementări adoptate de stat şi care vizează intrările şi ieşirile
mărfurilor în şi din ţară, implicând: controlul la trecerea frontierei de stat a
mărfurilor, a documentelor însoţitoare şi a mijloacelor de transport; îndeplinirea
formalităţilor vamale; plata taxelor vamale (impunerea vamală); alte formalităţi
specifice, reglementare prin acte normative.
Politica vamală îndeplineşte patru funcţii.


Funcţia fiscală poate fi explicată prin faptul că taxele vamale reprezintă
o importantă sursă de venit la bugetul statului.



Funcţia protecţionistă se manifestă în condiţiile în care taxele vamale
de import cresc preţul mărfurilor, reducând forţa concurenţială a
acestora în raport cu cele autohtone şi protejând piaţa şi, respectiv,
economia naţională de efectele negative ale concurenţei străine.



În virtutea funcţiei de negociere, statele pot negocia, într-un cadru
bilateral sau multilateral, diferite concesii vamale, reciproce sau
nereciproce, care pot stimula schimburile comerciale.



Funcţia de discriminare în relaţiile economice dintre state se manifestă
în contextul în care o ţară este tratată din punct de vedere al relaţiilor
comerciale mai puţin favorabil decât altă ţară.

Rolul unei politici tarifare protecţioniste în cadrul unei economii naţionale
este considerabil în special dintr-o serie de considerente.
Protecţia tarifară poate susţine anumite industrii importante din punct de vedere
social, economic sau strategic.
Desigur prin prisma celor prezentate, pentru majoritatea cazurilor de mai sus,
protecţia tarifară trebuie percepută ca fiind temporară şi regresivă pe măsura
restabilirii echilibrelor din economie.
În general, tariful vamal se prezintă sub forma unui catalog ce cuprinde:
nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale şi taxele vamale percepute
asupra fiecărui produs. În tariful vamal sunt cuprinse şi produsele scutite de
impunerea vamală la importul lor pe teritoriul vamal al ţării respective.
Tarifele vamale pot îmbrăca două forme:


tarife vamale simple şi

21



tarife vamale compuse.

In 1983 la Bruxelles s-a adoptat Convenţia privind sistemul armonizat de
descriere şi codificare a mărfurilor. Aceasta a urmărit adoptarea unui nomenclator
unic la care să participe toate statele; are la bază NCCV şi CTCI; clasificarea
mărfurilor se face după criteriul combinat (origine şi prelucrare); este foarte flexibil,
fiind folosit ca atare sau ca bază pentru elaborarea altora. La acesta au aderat toate
statele lumii, inclusiv România.
Taxele vamale reprezintă principalul instrument al politicii vamale ca efect al
intervenţiei indirecte a statului în activitatea de comerţ exterior.
Taxa vamală reprezintă un impozit indirect perceput de către stat asupra valorii
mărfurilor cu ocazia trecerii graniţelor vamale ale unei ţări. În consecinţă, rezultă că
taxele vamale sunt un instrument de politică comercială de natură fiscală,
reprezentând o importantă sursă de venit la bugetul statului.
De asemenea, taxele vamale generează efecte directe asupra preţurilor
produselor ce fac obiectul comerţului exterior.
În practica internaţională se întâlneşte o largă varietate de taxe vamale, care pot
fi clasificate în funcţie de patru criterii:


în funcţie de sensul fluxurilor comerciale;



după modul de fixare;



după modul de percepere al taxei;



după scopul instituirii taxelor vamale.

În funcţie de sensul fluxurilor comerciale (sau obiect), taxele vamale se împart
în taxe vamale de import, taxe vamale de export şi taxe vamale de tranzit.
După modul de percepere, taxele vamale pot lua forma taxelor vamale ad
valorem, taxelor vamale specifice şi taxelor vamale mixte.
După modul de stabilire de către stat, întâlnim taxe vamale autonome,
convenţionale, preferenţiale şi de retorsiune.
După scopul impunerii vamale, taxele vamale pot îmbrăca două forme: taxe
vamale cu caracter fiscal şi taxe vamale cu caracter protecţionist.

3.4


22

3.4.1




tarif vamal;


3.4.2

politica vamală;
taxe vamale;

1. Care sunt principalele caracteristici ale politicii vamale?
2. Ce categorii de taxe vamale sunt cel mai frecvent utilizate în practica internațională? Argumentați
raspunsul.
3. Cum se manidfestă caracterul protecționist al taxelor vamale de import?
4. Ce taxe vamale se pot folosi pentru a sancționa practicile neloiale ale partenerilor comerciali externi?

3.4.3

1. Politica vamală nu poate asigura:
a) colectarea de venituri la bugetul de stat;
b) cadrul de negociere al unor concesii vamale;
c) discriminarea comercială a unui anumit partener extern;
d) promovarea relaţiilor comerciale externe ale unui stat.
2. Politica vamală îndeplineşte următoarele funcţii:
a) funcția fiscală, de promovare, funcția de negociere, funcția de discriminare;
b) funcția financiară, funcția protecţionistă, funcția de negociere, funcția de discriminare;
c) funcția de negociere, funcția fiscală, funcția de discriminare, funcția protecţionistă;
d) funcția de negociere, funcția financiară, funcția de echilibrare a balanţei de plăţi, funcția
protecţionistă.
3. Este falsă următoarea afirmaţie:

23

a) Taxele vamale cu caracter protecţionist au nivel foarte ridicat, fiind percepute în scopul
sporirii forţei concurenţiale a mărfurilor importate şi protejării pieţei interne de concurenţa
externă.
b) Taxele vamale cu caracter fiscal au un nivel de până la 2%, fiind percepute numai cu scopul
obţinerii de venituri de bugetul statului.
c) Taxele vamale ad-valorem se percep de către stat sub forma unei cote procentuale raportate
la valoarea în vamă a mărfurilor.
d) Taxele vamale de import reprezintă un mijloc de protejare a producătorilor autohtoni de
concurenţa străină.
4. Este corectă următoarea afirmaţie:
a) Taxele vamale de export urmăresc reducerea preţurilor pe piaţa mondială, în cazul în care
statul exportator în cauză este principalul furnizor pentru produsele respective.
b) Taxele vamale specifice au un efect protecţionist scăzut când preţurile produselor importate
sunt reduse.
c) Taxele vamale de import sunt suportate exclusiv de exportator şi sunt plătite de firma
importatoare.
d) Taxele vamale specifice sunt greu de practicat, deoarece presupun un tarif vamal detaliat.
5. Avantajele taxelor vamale ad-valorem sunt legate de:
a) protejarea eficientă a producătorilor autohtoni de concurenţa produselor de provenienţă
străină;
b) imposibilitatea sustragerii de la plata taxelor vamale și uşurinţa aplicării acestora;
c) uşurinţa stabilirii și larga răspândire a acestora;
d) larga răspândire a acestora și influenţarea preţurilor mondiale.

3.4.4


24

MODULUL 3
4

UNITATEA DE STUDIU 4. TERITORIUL VAMAL

4.1

Introducere
Această unitate de studiu prezintă o temă strâns legată de politica vamală,

anume teritoriul vamal. În acest sens, prezintă importanță formele extinderii:
uniunile vamale si zonele de liber schimb; și restăngerii acestuia: zonele libere și
antrepozitele vamale. Toate aceste forme sunt larg răspândite și promovate în
practica comercială internațională, fiind percepute ca măsuri de stimulare a
activităților comerciale externe, și implicit a afacerilor economice internaționale.


4.2



prezentarea caracteristicilor teritoriului vamal;



identificarea elementelor ce diferențiază teritoriul vamal de teritoriul
național;



prezentarea formelor de extindere a teritoriului vamal;



prezentarea formelor de restrângere a teritoriului vamal;



prezentarea consecințelor extinderii teritoriilor vamale ale țărilor lumii;



studenţii vor putea să identifice caracteristicile teritoriului vamal;



studenţii vor dobândi capacitatea de a identifica oportunitățile oferite de
uniunile vamale;



zonele de liber schimb;



zonele libere;




25

antrepozitele vamale;


studenţii vor putea să identifice fenomenele de creare și deturnare de
comerț ca o consecință a extinderii teritoriilor vamale;

Timpul alocat unităţii de studiu: 4 ore.


4.3

Teritoriul vamal reprezintă acel teritoriu în interiorul căruia este în
vigoare şi se aplică un anumit regim vamal, o anumită legislaţie vamală.
Extinderea teritoriului vamal presupune însumarea teritoriilor vamale a două
sau mai multe ţări, aceasta cunoscând două forme: uniunea vamală şi zona de liber
schimb.
Restrângerea teritoriului vamal reprezintă exceptarea de la regimul vamal în
vigoare a unei porţiuni dintr-un stat naţional (port, zonă comercială sau
industrială); în aceste zone nu se percep taxe vamale de import, ceea ce face ca
teritoriul vamal al unui stat este mai redus decât teritoriul naţional (graniţele
vamale nu mai coincid cu cele ale statului).
Restrângerea teritoriului vamal cunoaşte două forme: zona liberă şi
antrepozitele vamale.
Ţările participante la o uniune vamală desfiinţează (dintr-odată sau treptat)
barierele comerciale (tarifare şi netarifare) în relaţiile comerciale reciproce, iar în
relaţiile cu terţii aplică o politică comercială comună (adoptă un tarif vamal
comun şi respectiv o politică netarifară comună).
Zonele de liber schimb reprezintă forma secundară de extindere a teritoriului
vamal; ţările participante elimină (dintr-o dată sau treptat) barierele comerciale
(tarifare şi netarifare) în relaţiile comerciale reciproce, iar în relaţiile cu terţii
fiecare ţară membră îşi păstrează şi aplică propria politică comercială  zona de
liber schimb constituie o forma de extindere a teritoriului vamal numai în privinţa
schimburilor comerciale reciproce.
Zonele libere sunt zone exceptate de la regimul vamal în vigoare al unui stat.

26

Ca regulă generală, mărfurile introduse într-o zonă liberă sunt scutite de plata
taxelor vamale până la precizarea ulterioară a destinaţiei lor; în interiorul
unei zone libere, mărfurile pot fi prelucrate, transformate, selectate,
reambalate şi apoi: pot fi orientate spre piaţa internă fiind supuse impunerii
vamale; pot ieşi din teritoriul statului respectiv, rămânând scutite de impunerea
vamală; pot fi prelucrare în zona liberă unde au fost depozitate temporar,
rămânând scutite; aici pot fi create întreprinderi comerciale de import-export,
întreprinderi industriale de prelucrare.
Zonele economice speciale au început să funcţioneze în China (începând cu
1978), având dimensiuni foarte mari.
Antrepozite vamale sunt depozite în care pot fi depuse şi păstrate mărfurile
importate sau în tranzit, pe o perioadă determinată, fără plata taxelor vamale de
import, dar cu plata taxelor de antrepozitare; dacă produsele intră în regimul
normal al importurilor, acestea sunt supuse impunerii vamale, iar dacă sunt în
tranzit, acestea rămân exceptate de la plata taxelor vamale.
Antrepozitele vamale sunt amplasate în marile centre comerciale şi industriale
importante şi în zonele de tranzit.
Antrepozitele vamale pot îmbrăca două forme: antrepozite vamale reale şi
antrepozite vamale nominale.
Antrepozitele vamale reale sunt construcţii special amenajate pentru
depozitare şi păstrare în condiţiile corespunzătoare a mărfurilor pentru o perioadă
determinată (max. 2 ani); sunt administrate de birouri vamale; scopul creării
acestora este selectarea, amestecarea, condiţionarea, reambalarea, măsurarea
mărfurilor înainte de precizarea destinaţiei lor.
Antrepozitele vamale nominale sunt create numai atunci când cele reale nu
pot face faţă (din punct de vedere fizic) solicitărilor de depozitate; acestea asigură
numai depozitarea (se creează pentru produse care se deteriorează greu); taxele de
antrepozitare nominale sunt mai reduse decât cele reale.
Încă de la începutul secolului al XX-lea, plecând de la faptul că uniunile
vamale şi parţial zonele de liber schimb determină modificări ale fluxurilor
comerciale ale ţărilor ce participă la aceste grupări economice prin prisma
măsurilor de politică comercială promovate (încurajarea schimburilor comerciale
reciproce şi descurajarea schimburilor comerciale cu terţii), economistul Jacob

27

Viener identifica fenomenele de creare (internă şi externă) şi deturnare de comerţ.
Crearea internă de comerţ presupune apariţia de noi fluxuri comerciale în
cadrul uniunii vamale ce înlocuiesc sursele de furnizare mai puţin eficiente cu
sursele cele mai eficiente din punct de vedere al costului de producţie.
Crearea externă de comerţ (se mai numeşte şi deturnare negativă de comerţ)
vizează înlocuirea unor surse mai puţin eficiente din interiorul uniunii vamale cu
fluxuri mai eficiente din afara uniunii vamale.
Deturnarea de comerţ presupune înlocuirea surselor mai eficiente (din punct
de vedere al costului de producţie) de furnizare a mărfurilor din afara uniunii
vamale cu surse interne din cadrul uniunii vamale mai puţin avantajoase. Aceasta
este posibilă ca rezultat al liberalizării schimburilor comerciale reciproce şi a
instituirii unui protecţionism colectiv faţă de terţi.

4.4
4.4.1




zona de liber schimb;



zonă liberă;



antrepozi vamal;



crearea internă de comerţ;



crearea externă de comerţ;


4.4.2

uniunea vamală;

deturnarea de comerţ;

1. Care sunt principalele forme de extindere a teritoriului vamal?
2. Care sunt principalele forme de restrângere a teritoriului vamal?
3. Identificați principalele avantaje ale formării unei uniuni vamale?
4. Identificați principalele dezavantaje ale formării unei uniuni vamale?

28

4.4.3

1. Restrângerea teritoriului vamal poate lua următoarele forme:
a) zonele de liber schimb imperfect și zonele economice speciale;
b) zonele de liber schimb şi antrepozitele vamale;
c) zonele libere şi uniunile vamale imperfecte;
d) zonele libere şi antrepozitele vamale.
2. Zonele de liber schimb şi uniunile vamale reprezintă:
a) forme de restrângere a teritoriului vamal;
b) excepţii de la principiile fundamentale ale GATT;
c) forme de extindere a teritoriului vamal neadmise de GATT-OMC;
d) generatoare de fenomene precum crearea şi deturnarea de comerţ.
3. Mărfurile introduse într-o zonă liberă sunt:
a) supuse plăţii taxelor vamale şi exceptate de plata celorlalte taxe percepute în interiorul
respectivei zone;
b) scutite de la plata taxelor vamale până la precizarea ulterioară a destinaţiei lor;
c) scutite de la plata tuturor taxelor percepute în interiorul zonei respective;
d) exceptate de la regimul taxelor aplicat în interiorul zonei respective.
4. Mărfurile intrate într-o zonă liberă sunt supune impunerii vamale în cazul în care acestea:
a) sunt supune unui proces de prelucrare în interiorul zonei respectiv;
b) sunt orientate către piaţa internă a statului respectiv;
c) sunt orientate către piaţa internaţională;
d) părăsesc teritoriul statului respectiv.
5. Identificaţi fenomenul de creare externă de comerţ cunoscând următoarele date: produsul X se
comercializează pe piaţa ţării A cu 50 euro, pe piaţa ţării B cu 40 euro şi pe piaţa ţării C cu 45
euro; la importul produsului X, ţara A percepe o taxă vamală de 20%; ţările A şi C decid asupra
creării unei uniunii vamale.

29

a) cumpărătorii din interiorul uniunii vamale preferă să-şi procure produsul X din ţara C;
b) cumpărătorii din ţara A preferă să-şi procure produsul X din ţara B;
c) cumpărătorii din ţara A preferă să-şi procure produsul X din ţara C;
d) cumpărătorii din ţara A renunţă să-şi procure produsul X din ţara B.

4.4.4


30

MODULUL 4
5

UNITATEA DE STUDIU 5. INSTRUMENTE DE POLITICĂ NETARIFARĂ UTILIZATE ÎN
POLITICILE COMERCIALE CONTEMPORANE

5.1

Introducere
Această unitate de studiu face parte din nucleul de bază al disciplinei, acestea

concentrând principalele instrumente de politică comercială, şi anume:
instrumentele cu caracter netarifar aplicabile preponderent importurilor. Pe tot
parcursul acestei teme, problematica teoretico-explicativă este dublată de o
multitudine de casete cu explicaţii suplimentare şi exemple practice desprinse din
realităţile comerţului internaţional şi a politicilor comerciale ale ţărilor lumii,
inclusiv România.


5.2



prezentarea principalelor coordonate ale politicii netarifare;



prezentarea instrumentelor politicii netarifare;



studenţii vor putea să identifice instrumentele de apărare comercială de
natură netarifară;



studenţii vor putea să formuleze măsuri de identificare a obstacolelor
netarifare practicate pe piețele partenerilor comerciali internaționali;

Timpul alocat unităţii de studiu: 4 ore.

31


5.3

Politica netarifară reprezintă un complex de măsuri şi reglementări de politică
comercială care împiedică, limitează sau deformează fluxurile internaţionale de
bunuri şi servicii.
Prin aplicarea instrumentelor specifice politicii netarifare (cunoscute sub
denumirea de bariere netarifare) se urmăresc:


apărarea cotelor de piaţă ale producătorilor interni de concurenţii
externi de mărfuri similare,



redefinirea echilibrelor balanţei comerciale,



sprijinirea ajustării structurilor economice productive.

Spre deosebire de politica tarifară, care, aşa cum am văzut, este considerată un
instrument de natură economică de protecţie a economiei, politica netarifară are
caracter administrativ, întrucât poate opri total importul, indiferent de puterea
concurenţială a exportatorilor.
Instrumentele, măsurile şi reglementările cu caracter netarifar urmăresc
mărfurile pe tot parcursul acestora de la exportator la consumatorul final,
acţionând eşalonat din momentul comenzii până la consumatorul final şi având
grade diferite de protecţie.
O altă caracteristică a acestor instrumente este faptul că sunt foarte numeroase
şi diverse, vizând domenii foarte variate de aplicabilitate legate de relaţiile
economice internaţionale.
De asemenea, unele bariere netarifare se aplică ca răspuns la politicile
neloiale ale concurenţilor, deși s-a dovedit că uneori concurenţa percepută ca
neloială poate produce efecte pozitive.
Instrumentele cu caracter netarifar pot crea condiţii care să îngreuneze
realizarea importurilor, influenţând direct volumul fizic al importurilor, în sensul
limitării lor, şi indirect volumul importurilor prin mecanismul preţurilor.
La nivelul decidenţilor în ceea ce priveşte măsurile de politică comercială, se

32

manifestă o oarecare preferinţă pentru barierele netarifare (non-tariff barriers)
în detrimentul taxelor vamale.
Barierele netarifare cunosc o largă varietate de forme. În acest sens, la nivel
internaţional s-a manifestat un deosebit interes în cadrul GATT şi ulterior OMC în
direcţia grupării acestora în funcţie de anumite criterii de clasificare, caz în care au
rezultat cinci criterii de clasificare:


bariere care implică o limitare cantitativă directă a importurilor
(restricţii cantitative la import);



bariere care implică o limitare indirectă a importurilor prin
mecanismul preţurilor;



bariere care decurg din formalităţi vamale şi administrative la import;



bariere care decurg din participarea statului la activităţile comerciale;



bariere care decurg din standardele aplicate produselor importate şi
celor indigene (obstacole tehnice).

Restricţiile cantitative la import sunt practicate sub următoarele forme:
interdicţiile la import; contingentele de import; licenţele de import; limitările
“voluntare” la export; acordurile privind comercializarea ordonată a produselor.
Cele mai importante bariere netarifare care implică indirect limitarea

importurilor .prin mecanismul preţurilor sunt: prelevările variabile la import
(taxe de prelevare); preţurile minime şi maxime la import; impozitele indirecte şi
alte taxe cu caracter fiscal (ajustările fiscale la frontieră sau barierele paratarifare);
taxele de retorsiune (taxele antidumping şi taxele compensatorii); depunerile
(depozitele) prealabile în valută la import.
Formalităţile vamale şi administrative la import au, în general, un caracter
legitim pentru aplicarea politicii comerciale.
În multe situaţii, astfel de măsuri sunt utilizate pentru limitarea importurilor şi
chiar pentru discriminarea anumitor parteneri comerciali.
Principalele metode folosite, în acest sens, sunt cele privind evaluarea incorectă
în vamă a valorii mărfurilor importate şi cerinţele referitoare la prezentarea de
documente suplimentare, necesare la importul în anumite ţări.
Deşi, la prima vedere, formalităţile vamale şi administrative la import sunt

33

simple cerinţe de ordin tehnic, aplicarea lor în practică permite în unele cazuri,
discriminarea comercială şi limitarea importurilor.
Din categoria acestor bariere netarifare fac parte: evaluarea valorii mărfurilor
în vamă (evaluarea vamală) şi documente şi formalităţi suplimentare cerute la
import.
Cele mai importante bariere care decurg din participarea statului la activităţile
comerciale sunt: achiziţiile guvernamentale (sau piaţa publică), comerţul de stat şi
monopolul de stat asupra importului anumitor produse. Acestea pot fi completate
de o serie de alte bariere precum: subvenţiile şi late forme de sprijin acordate de
către autorităţile publice; politicile guvernamentale industriale şi măsurile de
dezvoltare regională; finanţarea guvernamentală a activităţilor de cercetaredezvoltare şi alte politici tehnologice; sistemul naţional de impozitare şi asigurări
sociale; politici macroeconomice; politici competiţionale; politici în domeniul
investiţiilor străine; politici de emigrare.
În ultimele decenii, s-a produs o adevărată explozie în materie de standarde,
norme tehnice şi alte reglementări de ordin calitativ, privind produsele care se
comercializează pe pieţele interne, atât din producţia proprie, cât şi din import, în
scopul protejării sănătăţii şi securităţii consumatorilor, protecţiei fitosanitare,
protecţiei mediului, asigurării securităţii publice etc.
Obstacolele tehnice sunt norme şi reglementări sau standarde internaţionale sau
naţionale privind caracteristicile tehnice şi de calitate ce trebuie îndeplinite de
produsele importate şi indigene. Standardele internaţionale devin obstacole: atunci
când acestea nu se respectă în anumite state de anumiţi furnizori şi atunci când, în
absenţa unor reglementări internaţionale, statele adoptă norme proprii foarte
diferite şi neuniforme.
Cele mai răspândite obstacole tehnice sunt: normele sanitare şi fitosanitare,
normele de securitate, normele privind ambalarea, marcarea şi etichetarea şi
normele privind reclama şi publicitatea.

5.4
5.4.1



restricții cantitative;



contingente;

34




prelevările variabile la import



bariere paratarifare;



achiziţiile guvernamentale;


5.4.2

licențe de import;

obstacolele tehnice;

1. Care sunt principalele caracteristici ale barierelor netarifare?
2. Analizați comparativ instrumentele de natură tarifară cu cele de natură netarifară?
3. Rolul obstacolelor tehnice în politica de apărare comercială?

5.4.3

1. Următoarea afirmaţie este falsă:
a) Interdicţiile la import sunt aplicate sub forma limitării directe sau indirecte a cantităţii mărfurilor
permise la import.
b) Uniunea Europeană are cel mai exigent sistem de interdicţii la importul de produse alimentare
din ţările terţe.
c) Interdicţiile la import se folosesc pentru a se evita acutizarea unor situaţii de dezechilibru ale
balanţelor comerciale.
d) Interdicţiile la import se folosesc din raţiuni politice.
2. Din categoria barierelor care decurg din participarea statului la activităţile de comerţ exterior nu
fac parte:
a) comerţul de stat; facilităţile acordate exportatorilor.
b) monopolul de stat; politicile în domeniul concurenţei;

35

c) achiziţiile guvernamentale; sistemul naţional de impozitare şi de asigurări sociale;
d) finanţarea din surse guvernamentale a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare; subvenţionarea
activităţii de comerţ exterior;
3. Sunt considerate bariere paratarifare:
a) taxele percepute cu ocazia unui import sau export la o altă condiţie de livrare decât CIF;
b) TVA, taxele convenţionale, taxele statistice, taxele de retorsiune;
c) TVA, taxele compensatorii, taxele sanitare şi fitosanitare;
d) taxele în cascadă, taxele consulare, accizele.
4. Taxele de prelevare nu sunt:
a) prelevări variabile la import care vizează produsele industriale din ţările terţe;
b) o importantă sursă de venit pentru bugetul comunitar, dar şi o importantă barieră netarifară;
c) o diferenţă între preţul de ecluză (preţul de import din afara Uniunii Europene) şi preţul prag
(preţ comunitar);
d) diferenţă între preţul de import şi preţul comunitar, din care se scad cheltuielile de transport pe
parcurs intern comunitar.
5. O particularitate a limitărilor voluntare la export este:
a) încurajarea cartelizării industriilor la export, crearea de carteluri între ţările exportatoare în
vederea repartizării cotelor de producţie şi export între producători şi exportatori;
b) sunt măsuri de politică comercială având cel mai ridicat nivel de transparenţă;
c) modificarea sau reorientarea geografică a fluxurilor comerciale;
d) lasă cea mai mare responsabilitate în sarcina părţii exportatoare.

5.4.4


36

MODULUL 5
6

6.1

UNITATEA DE STUDIU 6. INSTRUMENTE SPECIFICE POLITICII DE PROMOVARE A
EXPORTURILOR

Introducere

concentrând principalele instrumente de politică comercială, şi anume:
instrumentele de promovare a exporturilor.
În ultimii ani, decidenţii în materie de politică comercială au început să
manifeste un interes suplimentar şi în direcţia impulsionării schimburilor
comerciale externe.
În contextul sporirii competiţiei internaţionale, autorităţile publice se află întrun amplu proces de identificare de noi mijloace prin care să sprijine producătorii
autohtoni să obţină noi tipuri de avantaje competitive şi să valorifice efectele de
economie de scară prin internaţionalizarea afacerilor pe calea operaţiunilor
comerciale tradiţionale.
În acest sens, autorităţile naţionale depun eforturi pentru impulsionarea
exporturilor folosind o serie de instrumente specifice politicilor de promovare şi de
stimulare a acestora

6.2

 prezentarea principalelor coordonate ale politicii promoționale;
 prezentarea instrumentelor politicii promoționale;
 studenţii vor putea să identifice instrumentele de promovare comercială;
 studenţii vor putea să formuleze măsuri deîmbunătățire a
instrumentarului politicii de promovare a exporturilor;

37

Timpul alocat unităţii: 4 ore


6.3

Principalele coordonate ale politicii de promovare a exporturilor la nivel
macroeconomic sunt: strategia de comerţ exterior a unei ţări, în cadrul căreia
promovarea exportului să deţină o poziţie bine delimitată; sectorul privat;
existenţa unui sistem instituţional eficient.
Organizaţiile pentru promovarea comerţului pot fi instituţii guvernamentale sau
private, care au ca principal obiect de activitate acordarea de asistenţă tehnică de
specialitate pentru promovarea pe piaţa internaţională a produselor şi serviciilor
oferite de producătorii naţionali cu activitate de export, de casele de comerţ,
asociaţiile de exportatori etc.
Scopul acestor organizaţii este susţinerea şi intensificarea activităţii de
promovare a exporturilor pe pieţele externe utilizând instrumente şi tehnici de
marketing internaţional şi gestionarea eficientă a sprijinului financiar şi logistic
acordat de guverne pentru activitatea de export.
Atribuţiile organizaţiilor pentru promovarea comerţului existente pe plan
internaţional:
a) Elaborarea de programe integrate de promovare la export a produselor
realizate pe plan naţional.
b) Colectarea, prelucrarea şi diseminarea informaţiilor privind pieţele externe
firmelor cu activitate de export;
c) Realizarea unor cercetări de marketing în vederea identificării produselor care
pot fi promovate la export, a segmentelor de piaţă aferente acestora şi a
elaborării unei strategii coerente pentru promovarea exportului.
d) Desfăşurarea de activităţi promoţionale.
e) Organizarea de activităţi pentru ridicarea nivelului de pregătire a
personalului angajat în întreprinderile mici şi mijlocii cu activitate de comerţ
exterior.

38

f)

Acordarea de consultanţă de specialitate cercurilor de afaceri naţionale.

g) Elaborarea şi difuzarea de publicaţii de specialitate cu caracter monografic
sau sectorial.
h) Realizarea de acţiuni de colaborare cu alte organizaţii pentru promovarea
comerţului existente pe plan internaţional.
i)

Reţeaua internă şi externă de reprezentanţi ai organizaţiilor pentru
promovarea comerţului.
În funcţie de statutul juridic, organizaţiile pentru promovarea comerţului

existente pe plan internaţional, pot fi clasificate, astfel:
a) Organizaţii pentru promovarea comerţului ca parte integrantă a unui minister,
sub formă de direcţie, divizie, departament sau secţie a acestuia.
b) Organizaţii

pentru

promovarea

comerţului,

ca

instituţii

publice

cu

personalitate juridică, autonome sau semiautonome, cu un anumit grad de
subordonare faţă de un minister.
c) Alte tipuri de instituţii publice, cu rol de organizaţii pentru promovarea
comerţului.
d) Instituţii private cu statut de organizaţie pentru promovarea comerţului, sub
forma de asociaţii, camere de comerţ etc
e) Instituţii sectoriale cu caracter semipublic, specializate în activitatea de
promovare pentru anumite grupe de produse cu pondere deosebită în exportul
unei anumite ţări (ceai, cafea, cacao, nuci de cocos, arahide, bumbac, iută,
cauciuc, mătase, zahăr, tutun, citrice, orez, soia, lână, aur).
De-a lungul timpului, a apărut şi s-a dezvoltat o largă varietate de instrumente
de promovare a exporturilor, între care cele mai importante sunt considerate
următoarele forme:
1.Negocierea şi încheierea de tratate de comerţ şi navigaţie, a unor acorduri
comerciale şi de plăţi sau a altor forme de cooperare economică internaţională.
2.Participarea la târguri şi expoziţii internaţionale şi organizarea de astfel de
manifestări pe teritoriul propriu cu participare internaţională.
3. Deschiderea de agenţii şi reprezentanţe comerciale în străinătate.

39

4. Sprijinirea activităţilor promoţionale ale Camerelor de Comerţ şi Industrie.
5. Prestarea de servicii de informare şi orientare a clienţilor externi,
acordarea de servicii de consultanţă şi asistenţă de specialitate.

6.4
6.4.1




tratate de comerţ şi navigaţie.



participarea la târguri şi expoziţii internaţionale;



Camerele de Comerţ şi Industrie;


6.4.2

strategia de comerţ exterior;

servicii de informare;

1. Care sunt principalele coordinate ale politicii de promovare a comerțului exterior?
2. Identificați principalele târguri şi expoziţii internaţionale organizate la nivel mondial pentru
promovarea unei categorii de produse (la alegere)
3. Elaborați o publicaţe de specialitate cu caracter monografic pentru promovarea exporturilor
României

6.4.3

Răspundeţi adevărat (dacă consideraţi că propoziţia este adevărată) sau fals (dacă consideraţi că

propoziţia este falsă).
1. Scopul misiunilor comerciale de prospectare a pieţelor internaţionale este oferirea posibilităţii ca
firmele exportatoare să-şi facă cunoscute produsele în cadrul discuţiilor cu reprezentanţii
organizaţiilor guvernamentale sau neguvernamentale din ţara ţintă.

40

2. Între principalele atribuţii ale organizaţiilor pentru promovarea comerţului existente pe plan
internaţional nu se regpsește realizarea unor cercetări de marketing.
3. În asigurarea succesului unei organizaţii naţionale pentru promovarea comerţului un rol esenţial îl
au resursele umane.

4. Agenţiile comerciale din cadrul misiunilor diplomatice pot sprijini activităţile comerciale
externe prin:
i. pregătirea de culegeri de uzanţe şi reglementări comerciale specifice ţărilor în care îşi
desfăşoară activitatea; ii. mijlocirea de contacte de afaceri cu potenţiali parteneri pentru
firmele din ţara de origine; iii. informarea firmelor din ţara de origine cu privire la
organizarea de licitaţii cu participare internaţională; iv. sprijinirea delegaţiilor firmelor
din ţările de origine aflate la negocieri în străinătate; v. informarea partenerilor externi
cu privire la noile oportunităţi de afaceri cu parteneri din ţara din care provin.
a) i., ii., iii., v.;
b) i., ii., iii., iv.;
c) ii., iii., iv., v.;
d) i., ii., iii., iv., v.
5. Din categoria măsurilor promoţionale la export nu poate face parte:
a) impulsionarea globală a exporturilor în funcţie de structura şi orientarea geografică a
acestora;
b) organizarea de târguri şi expoziţii cu participare internaţională;
c) organizarea de reprezentanţe comerciale în ţările partenere;
d) organizarea de campanii publicitare pe pieţele externe.

41

6.4.4


42

7

UNITATEA DE STUDIU 7. INSTRUMENTE SPECIFICE POLITICII DE STIMULARE A
EXPORTURILOR

7.1

Introducere

concentrând principalele instrumente de politică comercială, şi anume: instrumentele
de stimulare a exporturilor.
În ultimii ani, decidenţii în materie de politică comercială au început să
manifeste un interes suplimentar şi în direcţia impulsionării schimburilor comerciale
externe.
În contextul sporirii competiţiei internaţionale, autorităţile publice se află într-un
amplu proces de identificare de noi mijloace prin care să sprijine producătorii
autohtoni să obţină noi tipuri de avantaje competitive şi să valorifice efectele de
economie de scară prin internaţionalizarea afacerilor pe calea operaţiunilor
comerciale tradiţionale.
În acest sens, autorităţile naţionale depun eforturi pentru impulsionarea
exporturilor folosind o serie de instrumente specifice politicilor de promovare şi de
stimulare a acestora


7.2



prezentarea principalelor coordonate ale politicii de stimulare a
exporturilor;



prezentarea instrumentelor politicii de stimulare a exporturilor;



studenţii vor putea să identifice instrumentele de stimulare a exporturilor;



studenţii vor putea să formuleze măsuri deîmbunătățire a instrumentarului
politicii de stimulare a exporturilor;

43

Timpul alocat unităţii: 4 ore


7.3

Politica de stimulare a exporturilor se adresează agenţilor economici interni
pentru a-i motiva să-şi orienteze produsele şi activităţile lor către pieţele externe,
contribuind astfel la realizarea unor obiective de politică economică.
Măsurile de stimulare a exporturilor urmăresc:


creşterea competitivităţii mărfurilor exportate;



creşterea gradului de cointeresare a producătorilor-exportatori;



impulsionarea globală a exporturilor;



iniţierea şi promovarea de noi exporturi şi impulsionarea exporturilor
existente;



pătrunderea pe noi pieţe de desfacere care se confruntă cu bariere de
acces.

Măsurile de stimulare a exporturilor pot fi grupate în măsuri de natură bugetară,
fiscală, financiar-bancară sau valutară.
Măsurile de stimulare a exporturilor de natură bugetară presupun o relaţie
specifică cu bugetul statului: fie prin obţinerea unor sume direct de către firmele
exportatoare; fie prin acordarea de subvenţii către entităţi care vor furniza bunuri sau
servicii în condiţii mai avantajoase firmelor exportatoare. În această categorie se
includ: subvenţiile directe de export, primele directe de export şi subvenţiile
indirecte de export.
Subvenţiile directe de export sunt sume acordate de la bugetul de stat firmelor
pentru rentabilizarea activităţilor lor de export.
Primele directe de export sunt sume acordate de la bugetul stat firmelor
exportatoare care realizează deja activităţi profitabile pe pieţele externe. Primele
directe de export urmăresc sporirea volumului desfacerilor pe anumite pieţe.
Subvenţiile indirecte de export sunt stimulente bugetare acordate în special unor

44

firme sau industrii pentru creşterea exporturilor lor.
Masurile de stimulare a exporturilor de natura fiscala i vizează o serie de
reduceri sau exceptări de la plata obligaţiilor fiscale a firmelor ce derulează activităţi
de comerţ exterior. Acestea urmăresc:


creşterea competitivităţii exporturilor pe seama reducerii sau eliminării
unor taxe sau impozite;



creşterea cointeresării exportatorilor prin sporirea câştigurilor nete la
export.

Măsurile de natură fiscală se împart în două mari categorii: facilităţi fiscale
pentru mărfurile exportate, facilităţi acordate direct exportatorilor.
Facilităţi fiscale pentru mărfurile exportate pot îmbrăca forma scutirii,
reducerii sau restituirii unor impozite pe circulaţia mărfurilor, a taxelor vamale
percepute la importul unor input-uri necesare în pregătirea mărfurilor pentru
export.
Facilităţi acordate direct exportatorilor îmbracă forma unor scutiri sau reduceri
ale impozitului pe veniturile din exporturi.
Măsurile de stimulare a exporturilor de natură financiar-bancară vin să
rezolve un aspect important al derulării afecerilor internaţionale, şi anume cel al
insuficienţei mijloacelor de plată.
În această categorie pot fi înscrise creditele de export şi asigurarea şi garantarea
acestora.
Creditele de export îmbracă la rândul lui trei forme: creditul cumpărător, creditul
furnizor şi liniile de credit.
Creditul cumpărător este acordat direct importatorului de o bancă din ţara
exportatorului.
Creditul furnizor constituie un instrument de finanţare a exporturilor prin
facilitatea (plata pe credit) pe care furnizorul o acordă cumpărătorului. Creditul
furnizor este acordat direct importatorului de către exportator .
Liniile de credit, considerate o variantă a creditelor cumpărător, reprezintă o
formă de finanţare a exporturilor pe termen scurt sau mediu. Acestea pot fi deschise
de o instituţie financiară din ţara exportatoare în favoarea unei bănci din ţara

45

importatoare. Acestea au la bază acorduri interguvernamentale încheiate între ţara
exportatorului şi ţara importatorului care prevăd garantarea de către instituţiile
statului a unor credite destinate realizării unor obiective de valori mari.
O variantă a liniilor de credit o reprezintă creditele consorţiale care se folosesc
pentru obiective economice de mare valoare şi complexitate.
Creditele guvernamentale sunt credite acordate de un stat altui stat.
Asigurarea şi garantarea creditelor de export reprezintă o pârghie de
cointeresare a exportatorilor de a efectua vânzări pe credit în străinătate.
Măsurile de stimulare a exporturilor de natură valutară sunt utilizate
datorită eficienţei lor imediate; în general acestea urmăresc creşterea competitivităţii
mărfurilor

exportate

prin

reducerea

preţurilor

externe

şi

cointeresarea

exportatorilor prin majorarea câştigurilor în moneda naţională. Măsurile de natură
valutară pot îmbrăca două forme, după cum urmează: primele valutare şi
devalorizarea monedei naţionale.
Primele valutare se prezintă sub forma unor bonificaţii (prime indirecte)
acordate cu ocazia convertirii valutei străine încasate la export în moneda naţională
la un curs de schimb mai avantajos.
Devalorizarea monedei naţionale se constituie într-o măsură de stimulare a
exporturilor pe termen scurt.
Această practică este considerată dumping valutar, deseori fiind contracarată cu
măsuri specifice de retorsiune (taxe antidumping).

7.4
7.4.1



subvenţiile directe de export,



primele directe de export;



subvenţiile indirecte de export;



facilităţi fiscale pentru mărfurile exportate;



facilităţi acordate direct exportatorilor;



creditul cumpărător;



creditul furnizor



liniile de credit;



asigurarea şi garantarea creditelor de export;

46



7.4.2

primele valutare;
devalorizarea monedei naţionale;

1. Care sunt principalele coordinate ale politicii de stimulare a exporturilor?
2. Cae credeți că sunt cele mai eficiente instrumente de stimulare a exporturilor?
3. Elaborați un set de măsuri cu de stimulare a exporturilor adaptate realităților economiei României.

7.4.3


1. În selecţia ramurilor care beneficiază de subvenţii de export nu intră:
a) ramurile în declin;
b) ramurile aflate sub influenţa conjuncturii internaţionale;
c) ramurile ce generează efecte de antrenare în cadrul economiei;
d) ramurile ce generează efecte de secundare în cadrul economiei.
2. Pot fi considerate facilităţi fiscale acordate exportatorilor următoarele:
a) stabilirea unor rezerve pentru campanii promoţionale pe piaţa ţării importatoare;
b) restituirea taxelor vamale în sistemul draw-back;
c) stabilirea de fonduri neimpozabile;
d) subvenţiile de export.
3. Între măsurile de stimulare a exporturilor de natură fiscală se regăsesc:
a) subvenţiile directe şi indirecte, primele directe, reducerea bazei de impozitare pentru
activităţile de export;
b) primele valutare, stabilirea unor plafoane de fonduri neimpozabile, deprecierea
monedei naţionale;
47

c) reducerea bazei de impozitare pentru activităţile de export, regimul vamal de drawback;
d) creditele furnizor şi cumpărător, liniile de credit, regimul vamal de draw-back.
4. Scutirea impozitelor pe circulaţia mărfurilor poate reprezenta:
a) o facilitate fiscală acordată acelor agenţi economici care îşi orientează producţia
către export;
b) o facilitate fiscală acordată, selectiv şi temporar, exportatorilor;
c) o măsură de stimulare a exporturilor de natură fiscală;
d) o măsură de stimulare a exporturilor de natură financiară.
5. Deprecierea monedei naţionale nu stimulează exporturile atunci când:
a) ritmul deprecierii este mai lent decât cel al reducerii puterii de cumpărare la intern;
b) ritmul deprecierii este mai rapid decât scade puterea de cumpărare la intern;
c) deprecierea nu este anunţată şi susţinută de Banca Naţională;
d) importurile cresc în acelaşi ritm cu exporturile.

7.4.4


48

8

RĂSPUNSURI LA TESTELE DE EVALUARE/AUTOEVALUARE

Unitatea de învăţare 1:

1) b; 2) c; 3) b; 4) c; 5) d.


1) d; 2) c; 3) c; 4) c; 5) d.


1) d; 2) c; 3) a; 4) d; 5) c.


1) d; 2) b; 3) b; 4) b; 5) b.


1) a; 2) a; 3) d; 4) a; 5) d.


1) adevărat; 2) fals 3) adevărat; 4) d; 5) a.


1) d; 2) c; 3) c; 4) c 5) a.

49

9

BIBLIOGRAFIE

1.

Aldea, V.; Bivol, Gh., Acordul General pentru Tarife şi Comerţ, Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1997.

2.

Anania, Giovanni; Bohman, Mary E.; Carter, Colin A.; McCalla, Alex F., Agricultural
policy reform and the WTO.Where are we heading ?, Edward Elgar, Chaltenham, UK,
Northampton, MA, USA, 2001

3.

Barry, Donald; Keith, Ronald C., Regionalism, Multilateralism and the Politics of Global
Trade, UBC Press, Vancouver – Toronto, 1999

4.

Cordellier, Serge, Mondializarea dincolo de mituri, Ed. Trei, Bucureşti 2001

5.

Crozet, Yves; Abdelmalki, Lahsen; Dufourt, Daniel; Sandretto, René, Les Grandes
Questions de l’économie internationale, Editions Nathan, Paris, 2ème édition, 200

6.

D‫׳‬Arcy,L.; Murray,C.; Cleave, B., The Law and Practice of International Trade, Ed.
Sweet and Maxwell, London 2000

7.

Dobrescu, Emilian, Integrarea economică, ediţia a II – a, Ed. ALLBECK, Bucureşti 2001

8.

Dobrotă, Niţă (coord.); Dicţionar de economie, Editura Economică, Bucureşti, 1999

9.

Drăgan, Gabriela, Fundamentele comerţului internaţional, Ed. ASE, Bunureşti 2005

10. Dumitrescu, Sterian şi Bal, Ana, Economie mondială, Ed. Economică, Bucureşti 1999
11. Filippis, Fabrizio; Salvatici, Luca, WTO e agricoltura;Prima e dopo la Conferenza di
Cancun, Quaderni del Forum Internazionale dell’Agricoltura e dell’Alimentazione, n.3ottobre 2003, Edizioni Tellus, Roma
12. Fota, Constatin, Comerţ exterior, teorie şi practică, Editura Alma, Craiova, 1997
13. Gavin,Brigid, The European Union and Globalisation, Edward Elgar, Chaltenham (UK),
Northampton MA (USA), 2001
14. Gilpin, Robert, Global Political Economy. Understanding the International Economic

50

Order, Princeton University Press, Princeton & Oxford, 2001
15. Gilpin, Robert, Economia mondială în secolul XXI. Provocarea capitalismului global,
Editura Polirom, Iaşi, 2004
16. Held,D.; McGrew,A.; Goldblatt,D.; Perraton,J., Global Transformations: Politics,
Economics and Culture, Polity Press, Cambridge, 1999
17. Hirst, Paul; Thompson, Grahame, Globalizarea sub semnul întrebării. Economia
internaţională şi posibilităţi de guvernare, Editura Trei, Bucureşti, 2002
18. Hockman, Bernard M.; Kostecki, Michel M., The Political Economy of the Trading
System. From GATT to WTO, Oxford University Press, Oxford, 1996
19. Ilie, Georgeta, Relaţii şi politici financiar-monetare internaţionale, Ed. Universităţii
„Dimitrie Cantemir”, Bucureşti 2004
20. Ion, Liviu, Relaţiile economice şi politice dintre cei trei poli ai lumii actuale: SUA, UE,
Japonia, (Teză de doctorat), ASE, Bucureşti, 1996
21. Jackson, John H., The World Trading System. Law and Policy of International Economic
Relations, The MIT Press, Cambridge, Massachusetts; London, England, 1991
22. Kahler, Miles, International Institutions and the Political Economy of Integration, The
Brooking Institutions, Washington DC, 1999
23. Krugman, Paul R.; Obstfeld, Maurice, International Economics, Theory and Policy, sixth
edition, Pearson, Addison Wesley, 2003
24. Lawrence, Robert Z. (Harvard University); Drzeniek Hanouz, Margareta; Geiger, Thierry;
He, Qin (World Economic Forum), Enabling Trade in the Global Crisis, în The Global
Enabling Trade Report 2009, World Economic Forum
25. Lawrence, R.Z., Regionalism, multilateralism and deeper integration; The Brooking
Institution, Washington DC, 1996
26. Mansfield, E., World Trade Organisation, Facts and Policies, INC. White Lains, New
York, 1999
27. Miron, Dumitru, Integrarea economică regională: de la prototip la producţia de serie, Ed.

51

Sylvi, Bucureşti, 2000
28. Miron, Dumitru, Economia integrării europene, Ed. ASE, Bucureşti, 2002
29. Miron, Dumitru, Politici comerciale, Ed. Luceafărul, Bucureşti, 2003
30. Miron, Dumitru, Comerţ internaţional, Ed. ASE, Bucureşti, 2003
31. Negrescu, Dragoş, Protecţionismul netarifar - Evoluţii şi tendinţe in ţările dezvoltate, Ed.
Economică, Bucureşti 1998
32. Neme, C., Economie internationale. Fondements et politiques, Litec, 1996
33. Page, Sheila, How developing countries trade. The institutional constraints, Routledge,
Londra 1994
34. Păun, Cristian, Aspecte financiar-monetare ale relaţiilor economice internaţionale,
Editura ASE, 2001
35. Pecican, Eugen, Piaţa valutară şi riscul financiar-valutar internaţional, Editura ERA,
Bucureşti 2000
36. Plihon, Dominique, Le nouveau capitalisme, Editions La Découverte, Paris, 2003
37. Poenaru, Maria, Organizaţii economice internaţionale, Ed.ERA, Bucureşti 1999
38. R. Langhammer,R.; Lucke,M., WTO Accesion Issues in the World Economy, Global Trade
Policy, Basic Blackwell Oxford, 1999
39. Rainelli, Michel, Le commerce international, Editions La Decouverte, Paris, 2002
40. Rainelli, Michel, L’OMC (Organisation Mondiale du Commerce), Editions La
Decouverte, Paris, 2000
41. Sandretto, Rene, Le commerce international, Armand Collin, Paris, 1995
42. Senarclens, Pierre de, La mondialisation.Théories ; enjeux et débats; Armand Colin, Paris,
2001
43. Seringhaus, R., Export Development and Promotion, The Role of Public Organizations,
Export Promotion by Governments, Edited by Swedish Industrial Board (SIND),

52

Stokholm, 1991
44. Sută, Nicolae (coordonator), Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane,
Ed. Economică, Bucureşti, 2003
45. Sută, Nicolae (coordonator), Uniunea Europeană şi Organizaţia Mondială a Comerţului
– caiet de seminar, Ed. ASE, Bucureşti, 2003
46. Tamaş, D., Organizaţia Mondială a Comerţului, Ed. All, Bucureşti, 1998,
47. *** Alternatives économiques, Nr. 208, Noiembrie 2002
48. *** Cahiers Français, n. 325, mars-avril 2005, La Documentation Française, Paris, 2005
49. *** Cahiers Français, n.299, novembre-décembre 2000, La Documentation Française,
Paris, 2000
50. *** China’s foreign Relations, A Cronology Of Events, Home News Library of the
Xinhua News Agency, Beijing 1989
51. *** Conjunctura Economiei Mondiale, Institutul de Economie Mondială, Academia
Română 2000-2004
52. *** Development and Globalization: Facts and Figures, UNCTAD, Geneva, 2004-2009
53. *** Economic Outlook of the OECD, OECD, Paris 2004-2009
54. *** Economic Portrait of the European Union, EUROSTAT 2001-2009
55. *** epp.eurostat.cec.eu.int
56. *** European Yearbook of Statistics, 2000-2009
57. *** Français nr.302, La crise des organisations internationales, la Documentation
Française, Paris, mai-juin 2001
58. *** Globalisation, Growth and Poverty, World Bank, Washington DC, 2001,
www.worldbank.org
59. *** Images economiques du monde – SEDES 2001

53

60. *** International Monetary Fund Balance of Payments Manual 5th edition Washington,
IMF 1993
61. *** L’Expansion, juin 2006-2009
62. *** L’Union Européenne-Un acteur économique majeur sur la scène mondiale, Office
des publications officielles des Communautès Européenne, Luxemburg 2002
63. *** Le Nouvel Economiste, 2002-2009
64. *** Mounthly Bulletin of Statistics, U.N., 2002-2009
65. *** Problèmes économiques n. 2915, 17 janvier 2007, La Documentation Française, Paris,
2007
66. *** Problèmes économiques- nr. 2901/07 juin 2006, La Documentation Française, Paris,
2006
67. *** Problèmes économiques, nr. 2798/26.02.2003, La Documentation Française, Paris,
2003
68. *** Publicaţiile EUROSTAT disponibile pe www.europa.eu.int
69. *** Regional Integration and the Multilateral Trade System, Synergy and Divergence,
OECD, Paris, 1998
70. *** Regionalism and the World Trading System, WTO, Geneva, aprilie 2001
71. *** Sistemul Comercial Mondial - Ghid pentru întreprinderi, Centrul de Comerţ
Internaţional UNCTAD/OMC
72. *** Statele Unite ale Americii – Profil de ţară, Centrul Român de Comerţ exterior,
Bucureşti, 2008
73. *** The China Quarterly 1994, School of Oriental and African Studies, published by
Oxford University Press
74. *** The European Union and the world trade, Office des publications officielles des
Communautès Européennes, Luxemburg, 1999

54

75. *** The World Almanac and Book of Facts, 2002-2009
76. *** tpb.traderom.ro (Romania Trade Promotion Center )
77. *** Trade and Development Report, UNCTAD, Geneva 2005-2009
78. *** U.N. Monthly Bulletin of Statistics 2002-2009
79. *** US Census Bureau. Foreign Trade Division, www.CENSUS.gov/foreigntrade/statistics
80. *** World Investment Report, UNCTAD, Geneva 2000-2009, www.unctad.org
81. *** World Trade Report, OMC, Geneva 2000-2009, www.wto.org
82. *** www.ambafrance-ro.org
83. *** www.bea.gov (Bureau of Economic Analysis, USA)
84. *** www.chinatradejournal.com
85. *** www.cia.gov (The Central Intelligence Agency)
86. *** www.comunidadandina.org
87. *** www.eiu.com (Economist Intelligence Unit)
88. *** www.europa.eu.int
89. *** www.eximbank.ro (Banca de Export-Import a Romaniei EXIMBANK-S.A)
90. *** www.fortune.com
91. *** www.iie.com (The Peter G. Peterson Institute for International Economics)
92. *** www.imf.org (site-ul oficial al Fondului Monetar Internaţional)
93. *** www.infoeuropa.ro
94. *** www.jetro.org
95. *** www.reuters.com

55

96. *** www.richardnewell.com
97. *** www.worldbank.org (site-ul oficial al Băncii Mondiale)

56

R 31 1_politici_comerciale_ilie

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to R 31 1_politici_comerciale_ilie

Similar to R 31 1_politici_comerciale_ilie (20)

Recently uploaded

Recently uploaded (8)

R 31 1_politici_comerciale_ilie