Utilitatea BDI versus BDI II

1. În această lucrare ne-am propus analiza i evaluarea articoluluiș „Psychometric
evaluation of the Beck Depression Inventory-II with primary care medical patients”, din
prisma proprietă ilor psihometrice ale instrumentului de evaluare psihologică utilizat, BDI II.ț
Autorii articolului sunt Randolf C. Arnau, Mary W. Meagher, Margaret P. Norris i Rachelș
Bramson i a fost publicat în Health Psychology, Vol 20 (2), Mar 2001, 112-119.ș
Având în vedere faptul că depresia are o rată a prevalen ei ridicată i că 50-75%ț ș
dintre persoane caută tratament pentru tulburarea depresivă la medic, detectarea depresiei în
cadrul îngrijirilor medicale primare ar fi esen ială.ț Autorii îşi argumentează necesitatea
prezentului studiu prin faptul că peste jumătate din pacien ii cu Tulburare depresivă majorăț
nu sunt detecta i în faza acordării îngrijirilor medicale primare, rămânând netrata iț ț
(Vasquez-Barquer, Herran, & Artal, 1997) i experien iază disfunc ionalită i semnificative,ș ț ț ț
cu tendin a de a deveni utilizatori frecven i ai serviciilor medicale i prezentând o ratăț ț ș
crescută a morbidită ii i mortalită ii.ț ș ț
Pentru a cre te rata de detec ie i tratament a depresiei în cadrul îngrijirilor primare,ș ț ș
Katon et all (1997) recomandă furnizorilor de îngrijiri primare un instrument de screening,
cum ar fi BDI II. Autorii studiului i-au propus să investigheze utilitatea diagnostică a BDIș
II, ca i modalitate de screening pentru Tulburarea depresivă majoră, folosită în contextulș
îngrijirilor medicale primare, prin analiza caracteristicilor psihometrice ale instrumentului.
BDI vs. BDI II
În construirea BDI II, versiunea revizuită a BDI, s-a avut în vedere îmbunătă ireaț
validită ii de con inut pentru a corespunde cu criteriile de diagnostic pentru Tulburareaț ț
depresivă majoră din DSM IV. tim că uȘ n instrument are validitate de con inutț dacă
măsoară ceea ce i-a propus i dacă elementele sale de con inut (itemii) sunt expresia unuiș ș ț
e antion reprezentativ pentru un anumit univers de itemi. Pentru a avea validitate deș
con inut, BDI II trebuie să cuprindă un număr optim de itemi, care să acopere întregț
domeniul vizat, iar scorarea i evaluarea rezultatelor să fie cât mai obiectivă.ș
Proba BDI II, self-report, a impus astfel modificarea a 17 răspunsuri, incluzând
op iuni atât pentru cre terea cât i pentru reducerea apetitului, greută ii, somnului. În plus 4ț ș ș ț
itemi au fost înlocui i cu al ii noi (agita ia, lipsa de valoare, pierderea energiei, dificultă ileț ț ț ț
de concentrare) i timpul pentru răspunsuri s-a prelungit de la o săptămână la două, înș
concordan ă cu criteriile DSM pentru Episodul depresiv major.ț
1

2. Pentru a verifica validitatea de construct s-a folosit atât analiza factorială exploratorie
(AFE), cât i analiza factorială confirmatorie (AFC), aplicată pe trei grupuri : un grup deș
studen i, adulti din ambulatoriile psihiatrice i adolescen i din ambulatoriile psihiatrice.ț ș ț
Rezultatele ob inute de Beck et al (1996) i Steer et al (1999) au eviden iat existan a a douăț ș ț ț
constructe care corelează i merită re inute (Somatic-Afectiv i Cognitiv). În contrast cuș ț ș
rezultatele ob inute de ace tia, Osman et. al (1997) a ob inut în urma analizei trei factori –ț ș ț
Atitudini negative, Dificultă i în ob inerea performan ei i un cluster Somatic.ț ț ț ș
Dar, datorită faptului că nici un studiu nu a evaluat caracteristicile psihometrice ale
BDI II pe un e antion de pacien i care beneficiază de îngrijiri medicale primare, prezentulș ț
studiu î i propune acest lucru.ș (Arnau, Meagher, Norris, & Bramson, 2001)
Studiul a examinat i validitatea simptomelor somatice, ca indicatori ai depresiei laș
ace ti pacien i cu îngrijiri primare, inând cont de observa iile din literatura de specialitateș ț ț ț
(Cavanaugh, Clark, Gibbons, 1983) cu privire la faptul că simptomele somatice se asociază
semnificativ cu simptomele medicale, cauzate de tulburările somato-vegetative pe care ace tiș
pacien i le prezentau, depresia neputând fi bine separată de condi iile medicale generale aleț ț
acestora. Studii empirice au demonstrat că în cazul pacien ilor medicali în vârstă, simptomeleț
somatice sunt într-adevăr indicatori buni ai depresiei (Koenig, Cohen, Blazer, Krishnan &
Sibert, 1993; Norris & Woehr, 1998). Utilitatea diagnostică a simptomelor somatice a fost de
asemenea demonstrată la pacien ii adul i tineri care au solicitat îngrijiri primare, prin acestț ț
studiu.
METODĂ:
Studiul s-a desfă urat într-o comunitate suburbană din S-E Texasului. Au fostș
considera i eligibili pentru a participa la studiu to i pacien ii cu vârste peste 18 ani, care i-ț ț ț ș
au făcut o programare la medicul lor de îngrijiri primare, solicitându-li-se implicarea într-un
screening pentru “probleme în legătură cu stresul”. Jumătate dintre ace tia au refuzat, BDI IIș
fiind administrat unui e antion de doar 340 de pacien i, cu vârste între 18-54 ani (68,8% fiindș ț
femei). Dat fiind numărul mare a celor care au refuzat să participe la studiu, autorii au evaluat
dacă există diferen e semnificative între participan i i cei care au refuzat să participe,ț ț ș
analizând dimensiuni precum vârsta, genul, numărul de diagnostice precum i numărul deș
vizite la medic în ultimul an, stabilindu-se că nu există diferen e semnificative statistic.ț
Acestora li s-au aplicat 3 chestionare de auto-evaluare:
2

3. - BDI II, pentru a evalua severitatea simptomatologiei depresive.
- SF-20, care măsoară starea de sănătate percepută i func ionalitatea, pentru a examinaș ț
validitatea convergentă prin corelarea scorurilor cu cele ale BDI II
- PHQ, un instrument de screening construit pe baza criteriilor de diagnostic din DSM IV,
destinat diagnozei câtorva tulburări din DSM, printre care i Tulburarea depresivă major.ș
S-a urmărit dacă BDI II măsoară întotdeauna ceea ce i-a propus să măsoare i dacă oș ș
face foarte bine (validitate), precum i dacă to i itemii testului măsoară aceea i variabilă iarș ț ș
rezultatele sunt stabile în timp (fidelitate). (Kaplan & Saccuzzo, 2001)
REZULTATE:
Fidelitatea :
Fidelitatea BDI II a fost calculată cu ajutorul metodei consisten ei interne i a metodei test-ț ș
retest. S-a stabilit faptul că proba are o consisten ă internă crescută (coeficientul alphaț
Crombach 0.94) i o fidelitate excelentă test-retest (stabilitate foarte bună pe douăș
săptămâni), considerată a desemna o fidelitate bună pentru utilizarea în scopuri clinice a unui
instrument, to i itemii corelând cu scorul total (corela iile variază între 0.54 i 0.74).ț ț ș
(Mitrofan, 2009)
Validitatea:
Dovezi ale validită ii convergente au fost furnizate prin corelarea scorurilor totale aleț
BDI II i a scorurilor factoriale cu subscale ale SF-20 (Sănătatea mentală, Percep ia iș ț ș
Sănătatea generală, Durerea, Func ionarea fizică, Func ionarea în rol). Există o corela ieț ț ț
negativă între scorurile BDI II care indică o severitate mare a depresiei i subscalele SF-20ș
care indică o func ionare scăzută i o percep ie scăzută a sănătă ii. După cum era deț ș ț ț
a teptat, scorurile totale la BDI II i scorurile factoriale corelează mai puternic cu subscalaș ș
de Sănătate mentală (-.65) decât cu oricare alte scale ale SF-20. (Albu, 2000)
Analiza caracteristicilor psihometrice a demonstrat i validitate relativă la criteriu.ș
Validitatea de criteriu face referire la func ia prognostică a psihodiagnozei. Scorurile la BDIț
II au prezis un diagnostic de Tulburare depresivă majoră, determinată i prin evaluarea cuș
PHQ, instrument de screening construit pe baza criteriilor de diagnostic din DSM IV.
Precizia acestui instrument a fost evaluată, ob inându-se un acord de 93% întreț
diagnoza Tulburării depresive majore cu PHQ i diagnoza unui profesionist în sănătateaș
3

4. mentală. Astfel au fost corelate scorurile la BDI II cu cele de la PHQ, instrument disponibil
anterior despre care tiam că are validitate de criteriu bună. S-au ob inut diferen eș ț ț
semnificative statistic între media grupului diagnosticat nondepresiv i media grupuluiș
diagnosticat depresiv folosind BDI II, fapt care demonstrează că i acest instrument areș
validitate de criteriu.
Scorurile totale la inventar nu au corelat semnificativ cu variabila sex, de i femeile auș
ob inut scoruri mai mari decât bărba ii, ceea ce ne arată independen a răspunsurilor la itemiiț ț ț
acestei probe pentru pacien ii evalua i în centre de asisten ă medicală primară a familiei înț ț ț
raport cu această variabilă.
Utilitate diagnostică, sensibilitatea, specificitatea, puterea de predic ie pozitivă i putereaț ș
de predic ie negarivă:ț
Analiza ROC a indicat un scor critic de 18, oferind cel mai bun echilibru între
sensibilitate i specificitate în predic ia Tulburării depresive majore folosind BDI II, laș ț
pacien ii evalua i în cadrul îngrijirilor primare. Astfel rata generală de clasificare corectă prinț ț
utilizarea acestui instrument este de 92%, ceea ce ne conferă încredere pe scară largă într-un
screening psihologic în temeiul detectării depresiei în cadrul oferit de îngrijirile medicale
primare. (Urbina, 2010)
De asemenea, s-a identificat o sensibilitate de 94% i oș specificitate de 92%.
Sensibilitatea se referă la ce propor ie de depresivi diagnostichează BDI II din numărul deț
cazuri reale. Acest rezultat ne indică faptul că în doar 6% din cazuri BDI II nu identifică
depresia acolo unde ea există. Specificitatea se referă la proportia de persoane care nu au
tulburarea i au rezultate negative la test. Rezultatul de mai sus ne indică faptul că în doar 8%ș
din cazuri BDI II a gre it, diagnosticând cu tulburare depresivă majoră pacien i care nuș ț
întruneau criteriile DSM IV pentru această tulburare.
Puterea de predic ie pozitivăț exprimă probabilitatea unui diagnostic pe baza unui
rezultat pozitiv la un test iar puterea de predic ie negativăț exprimă probabilitatea unui
diagnostic pe baza unui rezultat negativ la un test. Ob ind un rezultat de PPP=54% i PPN =ț ș
99%, putem spune că BDI II i-a identificat pe aproape to i cei care suferă de tulburareț
depresivă majoră, fără a include în această categorie multe persoane care nu întrunesc
criteriile pentru această tulburare.
DISCU II:Ț
4

5. De i proba are o fidelitate excelentă test-retest, consisten ă internă crescută,ș ț
considerată a desemna o fidelitate bună pentru utilizarea în scopuri clinice a unui instrument,
to i itemii corelând cu scorul total i validitate convergentă moderată spre înaltă, totu iț ș ș
structura factorială variază în studii. Folosind analiza factorială exploratorie cu e antioaneș
diferite de studen i (Beck et all, 1996, Dozois, Dobson & Ahnberg, 1998) au stabilit fiecare,ț
aceia i 2 factori implica i (unul Cognitiv-Afectiv, altul Somatic). Prin contrast, Osman et all.ș ț
1997 au raportat la studen i un model în 3 factori, ce corespunde Atitudinilor negative,ț
Dificultă ilor în ob inerea performan ei i unui cluster Somatic. În cazul adul ilor dinț ț ț ș ț
ambulatoriile psihiatrice, analiza factorială exploratorie i de confirmare a structurat 2ș
factori, unul Somatic-Afectiv i altul Cognitiv (Beck et all, 1996; Steer et all, 1999),ș
comparabili cu primii doi factori din trei, găsi i folosind adolescen i adul ilor dinț ț ț
ambulatoriile psihiatrice (Steer et all, 1998). Aceste date ne arată că structura factorială a
depresiei la pacien ii cu îngrijiri medicale primare este similară la adul ii i adolescen iiț ț ș ț
psihiatrici din ambulator. Analiza factorială confirmatorie la adul ii clinici depresivi dinț
ambulator sugerează că BDI II cuprinde un factor Depresiv, care poate fi mai departe divizat
în 2 factori, unul Somatic-Afectiv i altul Cognitiv (Steer et all, 1999).ș
Câ iva itemi la e antionul studiat au arătat patternuri factoriale diferite de cele găsiteț ș
în cazul e antionului de pacien i psihiatrici ambulatori, raportat de Beck et all, 1996. Astfel,ș ț
triste ea încarcă cel mai puternic factorul Somatic- Afectiv la pacien ii cu îngrijiri medicaleț ț
primare, în timp ce acest item încarcă factorul Cognitiv în e antionul psihiatricilorș
ambulatori. Aceasta se poate u or explica prin conceptualizarea triste ii, constând înș ț
componente afective i cognitive, astfel fiind de a teptat contribu ia unui factor afectiv sau aș ș ț
unuia cognitiv. La fel, plânsul contribuie la factorul Cognitiv în e antionul psihiatric studiatș
de Steer et all (1999), de i plânsul a fost asociat în principal cu factorul Somatic-Afectiv înș
e antionul lui Beck. Aceste diferen e sunt în concordan ă cu ipoteza lui Beck că simptomeleș ț ț
afective pot fi situate în diferite dimensiuni, în func ie de context i componen a diagnosticăț ș ț
a e antionului studiat.ș
O limită în utilizarea acestui instrument de screening considerăm că este dată de
posibilitatea existen ei unor fal i pozitivi, a unor pacien i cu probleme medicale sau legateț ș ț
de abuzul de substan e, care prezintă o aparen ă depresivă, fără a avea o tulburare depresivăț ț
independentă de efectele fiziologice produse de condi ia medicală generală sau de abuzul deț
substan e, cu care se prezintă la medic. Itemii referitori la simptomele somatice pot îngreunaț
5

6. estimarea prevalen ei depresiei în popula ia de pacien i medicali, datorită suprapunerii pesteț ț ț
efectele produse de tulburările medicale existente la ace ti pacien i. Astfel o solu ie viabilăș ț ț
în screening ar fi utilizarea doar a celor 14 itemi care se referă la dimensiunea psihologică a
depresiei, evaluând func ionarea în plan cognitiv i afectiv.ț ș
O aten ie deosebită i evaluare imediată trebuie oferită celor 2 itemi critici careț ș
încarcă dimensiunea cognitiv-afectivă a depresiei i care se referă la idei i dorin e suicidareș ș ț
i pesimism, indicatori ai unei posibile tentative autolitice din partea pacien ilor depresivi.ș ț
(Driga, Postelnicu, Vartolomei, Sorocianu, & Robu, 2006)
Fiind un instrument care solicită self-report, o altă limită este dată de susceptibilitatea
răspunsurilor de a fi afectate de distorsiuni. Unele simptome pot fi deliberat exagerate,
pacien ii ipohondrici mai ales, urmârind ob inerea de beneficii primare, cum ar fi aten iaț ț ț
celor din jur. Al ii ar putea fi nesinceri, oferind răspunsuri dezirabile i ascunzând ideileț ș
suicidare. Astfel pacien ii trebuie încuraja i să se gândească atent la fiecare răspuns dat, fiindț ț
con tien i de scopul administrării scalei.ș ț
Bibliografie
Albu, M. (2000). Metode i instrumente de evaluare în psihologie.ș Ergonaut.
6

7. Arnau, R., Meagher, M., Norris, M., & Bramson, R. (2001). Psychometric evaluation of the
Beck Depression Inventory-II with primary care medical patients. Health Psychology , 112-
119.
Driga, O., Postelnicu, C., Vartolomei, C., Sorocianu, C., & Robu, E. (2006). Utilitatea
instrumentului BDI - Fast screen for medical patients in urmărirea operativă a efectului
antidepresivelor. Revista medico-chirurgicală, vol.110, nr.4
Kaplan, R., & Saccuzzo, D. (2009). Psychological Testing, Principles, Applications and
Issues. USA: Wadsworth Thomson Learning.
Mitrofan, N. (2009). Testarea psihologică. Aspecte teoretice i practice.ș Ia i: Polirom.ș
Urbina, S. (2010). Testarea psihologică. Bucure ti: Ed. Treiș
Vasquez-Barquer, J., Herran, A., & Artal, J. (1997). Epidemiological research in primary
care. European Journal of Psychiatrz , 133-143.
7