educatie

1. 1
INTRODUCEREA FISEI INDIVIDUALE A ELEVULUI LA EDUCATIA FIZICA -
PAS IMPORTANT ÎN MODERNIZAREA PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV
Randamentul maxim la orele de educaţie fizică se obţine numai dacă se stabileşte un
acorddeplin între particularităţile individului şi cerinţele obiectivului.
Nu este însă suficient să realizăm numai acest acord, ci şi o concordanţă între
interesele şi aspiraţiile elevului şi cerintele societăţii faţă de activitatea de educaţie fizică
şcolară. În aceste împrejurari, pentru a-şi îndeplini optimal sarcinile, se impune ca şi
educaţia fizică şi sportul să se alinieze la noile direcţii de orientare a procesului instructiv-
educativ.
Educaţia fizică, faţă de celelalte obiecte de învăţământ are o trăsătură specifică şi
anume: este adaptată mai precis la particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor,
ceeace poate fi trecut pe seama vizibilităţii şi exteriorizării directe aacestor trăsături.
Deci, orice trăsătură fizică, prin faptul că devine imediat vizibilă, poate fi şi măsurată
şi, în consecinţă, dezvăţată mai uşor decât trăsăturile psihice, mai puţin exteriorizabile.
Dacă nu vom acţiona corespunzător în etapele optime ale dezvoltării vom priva
copilul de posibilităţile de manifestare a potenţialităţilor sale, îi vom răpi şansele pe care
în mod firesc trebuie să le aibă fiecare individ în vederea formării şi dezvoltării sale
integrale şi optime.
Dar, pentru a putea acţiona cât mai exact şi eficient este necesar să ne cunoaştem
elevii cu defecteleşi calităţilepe care le au.
În accepţiunea modernă, lecţia de educaţie fizică, trebuie să se desfăşoare astfel încât
profesorul să cunoască şi să controleze în fiecare moment munca elevilor, să ştie dacă, ce,
cât şi cum şi-auînsuşit elevii din conţinutul transmis.
În acest fel pot fi depistate şi eliminate imediat dificultăţile şi erorile. Randamentul
elevului creşte, iar progresul înînvăţare este mai rapid.
Corectitudinea răspunsului este apreciată de către profesor, care are rol conducător în
procesul de învăţământ. Cum însă elevul devine tot mai mult subiect al educaţiei,
autocontrolul şi autoapreciereaare un rol sporit.
Un principiu de bază al perfecţionării individuale este ca evaluarea randamentului
şcolar al profesorului să se facă pe baza rezultatelor elevilor săi: întoarcerea sistematică la
emiţător reprezintă factorul hotărâtor al perfecţionării şi constituie o veritabilă etapă în
creştereacompetenţei profesionale.
În privinţa caracterizării motrice a elevilor nu se ştie de ce literatura de specialitate
este extrem de săracă la acest capitol. “Cărţile de căpătâi”, denumire plastică a “Teoriei şi
Metodicii Educaţiei Fizice”, “Programa Şcolară”, “Metodicile pe ramuri de sport” sunt în
totalitate de acord asupra necesităţii planificării conţinutului activităţii în funcţie de
colectivul de elevi.
Între tehnologia întocmirii documentelor de planificare a activităţii didactice şi
evidenţa rezultatelor existăşi trebuie săexiste o relaţie de interdependenţă.
Extragerea problemelor din programă, sistematizarea şi organizarea materialului,
stabilirea ordinii de abordare a temei şi apoi a sistemelor de acţionare sunt condiţionate
de rezultatele obţinute de elevi la testările iniţialesau finale.

2. 2
Considerăm că rezultatele la probele S.N.S.E. la probele de control din atletism,
gimnastică şi jocuri sportive sunt repere sigure pentru o cunoaştere competentă a
colectivului de elevi, şi în acelaşi timp, de îmbogăţire sau poate de renunţare la unele
elemente dinarsenalul metodic de specialitate.
Pentru caracterizarea fiecărei clase vom raporta rezultatele obţinute la probele de mai
sus, la modelul dezvoltării fizice a capacităţilor motrice, a capacităţii de practicare a
ramurilor de sport, a capacităţii de practicare independentă a exerciţiilor fizice, modele
stabilite de programa şcolarăpentrufiecare ande studiu.
De aceea, propunem, întocmireaunei fişe individuale la educaţia fizică.
Alcătuirea fişei individuale la educaţie fizică este necesar să înceapă o dată cu
intrarea copilului în şcoală, depunându-se efort pentru completarea ei încă din primul an
de şcolaritate.
Cu fişa completă, absolventul clasei a IV-a şi a VIII-a se prezintă la ciclul gimnazial,
respectivla treaptaI de liceuunde l-i se continuă şi desăvârşeşte instruireaşi educaţia.
Ne-am propus să atragem atenţia asupra necesităţii cunoaşterii elevilor şi am oferit
mai multe modele de fişe. Aceste fişe duc automat la cunoaştereaclasei de elevi.
Cunoscând mai bine elevii, clasa, vom folosi o serie de metode şi mijloace care să
înveţe, consolideze şi perfecţioneze deprinderile, priceperile şi calităţile motrice. De
asemenea, va creşte eficienţaşi densitatealecţiilor.
Au trecut peste două secole de când Jean Jaques Rousseau îi sfătuia pe educatori:
“începeţi prin a vă studia mai bine elevii căci desigur, nu-i cunoaşteti deloc”. Sfatul care
a făcut la vremea respectivă “ocolul lumii” îşi păstrează şi astăzi valoarea, întrucât buna
organizare a procesului instructiv-educativ, eficienţa învăţământului, toate măsurile
privind formarea, dezvoltarea personalităţii umane, depind în ultimă instanţă de
cunoaştereatemeinică, multilateralăacelor pe care îi educăm.
Experienţa celor mai buni dascăli, învăţători şi profesori demonstrează prin forţa de
netăgăduit a faptului că, cheia de boltă a întregului edificiu educaţional o constituie
tocmai cunoşatereacopiilor, a elevilor.
Este în afară de orice îndoială că mulţi dintre cei care s-au împlinit astăzi profesional
s-au ridicat pe scara valorilor, tocmai pentru că, nişte dascăli modeşti, dar care şi-au iubit
şi respectat propria lor profesiune au sesizat la vreme aptitudinile lor speciale şi le-au
cultivat cu grijă şi migală, cu încredere şi dăruire. Şi de ce să nu o spunem câte talente au
rămas nevalorificate, câte aptitudini nu s-au irosit, câţi oameni nu s-au putut realiza,
deoarece n-au avut parte de profesori care să fi ştiut în adevaratul sens al cuvântului, ce
înseamnă cunoaştereacopilului, aomului în formare.
În condiţiile actuale, când formarea generaţiilor tinere a devenit o preocupare de
seamă a întregii naţiuni, fiind ridicată la rangul de problemă de stat, cunoaşterea celor pe
care-i educăm, devine o condiţie sine gua non a pregătirii lor multilaterale, pentru viaţă şi
muncă.
Introducerea fişei individuale a elevului la educaţia fizică este necesară din mai
multe considerente, şi anume:
- asigură cunoaşterea particularităţilor fizice a elevilor, formarea capacităţii de auto-
cunoaştere şi auto-apreciereobiectivaa lor;

3. 3
- contribuie la depistarea şi corectarea deficienţelor fizice (atitudinilor deficiente),
precum şi stabilireagrupelor valorice;
- asigură argumentarea notării elevilor;
- cunoaşterea datelor despre clasă în cazul schimbării cadrului didactic sau a
transferării elevului;
- descoperă aptitudinile şi înclinaţiile spre diferite ramuri de sport şi le poate dezvolta
şi consolida;
- la sfârşitul unui ciclu de învăţământ se poate contura un diagnostic pedagogic.
Acesta reprezintă concluziile investigaţiei efectuate asupra unui elev în scopul continuării
dezvoltării fizice şi pregştirii motrice;
- creează posibilitatea stabilirii liniilor de intervenţie imediată sau în perspectivă
pentru acoperireaşi remediereaunor aspecte deficitare;
- asigură autoevaluarea cadrului didactic şi evaluarea obiectivă a acestuia de către
organele competente.
Deci, diagnosticul profesorului se împleteşte pe planul activităţii de formare cu
prognosticul dezvoltării ulterioare şi ambele aspecte susţin o activitate programată la
nivelul fiecărui copil învederea unei cât mai bune realizări a acestuiape plan fizic.
Începând cu anul şcolar 1999-2000, M.E.N. a introdus sistemul şcolar naţional de
evaluare şi o dată cu el şi fişa individuală pentru care noi am pledat încă din 1980,
introducând-o chiar în judeţul Galaţi şi în cele limitrofe judeţului nostru.
Învăţământul modern presupune fişa individuală ca instrument de lucru pentru
profesorişi învăţători (vezi modelele de fişe prezentate de M.E.N. şi de noi).
Învăţătorul şi profesorul şcolii contemporane are nevoie de această fişă pentru a găsi
cele mai optime şi obiective soluţii în vederea dezvoltării fizice armonioase a fiecărui
copil.
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR FIŞA INDIVIDUALĂ A ELEVULUI (EI)
EDUCAŢIE FIZICĂ
A. DATE ANTROPOMETRICE ŞI FUNCŢIONALE
Clasa Înălţimea Greutatea Perimetrul toracic Capacitatea
vitală
Proba vegetativă
Inspiraţie Expiraţie Elasticitat
e
Valoare Calificativ
I
II
III
IV
B. PROBELE DE CONTROL ŞI CALIFICATIVELE OBŢINUTE
Nr.
crt
Probe de control I II III IV
sem. I sem. II sem. I sem. II sem. I sem. II sem. I sem. II
1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3
p/
c
p/
c
p/
c
p/
c
p/
c
p/
c
p/
c
p/
c
p/
c
p/
c
p/
c
p/
c
p/
c
p/
c
p/
c
p/
c
p/
c
p/
c
p/
c
p/
c
p/
c
p/
c
p
/
c
p/
c
1
2
3
4
5
6

4. 4
7
8
9
10
11
C. STAREA DE SĂNĂTATE
ANUL ŞCOLAR
ANUL ŞCOLAR
ANUL ŞCOLAR
ANUL ŞCOLAR
D. CONCLUZIILE ÎNVĂŢĂTORULUI (INSTITUTORULUI) ŞI RECOMANDĂRI PENTRU
ACTIVITATEA VIITOARE

5. 5
ÎNVĂŢĂMÂNTUL GIMNAZIAL FIŞA INDIVIDUALĂ A ELEVULUI (EI)
EDUCAŢIE FIZICĂ
A. DATE ANTROPOMETRICE ŞI FUNCŢIONALE
Clasa Înălţimea Greutatea Perimetrul toracic Capacitatea
vitală
Proba vegetativă Testul RUFIER
Inspiraţie Expiraţie Elasticitate Iniţial Final Initial Final
Val. Calif. Val. Calif. Val. Calif. Val. Calif.
a V-a
a VI-a
a VII-a
a VIII-
B. PROBELE DE CONTROL ŞI CALIFICATIVELE OBŢINUTE
Nr.
crt.
Probe de
control
a V-a a VI-a a VII-a a VIII-a
1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3
pe not pe not pe not pe nota per not pe not pe nota pe nota pe not pe nota pe not per nota
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
C. PARTICIPAREA LA ACTIVITĂŢI CUPRINSE ÎN “SPORTUL PENTRU TOŢI”
Nr. crt. ACŢIUNI PERIOADA a V-a a VI-a a VII-a a VIII-a
D. SPOR DE PERFORMANŢĂ
Nr. crt. ACŢIUNI PERIOADA a V-a a VI-a a VII-a a VIII-a
E. STAREA DE SĂNĂTATE
Anul şcolar: …………………………………………………………………………………………………………….
Anul şcolar: …………………………………………………………………………………………………………….
Anul şcolar: …………………………………………………………………………………………………………….
Anul şcolar: …………………………………………………………………………………………………………….
F. CONCLUZIILE PROFESORULUI ŞI RECOMANDĂRI PENTRU ACTIVITATEA VIITOARE
ÎNVĂŢĂMÂNTUL LICEAL FIŞA INDIVIDUALĂ A ELEVULUI (EI)
EDUCAŢIE FIZICĂ
A. DATE ANTROPOMETRICE ŞI FUNCŢIONALE
Clasa Înălţimea Greutatea Perimetrul toracic Capacitatea Proba vegetativă Testul RUFIER

6. 6
Inspiraţie Expiraţie Elasticitate vitală Iniţial Final Initial Final
Val. Calif. Val. Calif. Val. Calif. Val. Calif.
a IX-a
a X-a
a XI-a
a XII-a
B. PROBELE DE CONTROL ŞI CALIFICATIVELE OBŢINUTE
Nr.
crt.
Probe de
control
a IX-a a X-a a XI-a a XII-a
1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3
pe not pe not pe not pe nota per not pe not pe nota pe nota pe not pe nota pe not per nota
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
C. PARTICIPAREA LA ACTIVITĂŢI CUPRINSE ÎN “SPORTUL PENTRU TOŢI”
Nr. crt. ACŢIUNI PERIOADA a IX-a a X-a a XI-a a XII-a
D. SPOR DE PERFORMANŢĂ
Nr. crt. ACŢIUNI PERIOADA a IX-a a X-a a XI-a a XII-a
E. STAREA DE SĂNĂTATE
Anul şcolar: …………………………………………………………………………………………………………….
Anul şcolar: …………………………………………………………………………………………………………….
Anul şcolar: …………………………………………………………………………………………………………….
Anul şcolar: …………………………………………………………………………………………………………….
F. CONCLUZIILE PROFESORULUI ŞI RECOMANDĂRI PENTRU ACTIVITATEA VIITOARE

7. 7
PLANIFICAREA ACTIVITĂŢII INSTRUCTIV-EDUCATIVE, MOMENT
HOTARÂTOR ÎN RIDICAREA CALITĂŢII PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT
Programarea este definită în Dicţionarul de economie ca fiind “acţiunea de a stabili
planuri în care sunt fixate etapele unei activităţi pentru o anumită periaodă de timp, astfel
ca dintre variantele elaborate săse poată alege ceacare satisface principiul eficienţei”
Paul Popescu Neveanu defineşte programarea ca fiind “stabilirea algoritmului optim
pentru finalizareaunei activităţi şi traducereasa în operaţii fizice adecvate”
În multe alte surse de informaţie, mai ales în dicţionare, programarea este definită ca
“acţiunea de a programa şi rezultatele ei”
Programarea procesului de educaţie fizică în conformitate cu ideile promovate din
programă impune ca documente de planificare, întreaga activitate de programare a
educaţiei fizice, să fie concepute în intenţia valorificării plenare a condiţiilor proprii
specifice unei şcoli şi zone, a tratării cât mai diferenţiate a colectivelor de elevi pentru
care se concepe activitatea respectivă.
Daca nu vom acţiona corespunzator în etapele optime ale dezvoltării vom priva
copilul de posibilităţile de manifestare a potenţialităţilor sale, îi vom răpi şansele pe care
în mod firesc trebuie să le aibă fiecare individ în vederea formării şi dezvoltării sale
integrale şi optime.
Dar, pentru a putea acţiona cât mai exact şi eficient este necesar să ne cunoaştem
elevii cu defectele şi calităţile pe care le au. Extragerea problemelor din programă,
sistematizarea şi organizarea materialului, stabilirea ordinii de abordare a temelor şi apoi
a sistemelor de acţionare sunt condiţionate de rezultatele obţinute de elevi la testările
iniţiale sau finale. Considerăm că rezultatele la probele S.N.S.E., la probele de control din
atletism, gimnasticăşi jocuri sportive sunt repere sigure pentruprogramarea activităţii.
Planificarea constituie unul din atributele principale ale conducerii ştiinţifice a
activităţii de educaţie fizică. Ea constă dintr-un ansamblu de previziuni, exprimate în
obiective şi acte decizionale concretizate în măsuri, mijloace şi actiuni în vederea
orientării şi coordonării pe durata anului şcolar şi trimestrial a activităţii de educaţie
fizicăla nivelul şcolii.
Planificarea şi evidenţa au un rol important în programarea, organizarea şi
desfăşurarea procesului instructiv-educativ, furnizând profesorului elemente preţioase
pentru stabilirea obiectivelor de instruire proprii fiecărei lecţii, precizarea mijloacelor şi
metodelor necesare realizării acestora, pentru aprecierea progreselor obţinute de elevi. În
cadrul activităţii de educaţie fizică, planificarea şi evidenţa au un caracter complex,
deoarece se referă nu numai la activităţile prevăzute în planul de învăţământ, ci şi la altele
menite să contribuie la instruirea motrică a elevilor, cum sunt participarea la competiţiile
organizate pentru elevi în cadrul şcolii şi în afara ei, organizarea activităţii metodice în
vederea creşterii eficienţei lecţiilor, îmbunătăţtireabazei didactico-materiale etc.
Şi una şi alta au un rol important şi implică o responsabilitate mărită, datorită
condiţiilor particulare de predare a educaţiei fizice (programe concepute pentru a fi
aplicate diversificat, în funcţie de baza tehnică proprie fiecărei şcoli, lipsa manualelor,
existenţamai multor forme de activitate etc.).

8. 8
În lipsa unui manual şcolar (existent la celelalte discipline de învăţământ) se impune
ca, pe lângă programa şcolară, prin documentele de planificare, să fixăm un cadru general
valabil prin care să stabilim ce facem la fiecare clasă, cât facem şi cu ce mijloace
realizăm ceeace ne-am propus să facem.
În cele ce urmează încercăm să oferim un model de planificare propus spre aplicare
în toate unităţile şcolare, indiferent de condiţiile de care dispunem. Sistemul de
planificare propus se compune din două documente: planul tematic anual şi planul
calendaristic semestrial, forma grafică.
Aceste două documente împreună cu programa şcolară, formează un tot unitar,
decurgând unul din celălalt, într-o perfectăintercondiţionare.
Planul tematic anual sau graficul de eşalonare a conţinutului programei şcolare ca şi
anexele întregesc şi sporesc funcţionalitateaactivităţii de programare.
Este necesar ca obiectivele şi cerinţele instructiv-educative stabilite în cadrul unei
orientări generale unitare, dar elastice, să fie detaliate şi concretizate, adaptate condiţiilor
diversificate încare se realizeazăactivitatea de educaţie fizică.
Eficienţa educaţiei fizice poate fi sporită numai în condiţiile perfecţionării activităţii
de programare a obiectivelor de instruire şi a sistemelor de acţionare stabilite pentru
înfăptuirea lor, precum şi în cazul în care volumul şi calitatea acestora, ordinea de
realizare a obiectivelor, o anumită prioritate şi opţiunea în alegerea soluţiilor (respectând
orientarea unitară dată de programe) se vor stabili dependent de o serie de factori care nu
pot fi neglijaţi: condiţii de climă, bază materială, nivelul de pregătire a colectivelor de
elevi, realizarea modelului intermediar sau final al absolventului, tradiţii, obiceiuri,
opţiuni etc.
În contextul preocupărilorpentruoptimizareaşi obiectivizareaprocesului de instruire
se impune abordarea planificării de pe noi poziţii, ale concepţiei sistemiceşi operaţionale.
Putem spune că planificareareprezintăun fenomencibernetic pus înevidenţă şi de
prezenţa conceptelor de tipcibernetic: obiective (scop, finalitate), mijloacepentru
atingereaobiectivelor (structuri, sisteme de acţionare, algoritmi, complexe etc.)
Pornind de la acestea, anexa nr. 1 vine să demonstreze noua concepţie în planificarea
anuală şi semestrială privind particularizarea obiectivelor propuse, numărul de lecţii pe
obiective şi sarcini de instruire, plecând de la prevederile programei, nivelul real de
pregătire al elevilor şi baza materialăexistentăînfiecare unitate şcolară.
Putem vorbi despre reflectarea elementelor de programare în conţinutul planificării
calendaristice ca:
- stabilireamodelului structural;
- elaborarea modelelor de realizare a componentelor modelului structural (modele
operaţional şi eşalonareaacestoraîn timp).
Programarea procesului de educaţie fizică în conformitate cu ideile promovate prin
programe impune ca documentele de planificare, întreaga activitate de programare a
educaţiei fizice şcolare să fie concepută în intenţia valorificării plenare a condiţiilor
proprii, specifice unei şcoli şi zone, a tratării cât mai diferenţiate a colectivelor de elevi
pentru care se concepe activitatea respectivă.

9. 9
Anexele planificării anuale sau semestriale cuprind algoritmii, sistemele de acţionare,
structurile de exerciţii, complexele de exerciţii, bateriile de încălzire etc., stabilite pentru
fiecare obiectiv instructiv-educativ, cuantificate şi dozate în mod corespunzător pentru
fiecare clasăşi an de studii.
Mijloacelealese sunt numerotate, cronologic, numărul respectivfiind trecut în rubrica
special destinatăîn planul calendaristic, îndreptul temei de lecţii lacare se aplică. Aceste
anexe reprezintălocul unde se poate manifestaîn mod plenar, personalitatea profesorului,
acestaavând posibilitateade a adăuga la cele prezentate de noi, tot ceeace crede căeste
util şi eficient, pe baza experienţei personale saudin literatura de
specialitate.
Daca anexele sunt întocmite bine, ele pot ţine locul manualului de educaţie fizică.
În concluzie, laplanificare reţinem, deci că:
- în cadrul unui sistem de lecţii, tema este unitară, aceeaşi pentru toate lecţiile din
cadrul sistemului;
- scopul didactic dominant (învăţare, fixare, consolidare, aplicare) se va modifica de
la lecţie la lecţie;
- sistemul de acţionare (stimulii utilizaţi) este de asemenea, particular pentru fiecare
sistem de lecţii;
- structurile motrice utilizate în cadrul unui sistem de lecţii pot fi menţinute şi în
altul, cu condiţia să fie modificaţi parametrii efortului (încărcând efortul pe seama
volumului sau a intensităţii);
- de regulă, structurile motrice se schimbă de la un sistem la altul. Precizia este
valabilă mai ales pentru temele din sistemele de lecţii programate pentru iniţierea în
jocurile sportive şi pentrudezvoltarea calităţilor motrice;
- specific disciplinei noastre este prezenţamai multor teme încadrul unei lecţii.
Evidenţa activităţii este de mare importanţă pentru cunoaşterea colectivului clasei
sub toate aspectele (stare de sănătate, de dezvoltare fizică, de pregătire fizică şi sportivă
în vederea elaborării documentelor de planificare, participare la activitatea sportivă de
masă, sport de performanţăetc.) încadrul şcolii şi acluburilor sportive etc.
Introducerea fişei individuale la educaţia fizică înseamnă un pas mare realizat în
sensul cunoaşterii calităţilor şi deficienţelor elevilor şi un real sprijin în întocmirea
documentelor de planificare.
De asemenea, se ţine o strictă evidenţă a activităţii sportive, de recreere, destindere,
relaxare, petrecere plăcută şi utilă a timpului liber (sportul pentru toţi), competiţionala
etc., desfăşuratăîn fiecare unitate şcolaraşi înafara ei.

10. 10
Strategia elaborării documentelor de planificare în educaţia fizică şcolară şi
metodicaelaborării lor
Caracteristicilegenerale aleeducaţiei fizice şcolare
 Educaţia fizică, ca principalăactivitate de tip motric este accesibilă tuturor vârstelor şi are
obiective cadruşi de referinţădiferenţiatepe fiecare subsistem saueşalonal ei.
 Se desfăşoară sub formă de proces bilateral unde este necesară prezenţa celor doi factori
“educatorul” şi “educaţii”.
 Ca proces instructiv-educativ, dar şi ca auto-educaţie fizică, este o activitate desfăşurată
în vederea prefecţionării dezvoltării fizice şi a capacităţii motrice ale celor ce practică
exerciţiile fizice în funcţie de particularităţile de vârstă şi sex, de specificul unor profesii
şi de cerinţele de integrare socială.
 Pornind de la denumirea activităţii rezultă că educaţia fizică urmăreşte cultivarea
‘cultivarea”, “creşterea”, “informarea” capacităţii fizice a oamenilor.
 Ca proces bilateral are “intrare” şi “ieşire”, iar în interior este activitate propriu-zisă (de
prelucrare amateriei prime).
 Prelucrarea este realizată de cel care conduce procesul în majoritatea cazurilor fiind
profesor de specialitate.
 Subiecţii, constituiţi în grupuri, de diferite mărimi (clase, grupe, echipe etc.) trebuie să fie
pe recepţie, să fie atenţi şi să încerce, prin efort fizic şi intelectual să însuşească ceea ce li
se transmite.
 Ei trebuie să ajungă la acele faze ale pregătirii în care să poată prelua parţial anumite
responsabilităţi ale conducătorului procesului.
 Educaţia fizică are caracter predominant formativşi competitiv.
 Educaţia fizică beneficiază de un foarte mare număr de exerciţii fizice, diferenţiate şi
adaptate la toate subsistemele şi variabilele.
 Cei cuprinşi în procesul instructiv-educativ respectiv capătă şi o cultură sportivă (să
practice cât mai multe sporturi, să cunoască regulamentele acestora, recordurile naţionale
şi internaţionale, fair-playîn sport etc.).
 Educaţia fizicăa tinerei generaţii poate fi considerată ca reprezentând baza de sprijin
pentru toate eşaloanele sistemului nostrude educaţie fizicăşi sport.
Definirea şi clarificarea noţiunilor de programare, planificare, proiectare şi
evaluare
Programarea este definită ca noţiunea de a stabili planuri în care sunt fixate etapele
unei activităţi pentru o anumită perioadăde timp.
Programarea procesului de educaţie fizică impune ca documentele de planificare să
fie concepute în intenţia valorificării optime a condiţiilor materiale proprii unei şcoli sau
zone, a tratării diferenţiate a colectivelor de elevi pentru care se concepe activitatea
respectivă.
Dar, pentru a putea acţiona cât mai exact şi eficient este necesar să ne cunoaştem
elevii cu defectele şi calităţile pe care le au. Extragerea problemelor din programă,
sistematizarea şi organizarea materialului, stabilirea ordinii de abordare a temelor şi apoi

11. 11
a sistemelor de acţionare sunt condiţionate de rezultatele obţinute de elevi la probele din
sistemul naţional şcolar de evaluare.
Planificarea constituie unul din atributele principale ale conducerii ştiinţifice a
activităţii de educaţie fizică. Ea constă dintr-un ansamblu de previziuni, exprimate în
obiective, acţiuni şi acte decizionale în vederea orientării şi coordonării pe durata unui an
şcolar sausemestruaactivităţii de educaţie fizicăla nivelul şcolii.
Planificarea şi evidenţa determină o responsabilitate crescută datorită condiţiilor
particulare de predare a educaţiei fizice cum ar fi: aplicarea diversificată a programelor în
funcţie de baza tehnică proprie fiecărei şcoli, lipsa manualelor, existenţa mai multor
forme de organizare a activităţii şi a opţiunilor etc.
În lipsa unui manual şcolar se impune ca, pe lângă programa şcolară, prin
documentele de planificare să fixăm un cadru general valabil prin care stabilim ce facem
la fiecare clasă, cât facem şi cu ce mijloace realizăm ceeace ne-am propus.
Eficienţa educaţiei fizice şcolare poate fi sporită numai în condiţiile perfecţionării
activităţii de programare a obiectivelor de instruire şi a sistemelor de acţionare stabilite
pentru înfăptuirea lor, iar volumul, calitatea acestora, ordinea de realizare, priorităţile şi
opţiunile se vor stabili dependenţe de o serie de variabile care nu pot fi neglijate: condiţii
climaterice şi geografice, bază materială, nivel de pregătire, model final, tradiţie etc. În
contextul preocupărilor pentru optimizare şi obiectivizarea procesului de instruire se
impune abordarea planificării de pe poziţii, ale concepţieisistemice şi operaţionale.
Putem spune că planificarea reprezintă un fenomen cibernetic pus în evidenţă şi de
prezenţa conceptelor de tip cibernetic: obiective, scop, finalitate, sistem de acţionare,
structuri şi complexe, algoritmietc.
Anexele planificării cuprind algoritmii, sistemele de acţionare, structurile şi
complexele de exerciţii, bateriile de încălzire etc., stabilite pentru fiecare obiectiv
instructiv-educativ, dozate şi cuantificate în mod corespunzător pentru fiecare clasă şi an
de studiu.
Mijloacele alese sunt codificate prin litere şi cifre fiind trecute în rubrica special
destinatăîn planul calendaristic semestrial.
Aceste anexe reprezintă competenţa şi calitatea specialistului, el având posibilitatea
de a alege tot ceea ce crede că este util şi eficient, pe baza experienţei personale sau din
literaturade specialitate.
Conţinutul şi metodologiade elaborareaplanului tematic anual
Planul tematic anual este documentul care se elaborează primul de către profesor şi
se referă la conţinutul tematic general al lecţiilor de educaţie fizică pentru o clasă sau
pentru toate clasele paralele existente în şcoală. planul tematic anual se elaborează numai
sub formă grafică şi constă în stabilirea sistemelor sau ciclurilor de lecţii pentru fiecare
componentă sau subcomponentă a modelului de educaţie fizică, din care se stabilesc
teme, precum şi eşalonareaacestorape semestre.
Pentrufiecare componentăsausubcomponentăse stabilesc următoarele:
 numărul sistemelorde lecţii încare se abordează;
 mărimeafiecărui sistem;

12. 12
 eşalonareafiecărui sistem;
 timpul prevăzut în contextul duratei integrale a lecţiei (în minute).
Din această cauză acest document se mai numeşte şi “grafic anual de eşalonare a
sistemelor de lecţie”.
Pentru elaborarea acestuia este necesară cunoaşterea temelor specifice lecţiilor de
educaţie fizică la nivelul fiecărei clase de elevi. Aceste teme se extrag din programa
şcolară. Două sunt componentele modelului de educaţie fizicădin care se stabilesc teme:
- calităţile motrice;
- deprinderile şi priceperile motrice.
Precizăm că orice temă de lecţie presupune o acţionare specială nemijlocită, directă.
Din acest considerent credem că nu este corect să confundăm efectele directe cu cele
indirecte, care sunt de necontestat.
Metodica elaborării planului tematic
 Prevederile programei şcolarepentrucurriculum - ul nucleu au caracter obligatoriu.
 Conţinuturile prevăzute la capitolele “capacitate de organizare” şi “dezvoltare fizică
armonioasă”nu constituie teme de lecţie, asupralor acţionându-se înfiecare lecţie.
 Cu toate că noile programe precizează că începând cu ciclul gimnazial deprinderile şi
principiile motrice de bază şi aplicativ-utilitare nu mai constituie teme de lecţie, practica
cere în continuare acest lucru, mai ales, la început de ciclu, urmând ca în anii următori să
fie exersate şi aplicate înstructuri complexe, ştafete, parcursuri, jocuri şi întreceri.
 Numărul de teme (2 sau 3), modul lor de combinare şi de eşalonare pe parcursul
semestrelor şcolare depinde de profesori, de nivelul colectivului, de dotarea materială, de
numărul de ore şi etapa formării deprinderii motrice.
 pentru elaborarea acestui document este necesar să se înţeleagă că temele se rezolvă în 30-
35 minute. timpul care revine fiecărei teme este determinat de numărul temelor abordate şi
de alte variabile, între care nivelul de pregătire motricăal clasei este foarteimportant.
 Dezvoltarea calităţilor motrice de bazăşi combinate trebuie să constituie o preocupare
permanentă în fiecare lecţie. În acest sens se recomandă să se folosească şi structuri-
tehnico tactice din diferite ramuri de sport, efectuate în condiţii variate, în tempouri
ridicate, cu îngreuieri şi număr mare de repetări care pot dezvolta simultan cu fixarea
deprinderilor şi diverse forme de manifestare acalităţilor motrice.
 Se recomandă ca la eşalonarea temelor din atletism alergarea de rezistenţă să preceadă
alergareade viteză.
 Numărul de lecţii dintr-un sistem este variabil în funcţie de mai mulţi factori sau
variabile, dar cele care vizează deprinderile motrice să cuprindă 6-8 lecţii, iar cele
destinate calităţilormotrice 8-10-12 lecţii.
 n aer liber se programează teme din toat calităţile motrice, din atletism şi din jocuri
sportive. În perioada septembrie-octombrie să se planifice dezvoltarea rezistenţei de tip
aerob, iar viteza, îndemânarea şi detenta să fie cultivate o dată cu fixarea procedeelor
tehnice.

13. 13
 în interior se pot programa teme din toate calităţile motrice, din gimnastică şi dacă sunt
condiţii şi din jocurile sportive. În interior accentul trebuie pus pe dezvoltarea forţei
dinamice segmentare, a detentei şi a forţei explozive fără a se neglija îmbunătăţirea
vitezei şi îndemânării. O dată cu fixarea deprinderilor motrice sportive se poate optimiza
şi forţaîn regim de rezistenţăşi rezistenţaînregim mixt şi anaerob.
 Atunci când ne planificăm teme din deprinderi motrice de bază şi aplicativ-utilitare,
programarealor se poate face în ambele semestre, atât în aer liber, cât şi în interior.
 Modul de eşalonare a sistemelor de lecţii destinate învăţării şi consolidării elementelor şi
procedeelor tehnice este stabilit de fiecare profesor în funcţie de schema orară, dotarea
materialăşi opţiuni.
 In fazele de iniţiere şi însuşire primară, succesiunea temelor din ramurile şi probele
sportive respectă linia metodică a respectivului procedeu tehnic. În această etapă se va
urmări evitarea interferenţei şi realizarea transferului.
 Pentru a uşura formarea rapidă şi corectă a elementelor şi procedeelor tehnice din diferite
ramuri de sport este necesară educarea prealabilă a calităţilor motrice dominante (forţa şi
îndemânarea în special).
 Timpul efectiv repartizat temelor 930-32 minute) se repartizează pe teme în funcţie de
complexitatealor, de dotareamaterială, nivelul motric al clasei şi faza formării acestora.
 Temele din jocurile sportive să se planifice, dacă este posibil, în tot mai mult timp, dacă
se poate chiar pe întregul an şcolar.
 Sistemul de lecţii se încheie cu probe de control, mai ales, în cazul deprinderilor şi
priceperilor motrice, fiind posibilă şi introducerea unor probe propuse de profesor pe
lângă cele din sistemul naţional şcolar de evaluare.
În concluzie, planul tematic anual se întocmeşte de către fiecare profesor, într-o
variantă accesibilă, în funcţie de condiţiile existente în fiecare unitate şcolară însă cu
respectareaprevederilor programeişcolare.
Conţinutul şi metodologiaelaborării planului calendaristic semestrial
El derivă din planul tematic anula şi are două forme:
- descriptivă;
- grafică.
Ambele forme sunt la fel de eficiente respectând în primul rând comanda socială
localăimpusă de conducerile de şcoli şi de inspectoratele şcolare.
Indiferent de formă orice plan calendaristic semestrial presupune existenţa a două
elemente de conţinut:
- anexa;
- planul propriu-zis.
Anexa planului cuprinde sistemele de acţionare (exerciţiile, structurile şi complexele,
algoritmii, modelele operationale etc.) ordonate metodic şi logic, codificate şi dozate
destinate realizării componentelor tematice ale modelului de educaţie fizică. Pe lângă
acestea, profesoriiincludînanexa planului calendaristic şi sistemede acţionare pentru

14. 14
capacitatea de organizare şi dezvoltare fizică armonioasă, componente ale modelului de
educaţie fizicăcare nu sunt tematice.
Sistemele de acţionare din anexa planului sunt selecţionate după criteriul eficienţei
de către fiecare profesor prin încercări de variante pe care le verifică experimental pe
colectivele de elevi. Un profesor îşi elaboreazz o singură anexă a planului calendaristic
pentru toate clasele. Această anexă trebuie însă să fie actualizată la anumite intervale de
timp.
Planul propriu-zis, indiferent de formă cuprinde aceleaşi elemente de conţinut şi
anume:
 indicatorii de recunoaştere şi analiză a planului (clasa, efectivul, semestrul, dotarea
materială, loc de desfăşurare etc.);
 probele de control;
 succesiunealecţiilor dinsemestrul respectivşi numărul lor;
 sistemelede acţionare cucare se opereazăîn lecţii şi dozarealor precisă;
 la formagrafică apar şi componenteletematiceale modelului de educaţie fizică.
Metodica elaborării planului calendaristic
 În ciclul tematic doar obiectivele instructiv-educative şi cele operaţionale se schimbă,
temele rămânând aceleaşi.
 Sistemele de acţionare pentru dezvoltarea calităţilor motrice primesc în programarea lor
eşalonată o dozare în creştere pentru formarea deprinderilor şo priceperilor motrice, o
dozare în descreştere (volumul primează la început);
 În eşalonarea conţinutului se impune necesitatea de a respecta principiul “continuităţii şi
sistematizării”.
 Precizareaclarăa probelor de control şi amodului de evaluare.
 Calităţile motrice se programează în ambele semestre. Astfel, în aer liber se dezvoltă
viteza de demaraj şi de deplasare, iar în sală viteza de reacţie, execuţie sau repetiţie.
 Se recomandă ca atunci când se programează alergarea de viteză ca probă tehnică atletică
să nu fie abordată şi calitatea motrică viteză, la fel şi în cazul alergării de rezistenţă şi a
calităţii motrice rezistenţă.
 Elementele şi procedeele tehnice din gimnastica acrobatică, ritmică şi sărituri cu sprijin la
aparate se programează numai în interior.
 Repartizarea conţinuturilor se face pe module sau pe etape sezoniere (toamnă, iarnă,
primăvară-vară), pentrufiecare realizându-se conţinuturi corespunzătoare.
 La clasele X-XII obiectivele operaţionale ale temei de lecţie se înlocuiesc cu obiective
competente derivate ale ciclului tematic.
 Ciclurile tematice asigură pregătirea elevilor pentru toate probele de evaluare prevăzute
în “S.N.S.E”.
 Procedeele tehnice şi acţiunile tactice dintr-un joc sportiv sau din două jocuri sportive se
pot programa atât în aer liber, cât şi în interior, dacă şcoala are sală de educaţie fizică.
Aproximativ 50-60% din lecţiile de educaţie fizică dintr-un an şcolar pot să aibă teme
din jocurile sportive.

15. 15
 Sporturile de sezon(schi, patinaj, sanie etc.) se programeazăîn perioadade iarnă în locul
gimnasticii, iar a înotului în locul jocului sportiv.
Conţinutul şi metodologiaelaborării planului de lecţie
Proiectarea didactică este o noutate, o cucerire a didacticii moderne, o metodă care
vizează pregătirealecţiei.
Acest document se mai numeşte şi proiect didactic, însumând în detaliu conţinutul şi
modul de desfăşurare a lecţiei care urmează, activitate denumită proiectare didactică.
Această activitate aparţine profesorului şi este o gândire, o plănuire a ceea ce vrea să
realizeze.
Proiectarea didactică presupune elaborarea unor răspunsuri logice, exacte, prompte şi
concrete la întrebările care apar din perspectiva realizării lecţiei care urmează. Aceste
întrebări şi soluţii constituie aşa numitele etape ale proiectării didactice. Fiecare etapă
presupune mai multe apariţii, condiţii saucerinţe.
Etapele proiectării didactice
1. Precizareaobiectivelor( ce vei face?) de instruire cuurmătoarele cerinţe:
 să fie în concordanţăcu prevederile programei şcolare;
 să stabileascăce trebuie să ştie şi să facă elevii la sfârşitul activităţii;
 să corespundăfazei în care se află instruirea;
 să aprecieze dacă obiectivele sunt realizabile întimpul avut la dispoziţie;
 să precizeze performanţele minime aşteptate.
2. Analiza resurselor socio-umane, materiale, climaterice şi geografice (cucine şi cuce
vei face?) cuurmătoarele operaţii:
 selecţionareaconţinutului activităţii;
 analiza posibilităţilormateriale existente şi acondiţiilor climaterice probabile;
 analiza particularităţilor colectivului de elevi şi a nivelului motivaţiei lor pentru
activitatea de educaţie fizică.
3. Elaborareastrategiilor didactice(cum voi face) în care preocupările profesorului sunt:
 repartizareatimpului afectat fiecărei verigi;
 alegereametodelorşi procedeelor metodice necesareîndeplinirii celor propuse afi
realizate;
 stabilireasistemelor de lecţiipentrufiecare temăîn parte;
 stabilireaformaţiilor de lucruşi a procedeelor de organizare a exersării;
 selecţionareacelor mai atractive şi eficientesistemede acţionare;
 dozarea corespunzătoare a efortului.
4. Stabilireaunui sistem concret de evaluare ( cum voi şti dacă ceeace trebuie făcut a fost
realizat şi cât de bine) care presupune:
 stabilireaprobelor de control, ascalelor de notare şi a datelor de susţinere aacestor
probe.

16. 16
Ea înseamnă modelarea procesului instructiv-educativ şi joacă rolul de feed-back
permanent în procesul de ajustare şi reconsiderare a activităţii oglindită în documentele
de proiectare didactică.
Metodica elaborăiiplanului de lecţie
Elaborarea proiectului didactic presupune cunoaşterea ş respectarea mai multor
elemente dintre care menţionăm:
 precizarea clară a indicatorilor de analiză şi recunoaştere a unor lecţii (clasa, efectiv, data
de desfăşurare, locul de desfăşurare, inclusiv dimensiunile, număr de materiale şi ce
instalaţii foloseşte);
 formulareacorectăatemelor, obiectivelorinstructiv-educative şi a celor operaţionale.
Temele derivă din planul calendaristic semestrial. Ele se aleg din cele două
componente tematice: deprinderile motrice şi calităţile fizice. Aceste teme se menţin pe
parcursul unui ciclu sau sistem de lecţii. Ceea ce diferă de la o lecţie la alta sau din trei în
trei lecţii sunt obiectivele didactice. Ele nu sunt decât ceea ce trebuie să se realizeze
curent din tema respectivă. Până nu de mult ele se numeau sarcini sau scopuri didactice.
Obiectivele didactice sunt măsurabile, palpabile, obiectivizate. Modul lor de formulare şi
realizare constituie unindicativde bază în apreciereacompetenţei profesionale.
Pentrucalităţi obiectivele instructiv-educative vizează:
- dezvoltarea;
- îmbunătăţirea;
- educarea;
- cultivarea;
- optimizarea;
- verificarea unei forme sau mai multor forme de manifestare. De asemenea, trebuie să se
localizeze nivelul de manifestare al calităţii motrice respective (membre, trunchi, întregul
corp, grupe sau lanţuri mari musculare etc.). De fapt, acestea sunt obiectivele
operaţionale.
Pentru deprinderi şi priceperi trebuie să se precizeze etapa sau faza în care se află
procesul instructiv-educativ:
- însuşire primară;
- iniţiere;
- învăţare propriu-zisă;
- fixare - consolidare;
- perfecţionare;
- verificare.
Obiectivele operaţionale sunt formulate cel mai des în felul următor:
- cu accent;
- cu prioritate;
- cu atenţie;
- la nivelul;
- cu insistenţă;
- cu importanţă;

17. 17
- subliniind;
- întărind;
- urmărind.
În cazul acestorasăse precizeze accentul care se pune una sau mai multe faze din
execuţiabiomecanicăa actului sau a acţiunii motrice respective.
 adaptarea conţinutului primelor momente ale lecţiei lacerinţele pătii tematicepentrua
trece direct larezolvareaprimei teme;
prezentareacomplexului de dezvoltare fizicăarmonioasădoar în prima lecţie, apoi el
putând fi înlocuit cuun codnou ataşat planului într-o anexă, ştiut fiindcă acest complex
D.F.A trebuie menţinut pe durata întregului sistem sauciclude lecţie;
 repartizarea timpului pe secvenţele lecţiei. Această repartizare începe cu precizarea
timpului alocat realizării fiecărei teme de lecţie, apoi se stabileşte timpul pentru celelalte
verigi;
 stabilirea elementelor de conţinut ale lecţiei. Aceste elemente sunt formate din mijloacele
(sistemele de acţionare) preconizate a fi folosite, metodele şi procedeele metodice,
precum şi din alte măsuri didactice sau metodice;
 dozarea efortului. Fiecare element de conţinut va fi dozat precis, inclusiv felul pauzei
(activă sau pasivă);
 descrierea sau reprezentarea grafică a formaţiilor de deplasare sau lucru, a formelor de
organizare a exersării. Acestea sunt foarte importante pentru a cunoaşte precis timpul
care se consumăcu exersareaanumitor sisteme de acţionare de către toţi elevii clasei;
 implicaţiile metodice sunt prezentate numai atunci când trebuie şi se referă la tratarea
diferenţiată, la unele manevrări speciale ale elevilor, la măsurile de auto-organizare şi
autoconducere şi la darea unor teme pentru acasă. Ele nu se referă la execuţia corectă a
actelor sauacţiunilor motrice;
 rubrica “observaţii” sau “consemnări” se face, când este cazul, după încheierea lecţiei şi
vizează aspecte de ordin organizatoric sau metodc care au influenţat pozitiv sau negativ
desfăşurarea acesteia. Această rubrică se completează numai după ce lecţia s-a desfăşurat;
 în sală, la gimnaziu se poate dezvolta viteza şi îndemânarea prin jocuri de mişcare, prin
fixarea deprinderilor şi priceperilor motrice din gimnastică, iar la liceu prin exersarea
acţiunilor tehnice dinjocurile sportive;
 forţa se va dezvolta prin procedeele “în circuit” şi “lucru pe ateliere”, iar rezistenţa (mixtă
şi anaerobă) prin creştereanumărului de repetări;
 activitatea din lecţie se completează cu programe individuale exersate în activitatea
independentă.