1. Societatea Autorilor și Editorilor Români
de Opere Științifice
PERGAM
Conferința Națională Rolul bibliotecii
ANBPR în promovarea
“Viitorul aparține culturii informației
bibliotecilor în și a utilizării etice
schimbare” a acesteia
Brăila, 19 octombrie 2012

2. Dreptul de autor în relația cu
bibliotecile. Rolul organismelor de
gestiune colectivă în relația cu
autorii și bibliotecile.
LITERA SCRIPTA MANET [The written word endures]
IN TENEBRIS LUX [In darkness light]
LIBER DILECTATION ANIMAE [Books, the delight of the soul]
EFFICIUNT CLARUM STUDIO [They make it clear by study]
DULCE ANTE OMNIA MUSAE [The Muses, above all things, delight ]
Library of Congress, pictor E. J. Holslag
Marinescu Ana-Maria
Director General
PERGAM

3. STRUCTURĂ
1. Limite și excepții – dreptul de reproducere
2. Dreptul de împrumut public
3. Propuneri legislative
4. Operele orfane și out of print
5. Gestiunea colectivă – Acordul Google Books
6. Prezentare PERGAM

4. DREPTUL DE REPRODUCERE
Dreptul exclusiv al titularilor de drepturi de a autoriza
sau interzice realizarea:
– integrală sau parţială
– a uneia ori a mai multor copii ale unei opere
– direct sau indirect
– temporar ori permanent
– prin orice mijloc şi sub orice formă
– inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau
audiovizuale a unei opere, precum şi stocarea permanentă
ori temporară a acesteia cu mijloace electronice.

5. EXCEPŢII DE LA DREPTUL DE
REPRODUCERE
Acele situaţii în care utilizarea unei opere aduse anterior la
cunoştinta publică este permisă fără consimţământul titularilor de
drepturi şi fără plata vreunei remuneraţii – REGULA CELOR 3
PAŞI:
1. Prevăzute pentru anumite cazuri
2. Să nu contravină exploatării normale a operei
3. Să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de
utilizare
• Convenţia de la Berna – art. 9 (2) - autor
• TRIPS – art. 13 – titulari de drepturi
• WCT – art. 10 - autor
• WPPT – art. 16
• Directiva INFO-SOC – art. 5 (5) – titulari de drepturi

6. D. INFO-SOC – ART. 5 (2) c
• acte specifice de reproducere realizate de către:
– biblioteci publice
– instituţii de învăţământ
– muzee
– arhive
• al căror scop nu este obţinerea de avantaje comerciale sau economice directe sau
indirecte
• ART. 33 – Lg. Nr. 8/1996:
d) reproducerea pentru informare și cercetare de scurte extrase din opere, în cadrul
bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituțiilor publice
culturale sau știintifice, care funcționează fără scop lucrativ; reproducerea integrală a
exemplarului unei opere este permisă, pentru înlocuirea acestuia, în cazul distrugerii,
al deteriorării grave sau al pierderii exemplarului unic din colecția permanentă a
bibliotecii sau a arhivei respective;
e) reproducerile specifice realizate de bibliotecile accesibile publicului, de instituțiile
de învățământ sau de muzee ori de către arhive, care nu sunt realizate în scopul
obținerii unui avantaj comercial sau economic, direct ori indirect;

7. D. INFO-SOC – ART. 5 (2) c
• “acte specifice de reproducere” – singura excepţie din Directivă
care se referă în mod explicit la prima condiţie a 3 step test –
“anumite cazuri”
• excepţie sau limitare prevăzută în beneficiul anumitor instituţii
non-profit, cum sunt bibliotecile publice, instituţiile de
învăţământ, muzeele şi arhivele.
• excepţie limitată la anumite cazuri speciale, care ar putea include
anumite acte necesare pentru conservarea operelor cuprinse în
cataloagele bibliotecilor, însă nu sunt prevăzute reguli în ceea ce
priveşte aspecte precum “conversia formatului” sau numărul de
copii care pot fi realizate în temeiul său, astfel de aspecte sunt
reglementate la nivel naţional.
• excepţia nu se aplică utilizării în contextul furnizării online a
operelor sau a altor obiecte protejate (fonograme).

8. DIGITALIZAREA
• Conversia unei opere din format analog în
format digital prin reproducerea operei
care în prealabil este scanată
• Pentru situaţiile aplicabile excepţiei nu
este necesar acordul titularilor de drepturi

9. EXCEPŢIE LA EXCEPŢIE
• Excepţia nu se aplică activităţilor realizate de către
entităţi private (Google Books), fiind limitată numai
la reproducerile realizate de către biblioteci publice,
instituţii de învăţământ, muzee şi arhive şi numai la
acele acte care nu au ca scop obţinerea de profit.
• Dacă reproducerile sunt realizate de către entităţi
private şi în situaţii care exced art. 5(2)c, este necesar
în prealabil acordul titularilor de drepturi pentru
reproducerea operei.

10. ACORDUL GOOGLE BOOKS

11. ACORDUL GOOGLE BOOKS/1
• Acordul nu reglementează drepturi exclusive ale Google privind digitalizarea
operelor şi punerea acestora la dispoziţia publicului, deşi Acordul pare o
licenţă obligatorie acordată în favoarea unei singure companii.
• titularii de drepturi au dreptul să decidă dacă participă în cadrul Proiectului,
precum şi dreptul de a solicita retragerea operelor lor din cadrul Proiectului,
deci se bucură de dreptul de a decide dacă, când, cum şi în ce condiţii vor fi
utilizate operele sale;
• drepturile patrimoniale ale căror utilizare este permisă sunt remunerate
conform înţelegerii;
• Acordul revoluţionează piaţa tradiţională a vânzărilor de carte, cu implicaţii
majore în privinţa acestora, dar pe de altă parte asigură cu succes accesul la
cultură şi cunoaştere;
• crearea Biroului de înregistrare a cărţilor ca formă a unui organism de gestiune
colectivă, ce va administra drepturile şi operele supuse Acordului;
• Google va putea un sistem de management al conţinutului şi va avea avea
posibilitatea să înlăture cărţile care nu au o „amprentă” determinată, ca şi de
exemplu în cazul YouTube.

12. ACORDUL GOOGLE BOOKS/2
• În baza Acordului compania Google are dreptul neexclusiv să continue scanarea cărţilor şi
a inserturilor, să vândă instituţiilor abonamente la un fond de carte în format electronic, să
vândă accesul online la diferite cărţi, să vândă reclame pe pagini din cărţi, să prezinte
porţiuni dintr-o carte sub formă de fragmente pentru „examinare sumară”, pentru a
încuraja vânzarea accesului online la cărţi; să prezinte fragmente din cărţi; şi să prezinte
informaţii bibliografice din cărţi.
• Categoriile de utilizare cu afişare includ:
- utilizarea prin acces - vizionarea şi adnotarea întregii cărţi, precum şi imprimarea şi
copierea/inserarea unor fragmente ale cărţii, conform condiţiilor referitoare la numărul de
pagini permis. În această categorie intră abonamentele pentru instituţii, achiziţionarea de
către clienţi a accesului online, accesul public la biblioteci şi în alte locuri.
- examinarea sumară îi permite unui cercetător să vadă până la 20% din carte înainte de a
lua decizia de a cumpăra cartea, fără a putea să copieze şi să insereze, să adnoteze sau să
imprime pagini din carte. Examinarea sumară este concepută ca instrument de marketing
pentru a vinde cartea.
- afişarea fragmentelor îi permite unui cercetător să vadă trei sau patru rânduri de text
dintr-o carte până la maximum trei fragmente pentru fiecare utilizator, din cartea
respectivă.
- afişarea paginilor bibliografice - utilizatorii pot vedea pagina de titlu, pagina cu
drepturile de autor, cuprinsul şi indexul cărţii respective.

13. ACORDUL GOOGLE BOOKS/3
• Utilizarea fără afişare nu presupune afişarea conţinutului unei cărţi pentru public. Printre exemplele
unei utilizări de acest fel se numără informaţiile bibliografice (fără afişarea paginilor cărţii),
indexarea integrală fără afişarea textului; indexarea geografică a cărţilor; listarea algoritmică a
cuvintelor cheie din capitolele cărţilor; şi cercetarea şi dezvoltarea internă de la compania Google.
• Consultarea unei cărţi presupune vizualizarea unor părţi ale acesteia până la atingerea limitei
stabilite de partener, autor sau editor, de obicei 20% din paginile cărţii. Un număr mic de parteneri
au autorizat afişarea cărţii în procent de 100%. Ca măsură de precauţie, unele pagini pot fi blocate
pentru a nu fi afişate.
• Categoriile de afişare ale lucrărilor sunt diferite în funcţie de natura acestora din urmă. Astfel, cărţile
disponibile pe piaţă, nu sunt, implicit, incluse în nicio categorie de utilizare cu afişare, titularii de
drepturi vor decide, pentru fiecare carte în parte, dacă să includă sau nu una sau mai multe din cărţile
lor într-una sau în toate categoriile de utilizare cu afişare. De exemplu, o carte poate fi inclusă în
toate categoriile de utilizare cu afişare, iar alta numai în categoria de utilizare cu afişare pentru
examinare sumară. Deţinătorii de drepturi pot schimba, în timp, aceste preferinţe pentru a exclude de
exemplu mai târziu cartea din categoria de utilizare cu afişare pentru examinare sumară.
• Cărţile epuizate sau out-of-print în Statele Unite, sunt, implicit, incluse în toate categoriile de
utilizare cu afişare. Titularii de drepturi ai acestor lucrări, pot decide totuşi, pentru fiecare carte în
parte, dacă să excludă sau nu cărţile lor dintr-una sau din toate categoriile de utilizare cu afişare. O
carte poate fi exclusă, de exemplu, din toate categoriile de utilizare cu afişare, iar alta poate fi
exclusă numai din categoria de utilizare cu afişarea fragmentelor. Titularii de drepturi pot schimba,
în timp, aceste preferinţe pentru a include de exemplu mai târziu cartea în categoria de utilizare cu
afişarea fragmentelor. Totuşi, cărţile epuizate trebuie incluse în categoria abonamentelor pentru
instituţii, pentru ca acestea să fie puse la dispoziţia clienţilor pentru accesul online.

14. OPERELE ORFANE

15. REGIM JURIDIC
• Definiţie – opere pentru care drepturile de autor sunt
valabile, însă titularii de drepturi nu pot fi identificaţi
sau localizaţi.
• Operele protejate pot deveni orfane dacă datele
referitoare la titularii de drepturi lipsesc sau nu mai
sunt actualizate, de exemplu în cazul operelor care nu
mai sunt exploatate comercial.
• Operelor scrise, fotografiilor, operelor audiovizuale.

16. ASPECTE PROBLEMATICE
• Modul în care utilizatorii care pun la dispoziţie
opere orfane pot fi exonoraţi de răspundere în
cazul în care titularii de drepturi reapar şi îşi
revendică drepturile asupra operei
• La nivel internaţional au fost adoptate iniţiative
privind operele orfane (SUA, Canada), abordate în
mod diferit – numitorul comun: un utilizator
trebuie să efectueze o căutare rezonabilă pentru a
încerca să identifice sau să localizeze titularii de
drepturi.
• 2012 – Directivă asupra anumitor utilizări permise
ale operelor orfane

17. DIGITALIZAREA CONŢINUTULUI CULTURAL
• opere scrise, ziare, fotografii, obiecte de muzeu, materiale audiovizuale =
materiale culturale
• Bibliotecilor publice, muzeelor şi arhivelor
• Măsură importantă pentru a asigura un mai mare acces la materialele culturale,
iar în unele cazuri reprezintă singura modalitate în care unele materiale
culturale vor fi disponibile şi generaţiilor viitoare
• Operele orfane = opere aflate sub incidenţa dreptului de autor şi ale căror
titulari de drepturi sunt dificil sau chiar imposibil de localizat
• Operele out of print = opere aflate sub incidenţa dreptului de autor dar care nu
mai sunt disponibile publicului/cu tiraj epuizat (sau nu mai sunt distribuite
către public în cazul operelor audiovizuale)
• Statele membre trebuie să creeze un mecanism care să faciliteze utilizarea
operelor orfane, însă până în prezent majoritatea statelor membre nu au
elaborat o reglementare în ceea ce priveşte operele orfane (cu excepţia
Danemarca – licenţe colective extinse, Ungaria – licenţe emise de către un
organism public), iar caracterul său transfrontalier pare să necesite o abordare
armonizată.
• Promovarea unei baze de date privind operele orfane şi a celor aflate în
patrimoniul public.

18. PROIECTUL DE MODIFICARE A LEGII NR. 8
• Gestiunea colectivă obligatorie pentru exercitarea dreptului de
reproducere şi punere la dispoziţia publicului în formă digitală
de către bibioteci publice, arhive şi muzee a operelor orfane.
• Opera orfană = opera al cărei titular de drepturi nu a putut fi
identificat sau localizat prin depunerea diligenţelor necesare de
către organismele de gestiune colectivă
• Dacă titularul de drepturi este identificat sau localizat ulterior,
gestiunea colectivă obligatorie nu se mai aplică pentru opera
respectivă de la data identificării sau localizării.

19. DISPONIBILITATEA ON-LINE A
CONŢINUTULUI CULTURAL
- a fost prevăzută înfiinţarea Bibliotecii digitale europene, şi prin aceasta
încurajarea instituţiilor culturale naţionale, editorilor şi altor titulari de
drepturi să digitalizeze materialele pe care le deţin şi să le pună la dispoziţia
pubicului prin intermediul Bibliotecii.
- Europeana – bibliotecă, muzeu și arhivă online a Europei – a fost inaugurată
în noiembrie 2008, scopul său este acela de a oferi publicului acces prin
internet la patrimoniul cultural și științific al Europei.
- platformă de prezentare pe internet a patrimoniului cultural al statelor
membre, cât și un mijloc de a oferi tuturor celor interesați acces la acest
patrimoniu.
- potențialul economic creat prin accesul online la valorile culturale europene,
ca sursă de creativitate și inspirație pentru noi produse și servicii în domenii
ca educația.
- stimulează și vizează noi inițiative de digitalizare în statele membre, oferind
o evidență a materialelor care au fost deja digitalizate și subliniază
discrepanțele existente în ceea ce privește eforturile de digitalizare în Uniune.

20. CONSERVAREA DIGITALĂ
• Stabilirea unor strategii naţionale pe termen lung
• Reglementări legislative care să permită:
– realizarea de copii multiple
– migrarea materialelor culturale digitalizate între instituţiile
publice în scopul conservării acestora
– Conservarea a materialelor de tip web-content de către
instituţii mandatate în acest sens prin utilizarea unor tehnici
de “strângere” a materialelor de pe Internet

21. TIPURI DE CONŢINUT
• Opere orfane – SUA – 1923 - operele publicate înainte de 1923
sunt considerate ca aparținând domeniului public Prin urmare, o
mare parte a materialelor de origine europeană datând dinainte de
1923 pot fi digitalizate și puse la dispoziția publicului în SUA fără
a fi nevoie de un acord de licență, însă, pentru cetățenii europeni,
aceste materiale nu pot fi întotdeauna disponibile prin intermediul
unor servicii ca Europeana. În practică, principala consecință este
că publicul din SUA are un grad mai mare de acces online la cărțile
digitale decât publicul din Europa.
• se impune identificarea unor soluții, de exemplu accelerarea
procesului de creare a unor registre a operelor orfane sau cu tiraj
epuizat - proces în curs de desfășurare prin intermediul proiectului
ARROW - sau utilizarea pragmatică a unei date de referință care să
impună un prag inferior pentru căutarea diligentă a operelor
anterioare unei anumite date.

22. TIPURI DE CONŢINUT
• Opere aflate în patrimoniul public trebuie să rămână în
domeniul public după digitalizare și trebuie să devină
accesibile pe internet
• În practică însă unele instituţii care pun la dispoziţie materiale
digitalizate prin intermediul Europeana solicită drepturi pentru
copiile digitalizate și/sau aplică tarife pentru descărcarea de
conținut.
• Din punct de vedere juridic, se pune întrebarea dacă
digitalizarea în sine dă naștere unor noi drepturi: NU, cu toate
acestea, gradul de originalitate necesar pentru crearea de
drepturi de autor nu este armonizat la nivel european, prin
urmare răspunsul la această întrebare poate fi diferit de la un
stat membru la altul.

23. DREPTUL DE ÎMPRUMUT
PUBLIC

24. DISPOZIŢII LEGALE ÎN MATERIE
• ART.13 lit. e) – dreptul patrimonial, distict şi exclusiv, al autorului de a
autoriza sau interzice împrumutul operei;
• ART.98 alin.(1) lit.e) – dreptul patrimonial exclusiv al artistului interpret
sau executant de a autoriza ori de a interzice împrumutul interpretării sau al
execuţiei fixate;
• ART.105 alin.(1) lit.d) – dreptul patrimonial exclusiv al producătorului de
înregistrări sonore (fonograme) de a autoriza ori de a interzice împrumutul
propriilor înregistrări sonore;
• ART.1063 alin.(1) lit.d) – dreptul patrimonial exclusiv al producătorului de
înregistrări audiovizuale (videograme) de a autoriza ori de a interzice
împrumutul propriilor înregistrări audiovizuale;
• ART.113 lit.h) – dreptul patrimonial exclusiv al organismelor de televiziune
şi radiodifuziune de a autoriza ori de a interzice împrumutul propriilor
emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau televiziune fixate pe
orice fel de suport;
• ART. 144 – regimul juridic al împrumutului public;
• ART. 1231 alin. (1) lit. b) – gestiune colectivă obligatorie (împrumutul
public efectuat prin bibliotecile publice);
• ART. 1232 alin. (1) lit. c) – gestiune colectivă facultativă.

25. REGIM JURIDIC
• Punerea la dispoziţie a unei opere spre utilizare
realizată cu respectarea următoarelor condiţii
cumulative:
• cu autorizarea autorului
• pentru un timp limitat
• fără un avantaj economic sau comercial direct
ori indirect
• prin intermediul unei instituţii care permite
accesul publicului în acest scop

26. PRECIZĂRI
• Împrumutul unor opere fixate în înregistrări
sonore sau audiovizuale nu poate avea loc decât
după 6 luni de la prima distribuire a operei.
• Dreptul de împrumut nu se epuizează odată cu
prima vânzare sau cu primul transfer de drept de
proprietate asupra originalului ori a copiilor unei
opere, pe piaţă, efectuat sau consimţit de titularul
de drepturi.

27. LIMITĂRI
ÎMPRUMUTUL PUBLIC
EFECTUAT PRIN BIBILIOTECI
- nu necesită autorizarea autorului, însă autorul
beneficiază de o remuneraţie echitabilă, ce nu poate
face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări din
partea acestuia (dispoziţie conformă art. 5 din
Directiva nr. 92/100/CE)

28. EXCEPŢII/1
Remuneraţia echitabilă nu se datorează
în cazul în care împrumutul este efectuat prin bibiliotecile
instituţiilor de învăţământ şi prin bibliotecile publice cu acces gratuit.
• Rezultă astfel că prevederile Directivei au fost transpuse incorect în
cadrul legislaţiei naţionale, deoarece sunt exceptate de la plata
remuneraţiei echitabile bibliotecile din toate instituţiile de învăţământ
şi toate bibliotecile publice cu acces gratuit.
• Din acest motiv sistemul dreptului de împrumut public nu a fost pus în
practică, iar, în prezent, în România nu există o metodologie în vigoare
care să aibă ca obiect împrumutul public, prin urmare organismele de
gestiune colectivă nu au colectat remuneraţii având ca sursă acest drept
iar titularii de drepturi nu au beneficiat de remuneraţiile cuvenite.

29. EXCEPŢII/2
De asemenea, operele ce nu pot face obiectul dreptului de
împrumut public sunt menţionate în mod expres în art. 145:
• construcţiile rezultate din proiecte arhitecturale;
• originalele sau copiile operelor de design ori de artă
aplicată, utilizate pentru realizarea produselor de consum;
• originalele sau copiile operelor, realizate în scopul
comunicării publice ori pentru a căror utilizare există un
contract;
• lucrările de referinţă pentru consultare imediată sau pentru
împrumut între instituţii;
• operele create de autor în cadrul contractului individual de
muncă, dacă acestea sunt utilizate de către cel care a angajat
autorul, în cadrul activităţii obişnuite.

30. GESTIUNE COLECTIVĂ
Exercitarea dreptului la remuneraţie echitabilă
pentru împrumutul public trebuie realizată prin
intermediul organismelor de gestiune
colectivă în domeniu.

31. RĂSPUNDERE
Încălcarea dreptului de împrumut public
deschide autorului doar calea unei acţiuni în
răspundere civilă, aceasta nefiind sancţionată
contravenţional sau penal.
În prezent, în jurisprudenţă nu au fost
semnalate asemenea cazuri.

32. MODIFICĂRI LEGISLATIVE
Proiectul de modificare a Legii nr. 8/1996
- art. 144 alin. (3)
Remuneraţia echitabilă prevăzută pentru împrumutul public nu se datorează, în
cazul în care împrumutul este realizat prin bibliotecile instituţiilor de învăţământ
preuniversitar.
- art. 25 alin. (2)
„(1) Drepturile patrimoniale prevăzute la art. 13 şi 21 durează tot timpul vieţii
autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei
civile, pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusă la
cunoştinţă publică în mod legal. În cazul în care se constată, conform procedurilor
legale, că nu există moștenitori potrivit Codului civil, drepturile patrimoniale se
exercită și contravaloarea acestora se colectează de organismul de gestiune
colectivă mandatat în timpul vieţii de către autor sau, în lipsa acestui mandat, de
organismul de gestiune colectivă din domeniul respectiv de creaţie, după caz de
organismul de gestiune colectivă desemnat prin acordul organismelor beneficiare
din domeniul respectiv de creație. Sumele astfel obţinute din colectarea
contravalorii acestor drepturi nu constituie venit al organismului de gestiune și se
virează la Fondul Național Cultural, fiind utilizate în cazul operelor scrise numai
pentru susținerea, colectarea și repartizarea dreptului la remunerație echitabilă
pentru împrumutul public prevăzut la art. 144 alin. (2).”

33. REGLEMENTARE
INTERNAŢIONALĂ
• Dreptul de împrumut public nu este reglementat de nicio
Convenţie sau Tratat internaţional din domeniu, şi nici de
Acordul TRIPS. La jumătatea anilor 1990, OMPI a propus un
Protocol de modificare a Convenţiei de la Berna în vederea
reglementării dreptului de împrumut, dar propunerea de
Protocol nu a fost susţinută de majoritatea delegaţiilor statelor.
• Cu toate acestea, în anul 1992, Comisia Europeană a adoptat
Directiva privind dreptul de închiriere şi de împrumut
(Directiva 92/100/CEE), care este în prezent singura
reglementare supranaţională privind dreptul de împrumut, şi
care stabileşte cadrul legal specific dreptului de autor pentru
recunoaşterea de către Statele Membre a dreptului de
împrumut pentru autori şi alţi titulari de drepturi.

34. DIRECTIVA PRIVIND DREPTUL
DE ÎNCHIRIERE ŞI DE ÎMPRUMUT
• Autorii, artiştii interpreţi sau executanţi, producătorii de fonograme şi
producătorii de filme au dreptul exclusiv de a autoriza sau interzice
împrumutul originalelor sau a copiilor operelor lor, respectiv produselor
purtătoare de drepturi conexe.
• Prin „închiriere” se înţelege punerea la dispoziţie spre utilizare, pentru un timp
limitat şi pentru un avantaj economic sau comercial direct sau indirect a unei
opere.
• Prin „împrumut” se are în vedere punerea la dispoziţie spre utilizare, pentru un
timp limitat şi fără un avantaj economic sau comercial direct sau indirect, a
unei opere prin intermediul unei instituţii care este accesibilă publicului. Din
punctul de vedere al Comisiei Europene asemenea instituţii sunt în primul rând
bibliotecile publice, iar, în funcţie de definiţia termenului „public” în cadrul
legislaţiilor naţionale, bibliotecile universităţilor şi cele din cadrul instituţiilor
educaţionale pot intra în această categorie.
• Art. 5 din Directivă permite Statelor Membre să deroge de la dreptul exclusiv
privind împrumutul public cu condiţia plăţii cel puţin a unei remuneraţii
echitabile către autori şi alţi titulari de drepturi. Mai mult decât atât, Statele
pot stabilii cuantumul remuneraţiei şi pot excepta anumite categorii de
instituţii, nu toate instituţiile, de la plata remuneraţiei, şi, de asemenea, pot
acorda prioritate obiectivelor culturale naţionale în stabilirea sistemului de
împrumut public.

35. ÎMPRUMUTUL PUBLIC ÎN EUROPA
• În unele ţări (Belgia, Estonia, Lituania) dreptul de împrumut
se bazează pe tradiţia dreptului de autor, stabilindu-se prin
lege o remuneraţie suplimentară în beneficiul autorilor
operelor împrumutate sau cumpărate de către biblioteci.
• În alte ţări (Danemarca, Finlanda, Germania, Italia, Letonia,
Marea Britanie, Norvegia, Slovenia, Suedia) legea recunoaşte
şi consimte legitimitatea unui avantaj al autorilor cu titlul de
„împrumut” şi instaurează un sistem social (sprijinire) a
creaţiei, în principal a celei literare.
• În alte ţări se supune unui concept mixt în care remuneraţia
vărsată direct titularilor de drepturi (autorilor) se împleteşte
cu o prelevare destinată acţiunii sociale (Franţa).
• Unele sisteme extind dreptul de împrumut la suporturile
audio, în timp ce altele se cantonează la o anumită categorie
de opere, esenţialmente de ficţiune literară.

36. ŢARA AN SUMA BIBLIOTEC MODALITAT DIVERSE
I E DE
REPARTIZAR
E
FRANŢA 2006 11 Biblioteci 50% autori Librăriile plătesc un procent de 6% din valoarea
MIL. regionale şi 50% editori cărţilor achiziţionate de către biblioteci, iar Guvernul
EURO universitare plăteşte o remuneraţie de 1,50 EURO/persoana care
împrumută cărţi din biblioteci.
MAREA 2006 7,6 Biblioteci autori Repartiţia se face pe baza rapoartelor de împrumut
BRITANIE MIL. publice, dar transmise de biblioteci privind cărţile împrumutate în
LIRE nu cele cursul anului anterior, iar remuneraţia per împrumut
universitare este de 5,98 pence.
şi şcolare Aproximativ 25.000 de autori sunt remuneraţi în
fiecare an.
Maxim de remuneraţie – 6,600 lire (280 de autori)
SLOVENIA 2006 650.00
0
EURO
SPANIA 2006 Biblioteci autori 0,20 EURO/carte cumpărată pentru a fi împrumutată
publice
NORVEGI 2006 8,9 Cărţi publicate în Norvegia şi care pot fi împrumutate
A MIL.
EURO
OLANDA 2007 15,5 Suma include şi împrumutul de suporturi audio,
MIL. video şi multimedia.
EURO

37. LETONIA 2006 302.201 Cea mai mare sumă plătită unui autor/an a fost de 5.624
EURO EURO, iar cea mai mică de 0,03 EURO.
2007 163.282
EURO
ITALIA 2006 250.000 Bibliotecil
EURO e
universitar
2007 2,2
e şi
MIL.
şcolare
EURO
sunt
2008 3 MIL. exceptate
EURO de la plată.
GERMANI 2005 13,29 91,15% - autorii şi editorii de opere scrise
A MIL. 6,35% - autorii şi editorii de de opere vizuale
EURO 2,50% - autorii şi editorii de opere muzicale
2006 9,71 Biblioteci
MIL. ştiinţifice
EURO şi
LITUANIA 2006 86.886 specializat 70% 10% din suma cheltuită de Guvern pentru achiziţionarea
EURO e autori şi cărţilor din biblioteci.
traducător
i
30%
ilustratori

38. ESTONIA 2005 159.800
EURO
2006 223.700 Suma include şi remuneraţiile pentru dreptul de
EURO reproducere.
2007 287.600 Suma include şi remuneraţiile pentru dreptul de
EURO reproducere.
2008 351.500 Suma include şi remuneraţiile pentru dreptul de
EURO reproducere.
BELGIA 2006 1.285.282 autori şi
EURO editori

39. CE TREBUIE FĂCUT?
– Analiza situaţiei din România privind aspecte precum: cum sunt
percepute bibliotecile, cum sunt conduse şi finanţate, cine
citeşte, câte cărţi există în cadrul bibliotecilor publice, alte date
statistice, ce organizaţii pot participa la implementarea
sistemului, colectarea şi repartizarea remuneraţiilor, etc);
– Conştientizarea efectelor negative pe care le determină
neaplicarea dreptului de împrumut public, precum şi a celor
pozitive privind bunăstarea autorilor;
– Adoptarea unei strategii comune de acţiune între toţi factorii
implicaţi în acest demers;
– Identificarea surselor de finanţare, promovarea sistemului în
cadrul politicii naţionale de încurajare a culturii;
– Adoptarea unui sistem corespunzător şi adaptat realităţilor din
România privind punerea în practică a dreptului de împrumut
public;
– Implementarea, controlul şi analiza sistemului (perioadă de
implementare, compararea rezultatelor, analiza avantajelor şi
dezavantajelor, etc).

40. Ce este PERGAM?
• Organism de gestiune colectivă a
drepturilor autorilor de opere științifice
• Scop principal: colectarea și repartizarea
drepturilor încredințate prin mandat de
membri
• Asociație non-profit

41. Constituire
• 2009
• Încheierea nr. 152 /14.09.2009 a
Judecătoriei sector 3
• Decizia ORDA nr. 98/18.08.2009

42. Categorii de opere
• Orice domeniu al științei: drept, medicină,
management, religie, inginerie, etc.
• Articole, studii, comunicări, conferințe,
cursuri, prelegeri, tratate, monografii,
culegeri, dicționare, etc.

43. Drepturi gestionate
• Obligatoriu: copia privată, retransmitere
prin cablu, împrumut public.
• Facultativ: radiodifuzare, comunicare
publică.
• Mandat special: reproducere și alte drepturi
(de exemplu punere la dispoziția publicului
pe Internet).

44. Drepturi colectate
• COPIE PRIVATĂ / desemnta colector prin
Decizia ORDA nr. 38/2012
• CABLU / desemnat colector prin Decizia
ORDA nr. 335/2010

45. Obligații PERGAM/1
• a) să elaboreze metodologii pentru domeniul său de activitate, cuprinzând
drepturile patrimoniale cuvenite, ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea
plății acestor drepturi, în cazul acelor opere al căror mod de exploatare face
imposibilă autorizarea individuală de către titularii de drepturi;
• b) să-i autorizeze pe utilizatori, în schimbul unei remunerații, prin licență
neexclusivă, în formă scrisă;
• c) să încheie, în numele titularilor de drepturi contracte generale cu utilizatorii
având ca obiect autorizarea de utilizare a repertoriului protejat;
• d) să protejeze interesele membrilor lor în afara teritoriului României, prin
încheierea de contracte de reprezentare cu organismele similare din străinătate;
• e) să colecteze sumele datorate de utilizatori și să le repartizeze între titularii de
drepturi, potrivit prevederilor din statut;
• f) să asigure accesul propriilor membri la informațiile privind orice aspect al
activității de colectare a sumelor datorate de utilizatori și de repartizare a
acestora;

46. Obligații PERGAM/2
• g) să acorde asistență de specialitate titularilor de drepturi și să îi reprezinte în
cadrul procedurilor legale, în limita obiectului de activitate;
• h) să ceară utilizatorilor sau intermediarilor acestora comunicarea de
informatii și transmiterea documentelor necesare pentru determinarea
cuantumului remunerațiilor pe care le colectează, precum și informatii privind
operele utilizate, cu indicarea titularilor de drepturi, în vederea repartizării
acestora; utilizatorii sau intermediarii acestora au obligația să furnizeze, în
format scris și electronic, în termen de 10 zile de la solicitare, informațiile și
documentele solicitate sub semnatura reprezentantului legal și cu ștampila;
• i) să asigure transparența activității de gestiune colectivă în raporturile cu
autoritățile publice care au drept de control;
• j) să îndeplinească orice altă activitate, conform mandatului special primit de la
titularii de drepturi, în limitele obiectului de activitate.

47. Obligații PERGAM/3
• Obligații de transparență:
– Față de ORDA: comunicarea de documente și informații
– Față de membri: site, furnizarea de informații și
documente, etc
– Față de publicul larg: comunicate de presă, alte mijloace
de informare în masă.

48. Obligații membri
• FURNIZARE REPERTORIU
• ACTUALIZARE REPERTORIU
• DECLARAREA MODIFICĂRILOR ADUSE
MANDATULUI ACORDAT – DATE DE
IDENTIFICARE

49. Drepturi membri
• să participe la Adunările generale, să discute despre materialele prezentate, să facă
propuneri şi să participe la vot;
• să aleagă şi să fie aleşi în organele de conducere;
• să aibă acces la toate informaţiile cu privire la modul de gestionare a drepturilor lor;
• să beneficieze de toate formele de apărare, sprijin şi ajutorare sau să fie reprezentaţi, la
solicitarea acestora, de avocaţi specializaţi, în cadrul procedurilor legate de obiectul de
activitate al PERGAM;
• să primească recompense materiale şi morale pentru activitatea desfăşurată în cadrul
PERGAM;
• să renunţe la calitatea de membru;
• să aibă acces la sediul PERGAM sau, să primească, cu cel puţin 30 de zile înainte, prin poştă
sau poştă electronică toate materialele care vor fi prezentate în cadrul Adunărilor generale;
• să aibă acces și să consulte la sediul PERGAM documente referitoare la organizarea internă.

50. Structură organizatorică
Adunarea Generală
Consiliul Director Preşedinte
Administrator
General
Comisii Biroul executiv

51. Site
www.pergam.ro
- Secțiunea Descarcă formularele/Mandat /Repertoriu cărți /
Repertoriu articole / Actualizare repertoriu (cărți /
articole)
- Secțiunea Statut / Statutul
- Secțiunea Membri / Lista actualizată a membrilor
- Secțiunea Informații publice / Adunările generale
- Secțiunea Colectare / Utilizatori cablu
- Secțiunea Colectare / Copie privată

52. DATE DE CONTACT:
București, bd. Mircea Vodă, nr. 35, bl. M27, et. 6, ap. 16-18, sector 3
telefon: (021) 321 12 34 ● fax: (021) 321 12 53 / (031) 816 57 11
web: www.pergam.ro
Director General Marinescu Ana-Maria
mobil: (0723) 241 399 / (0745) 456 194
e-mail: anamaria.marinescu@pergam.ro