2. MĂRCILE
• Mărcile, ca semne distinctive folosite de întreprinderi pentru a-şi deosebi
propriile produse şi servicii de cele identice sau similare ale altor
organizaţii, sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri.
• Potrivit majorităţii opiniilor, marca este un semn care permite unei
persoane fizice sau juridice să distingă produsele, lucrările sau serviciile sale
de cele ale concurenţilor: „o marcă este un nume, un termen, un semn, un
simbol sau un desen, ori o combinaţie de aceste elemente, destinate să ajute
la identificarea bunurilor sau serviciilor unui vânzător sau grup de
vânzători şi la diferenţierea lor de cele ale concurenţilor”, (Kotler, 1997).
• Marca este considerată un element fundamental al strategiei comerciale a
întreprinderii, ce este bazată pe diferenţierea în produse şi servicii. Ea
oferind cumpărătorilor o orientare mai rapidă spre produsele care şi-au
câştigat o bună reputaţie.
3. ETICHETAREA
• Practica activităţilor comerciale a impus utilizarea unui instrument esenţial
pentru asigurarea unei comunicări rapide şi precise a informaţiilor despre
mărfuri. Acest instrument este eticheta, folosită ca purtător de informaţii
referitoare la mărfuri, între producători, distribuitori şi consumatori.
• Aceasta oferă informaţii atât consumatorilor, cât şi agenţilor economici.
Consumatorilor le indică informaţii referitoare la acel produs, oferindu-le
opţiunea de a alege un produs sau altul. Agenţilor economici, eticheta oferă
informaţii prin care aceştia cunosc reacţia pieţei faţă de produsele
oferite, aceştia putând să-şi modeleze strategiile manageriale conform
exigenţei referitoare la etichetarea bunurilor şi la protecţia consumatorului.
