Documentul prezintă viața și operele lui Mihai Ganea, un scriitor român și medic chirurg, subliniind complexitatea temelor abordate în scrierile sale. Ganea experimentează provocări personale și profesionale în contextul comunismului românesc, iar jurnalul său reflectă o perspective profundă asupra suferințelor umane și moravurilor societății. Stilul său este caracterizat printr-o narațiune directă și necruțătoare, where critica față de regimul comunist este evidentă, iar reziliența sa ca individ este un element central al operei sale.

1. LOLI- sau scriitura complexă
Mărturisesc că nu am cunoscut proza lui Mihai Ganea, scriitor român născut în
Baia Mare, dar rătăcitor prin ț ară, pe unde l-a purtat profesiunea de medic chirurg.
Ca poet, m-a convins că scrie o poezie aparte, cu tematică lirică livrescă, uneori
mai puț in accesibilă lectorului comun. Impresionează prin ilustraț iile muzicale,
creaț ii proprii, cu care îș i însoț eș te poemele atunci când le prezintă în public.
La cald, ( ieri am terminat lectura lui Loli), îl creditez pe autor ca prozator, dar la
fel ca în lirică, unul atipic. Loli, bildungsroman, jurnal, proză de sertar, confesiune
sau rechizitoriu sever al comunismului românesc, regim surogat adus la noi de
oameni străini de neam ș i ț ară, pentru că e inexact să susț ii mai ales în zilele de
azi că el ar fi venit numai pe tancurile sovietice. Mai degrabă câte ceva din toate
cele mai sus enumerate. Eul narator, Nicolae Ganea, se naș te în sudul ț ării la
Olteniț a ș i copilăria îi este marcată de prezenț a mamei, femeie simplă, pentru
care virtuț ile morale sunt mai presus de bogăț iile materiale, iar credinț a în
dreptatea Celui de Sus, reper de căpătâi. Personalitatea ei îș i va pune amprenta ș i
pe comportamentul fiului ș i nu la modul cel mai benefic. Viitoarele sale ezitări ș i
oscilaț ii comportamentale, ca ș i refuzul luptei până la capăt, care duce la
resemnare, de la copilăria timpurie i se trag. La ș coală, dând ascultare
îndemnurilor materne, se dovedeș te elev sârguincios. Se perfecț ionează în arta
lemnului, dar i se pare că nu e destul. El se vrea în rândul intelectualilor, al
functionarilor publici, care nu sunt plătiț i săptămânal, ci iau salariul lunar. Pentru
aceasta va părăsi sudul , înscriindu-se la ș coala tehnică superioară din Baia Mare.
Ghinionul face să-l întâlnească aici pe un oarecare profesor inginer Marin, spaima
ș colii, care a făcut ca din patruzeci ș i patru de elevi înscriș i să termine după trei
ani abia unsprezece. Printre ei, cu mari peripeț ii ș i sacrificii ș i Loli sau Culaie.
Prezenț a lui îl va urmări ș i în carieră, atâta timp cât va fi în Baia Mare. Aventura
profesională este la fel de sinuoasă. Se încadrează în Baia Mare, apoi are aventura
Roș iei Montane, a Sibiului, a capitalei, reîntoarcerea în Maramureș , Borș a,
Ferneziu, peste avatarurile profesionale cu suiș uri ș i coborâș uri suprapunându-
se complicaț iile survenite datorită geloziei atroce a primei soț ii, Viorica, femeia
de care s-a despărț it după optsprezece ani de chin familial. Comportamentul

2. ezitant îl predispune la gafe. Se înscrie în rândurile comuniș tilor, chiar dacă o face
prin efect de biliard, fapt care-i va aduce promovarea, vezi ascensiunea la
Agrofruct, dar ș i deziluzia, pentru că a intrat nepregătit într-un mediu de hoț ie
organizată pe care încercând să-l asaneze va claca, fiind eliminat din sistem.
Deziluzia cea mare pentru Nicolae Ganea este însă cea cauzată de comportamentul
comuniș tilor în care, în naivitatea sa, a crezut sincer. De aici întoarcerea obsesivă
din însemnări la mustrarea inginerului Ionescu,„ eu te-am băgat în serviciu ș i tu
te-ai dat cu comuniș tii”. Ei i-au luat casa ș i l-au trimis în blocul cu linoleum pe
jos, cu lipsa apei de la robinet, cu locatari care acceptă traiul în promiscuitate.
Discuț iile cu ș eful de scară ș i cu vecinii se cantonează în sfera restanț elor la
taxe, a curăț eniei de pe casa scărilor, iar când e vorba de femei la adulter, cine cu
cine se mârleș te ș i alcoolism. Nu de puț ine ori se ajunge la conflicte ș i răfuieli
cu forț a pumnului. Nici în viaț a familială Nicolae Ganea nu are motive de
bucurie sau de laudă. Mihăiț ă, fiul cel mare are o tinereț e aventuroasă, termină
totuș i liceul ș i după paiprezece ani facultatea de medicină. Sub influenț a maică-
si, va avea faț ă de tatăl său un comportament distant, aproape ostil. La venirile
sale din Tecuci nu-l vizitează, preferând să doarmă în alte părț i. Repetă însă în
planul căsătoriei gafa tatălui, căsătorindu-se cu Nina, fată simplă, cu ș apte clase,
căreia i se urcă domnia la cap în postura de soț ie de medic. Fiul lui Nicolae cel
mic moare în condiț ii misterioase, probabil ucis de miliț ie sau securitate. Pentru
a-l ț ine lăngă ea, Nina îi toarnă lui Mihăiț ă patru copii, apoi începe să-l
terorizeze cu gelozia sa. Soluț ia finală va fi divorț ul ș i căsătoria cu Livia, o
ingineră petrolistă. Să nu uităm că Nicolae Ganea îș i scrie jurnalul la vârstă
înaintată, de la 75 de ani, când starea fizică începe să creeze probleme. El scrie de
fapt ceea ce nu poate vorbi, pentru că pereț ii au urechi ș i geamurile ochi.
Mărturiseș te că scrie cum se pricepe, corecturile ortografice urmând să fie făcute
de cei care-i vor citi probabil caietele. Frica de securitate devine paralizantă,
experienț a a două luni de puș cărie îl îndeamnă la prudenț ă. În două rânduri, de
teama unor presupuse repercusiuni îș i distruge caietele cu însemnări. În plus,
scrie sub teroarea obsesiei, fetele din a doua căsătorie îi creează necazuri prin
alcoolism ș i trai depravat. Lia rămâne gravidă, e denunț ată de Mihăiț ă ș i
trebuie să se mărite cu ț iganul Ciucur Dumitru, care o bate ș i o batjocoreș te
până când o abandonează în favoarea altei femei venite din sud, care a lăsat acasă
patru copii ș i a venit în Baia Mare să mai despartă o familie. Mediul în care
trăieș te Nicolae Ganea, mereu apăsat de lipsa banilor, de sărăcie ș i nevoi,este

3. unul abject ș i lipsit de orizont. Istorisirile pot continua cu părerile lui Nicolae
Ganea despre situaț ia politică internaț ională, fuga lui Pacepa, ș tirile de la
Europa Liberă, evenimentele interne de la Braș ov din , 87.Observaț iile sale sunt
de bun simț , purtând pecetea percepț iei omului simplu. Încet, încet, ne apropiem
de decembrie, 89, precedat de Perestroica lui Gorbaciov ș i de modificările politice
din Europa de est. Condeiul lui Nicolae Ganea slăbeș te ca ș i mâna care-l poartă.
Sprijinul său la senectute rămâne Lenuț a, care înț elege să se sacrifice pentru a
ț ine cât de cât pe linia de plutire o familie în derivă.Resemnarea ș i gândul la
viaț a de dincolo pun stăpânire pe eul narator. Sub raport stilistic, prima
observaț ie este că autorul refuză proza elaborată. Lipsesc descrierile, lipseș te
limbajul aluziv sau metaforic.Textul nu este nici un jurnal elaborat după canoanele
ș tiute, cu exacerbarea persoanei naratoare, dimpotrivă, Nicolae Ganea este
necruț ător cu sine, dar ș i cu ceilalț i. Cu cât înaintează în vârstă, cu atât îș i
evaluează trecutul mai lucid. Nu lipsesc din jurnal unele expresii licenț ioase, dar
ele sunt fireș ti în mediul descris. Structura narativă aduce aminte de Soljeniț ân,
de Paul Goma, dar are amprenta puternică a rezistenț ei româneș ti împotriva
ororilor comunismului. Ura faț ă de Cezar ș i soț ia sa , doi analfabeț i ajunș i în
vârful piramidei se regăseș te în fiecare pagină. În final, aceeaș i întrebare, roman,
jurnal personal, invectivă împotriva sistemului comunist românesc? Toate la un
loc? Ș i în acelaș i final deschis, iertarea creș tinească pe care eul narator o dă
deopotrivă prietenilor, familiei, primei soț ii care l-a oprit din promovare, dar i-a
ș i salvat viaț a opunându-se ducerii sale pe front, copiilor ș i nepoț ilor, dar mai
ales duș manilor. Perfect cunoscător al mediului ostracizant comunist, Mihai
Ganea este obligat să depună în continuare mărturie scrisă despre ororile lui, pentru
a nu mai fi repetate de viitoare regimuri totalitare. Le aș teptăm cu interes.
DDRAGOMIR IGNAT