Mihai Eminescu-biografie

1. Mihai Eminescu, fotografie realizata de Jan Tomas (1841-1912) în 1869, la Praga
foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: ro.wikipedia.org; youtube.com
Mihai Eminescu (născut MihailEminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoșani – d. 15 iunie
1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român,socotit de cititorii români
și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura
română.Receptivlaromantismeleeuropenede secol XVIIIși XIX,a asimilat viziunile
poetice occidentale, creația sa aparținândunui romantism literar relativ întârziat.În
momentul în care Mihai Eminescua recuperattemele tradiționale ale Romantismului
european,gustulpentrutrecutșipasiuneapentruistorianațională,căreia adoritchiar
să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie,
melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia
europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau
StephaneMallarme,bunăoară.Poetulaveaobunăeducațiefilosofică,operasapoetică
fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la
Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui
Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la
traducereatratatuluiacestuiaCriticarațiuniipure,laîndemnulluiTituMaiorescu,cel
care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan
nefinalizat pînă la urmă) și de teoriile lui Hegel.
Titu Liviu Maiorescu (n. 15 februarie 1840, Craiova – d. 18 iunie 1917,București) academician, avocat, critic literar,
eseist, estetician, filosof,pedagog,politician și scriitor român mason, prim-ministru al României între 1912 și 1914,
ministru de interne, membru fondator al Academiei Române – foto: ro.wikipedia.org

2. Rădăcina ideologică principală a gândirii sale economice sau politice era
conservatoare; prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la
Timpul a reușit să-i deranjeze pe cîțiva lideri importanți din acest mare partid care au
lansat sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”. Publicistica
eminesciană oferă cititorilor o radiografie a vieții politice, parlamentare sau
guvernamentale din acea epocă; în plus ziaristul era la nevoie și cronicar literar sau
teatral, scria despre viața mondenă sau despre evenimente de mai mică importanță,
fiind un veritabil cronicar al momentului.
Ziarul Timpul din 29 iunie 1883 – foto: ro.wikipedia.org
Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la
Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta
de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai
Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei
Române de Titu Maiorescu, în ședinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat
în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la
sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit
în sanatoriul doctorului Șuțu. În 17 iunie Eminescua fost înmormântatla umbra unui
tei din cimitirul Bellu din București. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948)
membru al Academiei Române.

3. Inmormantarea lui Mihai Eminescu – foto – cersipamantromanesc.wordpress.com
Biografie

4. Statuia lui Mihai Eminescu din Cernăuţi – foto: ro.wikipedia.org
Data și locul nașterii
Într-unregistrualmembrilorJunimiiEminescuînsușiși-atrecutdatanașteriicafiind
20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat
Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849. Totuși, Titu Maiorescu,în lucrarea
Eminescu și poeziile lui (1889) citează cercetările în acest sens ale lui N. D. Giurescu
și preia concluzia acestuia privind data și locul nașterii lui Mihai Eminescu la 15
ianuarie 1850, în Botoșani. Această dată rezultă din mai multe surse, printre care un

5. dosar cu note despre botezuri din arhiva bisericii Uspenia (Domnească) din Botoșani;
în acest dosar data nașterii este trecută ca „15 ghenarie 1850”, iar a botezului la data
de 21 în aceeași lună. Datanașteriieste confirmată de sora mai mare a poetului, Aglae
Drogli, care însă susține că locul nașterii trebuie considerat satul Ipotești.
Familia Eminescu
Familia Eminescu - foto: ro.wikipedia.org
Mihai Eminescu este al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe
Eminovici, provenit dintr-o familie de țărani români din nordul Moldovei, și al
Ralucăi Eminovici, născută Jurașcu, fiică de stolnic din Joldești. Familia cobora pe
linie paternă din Transilvania de unde emigrează în Bucovina din cauza exploatării
iobăgești, obligațiilor militare și a persecuțiilor religioase.Unii autori au găsit rădăcini
ale familiei Eminovici în satul Vad, din Țara Făgărașului, unde mai există și astăzi
două familii Iminovici.Bunicii săi, Vasile și Ioana, trăiesc în Călineștii lui Cuparencu,
nu departe de Suceava, comuna întemeiată de emigranții transilvăneni. Bunicii
paterni mor din cauzaepidemiei de holerădin 1844, și poetul,născut mult mai târziu,
nu-i cunoaște și nu-i evocă în scrierile sale. Gheorghe, primul băiat al lui Vasile, tatăl
poetului, trece din Bucovina în Moldova și îndeplinește funcția de administrator de
moșie. Este ridicat la rangul de căminar și își întemeiază gospodăriasa la Ipotești, în
Ținutul Botoșanilor.

6. Primul născut dintre băieți, Șerban (n.1841), studiază medicina la Viena, se
îmbolnăvește de tuberculozăși moare alienat în 1874. Niculae, născut în 1843, se va
sinucideîn Ipotești,în1884. Iorgu,(n.1844)studiazălaAcademiaMilitarădinBerlin.
Are o carieră de succes, dar moare în 1873 din cauza unei răceli contractate în timpul
unei misiuni. Ruxandra se naște în 1845, dar moare în copilărie. Ilie, n. 1846 a fost
tovarășul de joacă al lui Mihai, descris în mai multe poeme. Moare în 1863 în urma
unei epidemii de tifos. Maria, n. 1848 sau 1849 trăiește doar șapte ani și jumătate.
Mihai a fost cel de-al șaptelea copil. Aglae (n. 1852, d. 1906), a fost căsătorităde două
ori și are doi băieți, pe Ioan și pe George. A suferit de boala Basedow-Graves. Dupăel
s-a născut în jur de 1854 Harieta, sora mai mică a poetului, cea care l-a îngrijit după
instaurarea bolii. Matei, n. 1856, este singurul care a lăsat urmași direcți cu numele
Eminescu. A studiat Politehnica la Praga și a devenit căpitan în armata română. S-a
luptat cu Titu Maiorescu, încercând să împiedice publicareaoperei postume. Ultimul
copil, Vasile, a murit la un anși jumătate, datanașterii saua morții nefiindcunoscute.
O posibilă explicație este că în secolul al XIX-lea speranța de viață nu depășea 40 de
ani,epidemiiledetifos,tuberculoză,hepatităeraufrecvente, iarpentrusifilisnuexista
vreun tratament, boala fiind incurabilă până la inventarea penicilinei.
Copilăria
Copilăria
Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești, în casa părintească și prin împrejurimi,
într-o totală libertate de mișcare și de contact cu oamenii și cu natura, stare evocată
cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).
Între 1858 și 1866, a urmat cu intermitențe școala primară National Hauptschule
(Școala primară ortodoxă orientală) la Cernăuți. Frecventează aici și clasa a IV-a în
anul scolar 1859/1860. Nu cunoaștem unde face primele două clase primare, probabil
într-un pension particular. Are ca învățători pe Ioan Litviniuc și Ioan Zibacinschi, iar
director pe Vasile Ilasievici. Cadre didactice cu experiență, învățătorii săi participă la
viața culturală și întocmesc manuale școlare. Termină școala primară cu rezultate
bune la învățătură. Nu s-a simțit legat, afectiv, de învățătorii săi și nu-i evocă în
scrierile sale. A urmat clasa a III-a la „Nationale Hauptschule“ din Cernăuți, fiind
clasificat al 15-lea între 72 de elevi. A terminat clasa a IV-a clasificatal 5-lea din 82 de
elevi, după care a făcut două clase de gimnaziu.

7. Clădirea National-Hauptschule din Cernăuți, unde Mihai Eminescu a studiat în perioada 1858-60. În prezent
clădirea adăpostește o școală auto. Strada Shkilna (Școlii) nr. 4 – foto: ro.wikipedia.org
Între 1860 și 1861 a fost înscris la Ober-Gymnasium, liceu german din Cernăuți
înființat în 1808, singura instituție de învățământ liceal la acea dată în Bucovina
anexată de Imperiul habsburgic în 1775. Se impune în cursul anilor prin buna
organizare administrativă și marea severitate în procesulde învățământ.Profesorii se
recrutau, cu precădere, din Austria, întocmesc studii și colaborează la publicațiile
vremii.Se înființeazășiocatedrăderomână,destuldetârziu,după1848.Esteocupată
de Aron Pumnul.CunoscutprinLepturariuromânesc,înpatrutomuri,tipăritlaViena
între 1862 și 1865, cea dintâi istorie a literaturii române în texte. Frecventează
cursurile la Ober Gymnasium și frații săi, Șerban, Nicolae, Gheorghe și Ilie. Termină
clasa I cu rezultate bune la învățătură.Nu are notă la română pe primul semestru și
este clasificat de Miron Călinescu, erudit în istoria bisericii ortodoxe române. Elevul
Eminovici Mihai a promovat clasa I, fiind clasificat al 11-lea în primul semestru și al
23-lea în cel de-al doilea semestru. În clasa a II-a, pe care a repetat-o, l-a avut ca
profesorpe Ion G. Sbiera,succesorulluiAron Pumnulla catedră,culegătordincreație
populară și autor de studii de ținută academică. Aron Pumnul l-a calificat, în ambele
semestre, cu note maxime la română.A obținut insuficient pe un semestru la Valentin
Kermanner(lalimbalatină)șilaJohannHaiduk,peambelesemestre(lamatematică).
Mai târziu a mărturisit că îndepărtarea sa de matematică se datora metodei rele de
predare.

8. Clădirea Ober-Gymnasium din Cernăuți, unde poetul și-a făcut studiile în perioada 1860-63. Tot aici a predat Aron
Pumnul. În prezent, școala generală nr. 1. Se găsește pe str. M. Eminescu, colț cu str. I. Franko – foto:
ro.wikipedia.org
În 16 aprilie 1863 a părăsit definitiv cursurile, deși avea o situație bună la învățătură.
Avea note foarte bune la toate materiile. Ion G. Sbiera i-a dat la română calificativul
vorzüglich (eminent). Plecând de vacanța Paștelui la Ipotești, nu s-a mai întors la
școală.
Ion G. Sbiera (n. 1 noiembrie 1836, Horodnic de Jos, Suceava – d. 22 octombrie 1916, Cernăuți) a fost un folclorist și
istoric literar român, membru fondator(1866) alAcademieiRomâne. A fost profesor de limba și literatura română
la Cernăuți, una dintre personalitățile proeminente ale culturii românești din Bucovina – foto: ro.wikipedia.org
În 1864 elevul Eminovici Mihai a solicitat Ministerul Învățământului din București o
subvenție pentru continuarea studiilor sau un loc de bursier. A fost refuzat, „nefiind
nici un loc vacant de bursier“. În 21 martie 1864, prin adresa nr. 9816 către gimnaziul
din Botoșani, i s-a promis că va fi primit „negreșit la ocaziune de vacanță, după ce, însă,
va îndeplini condițiunileconcursului“.Elevul Eminovici a plecat la Cernăuți unde trupa
de teatru Fanny Tardini-Vladicescu dădea reprezentații. La 5 octombrie 1864,

9. Eminovici a intrat ca practicant la Tribunalul din Botoșani, apoi, peste puțin timp, a
fost copist la comitetul permanent județean.
La 5 martie 1865, Eminovici a demisionat, cu rugămintea ca salariul cuvenit pe luna
februarie să fie înmânat fratelui său Șerban. În 11 martie tânărul M. Eminovici a
solicitatpașaportpentrutrecereînBucovina.Întoamnăs-aaflatîngazdălaprofesorul
său, Aron Pumnul, ca îngrijitor al bibliotecii acestuia. Situația lui școlară era de
„privatist“. Cunoștea însă biblioteca lui Pumnul până la ultimul tom.
Aron Pumnul (n. 27 noiembrie 1818, satulCuciulata, județulBrașov;d. 12 ianuarie 1866) a fost un cărturar român,
lingvist, filolog și istoric literar, profesor al lui Mihai Eminescu, fruntaș al Revoluției de la 1848 din Transilvania –
foto: ro.wikipedia.org
Debutul în literatură
Casa din Cernăuţi a lui Aron Pumnul, unde a locuit o perioadă și Mihai Eminescu (strada Aron Pumnul nr. 19) –
foto: ro.wikipedia.org
1866este anulprimelormanifestăriliterarealeluiEminescu.În12/24ianuariemoare
profesorul de limba română Aron Pumnul. Elevii scot o broșură, Lăcrămioarele
învățăceilor gimnaziști (Lăcrimioare…la mormântulprea-iubitului lor profesoriu), în

10. careapareși poeziaLamormântulluiAronPumnulsemnatăM.Eminoviciu,privatist.
La 25 februarie/9 martie (stil nou) debutează în revista Familia, din Pesta, a lui Iosif
Vulcan, cu poezia De-aș avea. Iosif Vulcan îl convinge să-și schimbe numele în
Eminescu și mai târziu adoptat și de alți membri ai familiei sale. În același an îi mai
apar în „Familia” alte cinci poezii.
Iosif Vulcan (n. 31 martie 1841, Holod, Bihor – d. 8 septembrie 1907, Oradea) publicist și scriitor român, animator
cultural, membru al Academiei Române – foto: ro.wikipedia.org
Sufleor și copist
Din 1866 până în 1869, a pribegit pe traseul Cernăuți – Blaj – Sibiu – Giurgiu –
București. De fapt, sunt ani de cunoaștere prin contact direct a poporului, a limbii, a
obiceiurilor și a realităților românești, un pelerinaj transilvăneanal căruiautor moral
a fost Aron Pumnul. „Cât de clar este, respectând documentele epocii cernăuțene,
respectând adevărul istoric atât cât există în ele, cât de cert este că drumul luiEminescu în
Transilvania,departedeafio«împrejurareboemă»,«unimboldromanticaladolescenței»,
a fost– înfond– încheiereasublimăauneilecțiipentrutoatăviața:ideeaunitățiinaționale
și a culturii române aplicată programatic și sistematic, cu strategie și tactică, după toate
normele și canoaneleunei campaniiideologice.” (Sânziana Pop în Formula AS nr. 367)
A intenționat să-și continue studiile, dar nu și-a realizat proiectul. În iunie 1866 a
părăsit Bucovina și s-a stabilit la Blaj cu intenția mărturisită de a-și reîncepe studiile.
În perioada 27 – 28 august 1866, a participat la adunarea anuală a ASTREI, la Alba
Iulia. În toamnă, a părăsit Blajul și a mers la Sibiu, unde a fost prezentat lui N.
Densușianu. De aici a trecut munții și a ajuns la București.

11. Nicolae Densusianu (scris uneoriDensușianu;n. 18 aprilie 1846, Densuș,Hunedoara – d. 24 martie 1911, București)
a fost un jurist și istoric român, membru corespondent al Academiei Române, care este cunoscut mai ales prin
lucrarea sa “Dacia preistorică” – foto: ro.wikipedia.org
În 1867 a intrat ca sufleor și copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale, apoi secretar
în formația lui Mihail Pascaly și, la recomandarea acestuia,sufleor și copist la Teatrul
Național, unde îl cunoaște pe I. L. Caragiale. Cu această trupă face turnee la Brăila,
Galați, Giurgiu,Ploiești. A continuat să publice în Familia; a scris poezii,drame (Mira
(dramă)), fragmente de roman (Geniu pustiu), rămase în manuscris; a făcut traduceri
din germană (Arta reprezentării dramatice, de H. Th. Rötscher).
Ion Luca Caragiale (n. 1 februarie S.N. 13 februarie 1852, Haimanale, județulPrahova, Țara Românească, astăzi I.
L. Caragiale, județulDâmbovița, România – d. 9 iunie 1912, Berlin) dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor,
director de teatru, comentator politic și ziarist român – foto – ro.wikipedia.org

12. Este angajatîn1868 ca sufleorîn trupalui MihailPascaly,careconcentrasemaimulte
forțe teatrale: Matei Millo, Fanny Tardini-Vladicescu și actori din trupa lui Iorgu
Caragiale. În timpul verii, aceasta trupă a jucat la Brașov, Sibiu, Lugoj, Timișoara,
Arad și alte orașe bănățene. Iosif Vulcan l-a întâlnit cu ocazia acestui turneu și a
obținut de la Eminescu poeziile La o artistă și Amorul unei marmure, publicate apoi
în Familia din 18/30 august și 19 septembrie/1 octombrie. Văzând aceste poezii în
Familia, căminarul Gheorghe Eminovici află de soarta fiului său, rătăcitor în lume.
Stabilit în București, Eminescu a făcut cunoștință cu I. L. Caragiale. Pascaly, fiind
mulțumit de Eminescu, l-a angajat ca sufleor a doua oară și copist al Teatrului
Național. În 29 septembrie, Eminescu semnează contractul legal în această calitate.
Obține de la Pascaly o cameră de locuit, în schimb, însă, se obligă să traducă pentru
marele actor Arta reprezentării dramatice – Dezvoltată științific și în legătura ei
organică de profesorul dr. Heinrich Theodor Rotscher (după ediția a II-a).
Traducerea, neterminată, scrisă pe mai multe sute de pagini, se află printre
manuscrisele rămase. Acum începe și proiectul său de roman Geniu pustiu.
Mihail Pascaly (n. 1830, București – d. 30 septembrie 1882, București) a fost un actor român, regizor, director de
teatru, profesor, traducător, autor dramatic și publicist – foto: ro.wikipedia.org
Student la Viena și Berlin

13. Casa din Viena în care a locuit Eminescu (Kollergasse 3) – foto: ro.wikipedia.org
Plăcuța de pe casa din Viena în care a locuit Eminescu (Kollergasse 3) – foto: ro.wikipedia.org
Între1869 și 1872este studentlaViena.Urmeazăca„auditorextraordinar”Facultatea
de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți). Activează în rândul
societății studențești (printre altele, participă la pregătirea unei serbări și a unui
Congres studențesc la Putna, cu ocazia împlinirii a 400de ani de la zidirea mănăstirii
de către Ștefan cel Mare), se împrietenește cu Ioan Slavici; o cunoaște, la Viena, pe
Veronica Micle; începe colaborarea la Convorbiri literare; debutează ca publicist în
ziarul Albina, din Pesta. Apar primele semne ale „bolii”.

14. Veronica Micle, n. Câmpeanu, (n. 22 aprilie 1850, Năsăud; d. 3 august 1889, Văratec) a fost o poetă română. A
publicat poezii, nuvele și traduceri în revistele vremii și un volum de poezii. E cunoscută publicului larg în special
datorită relației cu Mihai Eminescu – foto: ro.wikipedia.org
Între 1872 și 1874 a fost student „extraordinar”la Berlin. Junimeai-a acordat o bursă
cu condiția să-și ia doctoratul în filozofie. A urmat cu regularitate două semestre, dar
nu s-a prezentat la examene.
La 1 aprilie 1869, a înființat împreună cu alți tineri, cercul literar Orientul, care avea
ca scop, între altele, strângerea basmelor, poeziilor populare și a documentelor
privitoare la istoria și literatura patriei. În data de 29 iunie, se fixează comisiile de
membri ale Orientului, care urmau să viziteze diferitele provincii. Eminescu era
repartizatpentruMoldova.Învarăse întâlneșteîntâmplătorînCișmigiucufratelesău
Iorgu, ofițer, care l-a sfătuit să reia legăturile cu familia. Poetul a refuzat hotărât. În
vară,aplecatcutrupaPascalyîn turneulaIași și Cernăuți.Cuocaziaultimuluiturneu,
Eminescu se împacă cu familia,iar tatăl său i-a promis o subvenție regulată pentru a
urma cursuri universitare la Viena, unde se aflau mai toți colegii lui de la Cernăuți.În
2 octombrie, Eminescu s-a înscris la Facultateade Filosofie ca student extraordinar,
casimpluauditordeci,deoarecei-alipsitbacalaureatul.AiciafăcutcunoștințăcuIoan
Slavici și cu alți studenți români din Transilvania și din Bucovina. A reluat legăturile
cu vechiicolegi de laCernăuțiși de la Blaj.S-aînscris în cele douăsocietățistudențești
existente, care apoi s-au contopit într-una singură – România jună. A început să
crească numărul scrisorilor și telegramelor către părinți pentru trimiterea banilor de
întreținere.

15. Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848, Șiria, comitatul Arad, d. 17 august 1925, Crucea de Jos, Județul Putna) a fost un
scriitor, jurnalist și pedagog român, membru corespondent (din 1882) al Academiei Române – foto:
ro.wikipedia.org
Împreună cu o delegație de studenți, Eminescu îl vizitează de Anul Nou, 1870, pe
fostul domnitor Alexandru Ioan Cuza, la Döbling. În semestrul de iarnă 1869-1870
Eminescu a urmat cu oarecare regularitate cursurile. Dupăaceasta, Eminescu nu s-a
mai înscris până în iarna lui 1871-1872, când a urmat două semestre consecutive. În
schimb, setea lui de lectură era nepotolită. Frecventa, cu mult interes, biblioteca
Universității. Îl preocupau și unele probleme cu care avea să iasă în publicistică.

16. Mihai Eminescu în prima jumătate a anilor 1870 – foto: ro.wikipedia.org
Sosit incognito la Viena, Iacob Negruzzi îi comunicălui Eminescu impresia puternică
provocatădepoetîn sânulsocietățiiJunimeadinIași,prin poeziilepublicatedeacesta
în Convorbiriliterare.Îi propunecadupăterminareastudiilorsăse stabileascălaIași.

17. Iacob Negruzzi (n. 31 decembrie 1842, Iași – d. 6 ianuarie 1932, București), scriitor, dramaturg, critic literar, jurist,
profesor, politician, președinte al Academiei Române – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
La 6 august 1871, i se adresează din Ipotești lui Titu Maiorescu, dându-i oarecare
relații privitoare la organizarea serbării. Printre tinerii de talent, participanți activi la
serbare, s-au remarcat pictorul Epaminonda Bucevski și compozitorul Ciprian
Porumbescu.
Ciprian Porumbescu; născut Ciprian Golembiovski(n. 14 octombrie 1853, Șipotele CSucevei, Bucovina – d. 6 iunie
1883[1], Stupca, azi Ciprian Porumbescu, județul Suceava) compozitor român – foto: ro.wikipedia.org

18. În toamna anului 1871, din cauza unor curente contradictorii în sânul societății România
jună, Eminescu demisionează împreună cu Slavici din comitetul de conducere. Amândoi
sunt acuzați că sunt atașați ideilor Junimii din Iași. În studiul său despre Direcția nouă, Titu
Maiorescu evidențiază meritele de poet, „poet în toată puterea cuvântului“, ale lui
Eminescu, citându-l imediat după Alecsandri. Studiul se tipărește cu începere din acest an
în Convorbiri literare. La 16 decembrie 1871, într-o scrisoare către Șerban, care se afla în
țară, i-a scris necăjit că duce o mare lipsă de bani, având datorii pentru chirie, apoi „la birt,
la cafenea, în fine, pretutindenea“. Din această cauză, intenționează să se mute la o altă
universitate, în provincie.
Convorbiri literare este o revistă literară lunară care apare la Iași. În primul număr al revistei, Iacob Negruzzi
preciza că: Sub numele de “ConvorbiriLiterare” va apare la doue septemâni o revistă în formatul stinsei “România
Literară” – foto: ro.wikipedia.org
1872este anulprobabilalîntâlniriicuVeronicaMicle,laViena.Îndatade10februarie
a aceluiași an, într-o scrisoare către părinți, se plânge că a fost bolnav, din care cauză
se află într-o stare sufletească foarte rea, agravată și de știrile triste primite de acasă.
În 18 martie, a ajuns să constate că „anul acesta e într-adevăr un an nefast“ din cauza
bolii și a lipsurilor de tot felul, iar în 8 aprilie a cerut bani pentru a se înscrie în
semestrul al II-lea. Se plânge și de lipsa unui pardesiu.
În aceste împrejurări a părăsit Viena și s-a întors în țară. În 18 decembrie s-a înscris
la Universitatea din Berlin, ajuns aici cu ajutorul unei subvenții lunare de 10 galbeni,
din partea Junimii. De data aceasta Eminescu era înmatriculat ca student, pe baza
unuicertificatdeabsolvirede la liceuldinBotoșani.Cursurilela carese înscrisese, sau
pe care și le notase să le urmeze, erau foarte variate: din domeniul filozofiei, istoriei,
economiei și dreptului.

19. În 26 iulie 1873 i s-a eliberat certificatul dorit. Rosetti i-a înlesnit însă rămânereamai
departe la Berlin, prin mărirea salariului. În 8 decembrie s-a reînscris la Universitate
pentru semestrul de iarnă.
În perioada 17/29 ianuarie – 7 mai 1874, a avut loc o bogată corespondență între
Maiorescu și Eminescu, în care i se propunea poetului să-și obțină de urgență
doctoratul în filosofie pentru a fi numit profesor la Universitatea din Iași. Ministrul
Învățământului i-a trimis la Berlin suma de 100 galbeni pentru depunerea
doctoratului.În timpul verii i s-a dat sarcina de a cerceta oficial,pentru statul român,
documentele din Königsberg. Toamna a petrecut-o în tovărășia lui Ioan Slavici,
găzduit la Samson Bodnărescu.
Samson L. Bodnărescu (n. 27 iunie 1840, satul Voitinel, județul Suceava – d. 3 martie 1902, Pomârla, județul
Botoșani) a fost un scriitor și poet român, membru al societății culturale „Junimea” – foto: ro.wikipedia.org
Poetul a început să sufere de o inflamație a încheieturii piciorului. În 1 septembrie a
fost numit în postul de director al Bibliotecii Centrale din Iași. Pe lângăsarcinile de la
bibliotecă,Eminescu a predat acum lecții de logică la Institutul academic în locul lui
Xenopol. În 19 septembrie, printr-o scrisoare adresată secretarului agenției
diplomatice din Berlin, a motivat de ce a abandonat această sarcină și de ce a luat
drumul către țară. În 7 octombrie, Maiorescu a luat cunoștință prin Al. Lambrior că
Eminescu nu poate pleca așa curând în străinătate ca să facădoctoratul, fiindoprit de
întâmplări grave în familie: două surori se îmbolnăviseră de tifos la băi în Boemia. În
10 octombrie, Șerban, fratele poetului, care dăduse semne de o alienație mintală, s-a
internat în spital prin intervenția agenției române din Berlin.

20. Alexandru Dimitrie Xenopol (n. 23, după alte surse 24 martie 1847, Iași – d. 27 februarie 1920, București),
academician, istoric, filosof, economist, pedagog, sociolog și scriitor român – foto: ro.wikipedia.org
S-a întors în noiembrie 1874 la Berlin pentru examene, iar în 8 noiembrie a promis că
va veni într-o joi laserataliterarădela VeronicaMicle,pentruacitio poeziecu subiect
luat din folclor. În 28 noiembrie, agenția din Berlin a anunțat moartea lui Șerban,
fratele poetului.
Reîntoarcerea în țară. Rătăciri
În prima parte a anului 1875 a pus ordine în bibliotecă și a propus îmbogățirea ei cu
manuscrise și cărți vechi românești. Tot în acest an a început traducerea din germană
a unei gramatici paleoslave. L-a introdus pe Ion Creangă în societatea Junimea.
Rămas fără serviciu, Eminescu a primit postul de corector și redactor al părții
neoficiale la ziarul local Curierul de lași, unde numeroase rubrici redactate de el au
fost publicatefărăsemnătură.AfrecventatcuregularitateședințeleJunimii.Demulte
ori l-a vizitat pe Creangă în bojdeuca sa. A făcut un drum la București, unde, prin
Maiorescu,s-aîmprietenitcuMite Kremnitz, VeronicaMiclearămas,însă,idolulsău.

21. Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humulești; d. 31 decembrie 1889, Iași), scriitor român. Recunoscut datorită
măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii
române mai ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie – foto: ro.wikipedia.org
În 6 martie,într-unraportadresatluiMaiorescu,ministrulÎnvățământului,aînaintat
o listă bogată de tipărituri și manuscrise vechi pentru achiziționare,iar în 14 martie,
în cadrul prelegerilor publice ale Junimii a rostit conferința pe care a tipărit-o în
Convorbiri literare din 1 august sub titlul Influența austriacă asupra românilor din
principate.
În26maia înaintatMinisteruluiunraportelogiosasuprauneicărțididacticealcătuită
de Ion Creangă și alții. În 3 iunie, schimbându-se guvernul, Eminescu a fost pus în
disponibilitate prin decretul domnesc nr. 1013. În 15 iunie a primit scrisoarea lui
Maiorescu prin care i s-a propus funcția de revizor școlar pentru districtele Iași și
Vaslui. În 22 iunie, prin raportul său către Ministerul Învățământului, D. Petrino a
cerut ca Eminescu, fost bibliotecar, să fie urmărit pentru obiecte și cărți „sustrase”.
Ministerul a înaintat raportul Parchetului din Iași.

22. Dimitrie Petrino (n. 1838, Rujnița, Soroca, azi Republica Moldova – d. 29 aprilie 1878, București) a fost un poet,
membru corespondent al Academiei Române din 1877 – foto: ro.wikipedia.org
În 1 iulie a fost invitat să-și ia în primire noul post de revizor, iar în ziua următoare a
predat biblioteca lui D. Petrino, autorul broșurii criticate de Eminescu prin articolul
său O scriere critică. Tot în această vreme a fost înlocuit și la școală, din cauza grevei
declarate de elevii unor clase. În 10 august a înaintat Ministerului un raport asupra
constatărilor făcute cu ocazia conferințelor cu învățătorii din județul Iași. A remarcat
pe institutorul Ion Creangă de la Școala nr. 2 din Păcurari, Iași.În 15 august s-a stins
din viată la Ipotești, mama poetului, Raluca Eminovici.
În 5 septembrie a trimis un raport cu propuneri de reorganizare a școlilor din județul
Vaslui, iar în 17 decembrie, judecătorul de instrucție în cazul raportului înaintat la
Parchet de către D. Petrino, a declarat că „nu este loc de urmare”. În 20 septembrie
1877, i-a comunicat lui Slavici că se simte din ce în ce mai singur, iar în 12 octombrie
a precizat, către același, că Iașii i-au devenit „nesuferiți”. În a doua jumătate a lunii
octombrie, fiind invitat să intre în redacția ziarului Timpul, Eminescu a părăsit Iașii
și a venit la București, unde s-a dedicat gazetăriei.

23. Mihai Eminescu în 1878 – foto: ro.wikipedia.org
În 6 august 1879, a murit Ștefan Micle. Văduva lui Micle a venit la București și l-a
rugat să intervină pentru urgentarea pensiei sale. Împreună au făcut planuri de
căsătorie nerealizabile.
Într-o scrisoare din 1880 către Henrieta, sora sa, s-a plâns că are mult de lucru și că
este bolnav trupește, dar mai mult sufletește. Din partea familiei a primit numai
imputări, în special adresate de tatăl său. Nu a avut nici timp, nici dispoziție să-l
felicite măcar pe Matei, care-i trimisese invitație de nuntă. Nu a publicat decât o
poezie. Negruzzi îi scrie imputându-i că nu-i mai trimite nici o colaborare.A renunțat
la căsătoria proiectată cu Veronica Micle.
S-a reîntors în țară, trăind la Iași între 1874-1877. A fost director al Bibliotecii
Centrale, profesor suplinitor, revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui, redactor la

24. ziarul Curierul de Iași. A continuat să publice în Convorbiri literare. A devenit bun
prieten cu Ion Creangă, pe care l-a determinat să scrie și l-a introdus la Junimea.
Situația lui materială era nesigură; a avut necazuri în familie (i-au murit mai mulți
frați, i-a murit și mama). S-a îndrăgostit de Veronica Micle. Mandache Leocov
sugerează că în această perioadă poetul s-ar fi atașat de un tei multisecular din
Grădina Copou, arbore ulterior devenit celebru sub numele de Teiul lui
Eminescu: „Aici, la umbra teiului, ieșenii îl întâlneau frecvent pe marele nostru poet, fie
alături de Veronica Micle, fie alături de bunul său prieten, Ion Creangă. [...] După plecarea
lui la București, ieșenii au botezat acest tei Teiul lui Eminescu”.
Teiul lui Eminescu este un tei argintiu (Tilia tomentosa Moench) cu o vârstă de aproximativ 500 de ani, aflat în
Parcul Copou din Iași. Arborele, asociat istoric cu poetul Mihai Eminescu, reprezintă unul dintre cei mai importanți
arbori monument din România și constituie un simbol pentru orașul Iași – foto: ro.wikipedia.org
În 1877s-a mutatla București,undepânăîn1883 a fost redactor,apoiredactor-șef(în
1880) la ziarul Timpul. A desfășurat o activitate publicistică excepțională, care i-a
ruinatînsă sănătatea.Acumascrismarile luipoeme (seria Scrisorile,Luceafăruletc.).
Nu a publicat nici o poezie în tot timpul anului 1882. În schimb a citit în mai multe
rânduri „Luceafărul” pe care Mite Kremnitz l-a tradus în germană, în ședințele
Junimii de la Titu Maiorescu. Este semnalat adeseori în casă la Maiorescu. În 1
ianuarie, la gazetă, Eminescu este flancatde un directorși un comitet redacțional care
urmau să-i tempereze avântul său polemic. Reorganizarea redacției este însă
inoperantă, fiindcă poetul continuăsă scrie în stilul său propriu. În 13 septembrie, în
absența poetului, probabil, se citesc „iarăși vecinic frumoasele poezii de Eminescu” în
casa lui Maiorescu.

25. Mite Kremnitz (4 ianuarie, 1852, Greifswald – 18 iulie, 1916 în Berlin), născută Marie Charlotte von Bardeleben
(pseudonime George Allan, Ditto and Idem), a fost o scriitoare și traducătoare germană, care a locuit în România.
Este eroina romanului biografic al lui Eugen Lovinescu, Mite. A fost căsătorită cu doctorul Wilhelm Kre mnitz,
medic al familiei regale române, și cumnat al lui Titu Maiorescu – foto: ro.wikipedia.org
În luna ianuarie a anului 1883, Eminescu este internat pentru o vreme în spital. În
lipsa lui se citește la Maiorescu, în două rânduri, „Luceafărul” în limba germană.
Moartea
Teoria îmbolnăvirii
Poesii - 1884 – foto: ro.wikipedia.org

26. La București,în23 iunie,pe o căldurăînăbușitoare,Eminescuadatsemnede alienare
mintală, iar la 28 iunie, boala a izbucnit din plin. În aceeași zi a fost internat în
sanatoriul doctorului Șuțu,cu diagnosticulde „manie acută”. Conform părerii dr. Ion
Nica,exprimatăîncartea„Eminescu,structurasomato-psihica”(1972),poetulsuferea
de psihoză maniaco-depresivă – opinie adoptată și de criticul Nicolae Manolescu.
Maiorescu a fost vizitat în 12 august de Gheorghe Eminovici și de fratele poetului
(locotenentul), care au cerut relații asuprabolnavului. Fondurile strânse din vânzarea
biletelor, în valoare de 2,000 lei, au fost adăugate contribuției amicilor pentru
plecarea lui Eminescu. Eminescu a fost trimis la Viena în 20 octombrie și internat în
sanatoriul de la Ober-Dobling, fiindînsoțit pe drum de un vechi prieten, Alexandru
Chibici Revneanu.
În 1 ianuarie1884Eminescua fostvizitatde Maiorescuși devărul acestuia,C.Popazu,
din Viena, care aveau sarcina să-l vadă cât mai des la sanatoriu. În 8 ianuarie a murit
la Ipotești, Gheorghe Eminovici, tatăl poetului. În 12 ianuarie Eminescu i-a scris lui
Chibici că dorește să se întoarcă în țară, iar în 4 februarie i-a scris lui Maiorescu,
exprimându-i aceeași dorință. Doctorul Obersteiner a recomandat la 10 februarie ca
pacientul să facă o călătorie prin Italia.În 26 februarie Eminescu a plecatîn călătoria
recomandată, însoțit de Chibici.
În 7martielaIpotești,fratelelui,NeculaiEminovici(Nicu)s-asinucis prinîmpușcare.
Eminescu a sosit la București în 27 martie, primit la garăde mai mulți amici.A plecat
în 7 aprilie la Iași, cu același însoțitor. În 24septembrie a fost numit în postul de sub-
bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iași. În 25 octombrie a fost prezent la banchetul
anual al Junimii, iar în noiembrie a fost internat în spitalul Sf. Spiridon. În luna
decembrie a primit vizita lui Vlahuță, care l-a gasit in deplinatate putere creatoare, si
chiar binedispus.

27. Alexandru Vlahuță (n. 5 septembrie 1858, Pleșești, azi Alexandru Vlahuță, județul Vaslui — d. 19 noiembrie 1919,
București) scriitor român, una dintre cele mai cunoscute cărți ale sale fiind România Pitorească, despre care
Dumitru Micu spune că este un „atlas geografic comentat, traversat de o caldă iubire de țară” – in imagine, pictură
de Ipolit Strâmbescu – foto: ro.wikipedia.org
În perioada iulie–august 1885 a urmat o cură la Liman, lângă Odessa,de unde a scris
cerând bani pentru plata taxelor. La începutul lunii septembrie încă nu venise la Iași.
Editura Socec i-a dat 500 lei în contul volumului de poezii.
Mihai Eminescu în 1885 – foto: ro.wikipedia.org
În anul 1886 a fost menținut în serviciul bibliotecii, unde a îndeplinit roluri șterse: a
scris statele de plată, adresele pentru înaintarea lor, diverse circulare pentru
restituirea cărților împrumutate și pentru convocarea comisiei bibliotecii. În 15
martie, Albumul literar al societății studenților universitari Unirea i-a publicat

28. poezia Nu mă-nțelegi. A fost înlocuit în 9 noiembrie din postul de la bibliotecă și, în
urma unui consult medical, este transportat la ospiciul de la Mânăstirea Neamț.
În primăvara lui 1887, Eminescu a plecat la Botoșani, la sora sa Henrieta, și a fost
internat în spitalul local Sfântul Spiridon. În timpul acesta, la Iași s-au organizat
comitete de ajutorare, care au lansat liste de subscripție publicăpentruîntreținereași
îngrijirea poetului. În 13 iulie a mers la Iași pentru un consult medical. Aceștia au
recomandat trimiterea pacientului la Viena și Hall, iar în 15 iulie Eminescu a plecat
înspre destinațiilerecomandate,însoțitdedoctorandulGrigoreFocșa.În1septembrie
s-a întors de la Hall la Botoșani, unde a stat sub îngrijirea doctorului Iszak și a sorei
sale, Henrieta. Trupa de teatru a fraților Vlădicescu, cunoscuți poetului, a dat în luna
decembrie la Botoșani, un spectacol în beneficiul bolnavului.
Mihai Eminescu în 1887 – foto: ro.wikipedia.org

29. Eminescu a dorit în 1888 să-și termine unele lucrări de care și-a amintit că le-a lăsat
în manuscris.I-aamintitHenrieteidegramaticalimbiisanscrite,rămasăînmanuscris
la Biblioteca Centrală din Iași. Prin scrisoare recomandatăi-a cerut lui Maiorescu să-
i trimită biblioteca și manuscrisele rămase la București. Criticul însă nu a dat niciun
răspunsacesteiscrisori.IacobNegruzziadepuspebiroulCameraDeputațiloropetiție
din parteaunuinumărdecetățenidintoate părțilețării,pentruunproiectdelege prin
care să se acorde poetului, de către stat, o pensie viageră. Propunerea a fost susținută
și de Mihail Kogălniceanu. Camera a votat un ajutor lunar de 250 lei. Veronica Micle
a venit la Botoșani și l-a determinat pe Eminescu să se mute definitiv la București. În
15 aprilie, poetul s-a stabilit definitiv la București. Aici a avut un modest început de
activitate literară. În 23 noiembrie proiectul de lege a trecut la Senat, unde a fost
susținut de Nicolae Gane ca raportor. Legea s-a votat abia în luna aprilie a anului
următor.
Nicolae Gane (n. 1 februarie 1838, Fălticeni — d. 16 aprilie 1916, Iași), cunoscut și ca Nicu Gane, a fost un scriitor și
om politic român, care a fost ales ca membru titular al Academiei Române (în 1908) – foto: ro.wikipedia.org
Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi
a fost transportat la sanatoriul Caritas. Medicul Zaharia Petrescu, împreună cu dr.
Alexandru Șuțu, l-a examinat pe Mihai Eminescu, la 20 martie 1889. Concluzia
raportuluimedicalafosturmătoarea: “dl.MihailEminescuesteatinsdealienațiemintală
în formă de demență, stare care reclamă șederea sa într-un institut”. În 13 aprilie s-a
instituit o curatelă pentru asistența judiciară a bolnavului.

30. Mănăstirea Mărcuța este un lăcaș de cult, situat în estul orașului București. Este monument istoric. Mănăstirea a
fost construită de Dan vel Logofătul, în timpul domniei lui Mihnea Turcitul, mai exact în anul 1587. Numele provine
de la al doilea ctitor al mănăstirii, Marcu Armașu. Din complexul monahal face parte Biserica Mărcuța. La
Mărcuța a fost internat și poetul Mihai Eminescu – foto: ehartabucuresti.ro
Teoria asasinării
Teoria asasinării poetului Mihai Eminescu presupune înscenarea îmbolnăvirii lui
psihice și aplicarea unui tratament cu injecții cu mercur în cadru senatoriului
doctorului Alexandru Șuțu, care să conducă la moartea poetului cu scop politic. În
acest complot se pare că ar fi participatchiar și prietenul lui, Titu Maiorescu, fapt ce
l-a făcut pe Eminescu să creadă că are „amici reci și dușmănoși”. Conform lui Theodor
Codreanu, principala cauză a morții este tratamentul cu mercur aplicat de doctorul
Șuțu: „Acum nu mai încape îndoială: acela carei-a grăbit moartea luiEminescu (psihică și
fizică) a fost doctorul Șuțu, medicul ales de Titu Maiorescu pentru a-l vindeca pe poet”.
Diverse personalități contemporane lui, cum ar fi Alexandru C. Cuza, Tudor Vianu și
George Călinescu, s-au îndoit de boala acestuia, iar A. D. Xenopol chiar a susținut că
acesta nu a fost nebun. Există surse conform căruia, Eminescu datorită poziției luate
prin intermediul ziarului Timpul și a deranjării influențelor politice ale vremii, ar fi
fost urmărit de Casa de Austria. Iar în acest caz, Theodor Codreanu afirmă că
Eminescu „avea conștiința sechestrării sale ilegale” și că suporta „condiția de deținut
politic”. În această situație Titu Maiorescu, plecat la Viena, îi trimite o scrisoare prin
care într-un final Eminescu este trimis la Iași, dar care este considerată „manevrarea

31. sa până la moarte”. Iar în acest context A. C. Cuza, un admirator al marelui poet,
afirmă: „Eminescuafostunompedeplinsănătos,un sfânt dezbrăcatdeoriceinteresegoist
[…] un geniu, din cele ce se nasc la câteva secole unul”.
Alexandru C. Cuza, cunoscut ca și A. C. Cuza (n. 8 noiembrie 1857, Iași — d. 3 noiembrie 1947, Sibiu) a fost un
profesor de economie politică la Universitatea din Iași, om politic, militant antisemit și membru titular al
Academiei Române din 1936 – foto: ro.wikipedia.org
Datorită tratamentului aplicat de doctorul Alexandru Șuțu, Eminescu moare pe 15
iunie întoxicat cu mercur.
Moartea și serviciul funerar
Mormantul lui Mihai Eminescu, Cimitirul Bellu, parcela 9 – foto – cersipamantromanesc.wordpress.com
Moartea lui Eminescu s-a produs pe data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața,
după ce la începutul anului boala sa devenise tot mai violentă, în casa de sănătate a
doctorului Șuțu din strada Plantelor nr. 9, București. Ziarul Românul anunța ziua
următoare la știri: Eminescu nu mai este. Corpul poetului a fost expus publicului în
biserica Sf. Gheorghe, pe un catafalc simplu, împodobit cu cetină de brad. Un cor
dirijat de muzicianul C. Bărcănescu a interpretat litania„Mai am un singur dor“. După

32. slujba ortodoxă și discursul lui Grigore Ventura, carul funebru, la care fuseseră
înhămați doar doi cai, s-a îndreptat spre Universitate,unde Dimitrie Laurian rostește
al doilea discurs funebru.Apoi cortegiul,la care se adaugădiverși trecători o pornește
pe Calea Victoriei, Calea Rahovei și se îndreaptă spre cimitirul ȘerbanVodă, denumit
azi Bellu. Patru elevi ai Școalanormală de institutori din București au purtatpe umeri
sicriul pînă la mormînt, unde a fost îngropat sub „teiul sfînt” din cimitirul Bellu,după
cum scria chiar Caragiale în necrologul În Nirvana.
Inmormantarea lui Mihai Eminescu – foto – cersipamantromanesc.wordpress.com
Despre moartea poetului, George Călinescu a scris:

33. George Călinescu (n. 19 iunie 1899, București – d. 12 martie 1965, Otopeni) a fost critic, istoric literar, scriitor,
publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii
critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă. Este considerat drept unul dintre cei mai importanți
critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Și-a semnat întotdeauna
articolele ca G. Călinescu, după o modă destul de răspândită în perioada interbelică – foto: cultural.bzi.ro
„Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet, pe care l-a ivit și-l va ivi
vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va
răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest
pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria
parfumurilor sale.”

34. Tudor Vianu (n. 27 decembrie 1897/8 ianuarie 1898, Giurgiu – d. 21 mai 1964, București), estetician, critic și istoric
literar, poet, eseist, filosof și traducător român – foto: ro.wikipedia.org
Tudor Vianu a spus: „fără Eminescu am fi mai altfel și mai săraci”.
Există teorii conspiraționiste care afirmă că ar fi murit ucis.
Personalitate
Bustul lui Mihai Eminescu din Constanţa – foto: ro.wikipedia.org
Cea mai realistă analizăpsihologică a lui Eminescu i-o datorăm lui I.L. Caragiale care
după moartea poetului a publicat trei scurte articole pe această temă: În Nirvana,

35. Ironie și Două note. După părerea lui Caragiale trăsăturacea mai caracteristicăa lui
Eminescu era faptul că „avea un temperament de o excesivă neegalitate”. Viața lui
Eminescu a fost o continuă oscilare între atitudini introvertite și extravertite.
Ion Luca Caragiale (n. 1 februarie S.N. 13 februarie 1852, Haimanale, județulPrahova, Țara Românească, astăzi I.
L. Caragiale, județulDâmbovița, România – d. 9 iunie 1912, Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet,
scriitor, director de teatru, comentatorpolitic și ziarist român. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român
și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române – foto:
ro.wikipedia.org
„Așa l-amcunoscutatuncea,așa a rămaspânăînceledinurmămomentebune:vesel șitrist;
comunicativ și ursuz; blând și aspru; mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit totdeaunade
toate; aci de o abstinență de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieții; fugind de oameni și
căutându-i; nepăsător ca un bătrân stoic și iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată
amestecătură! – fericită pentru artist, nefericită pentru om!”
Criticul Titu Maiorescu, cel care l-a sprijinit moral și material pe parcursul întregii
vieți dar mai ales după tragicul moment al declanșării bolii sale, s-a ocupat de poezia
sa în două dintre articolele sale, Direcția nouă în poezia și proza românească(1872),
în care va analiza doar cîteva poezii publicate în revista Convorbiri literare pînă în
momentul tipăririi articolului, este vorba despre Venere și Madonă, Mortua
Est, și Epigonii și va reveni ulterior după moartea poetului asupra întregului set de
poezii publicate antum în studiul Eminescu și poeziile sale, publicat la scurtă vreme
după moartea sa prematură. Dar poate documentul cel mai uman, cel mai cald este
scrisoarea pe care i-o trimite în perioada în care poetul se îngrijea de sănătate, în
străinătate, într-un sanatoriu din Viena, asigurîndu-l că volumul său de Poesii, editat
de Socec în ediție princeps în 1883, se bucură de o bună recepție, fiind citit atît de
locuitorii mahalalei Tirchileștilor cît și de doamnele de la Curtea Reginei Carmen
Sylva, o altă admiratoare declarată a poetului, cea care a intervenit pe lîngă regele
Carol I pentru a-i fi acordată distincția „Bene merenti“, refuzată totuși de poet din
motive politice. În portretul pe care i l-a făcutpoetuluiîn studiul Eminescu și poeziile
sale(1889), Titu Maiorescu accentuează trăsăturile introvertite ale lui Eminescu, care

36. de altfel erau dominante. Maiorescu a promovat imaginea unui visător rupt de
realitate, care nu suferea din cauza condițiilor materiale în care trăia, indiferent la
ironiile și laudele semenilor, caracteristicalui principală fiind „seninătatea abstractă”.
Titu Liviu Maiorescu (n. 15 februarie 1840, Craiova – d. 18 iunie 1917,București) academician, avocat, critic literar,
eseist, estetician, filosof,pedagog,politician și scriitor român mason, prim-ministru al României între 1912 și 1914,
ministru de interne, membru fondator al Academiei Române – foto: ro.wikipedia.org
„Ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu este o așa
covârșitoare inteligență, ajutată de o memorie căreia nimic din cele ce-și întipărise
vreodată nu-i mai scăpa (nici chiar în perioadele bolnavedeclarate), încât lumea în care
trăia el după firea lui și fără nici o silă era aproape exclusiv lumea ideilor generalece și le
însușise și le avea pururea la îndemână. În aceeași proporție tot ce era caz individual,
întâmplare externă, convenție socială, avere sau neavere, rang sau nivelare obștească și
chiar soarta externă a persoanei sale ca persoană îi era indiferentă.”
În realitate, așa cum se poate constata din poeziile sau scrisorile sale, și așa cum își
amintește Caragiale, Eminescu era de multe ori sub influența unor impulsuri
inconștientenestăpânite.ViațaluiEminescuafosto suprapuneredecicluridediferite
lungimi formate din avânturi alimentate de visuri și crize datorate impactului cu
realitatea. Ciclurile puteau dura de la câteva ore sau zile, până la săptămâni sau luni,
în funcție de importanța întâmplărilor,sau puteau fi chiar de mai lungă durată când
erau legate de evenimentele care i-au marcat viațaîn mod semnificativ, calegăturacu
Veronica, activitatea politică din timpul studenției, participarea la întâlnirile Junimii
sau ziaristica de la Timpul. Dăm ca exemplu caracteristic acestor crize felul în care
descrie el însuși accesele sale de gelozie.
„Tu trebuie să știi, Veronică, că pe cât te iubesc, tot așa – uneori – te urăsc; te urăsc fără
cauză, fără cuvânt, numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul, pentru care râsul tău

37. nu are prețul ce i-l dau eu și nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul, când trupul tău
e al meu exclusiv și fără împărtășire. Te urăsc uneori pentru că te știu stăpână pe toate
farmecelecucarem-ainebunit,teurăsc presupunândcăai puteadăruidinceeacee averea
mea, singura mea avere. Fericit pe deplin nu așfi cu tine, decât departe de lume, unde să n-
am nici a te arăta nimănui și liniștit nu așfi decât închizându-te într-o colivie, unde numai
eu să am intrarea.”
Ioan Slavici, un alt mare scriitor junimist, descoperit tot de Mihai Eminescu la Viena,
a evocatîn cîtevatexte cucaractermemorialisticatîtamintiriledinperioadaprieteniei
lor vieneze,cîtși sărbătoareaconsacratăserbăriidelaPutna,organizatălapropunerea
societății României june, din care cei doi au făcut parte în epoca studiilor lor la
Universitatea din Viena.
Fragmente audio
George Călinescu vorbind despre Mihai Eminescu (1964)
Mihail Sadoveanu recitând „Pe lângă plopii fără soț”
Mihail Sadoveanu recitând „Iar când voi fi pământ”
Mihail Sadoveanu recitând „Revedere”
14 ianuarie 2019 – Ziua Culturii/Academia Română lansează aplicaţia gratuită
pentru telefoanele inteligente ‘Mihai Eminescu, întreaga operă’
Academia Română anunţă lansarea aplicaţiei digitale “Mihai Eminescu, întreaga
operă”, marţi, în cadrul evenimentelor dedicate Zilei Culturii Naţionale, care vor avea
loc la Ateneul Român.
Opera eminesciană va fi disponibilă, în regim gratuit şi într-un format compatibil cu
telefoanele inteligente, în magazinele App Store şi Google Play, precizează Academia
Română, într-un comunicat transmis luni AGERPRES.
Potrivit sursei citate, aplicaţia “Mihai Eminescu, întreaga operă” a fost realizată pe
parcursul a doi ani de o echipă interdisciplinară alcătuitădin cercetători de la Centrul
European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române, membri ai Asociaţiei
Române de Geopolitică, Geoeconomie şi Geocultură şi tineri informaticieni, cu
sprijinul financiar al Asociaţiei NeamUnit.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro