Nuvela 'Două loturi' de I. L. Caragiale urmărește peripețiile lui Lefter Popescu, un funcționar mic care caută frenetic biletele de loterie pierdute, în speranța de a scăpa de sărăcie. După multe întâmplări comice și nefericite, el descoperă că biletele câștigătoare sunt într-un sertar și, în final, află că numerele sunt în ordine greșită, ceea ce îi provoacă o criză de nervi. Tema principală reflectă drama omului obișnuit și ilustrează comicul situațiilor prin care trece Lefter Popescu în căutarea norocului.

1. “DOUA LOTURI’’- I. L.
CARAGIALE
Nanu Alessia
Chiriac Sorana
XIIC

2. PREZENTAREA SUBIECTULUI
• Actiunea nuvelei incepe cu intriga: negasirea biletelor pe care domnu Popescu le cumparase.
• Deoarece trecuse mult timp de când cumpăraseră biletele, Lefter nu mai tie exact unde le-a pus. După ce întoarce casa pe dos, î i aminte te că se află în jacheta sa gri pe care o
ș ș ș
purtase în ziua în care le-a cumpărat, dar pe care Madam Popescu a vandut-o unor chivute in schimbul a 10 farfurii. După un acces de furie în care sparge toate farfuriile, domnul
Popescu, împreună cu Pandele, pornesc spre mahalaua Farfurigiilor unde locuie te chivu a âca. Li se alătură în expedi ie i comisarulTurtureanu căruia i s-a promis un procent de
ș ț Ț ț ș
5% din câ tig, dacă vor găsi biletele. Cei trei bărba i vorbesc agresiv cu igăncile, dl. Lefter o acuză pe âca de furt i îi trage o palmă, comisarul le arestează pe toate, le ine
ș ț ț Ț ș ț
nemâncate i le chestionează, însă în zadar. Biletele nu sunt în jachetă, iar domnul Popescu i înso itorii săi nu reu esc să afle nimic despre ele.
ș ș ț ș
A doua zi, domnul Popescu se afiseaza la serviciu. După încă o mustrare din partea efului său pe care o suportă stoic, Lefter se îndreaptă spre masa sa de lucru pentru a-i aduce un
ș
dosar.Astfel eldescoperă că în sertar se află i cele două bilete pe care le-a căutat cu atâta patos în ultimele zile.Asadar, dosarului pe care trebuie să i-l ducă efului său, domnul Popescu
ș ș
îi alătură i o demisie formulată într-un mod subtil ironic părăsind pentru totdeauna acea slujbă.
ș
Următoarea destina ie a sa este biroul bancherului la care a depus biletele de loterie. Plin de o anticipa ie savuroasă, domnul Lefter îl anun ă că a venit să ridice nu unul dintre premiile
ț ț ț
cele mari, ci chiar două.Auzind numerele biletelor, bancherul î i dă seama că de fapt s-a produs o confuzie, i că domnul Popescu are numerele câ tigătoare, însă nu în ordinea potrivită.
ș ș ș
Numărul câ tigător la o loterie s-a nimerit pe biletul depus la cealaltă loterie, i invers. Cuvântul viceversa este ultimul cuvânt pe care Lefter îl aude în timp ce se prăbu e te într-o
ș ș ș ș
prăpastie a dezamăgirii i disperării ce îi provoacă o violentă criză de nervi.
ș
• Naratorul propune un deznodământ în care la bătrâne e, doamna Popescu ajunge la mănăstire, iar domnul Popescu ajunge să vagabondeze pe străzile Bucure tilor repetând mereu
ț ș
cuvântul viceversa.
Deznădăjdui i, bărba ii fac un popas la o berărie în care, spre ghinionul lui Lefter, intră i eful său, căruia îi ceruse o scutire pe motiv de boală. La ie ire, eful său,
ț ț ș ș ș ș
domnul Georgescu, îl mustră pe Popescu pentru minciuna sa i îl amenin ă că îl va concedia pentru lipsa de seriozitate de care a dat dovadă. În speran a de a afla
ș ț ț
totu i ceva de la igănci, Popescu se întoarce în mahalaua în care locuiesc. De data aceasta, însă, nu scapă la fel de ieftin, ci prime te el însu i o bătaie zdravănă. Lefter
ș ț ș ș
se întoarce acasă unde îl a teaptă speriată, so ia sa.
ș ț Acasa gaseste un bilet de la un prieten ce lucrează la minister, care îi transmite din partea efului că dacă a doua
ș
zi nu se prezintă la lucru, va fi concediat.

3. PERSONAJELE
Personaj principal ( Lefter Popescu ), personaje secundare ( doamna Popescu, capitanul Pandele, comisarul Turtureanu,chivutele) si episodice ( seful lui Lefter Popescu, bancherul, cei doi
sergenti).
Lefter Popescu, pe numele adevarat Eleutheriu Popescu: este un mic funtionar, un slujbas neinsemnat al statului care duce o existenta stramtorata, starea lui sociala si materiala fiind
evidentiata chiar de numele sau, care sugereaza saracia, lipsa banilor (Lefter) si banalitatea (Popescu), nume predestinat unui om care nu are nici un fel de castig in viata. Crede despre sine
ca este un ghinionist si de aceea nu are sansa de a castiga la loterie. Simbolizeaza omul obisnuit, un slujbas marunt la un minister, un “impiegat”, asa cum il numeste seful sau.
Doamna Popescu, sotia lui Lefter Popescu este un personaj episodic, dar beneficiaza de un portret fizic foarte detaliat. Ea este conturata prin ochii lui Lefter, nu direct de catre autor.
Clocotind de enervare, dar pastrand un calm aparent, el isi descrie sotia in fata chivutei banuite de furt cu un glas apasat si incarcat de repros: "madam Lefter Popescu, o dama -nalta,
subtirica, frumoasa, oachesa, (...) care are o alunita cu par d-asupra sprancenii din stanga si se poarta legata la cap cu rosu".
Comisarul Turtureanu, personaj episodic, este reprezentantul autoritatii, a carei menire este sa protejeze pe oamenii cinstiti "contra banditilor". Cu toate acestea, el accepta sa-i insoteasca
pe Lefter si pe Pandele acasa la chivute abia dupa ce este cointeresat cu cinci la suta din valoarea castigului.
Domnul capitan Pandele - personaj secundar - este increzator in norocul Iui si-1 imprumuta cu bani pe Lefter ca sa cumpere biletele de loterie. Meticulos si optimist, isi noteaza in carnet
numerele de pe bilete, numai ca, neatent, inverseaza loteriile, asa ca el este cel care provoaca drama psihologica a lui Lefter.
Domnul Georgescu, seful lui Lefter Popescu, este un personaj episodic si simbolizeaza pe omul infatuat, autoritar, care isi permite sa tipe la subaltern. Era poreclit "turbatu“ pentru ca ii
chinuia pe cei din subordine pentru a iesi el in evidenta in fata sefilor.
Chivutele sunt personaje secundare, deoarece au in actiunea nuvelei un rol bine determinat. Ele simbolizeaza ghinionul, acel element neprevazut care se asaza in calea norocului, tocmai
cand omul crede mai mult in victorie.

4. INCADRARE IN REALISM
• Nuvela “Doua loturi’’ apartine realismului, deoarece are trasaturi de forma si continut specifice, precum:
• tipologia umana: micul func ionar, avid de câ tig, cu scopul de a-si schimba viata.
ț ș
• Limbajul personajelor,ce reflecta categoria sociala (forme inculte)
• Tema e realista- patima pt bani sau câ tig. O constituie drama omului obisnuit, al carui destin este situat la limita dintre comic si tragic. Locul primordial il
ș
ocupa starile sufletesti ale eroului, aflat intr-un moment esential al vietii, cand sansa i-ar putea schimba anonimatul in care se zbate.
Tema este dublata de transformările de comportament i de cele psihologice ale lui Lefter Popescu: este agitat, nervos, impulsive pe parcursul cautarii biletelor,
ș
traieste apoi ostare de fericire suprema, gasindu-le, pentru ca, in final, afland ca nu erau castigatoare, sa revina la disperarea si agitarea extrema.
• Personajul nu mai este exceptional in situatii exceptionale, ca la romantici, ci are o conditie sociala mediocre;
• Realitatea este prezentata veridic, creandu-se un univers verosimil- actiunea este plasate in Bucuresti
• Comicul de situa ie i de limbaj, comicul de nume sunt folosite tot în spiritul reflectarea realită ii epocii - începutul sec XX. Comicul de limbaj (felul
ț ș ț
neasteptat de a vorbi al lui Lefter, limbajul tigancilor), comicul de caracter (schimbarea de atitudine a lui Lefter fata de seful sau, supranumit „turbatul”).
Comicul de nume: Lefter este numele tipic pentru omul umil, sortit saraciei; Popescu semnifica anonimul, omul modest, obisnuit; strada Emanciparii ne duce
cu gandul la aspiratia locuitorilor de a-si depasi conditia sociala umila; Mahalaua Farfurigiilor localizeaza comunitatea tiganilor care se ocupau cu acest negot.

5. SECVENTA REPREZENTATIVA
• O secventa reprezentativa o constitutie chiar punctul culminant, atunci cand domnul Lefter Popescu, revenit la serviciu, traieste o mare
surpriza: gaseste biletele intr-un sertar, ceea ce ii da o stare de extaz si fericie deplina , considerandu-se pentru prima data in viata cel
mai norocos om din lume(“ To i zeii! to i au murit! to i mor! numai Norocul trăie te i va trăi alături cu Vremea, nemuritoare ca
ț ț ț ș ș
i el!... Sunt aci!... aci biletele!... aci era soarele strălucitor căutat atâta timp orbe te pe-ntuneric!
ș ș ”, simtindu-se acum
atotputernic si nemuritor.
• Din omul agitat, nervos si impulsive din cauza conditiei pe care o are, devine calm, traind o stare de fericire suprema. Este cuprins de o
liniste interioara profunda si suprema:“D. Lefter e lini tit – acea lini te a mării, care, în elenită în fine, vrea să se odihnească
ș ș ț
după zbuciumul unui năprasnic uragan”. Are impresia astfel ca si-a depasit conditia umana si sociala ca din micul functionar,
dorinta i s-a imdeplinit si a reusit sa se imbogateasca.
• Fiind foarte fericit si increzator ca a castigat, domnul Lefter isi va prezenta demisia “El ascunde-n sân, între flanelă i piele,
ș
într-un plic de pânză, cele două bucă ele de hârtie tipărite conabiu, ca muchea unor farfurii pierdute pe veci. Surâzând de
ț
această reminiscen ă vizuală, se încheie la jiletcă fără pripă, se se a ează bine în je ul său de mu ama i a terne cu mâna
ț ș ț ș ș ș
sigură pe o coală de hârtie ministerială, următoarea compozi ie, care, sub forma-i laconică, ascunde atâta ironie
ț […]”

6. SECVENTA DIN FILM RELEVANTA:
https://youtu.be/2SZJw-wS2xE 44:20