Psihologie

1. IRINA HOLDEVICI
Autoarea
EDITURA CERES
SCURTE
Sa ne rezolvam problemele de via!a rapid §i eficient
PSIHOTERAPII
--l:.o
<:
"10loi
l-
e:c-~
l:.o
•
-u-;>
10loi
Q
....I
e:c
<:
z-"-
60.00
-ltl
~
EDITURA CERES
ISBN 973-40-0474-3
OEj·j·i·/·
in via!a fieciirui om pot exista momente
cand acesta se simte nesigur, trist, dezorientat.
De multe ori, aceastii stare este echivalentii
cu sciiderea randamentului 'inactivitate, pro-
bleme in familie ~iin societate. Aceasta nu In-
seamnii 'insii cii este vorba de 0 boalii psihicc'i,
ci doar de 0 crizii de moment ce se poate {le-
pii~i de cele mai multe ori doar cu ajutor psi-
hologic, fiirii medicamente.
A liisa sii se permanentize 0 astfel de stare
poate duce la fixarea unor modele de con-
duitii dezadaptativii, situa!ie in care interven-
!iile viitoare vorfi mai dificile ~ide mai lungii
duratii.
Nu pentru toate problemele noastre este
necesar siifacem terapie de lungii duratii, cos-
tisitoare sub aspect fiminciar ~i al timpului,
pentru cii multe probleme se pot rezolva u~or
~i eficient, prin psihoterapii scurte centrate
pe simptom.
Trebuie sii pornim de la convingerea cii
fiecare dintre noi dispune de suficiente
resurse interioare de autoreglare ~i autQ-
vindecare. '

2. I
Prof. univ. dr. IRINA HOLDEVICI
PSIHOTERAPII SCURTE
Sa ne rezolvam problemele de viala
rapid !?ieficient
EDITURA CERES
Bucure~ti, 2000

3. Redactor: CRISTIANA GAVRILESCU
Tehnoredactor: EUGENIA CERNEA
Coperta: CRISTINA MARCU
ISBN 973-40-0474-3
CUPRINS
Cuviint fnainte 5
Capitolull
o PLEDOARIE PENTRU PSIHOTERAPIA DE SCURT A.
DURAT A. 7
Capitolul2
PSIHOTERAPIILE ANALITICE DE SCURTA. DURATA. . 14
Capitolul3
PSIHOTERAPIILE COMPORTAMENTALE ~I COGNI-
TIVE 29
Capitolul4
HIPNOZA PERMISIV A. 56
Capitolul5
PSIHOTERAPIA CONSTRUCTIVISTA. 88
Capitolul6
PSIHOTERAPIA SCURTA. CONSTRUCTIVIST-STRA-
TEGICA. 111

4. Capitolul7
METAFORELE $1 ROLUL LOR IN PSIHOTERAPIA
SCURT A 170
CapitolulB
CONDITIlLE PSIHOTERAPIEI EFICIENTE 188
Bibliografie selectiva 200
Cartea "Psihoterapii scurte" i~i propune sa prezinte 0 serie de
tehnici de psihoterapie ~i autoreglare a comportamentului, tehnici foarte
precise, centrate nu numai pe reducerea unor simptome psihice ~i
psihosomatice, ci ~i pe diminuarea consecintelor nedorite ale stresului
~i pe rezolvarea problemelor de viata.
Lucrarea este 0 premiera in literatura psihologica romaneasdi,
deoarece pana in prezent au fost editate fie tratate de psihoterapie, fie
monografii dedicate unor ~coli psihoterapeutice bine cunoscute ~iprecis
delimitate.
Daca pana nu demult psihanaliza a reprezentat metoda psiho-
terapeutica cea mai larg raspandita ~i cea mai valorizata, la ora actuala
in tarile Europei Occidentale, precum ~i in Statele Unite, se manifesta
tot mai mult tendinta de scurta durata, mai putin costisitoare ~i cu
rezultate evidente.
Autoarea, profesor universitar, cu peste 25 de ani de experienta,
psihoterapeut ~i psiholog specializat in optimizarea performantelor
umane, recunoscuta in tara ~i in strainatate, a publicat mai mult de
15 carti in domeniile hipnozei clinice, relaxarii, psihoterapiei cognitiv-
comportamentale ~i a autoreglarii psihice.
In carte sunt abordate terapiile analitice de scurta durata, tehnicile
terapeutice cognitiv-comportamentale, hipnoza moderna, precum ~i
metodele strategice utilizate in psihoterapia de familie.
Unele dintre metodele descrise de autoare se aplica in cabinetele
specializate de.psihoterapie, in timp ce altele pot fi utilizate personal,
sub forma de tehnici de management al stresului, de catre orice
persoana care dore~te sa fie mai sanatoasa ~i mai eficienta.

5. Cartea "Psihoterapii scurte" reprezintii 0 lecturii agreabilii, care
imbinii rigoarea ~i stilul academic cu aplicaliile practice ~i studiile de
eaz, tratate personal de autoare sau preluate din literatura de specialitate.
Lucrarea se adreseazii psihologilor, medicilor, studentilor la medicinii
~i psihologie, precum ~i tuturor eelor interesati sii se autoeunoascii ~i
sa se autoperfectioneze.
Prof. univ. dr. Mihai Epuran
eajdtoted 1
o PLEDOARIE PENlRUPSIHOTERAPIA DE SCURlA DURAlA
() psihoterapie eficienta trebuie sa fie scurta ~i preelsa
L a z a r u s ~i Fay (1990). 0 ~edinta de psihoterapie nu trebuie sa
contina teste inutile, metode redundante, pauze prelungite sau
discursuri nefo1ositoare. Aceasta nu inseamna ca terapeutul trebuie
sa omita deta1ii importante sau sa nu ap1ice 0 anumita tehnica doar
din dorinta de a scurta terapia (2 e i g ~i Gill i an, 1990, p. 37).
Reducerea duratei terapiei are 1a baza ~i ratiuni de ordin etic,
deoarece numai terapeutii 1ipsiti de profesionalism pot prelungi 1a
nesfar~it terapia, nerezo1vand cazu1 ~i creand dependente ale
pacientului.
Referindu-se la psihoterapia scurta, H 0 Yt (1989) subliniaza
faptul ca "scurt inseamna nu mai mult decat este necesar". Din
aceasta afirmatie putem trage concluzia ca nu putem stabili 0 durata
optima pentru psihoterapie; astfel, de pilda, 0 psihoterapie care a
durat ~ase 1uni, dar in care au avut loc doar doua ~edinte, poate fi
considerata mai scurta decat 0 terapie care a durat doua 1uni, cu
~edinte bisaptamanale ..
Coneeptu1 de psihoterapie scurta este de data relativ recenta,
deoarece pana nu demult, psihana1iza, a carei durata era in medie
de 2-3 ani, era considerata tehnica psihoterapeutica dominanta,
multe persoane avand chiar tendinta de a confunda psihanaliza eu
psihoterapia, in general.
Cu toate acestea, psihoterapia scurta a aparut pe terenu1
psihanalizei ~i a imbracat forma terapiilor dinamice de scurta durata.
Astazi, se includ in cadrul psihoterapii1or scurte ~i alte sisteme
terapeutice moderne, cum ar fi terapia ericksoniana, terapiile

6. Psihoterapii scurte
comportamentale, cogllltIve, terapia rational-emotiva, terapia
stratcgica sau terapia prin interventie paradoxala.
La z a r u s ~i Fay (1990) sunt de parere ca psihoterapia dc
lunga durata nu este numai incficienta, fiind lipsita de precizie ~i
insuficient focalizata, ci chiar nociva, deoareee intare~te imaginea
de sine patologicii a pacientului.
Aceia~i autori sustin ca un avantaj major al tcrapici scurte este
~i faptul ca, daca tcrapia nu da rezultatclc seontatc, macaI' se poate
afla aeest lueru mai dcvrcmc.
How a r d ~i My c r s (1987) subliniaza ca factorii care au tacut
posibila interventia de seurta durata incununata de sueces sunt:
• abordarca terapeuticii foealizata pc problema;
• abordarile pc principiilc Invatarii;
• abordarca sistemicii In psihoterapie;
• sucecsele rapidc obtinute prin intermediul interventiilor
farmacologiee.
Astfcl, de pilda, multe caricrc artistiee sau sportive au fost
distruse de traeul de scena, de~i subieetii 'urmasera programe
psihoterapeutiee Intinse pe luni sau ani, in timp ee alte persoane au
rczolvat aeeste probleme luand 0 singura doza de sub stante beta-
bloeante Inainte de a-~i juca rolul (B ran t i g a:n, B I'ant i g a n
~i J 0 s e ph, 1982).
CRITERIUL TEMPORAL iN PSIHOTERAPIA SCURTA
Psihotcrapia scurta poate impliea 0 singura ~edinta (B I 0 0 m ,
1981) sau poatc merge pana la 40-50 de ~edinte, eu 0 medic de 20.
Astfel, terapia rational-emotiva a lui E II is (1989) durcaza intre
5 ~i 50 de ~edinte, in timp ce Man n, Go I d man (1982) ~i
H 0 row i t z (1984) sunt de parcre ca numarul optim ar fi de
12 ~edinte de psihoterapie.
Well s (1982) considera ca daca 0 cura terapeutica este mai
lunga de 15 ~edinte, nu mai poate fi yorba de terapie scurta, in timp
ce multe organizatii de sanatate mintala din S.U.A., care luereaza
pc baza de asigurari, considcra ca psihoterapia trebuie sa dureze in
jur de 20 de ~edinte (L a z a r u s ~i Fay, 1990).
Psihoterapii scurte
In cazul psihoterapiei scurte se pune ~i problema duratei unei
~edinte de psihoterapie. Dadi initial se considera, pe baza experientei
psihanalitice, ca 0 ~edinta standard trebuie sa dureze 50 de minute,
la ora actuaHi exisHi ~i autori care se refera la ~edinte de 10-20 de
minute (G 0 u I din g ~i Go u I din g, 1979, Bar ton, 1965;
Dr e i b I a t ~i We a the rl y, 1965; K 0 e g I e r ~i Can non,
1966).
Adeptii psihoterapiei realizate intr-o singura ~edinta lucreaza, in
general, cu pacientulintre 90 ~i 120 de minute, de~i exista ~i uncle
variante de psihoterapie maraton, care constau intr-o singura ~edinta
care dureaza 10 ore (B ere n b au m, 1969).
Un alt factor temporal important 11rcprezinta ~i intervalul dintrc
~edintele de psihoterapie. Exista terapeuti care lucreaza de doua ori
pe saptamana, altii saptamana1 sau terapeuti care i~i intalncsc
pacientii 0 data la catcva luni. Din nefericire, acest factor cstc
reglat mai putin de obiectivele terapiei, cat de considerentc
economlce.
H a ley (1990) sustine ca pentru a practica 0 terapie de lunga
durata, terapeutul nu are nevoie de abilitati speciale, pcntru ca cl
invata timp de luni ~i ani de zile, pe pielca pacientului, prin incercarc
~i eroare, cum sa realizeze psihoterapia.
Mai mult, psihoterapia de lunga durata a aparut pentru ca
ter~peutii nu sunt capabili sa-~i vindece mai repede pacicntii.
In acela~i timp, se poate spune insa ca ~i unii psihotcrapeuti
specializati in terapie scurta nu sunt capabili sa-~i mentina pacientii
o perioada mai indelungata:
Unul dintre putinii terapeuti care a avut curajul sa discute deschis
maniera in care un terapeut poate impiedica un pacient sa sc duca
la altcineva a fost Milton Erickson (cit. Halley, 1990,
p. 3). Astfel, de pilda, acesta 11 asculta cu atentie pe pacientul-
client ~i apoi revenea astfel:
,,$tiu cat de greu iti este sa vorbe~ti despre asta; daca va trebui
s-o iei de la capat in alta parte, va fi ~i mai dureros pentru dumneata".
Durata psihoterapiei este deosebit de importanta pentru client,
iar in tarile occidentale, companiile de asigurari limiteaza aceasta
durata.

7. Deoarece psihoterapia reprezinta, in acela~i timp, 0 vocatie ~i 0
afacerc, este clar ca terapeutului ii convine sa ca~tige mai muIt
mentinand clientul in terapie un timp mai indelungat.
In acela~i timp, terapeutii specializati in demersuri de lunga
durata considera ca terapia lor este mai profunda ~i produce
modificari de durata la nivelul personalitatii clientilor, ill timp ce
terapia scurta arc un caracter superficial.
Drept raspuns, partizanii tcrapiei scurte subliniaza ca nu a fost
gasita nici 0 corelatie intre durata terapiei ~i succesul acesteia.
PcntI'u a ilustra faptul ca terapia de lunga durata nu este de cele
mai muIte ori eficientii, Hall e y (1990) relateaza urmatoarea
intamplare. EI se afla intr-un restaurant la Paris, unde a intiilnit un
cuplu cu care a intrat in yorba. Sotul a afirmat ca a urmat 0 terapie
analitica timp de 12 ani, iar sotia timp de 8 ani, ambii cu mai mnlte
~edinte pc saptamiina. H a 11e y le-a adresat intrebarea daca psiho-
terapia Ie-a rezolvat problemelc, la care sotii au riispuns firesc
"Bincinteles cii nu, altfel nu am fi continuat!".
Autorul i-a intrebat, in continuare, daca ar recomanda
psihotcrapia urmata ~i altor persoane, la care cei doi au raspuns:
"Desigur, toata lumea trebuie sa faca psihoterapie".
Am avut ~i in practica noastra un caz in care terapia de lunga
durata nu ~i-a dovedit utilitatea. Astfel, 0 tiinara studenOi la arte
plastice, suferind de agorafobie, s-a prezentat la cabinet pentru
ajutor, facand urmatoarea afirmatie:
"Am urmat trei ani de psihanaliziL Mi-a placut foarte mult, am
aflat multe despre mine ~i am inccput sa pictez mai matur, dar tot
nu pot sa merg singura pc strada".
Problema tinerci a fost rezolvata cu succes in 6 ~edinte de
hipnoterapie.
In ultimii 20 de ani s-au produs progrese remarcabile in domeniul
psihotcrapiei.
La ora actuala nu mai putcm vorbi de ciitiva psihoterapeuti care
se ocupa de ciitiva clicnti bogati, aflati in irnpas, psihoterapia devenind
aproape 0 industrie, in care lucreaza psihologi, psihiatri, asistenti
sociali sau psihopedagogi.
ExisHi, de asemenea, nenumarate ~coli de psihoterapie in afara
de psihanaliza, psihoterapie comportamentala cognitiva, rational-
emotiva, de familie, strategica, hipnoterapie non,directiva, consiliere
terapeutica etc.
Psihoterapia de scurta durata este mult mai solicitanta pentru
terapeut, acesta propunandu-~i un obiectiv concret ~i urmarind sa
obtina rezultate palpabile.
Astfel, de pilda, in cursul primului interviu, terapeutul trcbuie
sa depuna eforturi pentru a afla care este problcma pacientului ~i
pentru a gasi 0 metoda eficienta de interventie, acesta avand sarcina
de a formula problema ~i de a trasa pacientului sarcinile terapeutice.
A doua intalnire evidentiaza modul in care a reactionat subiectul
la instructiunile administrate de terapeut, terapeutul realizand
modifidiri Ia nivelul respectivelor instructiuni. In cursul celei de-a
treia ~edinte de psihoterapie sunt de a~teptat modificari pozitive in
comportamentul c1ientului, moment In care se mare~te intervalul
dintre ~edinte, iar terapeutul pome~te in cautarea unor noi pacienti.
Mai mult, In cadrul terapiei scurte, este necesara cunoa~terea
mai multor metode ~i tehnici de interventie, in timp ce terapia de
lunga durata are la baza doar 0 singura tehnica.
Psihoterapia de lunga durata pune accentul pe explicatii,
interpretarile reprezentand instrumentul terapeutic de baza, in timp
ce demersurile de scurta durata se axeaza pc instructiuni, avand un
caracter mai directiv.
Mai precis, terapia de lunga durata 11ajuta pe pacient sa inteleaga
In ce consta problema sa, 111 timp ce obiectivul terapiei scurte estc
solutionarea problemei.
Un aIt dezavantaj al terapiei de lunga durata consta In faptul cii
relatia transferentialii dintre pacient ~i terapeut se poate prelungi
foarte mult, unii devenind un fel de "toxicomani" ai psihoterapiei,
ace~tia avand tendinta de a transforma terapia intr-o "prietenie
platitii" .
Desigur, exista ~i situatii cand se recomanda 0 terapie de lunga
durata, ca In cazurile pacientilor re1ativ normali care doresc sa sc
autoperfectioneze, in cazul psihopatilor care au eomis acte antiso-
ciale ~i care trebuie sa se supuna psihoterapiei prin hoHirare
10
Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte II

8. DEMERSUL PSIHOTERAPEUTIC CENTRAT PE REZOLVAREA DE PROBLEME
judecatoreasca (acqtia trebuie tinuti un timp mai indelungat sub
observatie, pentru a fi siguri ca fapta nu se va repeta), in cazul in
care este necesara ~tabilizarea unui cuplu sau a unei familii sau in
cazul unor familii unde unul din mcmbri este psihotic.
H a II e y (1990) este de parere ca plata terapeutului ar trebui sa
se faca nu aHHin functie de numarul de ~edinte, cat de rezultatul
terapiei, respectiv ameliorarea sau disparitia simptomului. 0 astfel
de abordare ar conduce la 0 mai buna pregatire a terapeutului ~i la ,
o mai clara focalizare a demersului psihoterapeutie in directia rezol-
varii problemelor pacientilor.
H 0 y t (1989) considera ca mesajul care se ascunde de fapt in
spatcle conceptului de psihoterapie scurta este urmatorul: "nu
pierdeti timpul; prindeti momentul potrivit pentru a actiona".
Centrarea pc rezolvarea de probleme ~i focalizarea demersului
tcrapeutic pentru a gasi solutia optima sunt binc ilustrate de modclul
strategic in psihoterapia de familie, model propus de S h a z e r ~i
colaboratorii sai din cadrul Centrului de Psihoterapie de Familie
din Milwankee, Wisconsin.
Modelul respectiv impIica 0 stransa relatie de colaborare dintre
client ~i terapeut, acordarea unei importante reduse detaliilor ~i
focalizarca pe acele comportamente pe care clientul Ie manifesta
deja ~i care au 0 conotatie pozitiva.
La z a r u s ~i Fay (1990) au pus, la randul lor, la punct un
sistem de psihoterapie scurta cuprinzand 12 ~edinte ~i care are
drept scop focalizarea demersului pentru remedierea principalclor
problemc pc care Ie prczinta clientul.
Pcntru a ilustra cficienta acestui demers, autorii prezinta un caz
in care psihoterapia a fost incununata de succes.
o fcmeic foarte agresiva, de 36 de ani, s-a prczentat la
psihoterapie pcntru urmiHoarelc probleme: "toti ma urasc, sotul
meu vrea sa divorteze, parintii ~i sora mea nu vorbese cu mine,
13
sunt pe calc sa-mi pierd serviciul, iar unica mea prietena s-a
mutat in aIt ora~ pentru a nu mai auzi de mine".
Clienta era foarte inteligenta, vioaie, activa ~i aproape simpatica,
de~i stilul ei interpersonal era dezastruos.
Ea s-a adresat terapeutului pe un ton rastit, amenintandu-I cu
degetul:
"Asculta, mai bine l-ai chema aici pe sotul meu ~i i-ai spune di
unele din lucrurile pe care Ie face ma calea pc nervi".
Cu permisiunea clientei, terapeutul a solicitat informatii in
legatura cu ea de la ceilalti terapeuti pe la care mai fusese ~i care
o etichetasedi "psihotica ~i periculoasa".
Unul dintre terapeuti (0 femeie) a relatat faptul ca la ultima
~edinta de psihoterapie, clienta a mu~cat-o ~i acesta a fost motivul
"terminarii terapiei".
InterogaHi fiind, clienta a oferit urmatoarea explicatie:
"La ~edinta respectiva de psihoterapie ma aflam impreuna cu sotul
meu, care fi'icea remarci nepotrivite la adresa mea, remarci pe care
terapeuta Ie tolera. M-am enervat ~i i-am dat sotului "un ghiont". Ca
sa intelegeti cum s-au desfa~urat lucrurile, trebuie sa va spun ea
sotul meu are "centura neagra" la karate, 1,90 m inaltime, 96
kilograme, in timp ce eu am 1,65 inaltime ~i 59 kg. Dna dr. N. a
sarit in picioare, a inceput sa strige ca dezaproba violenta fizica; m-
a apucat de brat ~iincercand sa ma imobilizeze, m-a zgariat. Atunci
am mu~cat-o!" (dupa L a z a r u s ~i Fay, 1990, p. 44).
In urma interviului clinic, terapeutul a ajuns la concluzia ca
pacienta nu este nici psihotica, nici periculo asa, ci doar ca s-a lasat
prinsa in cateva din capcanele interpersonale descrise de Fay
(1990), dintre care enumeram: a critica, a blama, a te autojustifica,
a acuza, a amenin!a, a dori sa ai totdeauna dreptate, a utiliza un
limbaj cu indirditura emo!ionala negativa, a da ordine cu prea
multa u~urinta, sfaturi ~i indrumari care nu iti sunt cerutc.
A~a cum am mai subliniat, clienta era inteligenta ~i avea 0 buna
capacitate de invatare, care a ajutat-o sa-~i insu~easca, in cele 12
~edinte de psihotcrapic, ni~te modalitati eficiente de a intra in rclatii
cu ceilalti. La sfar~itul terapiei, clienta a marturisit ca a devenit
chiar "populara".
Psihoterapii scurtePsihoterapii scurte12
ill
III
II
II

9. Psihoterapii scurte 15
PSIHOTERAPIILE ANALITICE DE SCURTA DURATA
?lee g g 1e (1990) sublinia faptul ca. insu~i F r e u d, in-
temeietorul psihanalizci, despre care ~tim cu to!ii ca are 0 durata
foarte indelungata, este ~i precursorul terapiilor scurte.
Astfel, in 1906, el I-a vindecat pc dirijorul B run 0 Wa 1t e r
de 0 paralizie a bra!ului drept in numai ~ase ~edin!e de psihoterapie,
iar compozitorul Gus t a v M a hIe r a fost vindecat de 0 tulburare
de dinamica sexuala intr-o singura :;;edinta de psihoterapie care a
durat 4.
Cu toate acestea, F r e u d a eonstatat faptul ca in cazul multor
pacienti, analiza dura mult timp, in uncle cazuri aceasta fiind
nelimitata.
Preocupat de durata curei psihanalitice, F r e u d a publicat spre
sfiir:;;itul vietii lucrarea "Analiza eLlfinal ,vi analiza fara sfdr~it"
(1937). Cu toate acestea, 0 cura psihanalitica nu poate dura la
nesfiir:;;it,problema terapiei ramanand inca l1erezolvata in psihanaliza
elasica.
F r cud (cit. Me g g 1e, 1990) a gasit 0 oarecare explicatie a
prelungirii excesive a curei psihanalitice chiar in faptul cii ajunsese
o personalitate recunoscuta, care avea succes.
La inceputul carierei sale, el trebuia sa lupte mai mult pentru a
convil1ge pe ceilalti in legiitura cu validitatea tratamentului
psihoterapeutic.
o data devenit celebru, pacien!ii doreau tot mai mult sa urmeze
terapia :;;ierau tot mai tentati sa mearga mai inprofunzime in ceea
cc prive:;;te sondarea incon:;;tientului, fapt ce a condus la apari!ia
analizelor interminabile.
Aflat in acest punct, F r e u d trebuia sa-i convinga pe pacicnti
nu sa urmeze psihoterapia, ci sa incheie cura psihoterapeutica.
La sfar~itul carierei sale, S i g m un d F r e u d marturise~tc
faptul ca de mai multe ori a mcut incercarea eroica de a fixa un
termen pentru terminarea psihoterapiei. Incercand acest lucru, el nu
mcea altceva decat sa for!eze rezisten!ele pacientului. De~i nu gasca
nici 0 acoperire teoretica pentru acest demers, F r e u d a constatat
ca, in unele cazuri, fixarea unui termen limita conduce la 0 vindecare
cu efecte durabile.
Aceasta constatare a devenit 0 banalitate pentru terapeu!ii
specializa!i in demersuri de scurta durata, care ~tiu ca fixarea unci
limite de timp reprezinHi un puternic factor motivator pentru pacient.
In loc sa-:;;i concentreze aten!ia asupra gasirii unei explicatii
teoretice care sa. stea la baza respectivei constaHiri, F r e u d s-a
preocupat de studiul motive lor care contribuie la prelungirea curei
psihanalitice.
Astfel, in loc sa-:;;i puna intrebarea "cum sa terminam 0
psihoterapie?", el se intreba "de ce nu reu~im sa incheiem 0 cura
psihanalitica?" (M egg Ie, 1990), trecand in revista obstacolele
care stau in fa!a indeplinirii obiectivului terapiei, obstacole pe care
Ie considera insurmontabile.
Aceste obstacole sunt urmatoarele (dupa M egg 1e, 1990,
p.43):
1. Destinul. F r e u d considera ca insa~i conditia umana
reprezinta un obstacol in calea psihanalizei. Asdel, fiii lui Adam
trebuie sa munceasca din greu, sufera ~i mor, iar fiiccle Evei nasc
in dureri.
Din acest motiv, orice psihoterapie, indiferent cat de valoroasa
ar fi, nu poate rezolva toate problemele omenirii.
2. Coneeptele teoretiee ale psihanalizei, denumite de F r e Lld
prin termenul de "metapsihologie". Conform interpretarii
psihanalizei, cura psihoterapeuticii nu se poate incheia atunci cand
anumi!i factori de natura cantitativa se impotrivesc vindecarii: for!a
pulsiunilor instinctive, violenta psihotraumelor suferite, puterea
mecanismelor de aparare ale ego-ului.

10. 3. Raportul dintre tendinlele instinctive ~i forla ego-ului. In
cazul in care pacientul arc un ego slab, psihanaliza poate e~ua.
Astfcl, exista anumite perioade de viata, cand tendintele instinctive
sunt dcosebit de puternice, ca, de pi Ida, in adolescenta, ~i este
nevoie de un ego foarte puternic pentru a Ie stapani.
4. Violenla psihotraumelor. Acestea pot sa fie atat de puternice
in plan real incat depa~esc posibilitatile oricarei interventii
terapeutice, mai ales daca subiectul are ~i un ego slab.
Trebuie subliniat ca, pana in momentul in care a rucut respectivele
afirmati i, F r e u d subestima psihotraumele reale, acordand 0
atentie deosebita fantasmelor de natura incon~ticnta.
in acela~i timp, cl a fost nevoit sa recunoasca faptul ea psihanaliza
da rezultate mai bune atunci cand stresul la carc a fost supus
subiectul este real ~i nu imaginar.
Astfel, este mai u~or de tratat 0 persoana care a fost agresata
sexual in eopilarie, decat 0 isterica.
5. Mecanismele de aparare ale ego-ului. Ego-ul copilului a
invatat sa eonsidere revendicarile pulsionale ale id-ului (in-
con~tientului) ca reprezentand amenintari impotriva carora trebuic
sa sc apere construind mecanisme defensive de natura incon~tienta.
Daca sunt prea puternice, aceste mecanisme de aparare modifica
chiar structura ego-ului, retragandu-i disponibilitatile adaptative ~i
rucandu-l inaccesibil interventiei terapeutice.
Ego-ul va reaqiona la orice posibilitate de schimbare, abordand
vindecarea ca pc 0 noua amenintare.
Dinacest motiv, analistul, dupa ce I-a ajutat pc pacient sa rcaduca
incon~tiinta continuturi de natura incon~tienta, ar trebui sa se ocupe
de intarirea cgo-ului, pentru a evita punerea in aqiune a
rilecanismelor defensive eare pot bloca psihanaliza. Va urma 0 noua
abordare a id-ului (incon~tientului), ~i apoi 0 noua tentativa de
analiza a ego-ului. Acest demel's este insa epuizant pentru
psihanalist, mecanismele de aparare prea puterniee putand avea
ca~tig de cauza.
6. Existenla instinctului morlii (thanato!». In zonelc incon~tiente
IlU sala~luie~te numai libido-ul, instinct al vietii, ci ~i forte distruc-
tive, indreptate in directia disolutiei fiintei umane. Acestea sunt denu-
mite de F I' e u d prin termenul de "thanatos" sau instinct al mortii.
F I' e u d este de parere ca atunci cand pacientul opune rezistcIlta
Ia vindecare sau se simte chiar mai rau, este pus in actiunc accst
instinct, care a depa~it in intensitate instinctul vietii (Eros).
7. Particularitajile personalitajii analistului. Un aIt factor care
contribuie Ia prelungirea curei psihanalitice 11reprezinta "Ilevroza
psihoterapeutuIui" .
Cand rezistentele pacientului interactioneaza cu cele ale
terapeutuIui, psihoterapia nu mai poate inregistra progrese ~i, din
acest motiv, F I' e u d considera ca este necesara analiza personala
a terapeutului.
Trecand in revista aceste obstacole, F I' e u d considera ca singura
solutie a problemei duratei curci terapeutice este una de natura
intuitiva, aeeasta putand fi rezolvata in plan practic.
San dol' Fer e n e z i, unul din diseipolii lui F r e u d, a
intreprins 0 serie. de eercetari menite sa conduca Ia scurtarea duratei
psihoterapiei, subliniind faptul ca psihanalistul ar putea fi mai activ
in timpul demersului terapeutic. Astfel, a luat na~tere "psihanaliza
activa", care, conform principiilor freudiene este antipsihanaliza,
pentru ea nu permite asociatiilor libere sa se deruleze spontan,
conform dinamicii vietii psihice a pacientului. Mai mult,
psihoterapeutul nu-~i mai pastreaza neutralitatea, ci 11bulverscaza
pc pacient, silindu-l sa asocieze cat mai repede ~i sa ajunga la
esenta problemei.
Fer e n c z i este de parere ca atunci cand pacientul nu exprima
acele fantezii pc care terapeutul crede ca ar trebui sa Ie exprimc,
acesta din urma trebuie sa Ie provoace. De asemenea, autoruI
eonsidera ca pacientii care vorbesc despre psihotraumele copilarici,
chiar Ie-au trait cu adevarat ~i ca nu este yorba doar de exprimarea
simbolica a unor dorinte de natura incon~tienta. Mai mult,
psihotraumele actuale au un rol important in structurarea tulburarii
nevrotice ~i, din acest motiv, ele trebuie luate in considerare de
catre psihanalist.
Alte particularitati ale demersului psihoterapeutic al lui
Fer e n c z i constau din stabilirea relativ rapida a termenului dc
16
Psihoterapii scurte
Psihoterapii scurte 17

11. incheiere a curci psihanalitiee, astfel incat subiectul sa ~tie ca arc
la dispozitie un timp limitat, pre cum ~i in aeordarea unci afectiuni
reale pacientului, autorul abandonand raceala caracteristica
psihanalizei c1asice.
o t toR a n k estc un alt psihanalist disident. Acest autor
considera ca traumatismul sufcrit de copil la na~tere are 0 importanta
mai mare in cvolutia psihica a adultului, comparativ cu complexul
lui Ocdip. Autorul subJiniaza ca suferinta psihica a adultului este
in mare masura provocata de parasirea pantecelui matern, angoasa
~i conflictele tdiite de subiect avi'llld la baza separarea.
Drcpt consecinta, psihoterapcutul se substituie mamci, ghideaza
timp de noua luni pacientul ~i apoi se separa de acesta, aduci'llld pc
lumc un nou "copil", mai cchilibrat.
In anul 1922, Ran k ~i F c I' e n c z i publica 0 lucrare comuna,
denumita "Dezvoltarea psihanalizei ", luerare in care se aduc eritici
psihanalizei c1asice.
M egg I e (J 990) estc de parcrc ca in accasta lucrare se afla
germencJc viitoarelor psihoterapii de seurta durata, autorii respeetivi
adresandu-se astfel psihanaJi~tilor ortodoe~i: "Reflectati prea mult,
nu va ocupati de paeientul rcal ~i inlocuiti demersul terapeutic cu
teoria. Important este ca pacientul sa traiasca cu adcvarat, sa realizeze
expcriente sub indrumarea terapcutului ~i nu sa ~titi, daca este vorba
dc un transfer, de 0 abreactie (descarearea emotionaHi) sau de un
proces de inteleetualizare. Va folositi de pacienti pentru a analiza
ratiunile care v-au impins sa alegeti aceasta meserie, in loc sa fiti
preocupati de a-i elibera de suferinta. SimpJificati, scurtati ~i nu va
mai contemplati propriul ombilic" (p. 37, cit. M c g g Ie, 1990).
o data desprins de sub influenta lui F I' e u d, Ran k va reveni
]a prcocuparilc sale filosofice din tinerete, feluand Icctura operelor
lui N i c t z s c he, S c hop en h au e I' ~i D a r win.
Psihanaliza elaborata de el va fi centrata in jurul conceptului de
vointa, psihoterapia reprezenti'llld un pioces de confruntare intre
vointa terapeutului ~i cea a pacientului, succesul curci fiind asigurat
atunci cand acesta din urma reu~e~te sa-~i mobiJizeze vointa proprie.
Vointa pacientului trebuie redirectionata, de la aspectcle destructive
producatoare de nevroza, spre aspectele creatoare ~i integratoare
ale psihicului sau, autorul avand incredere in tendintele pozitive
ale ego-ului.
Pornind de la ideile lui Ran k , toate terapiile anaJitice de scurta
durata au inceput sa acorde 0 atentie deosebita motivatiei pacientului
pentru terapie.
Wi I h elm Rei c h , medic sexolog, i~i incepe ~i el cariera ca
psihanalist, dar abandoneaza rapid metodele freudiene, pe care Ic
considera prea lungi ~i lipsite de rezultat.
EI subliniaza faptul ca procesul de con~tientizare a conflictelor
incon~tiente nu conduce in mod automat la vindecare, cOl1siderand
psihanaliza un demel'S de lux, potrivit doar pentru oamenii bogati.
Rei c h era de parere ca mizeria sociala care conduce a la violuri,
incesturi sau sinucideri reprezinta 0 cauza tot atat de importanta a
instalarii tulburarilor nevrotice, ca ~i conflictelc din mica copilaric.
F r cud era de parere ca refularea pulsiunilor de natura scxuala
este indispensabila pentru constituirea unei lumi civilizatc,
dezvoltarii ~tiintelor, artelor ~i filosofiei. Tendintele ineon~ticl1te,
inacceptabile sunt astfel sublimate, energia speeifica acestora fiind
orientata spre obiective mai nobile.
In dezaeord cu F I' e u d , Rei c h considera ca in realitate
conditiile de viata ii frustreaza pe oamenii saraei de un minimum
de satisfa<;tie pulsionala. Aceasta frustratie Ie sadice~te capacitati Ie
sexuale, profesionale ~i sociale. Autorul este de parere ca trairea
plenara a sexualWitii genitale conduce la fericire ~i la 0 vcritabila
civilizatie, refularea sexuala neavand alt 1'01 decat cel de a proteja
societatea capitalista.
Om de cultura de orientare comunista, Rei c h afirma ca
sexualitatea reprezinta a problema poJitica pc care partidele ar trebui
s-oaiba in vedere in cadrul programelor lor.
E! este unul din pionierii planificarii familiale, al igienei sexuale,
a libertatii avortului ~i metodelor contraceptive.
Aceste idei 11 fac sa fie ostracizat de catre psihanali~ti.
Preocupat de durata psihoterapiei, Rei c h se intereseaza de
sexualitatea reala a pacientilor sai, pre cum ~i de tensiunile musculare
din diverse zone ale corpului, ajungand la concluzia ca exista 0
interrelatie intre localizarea tensiunilor musculare ~i tipul de
18 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte 19
'

12. tulburare psihica, trupul reprezentand oglinda conflictelor psihice
ale subiectului. Astfel, zona in care se observa incordarea musculara
ne da indicatii in legatura cu natura refularii (incordarea din zona
bazinului ne da indicatii in legatura eu existcnta unei refulari a
sexualitatii gcnitale). Mai tarziu, Rei c h a pus la punct un sistem
de cxercitii fizice care vor fi ulterior preluate ~i dezvoltate de adeptii
tehnicilor bioenergetice.
Autol'lll, inf1uentat sc pare de uncle teorii cu caracter ezoteric,
considera contractiile ~i relaxarile diferitclor gl'llpe musculare ca
fiind expresia unci energii cosmice, pc care 0 denumea "orgon" ~i
care pcnetreaza organismul, il conectcaza la sol ~i se raspande~te
in univcrs. Unitatea de baza a acestei energii cste denumita de
R c i c h "bion".
Libera circulatie a energiilor in organism inseamna sanatate, in
timp ce blocarea acestora, datorita supraincordarilor musculare
conduce la nevroza.
Tehnica psihoterapeutica utilizata de el consta din relaxarea
zonelor musculare care blocheaza libera circulatie a energiilor din
interiol'lll corpului uman.
In anull946, doi autori americani, Alexander ~i French,
publica 0 lucrare consacrata terapiei analitice de scurta durata:
"Terapia psihanalitica: principii ~'i aplicafii ", lucrare in cadl'lll
carcia se regasesc criticile majore aduse psihanalizei clasice: prea
multc interpretari intelectualiste ~i insuficienta atentie aeordata
pacientului real.
Mai mult, autorii sunt de parere ca durata eurei psihanalitice nu
coreleaza nici cu profunzimea, nici cu eficienta aeesteia. Terapeutul
poate actiona in profullzimea psihismului paeientului, eeea ce
conteaza, fiind intensitatea incarcaturii emotionale a ~edintelor de
psihoterapie. Atunci cand pacientul retraie~te intens 0 seena din
copilarie in timpul ~edin!ei de psihoterapie, el va primi un raspt'ms
din partea terapeutului care nu este parintele sau, ei 0 persoana
egala. Din aeest motiv, pacientul se va confl'llnta euo alta reactie, ,
decat aceea eu care s-a confl'llntat in eopilarie ~i pc baza eareia
s-au structurat anumite clemente ale personalitatii sale.
MODELUl PSIHOTERAPEUTI( Al LUI PETER SIFNEOS (1972; 1981)
Profesor de psihiatrie la Universitatea Harvard, S i fn e 0 s a
beneficiat de cuceririle nozografiei psihiatrice mod erne, bazandu-sc
pc notiunile specifice Manualului Diagnostic ~i Statistic al Asociatici.
Psihiatrilor Americani (D.S.M. III), precum ~i pc cuceririle
farmacoterapiei.
21Psihoterapii scurte
A I e x and e r nu neaga faptul ca pacientul transfera asupra
terapeutului anumite senti mente destinate de fapt unor figuri
parentale. Acest transfer serve~te la crearea unci interrelatii dintre
pacient ~i terapeut, interrelatie care ereeaza 0 ambianta prop ice
pentru retrairea unar experiente trecute, pacientul remardlnd cii nu
se af1a in fata tatalui. In felul acesta, pacientul i~i poate eorccta
atitudinile rigide ~i anaeronice, ego-ul sau devenind mai suplu.
Abardata in acest mod, terapia devine 0 experienta emotional a
cu earacter eoreetiv ~i nu atat 0 tehniea de sondare a ineon~tientului
pentru dezgroparea unor tendinte refulate.
Astfel, A I e x and e r va acorda mai multa atentie intcractiunii
terapeut - paeient, in detrimentul analizei propriu-zise.
Terapeutul eentrat pe aeeasta orielltare adopta 0 atitudinc mai
activa. El este 0 persoana concreta, eare intervine in diseutie,
ineurajeaza sau se opune pacientului, utilizand, dupa caz, psihanaliza
clasica sau abordarile directe.
A I e x and e r insista, de asemenea, asupra abordarii ncyoilor
reale ale subiectului, iar daea relatia transferentiala nu era
satisfiicatoare pentru demersul terapeutie, autorul sugera pacicntului
sa traiasca noiexperiente de viata: sa divorteze, sa schimbe serviciul,
loeuinta etc.
lata ce aduce nou terapia propusa de Ale x and e r Me g g Ie,
1990, p. 46:
• interaetiunea reala ~i comuniearea dintre terapeut ~i paeicnt;
• luarca in eonsidcratie a mediului real de viata in care se mi~cii
paeientul;
• elaborarea unui plan tactie dupa eare sa se conduea terapia.
Psihoterapii scurte
20

13. Conceptul central al sistemului sail psihoterapcutic este eel de
"criza emotionala".
Autorul eonsidera ca noi toti travers am pc pareursul vietii noastre
o serie de crize emotionalc pc care Ie rezolvam. Un numar limitat
de persoane au nevoie de un psihoterapeut pentru a-i ajuta sa
depa$easca aceste crize.
Fiecare individ reactioneaza in mod diferit la aeelca$i evenimentc
de viata, avand 0 structura psihica $i 0 istorie personala diferite.
o criza psihologica se constituie dupa modclul unci reactii
chimice, pentru formarea ei fiind necesare mai multe sub stante in
proportii diferite, catalizatori.
Exista situatii stresante evidente pentru toata lumea, cum ar fi
razboaiele, catastrofele naturale sau aceidentale, in timp ee altele
trec neobservate, putand parea chiar benefice, ca de pi Ida, 0
promovare in plan profcsional, care i'l face pc subiectul in cauza sa
se simta depa$it de evenimente.
Persoana in cauza va trai 0 stare de furie, depresie sau anxietate.
Acestc stari afective negative sc intensifica, semnaland individului
faptul ca ceva nu este in regula eu el. Astfel, subiectul intra in ceca
ce autorul nume$te eriza emotionala. Acesta fie va depa$i eriza,
reaction and de 0 maniera adaptativa $i devenind mai matur, fie,
dimpotriva, nu reu$e$te $i recurge la un model de comportament
dczadaptativ, cand simptomele se agravcaza, oferindu-i 0 solutie
provizorie la problema sa. Daea nici a$a criza nu cste rezolvata,
simptomele se VOl'fixa, conducand la cristalizarea unci nevroze
structurale.
S i f n e 0 s (1972) este de parere ca acest concept de criza
emotionala explica ~ntreaga psihopatologie. Interventiile psiho-
tcrapeutice de scurta durata realizate in plina criza emotionala previn
structurarea nevrozei, daca pacientul va solicita sprijin in momentul
respectiv.
Solicitarea sprijinului este determinata fie de factori precipitatori
accidentali (sfatul unui prieten, 0 tentativa de suicid), dar, mai
frecvent, de prezenta anxietatii puternice de care pacientul dore$te
sa sc elibereze.
Autorul considera di anxietatea putcrnica reprezinta, in acela$i
timp, 0 motivatie puternidi de a iC$i din criza.
S i f n e 0 s considera di prognosticul este mai favorabil atunci
cand pacientul prezinta 0 varietate de simptome (eand depresie,
cand anxietate, cand irascibilitate), decat atunci cand un subiect sc
cramponeaza in mod rigid de 0 singura modalitate dezadaptativa de
a face fata stresului. Pacientul care i~i "alege" mai multe tipuri de
simptome manifesta un eomportament mai creativ ~i, a$a cum a
gasit solutii dezadaptative la problemele sale, el va fi capabil sa
descopere ~i unele cu caracter adaptativ.
De asemenea, prognosticul va fi mai bun in cazul in care subiectul
gase~te resursele adaptative in el insu~i $i nu in imprejudiri
exterioare.
Autol'lll utilizeaza $i conceptele psihologiei cognitive de
"dependenta de camp" ~i "focalizare interna sau externa".
Unii dintre pacienti sunt mai fragili psihic comparativ cu a1tii,
datorita unor cauze de natura biologica, genetica sau datorita unci
dezvoltari afective perturbate de un mediu neprielnic. Pentru acqti
subiecti, pe care cel mai mic stres ii dezorganizeaza, este indicata
o tehnica bazata pe asigurare psihologica $i suport afectiv.
Incurajandu-i, terapeutul va incerca sa-i ajute sa descoperc
cauzele psihologice care stau la baza simptomelor lor, daca ei sunt
capabili sa inteleaga natura psihidi a problemelor lor, doresc sa
colaboreze cu terapeutul $i pastreaza un minimum de adaptarc
sociala.
In cazul acestor pacienti se aplica psihoterapia anxiolitica dc
scurta durata, care dureaza de la doua luni pana la un an.
Exista insa $i pacienti care nu indeplinesc nici macaI' conditiile
meJitionate $i care sunt prea perturbati, izolati, dezadaptati, incapabili
sa inteleaga sensul unei psihoterapii. In astfel de situatii, terapeutul
trebuie sa se multumeasdi doar cu acordarea unui sprijin pentru
depa~irea situatiei de criza, sprijin care va dura intre una $i doua
luni.
AJti pacienti au nevoie sa fie sustinuti pe parcursul intregii lor
vieti sau macaI' pe perioade lungi de timp ~i care au nevoie de
22
Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte 23

14. psihoterapie anxiolitica pe termen lung, situatie in care este necesara
spitalizarea ~i administrarea unui tratament psihiatric.
Terapeutul asigura in permanenta pe pacient, furnizandu-i
acestuia sfaturi, luand deciziile in locullui, evidentiind obiectivele
ter~piei, precum ~i modalitatile concrete de atingere a acestora.
In acela~i timp, terapeutul examineaza impreuna cu pacientul
desta~urarea crizei emotionale a acestuia, adresand intrebari de genul
urmator:
"Este acest eveniment previzibil?"
"Care sunt sentimentele pc care Ie-a declan~at in dvs?"
Apoi, pacientul este pregatit pentru a infrunta viitorul, primind
instructiuni de genul urmator:
"Am analizat impreuna ce ar fi trebuit sa faceti in situatia care
a trecut. lnevitabil va yeti mai intalni in viitor cu alte situatii
ncprcvazute la care yeti aplica cele invatate impreuna in cursul
terapiei. lmaginati-va acum 0 situatie neprevazuta ~i cautati sa va
vizualizati, actionand intr-o manicra adaptativa".
Terapia scurta prin provocarea anxieta{ii (S if n e 0 s, 1972).
Exista ~i alte categorii de pacienti care, de~i pc moment sunt blocati
de actiunea stresului, dau dovada de 0 mai mare forta a ego-ului.
Acc~tia fac de obicei fata situatiilor neprevazute ale existentei.
Acuzele lor sunt specifice, la fel ca ~i problemele lor emotionalc.
Anxietatea lor este puternica, dar nu-i dezorganizeaza total.
In aceste situatii, terapeutul poate sa-~i propuna obiective mai
ambitioase ~i sa se foloseasca de energia produsa de anxietate pentru
a-i ajuta pc acqti pacienti sa-~i depa~easca criza emotion ala. Acest
lllcru se realizeaza prin intermediul "terapiei scurte cu provocare
de anxictate", care dureaza de la doua la douasprezece luni (in
medic intrc 3 ~i 5 luni).
Alltorul a pus la punct ~i 0 varianta ultraprescurtata denumita
"interventie de criza" ~i care dureaza doua luni.
In cadrul acestui demers psihoterapeutic, terapeutul va ataca
frontal reactiile dezadaptative ale clientului, reactii care stau la
baza formarii simptomelor, precum ~i "solutiile" rigide adoptate de
acesta in trecut pentru a-~i rezolva problemele. Aceasta abordare
directa are un caracter anxiogen.
Ulterior, terapeutul se va eomporta ca un pedagog, explicandu-i
pacientului de ce masurile pe care le-a luat anterior, pentru a depa~i
criza, au dat un rezultat contrar. In continuare, pacientul este invatat
sa anticipeze situatiile viitoare care ar putea genera dificultati
similare eu cele care au aqionat in situatia prezenta.
S i fn e 0 s (cit. Me g g 1e, 1990, p. 49) a elaborat de fapt doua
modele psihoterapeutice, unul anxiolitic, iar celiilalt anxiogcn,
ambele putand avea 0 durata lunga, scurta sau foarte scurta.
Trebuie subliniat faptul ca provocarea sau calmarea anxietatii
reprezinta doua demersuri opuse, care se adreseaza unor categorii
diferite de populatie. Astfel, dad terapeutul, supraestimand forta
ego-ului clientului sau, il abordeaza frontal, acesta va suferi 0 cadere
psihica. In acela~i timp, daca acesta va subestima forta pacientului
~i 11sustine afectiv, acesta se va refugia in starea patologica datorita
prezcntei beneficiului secundar de a fi protejat de catre psiho-
terapeut.
Din acest motiv, autorul propune 0 selectie foarte riguroasa a
pacientilor care pot suporta psihoterapia provocatoare de anxietate.
Cei care nu intrunesc aceste criterii vor beneficia de psihoterapia
anxiolitica.
Criteriile de selectie implica nivelul inteligentei, abilitatilc
sociale, precum ~i capacitatea pacientului de a percepe fenomcnclc
psihologice. Acesta trebuie sa fie capabil sa enunte un simptom
central, care sa reprezinte un fel de axa pc care se va construi
demersul terapeutic de scurta durata. Mai mult, acesta va trebui sa
fie puternic motivat de a-~i depa~i situatia de criza printr-un efort
personal de autoexplorare ~i comprehensiune a propriilor salc
probleme.
o data selectionat, pacientul va fi supus unui demers psiho-
pedagogic, in cadrul caruia acestuia i se explica faptul ca in spatclc
problemei sau simptomului sau principal se ascund conflictc
emotionale mai vechi, pc care trebuie sa Ie con~tientizeze, pentru
a deveni mai obiectiv in raport cu propria persoana. Se alcatuie~tc
apoi in detaliu istoria vietii pacientului, istorie care esty tradusa in
conceptelepsihopatologiei freudiene.
24 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte 25

15. In urma confruntarii dintre simptomul dominant, istoria vietii
subiectului ~i teoria psihanalitica, se na~te in mintea terapeutului 0
ipoteza cu privire la natura posibila a conflictului incon~tient al
pacicntului.
o data stabilita ipoteza psihodinamica, este momentul sa inceapa
tcrapia. La inceputul tratamentului, pacicntul este entuziasmat de
dcfinirca problemei, definire la care participa aetiv, il apreeiaza
foarte mult pc psihoterapeut, pc care il considera inteligent ~i i~i
pune mari sperante in psihoterapie. Psihoterapeutul va exploata
imediat aceste sentimente.
Devenind sigur de faptul ca pacientul este bine ancorat in
procesul psihoterapeutic ~i bine fixat asupra terapeutului, aeesta
din urma i1 va ataea frontal, punand () seric dc intrebari care se
adreseaza direct procesului conflictual. In cazul in care psiho-
tcrapeutul a nimcrit tinta, pacientul devine din ce in ce mai anxios.
In caz contrar, terapeutul va rcpeta demcrsul pana cand anxietatea
pacientului va crc~te, elemente1c conflictualc vor fi agitate, pana
cand acestea vor patrunde in con~tiinta subicctului. Apoi, terapeutul
11va confrunta pe pacient cu rcactiilc sale emotionalc, subliniind
caracterul lor irational ~i repetitiv, precum ~i relatia dintre acestc
trairi afective ~i interactiunile cu figurile parentale din copiHirie.
Astfel, la subiect se va produce ."insight" -ul, care implidi 0
iluminare, atat in plan intelectual, cat ~i in plan afectiv, subiectul
ajungand la convingerea clara ~i profunda ca a intcles natura
tulburarii sale. Rezolvarea problemei provoaca puternice sentimente
de satisfactie ~i de eliberare emotionala.
In finalul terapiei, psihoterapeutul va fi tentat de a sonda, in
continuarc, profunzimile incon~tientului subiectului, dar va rezista
acestei tentatii, deoarece este yorba de un demers de scurta durata,
cu obiective limitate. In acela~i timp, el va ajuta pacientul sa
vcrbalizeze scntimentele pe care Ie incearca (sentimente pozitive
amestecatecu sentimente de abandon), explidindu-i acestuia ca
ccea cc a invatat in timpul psihoterapiei ii va servi pentm a deveni
propriul sau psihoterapeut in cursul altor incerciiri ale victii, pentm
ca in acest moment el ~tie cum sa rezolve 0 criza emotionala.
Me g g 1e (1990) face cateva observatii cu pnVlrc la modelul
terapeutic propus de S i f n e 0 s :
Este evident faptul cii seIcctia pacientilor nu estc inutila, pacientii
trebuind sa dea dovada de 0 anumita forta a ego-ului ~i sa nu aiba
tulburari de personalitate. In aeela~i timp, terapeutul trebuie sa
con~tientizeze in cursu 1 analizei personale tendintele sale sadice,
pentm ca, altfel, demersul psihoterapeutic se va transforma intr-o
lupta ..
S i fn e 0 s (1972) insista asupra aspectului edueativ al terapiei
propuse de el. Aceasta se desfa~oara sub forma unui dialog
"socratic", in cadml ciiruia pacientul se autodezvaluie treptat.
Modelul psihopedagogic va avea tendinta de a inlocui tot mai mult
modelul medical, in majoritatea demersurilor psihoterapeutice de
scurta durata.
"Insight"-ul (iluminarea) la care trebuie sa ajunga pacientul nu
are doar un caracter eminamente inteleetual, ci ~i emotional.
Subiectul s-a eliberat de conflicte pentm ca a inteles cauzele acestora
~i pentm cii traie~te sentimentul ca aeeasta intylegere are un caracter
real.
Incheierea terapiei, propunand pacientului sa devina proprilll
sau psihoterapeut, este specifica terapiilor de scurta durata. Astfel,
de pi Ida, un hipnoterapeut va putea termina terapia propunand
pacientilor sa practice auto-hipnoza.
Ajutandu-i pe pacienti sa depa~easca 0 eriza cxistentiala,
psihoterapia propusa de S i fn eo s va avea, prin contaminare, efecte
benefice ~i in aIte sfere ale vietii ~i activitatii acestora.
Examinand rezuItatele sistemului sau psihoterapeutic, S i f n c 0 s
subliniaza faptul ca aeesta are efecte moderate asupra simptomelor,
dar produce modificari psihodinamice de mai mare profunzime.
Automl subliniaza ca unii pacienti, dupa ce au incheiat terapia,. nu
"doresc" sa abandoneze in totalitate simptomelc lor, pc carc lc
considera ca pe 0 solutie de viata, preferand sa Ie tina cumva in
rezerva.
. Multi pacienti, la care demersul psihoterapeutic a reu~it, afirma
faptul cii au senzatia ca s-au nascut a doua oara. Acest lucru nu
inseamna aItceva decat ca a fost creat cadml propice, in care clientlll
26 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte 27

16. Psiholerapii sowle
i~i poate mobiliza mai U$or disponibilitatilc creativc latcnte ale
incon$tientului, a$a cum subliniau, mai tarziu, psihoterapcutii dc
orientare ericksoniana.
ALTE SISTEME PSIHOTERAPEUTICE ANALlTlCE DE SCURTA DURATA
Toate acestea au in comun 0 abordarc psihodinamica a bolii
psihicc. Astfel, tcrapcutul va cauta in spatele simptomelor
pacientului un conflict de natura incon$ticnta asupra caruia sa
focal izcze demcrsul psihoterapeutic. Tcrapeutul i~i stabi1c$te ipoteza
utilizand 0 grila conceptuala psihanalitica $i, aceasta 0 data stabilita,
cl va construi planul de desta$urare al demersului terapeutic.
Tipurile de conflicte asupra carora se ecntreaza tcrapia difera de
la autor la autor.
Astfel, K u r t L c win interprcteaza totul prin prisma
conceptelor de culpabilitatc ~i masochism, Man n prin intermediul
conllictelor de separare = individuare, iar D a van 10 a se eentreaza
doar asupra complexului Oedip. Exista insa $i autori care I$i impun
mai putine limite, abordand confliete diverse.
Durata psihoterapiei variaza $i ea, unii terapeuti fixand dinainte
un termen limita, iar altii stabilindu-l pc pal"curs. Dc pilda, Man n
considcra ca sunt necesare 12 ~edinte de psihoterapie, iar
D a van I 0 0, 20.
In acc1a$i timp, psihanali$tii de orientare mai progresista sunt
mai activi ~i intervin mai mult In cadrul interactiunii cu paeientuI,
renuntandla regula "de fier" a ncutralitatii $i a asociatiilor libere.
Pacientul nu mai estc liber sa vorbeasca despre tot ce-i trece prin
cap, tara control, ci este readus de ditre terapeut la problema
ccntrala, Indata ce tinde sa divagheze.
Pozitia clasica in care pacientul este Intins pc canapea $i
tcrapeutul se afla In spatele lui tindc tot mai mult sa fie inlocuita,
in cadrul terapiilor analitiee scurte, cu pozitia fata In fata, care
favorizeaza interactiunea activa dintre pacient $i terapeut.
PSIHOTERAPIILE COMPORTAMENTALE ~I COGNITIVE
;4'bordarea eomportamentalista in psihotcrapie Ineepe 0 data
eu Wa t s ~ n (1925), care a provoeat, pentru prima oara In mod
de~iberat 0 reaetie de teama la un copil de cateva luni In prczcntaqnui $obolan alb, asoeiind prezentarea animalului cu un zgomot
puternic. La putin timp, copiluI a inceput sa se teama de alte animale
eu blana $i chiar de obiecte din plu$.
Cativa ani mai tarziu, Mar y C o.v e r Jon e s, 0 eleva a lui
Wa t son, a reu$it, dimpotriva, sa vindece un copil de 2 ani ~i
jumatate de 0 fobie de animale miei, prin exemplul personal ~i prin
apropierea gradata de copil a unui iepure aIb pana cand acesta a
reu$it sa-l atinga $i sa se joace cu el. Aeesta este, de fapt, principiul
deconditionarii, specific psihoterapiei comportamentale.
. Pornind de la aceste date, psihologii comportamentali$ti sustin
afirmatia ca anxietatea nu are la baza conflicte incol1$tiente, ascunse,
ci reprezinHi doar 0 teama conditionata. Nevroza devine In conceptia
aeestor autori 0 modalitate de reaetie invatata.
Dupa numeroase studii experimentale ale multor cercetatori,
studii realizate pe animale, apare In 1952 $i 0 lucrarc de psihotcrapie
. comportamentala, apartinand lui E y s c n c k, lucrare In care accsta
sustine ca prin metoda respectivii sc pot vindcca, In aproximativ
doi ani, doua din trei ncvroze.
Astfel, pentru a-$i dovedi superioritatea, psihanaliza ar fi trcbuit
sa raporteze un procent de vindeeare de peste 60%, ceca ce era
imposibil. Legea Intaririi negative este utilizata de terapeutii
comportamentali$ti pentru a expliea instalarea nevrozelor la om.
Astfel, de pilda, 0 persoana agorafobica Incepe sa perceapa strada

17. TEHNICILE PSIHOTERAPIEI COMPORTAMENTALE (dupii Meggle, 1990)
ca fiind un loc periculos. Persoana respectiva "invatii" sa ram ana
acasa, pentru a scapa de disc'onfortul pc care il resimte cand se afla
pc strada. Pentru a vindeca 0 astfel de persoana, trebuie sa actionam
in directia blocarii posibi litatii ei de a se refugia in easa ~i s-o
confruntam progresiv cu stimulii anxiogeni (strada), pana cand
reactia anxioasa se stingc. Comportamentali~tii utilizeaza in terapie
~i principiul intaririlor pozitive.
Astfel, de pi Ida, in cazul paeientilor schizofreni, terapeutul va
alcatui 0 lista de comportamentc dezirabile: sa se plimbe de doua
ori pc zi, sa pastreze igiena personal a, sa faca ordine in camera etc.
Pentru fiecare astfcl de comportament pozitiv, pacientul va primi
un jeton care poate fi schimbat pc un obiect dorit de aeesta: duleiuri,
produse eosmetiee, imbracaminte etc. I se poate oferi pacientului
contra jetonului ~i un alt tip de reeompensa, cum ar fi 0 plimbare
in afara spitalului.
Tehnico expunerii
ldeea de baza a acestui sistem terapeutic consta in a confrunta
pc pacient cu obiectul anxietatii sale, pfma la disparitia starii afective
ncgative. Exista mai multe variante ale acestei tehnici.
a) Tehnica desensibilizarii sistematice a lui Wolpe (1950).
Pacientul este instruit de terapeut sa elaboreze 0 ierarhie care sa
cuprinda intre 10 ~i 20 de situatii care ii produc anxietate. Acestea
sunt evaluate de el pc 0 scala de la 0 (relaxare totala) la 100
(panica extrema) ~i sunt aranjate in ordine erescatoare, in functie
de anxietatea pc care 0 declan~eaza. In cazul in care pacientul
sufcra de mai multe fobii, se VOl' construi ierarhii de situatii
anxiogene pentru fieeare dintre acestea. Ulterior, in trei pana la
cinci ~edinte, pa~ientul va invata 0 tehnica de relaxare, dupa metoda
lui J a cob son.
Experienta noastra clinica demonstreaza faptul ca se obtin
rezultate net superioare prin utilizarea primclor exereitii de relaxare
din eadrul antrenamentului autogen al lui S e h u 1t z. 0 data
31Psihoterapii scurte
familiarizat cu relaxarea, pacientul va incepe sa practice
desensibilizarea sistematica.
Aflat in stare de relaxare, pacientul va incepe prin a-~i imagina
o scena placuta, la care se va putea intoarce ori de cate ori va dori.
Apoi, terapeutul ii va cere sa-f;'i imagineze prima situatie anxiogena
(cea mai u~oara). Daca pacientul devine anxios, procedeul imaginativ
se va intrerupe f;'ise va relua relaxarea. Situatia anxiogena trebuie
repetata in plan imaginal' pana cand nu mai declan~eaza niei un fel
de anxietate, dupa care se trece la urmatoarea situatie din cadrul
ierarhiei. 0 f;'edinta de psihoterapie dureaza in jur de 20 de minute.
Desensibilizarea poate fi realizata f;'iin plan real, subieetul fiind
ghidat progresiv sa se apropie tot mai mult de stimuli care ii produe
teama.
As~fel, unui copil eu fobie de caini i se pot prezenta pozc eu
caini, animale de plu~, alte animale mici cu blana, catei blanzi f;'i
treptat animale tot mai mari. Fiecare pre zen tare este urmata de 0
intarire pozitiva (bomboane, juearii).
Din neferieire, desensibilizarea in plan real nu se poate utiliza
in toate situatiile ca, de pi Ida, in cazul fobiei de zbor eu avionul;
ea este costisitoare sub aspect financial' f;'ial timpului, iar speeiali~tii
considera ca pentru unii subiecti, ea poate fi excesiv de anxiogena.
b) Tehnica imersiunii (flooding) implica confruntarea directa ~i
brutal a a pacientului cu situatia anxiogena, fad ca acesta sa aiba
posibilitatea sa iasa din aceasta.
Me g g 1e (1990, p. 59) relateaza faptul ca a avut un paeient eu
fobie de locuri inalte: etaje superioare, poduri, pasarele, balcoane
etc., aeesta suferind ~i de ejaculare precoce. Ca multi alti fobici,
pacientul eonsuma 0 mare cantitate de alcool pentru a face fata
anxietatii sale. Tulburarile aeestuia durau de mai bine dc
cincisprezece ,ani ~i aveau efecte negative asupra vietii profesionalc
~i de familie. In urma unei spitalizari, paeientul a renuntat la alcool,
iar fobiile f;'i ejacularea preeoce au· disparut pentru cateva luni,
dupa care au revenit.
In aCtfasta situatie, terapeutul a fost nevoit sa rezolve problcma
foarte repede pentru ca altfel pacientul risca sa se apuce din nou de
bautura. Acesta a abordat mai intai problema sexuala in maniera
Psihoterapii scurte30

18. urmi'itoarc: cl i-a explicat pacicntului ca sotia sa nu realizcaza cat
de dificil este un act sexual pentru un barb at care trebuie sa fadi
o scrie de mi~cari epuizante intr-o pozitie incordata, dupa care se
simtc "golit" total. Ar fi mai bine s-o lase pe sotie deasupra, sa
"mul1ceasca" ~i ca, pentru a vedea cum este, iar el sa stea ca un
lcnc~ cu mainile sub cap. Pacientul nu a putut ncga faptul ca actul
sexual rcprezinta 0 dificultate pentru un barbat, pentru ca el suferea
de ejaculare precoce. Terapeutul a profitat de aceasta acceptare ~i
a rcetichetat problema: actul sexual nu mai este 0 performanta, ci
o corvoada obositoare, cum ar fi taiatul lemnelor. In acela~i timp,
estc introdusa 0 satisfaetie noua, cea a razbunarii nevinovate, care
face sa dispara anxietatea lcgata de performanta ~i ejacularea
precoce.
Apoi a fost abordati'i problema fobiei de loeuri inaltc. Astfel, el
i-a cerut pacientului sa se urce pe un dig foartc inalt din port ~i sa
ramana acolo timp de 45 de minute, dupa care sa-i tclefoneze
psihoterapeutului. Pacientul a relatat faptul ca primele 10 minute
au fost Ingrozitoare, mai ales datorita faptului ca oamenii se Intrebau
ce face individul acela care sta intcpenit pc dig. Treptat, musculatura
pacientului s-a relaxat ~i senzatia de ameteala a disparut. Pacientului
i-a rneut chiar pUicere sa respire aerul marii ~i sa priveasca vapoarele
in largo Intorcandu-se acasa, pacientul a fost prins Intr-un blocaj de
trafic pc un pod. Fericit fiind de faptul ca a trecut cu bine proba,
in momentul in care a simtit ca i se declan;;eaza criza, a Inceput sa
rada ~i ~i-a spus: "iar incep sa-mi fac singur figuri!". Incepand din
acel moment, fobia s-a vindecat.
Me g g Ie (1990) subliniaza faptul ca, pentru a fi eficienta,
imersiunea (cufundarea) In situatia generatoare de anxietate trebuie
sa fie suficient de lunga. In acela~i timp, bazandu-se pc experienta
clinidi, autorul subliniaza ca in cazul unor fobii multiple, efectul
terapeutic are frecvent tendinta de a se generaliza.
c) Tehnica imploziei. Meto'da imersiunii poate avea lac "in vivo"
(In plan real) sau In imaginatie (M ark s, 1990). Aceasta din urma
poarti'i nume1e de "implozie".
Terapeutul va descrie pacientului situatia anxiogena ~i ii cere
acestuia sa ~i-o reprezinte mental. Reactia anxioasa apate, cre~te,
se stabilizeaza ;;i apoi descre~te. Si in acest caz, expunerea in plan
imaginar trebuie sa dureze un timp mai indelungat, de la 45 minute
pana la trei ore (M egg 1e, 1990).
De fiecare data cand se luereaza cu aceasta tehnica, se pune
problema transferarii rezultatelor in planul vietii reale, pentru ca de
multe ori acest transfer nu se produce. Me g g 1e (1990) este de
parere ca pentru a depa~i aceasta dificultate este necesara fie
utiIizarea ambelor metode, fie aplicarea hipnozei.
d) Efectele expunerii pot fi facilitate daca se demonstreaza, prin
exemplul personal, confruntarea cu stimulul anxiogen. Aceasta
reprezinta metoda modelarii. Modelul poate fi oferit de catre
terapeut, 0 persoana apropiata paeientului sau de un subiect filmat,
care arata modul in eare s-a eliberat de fobia sa.
e) Antrenamentul asertiv. Termenul de asertivitate a fost introdus
in psihoterapia americana in jurul anilor '70, de catre W 01 p e ;;i
Lazarus (cit. Meggle, 1990, p:JJ3) ~i se refera la acel
comportament prin eare subieetul i~i sustine punctul de vedere
personal, de regula diferit de cel al interlocutorului, cu curaj ~i
fermitate, clar tara agresivitate. Persoanele insufieient de asertive
nu se simt in largul lor in situatii soeiale obi~nuite. Lor Ie este jena
sa se targuiasca in piata, nu au curajul sa spuna vanzatorului ca le-a
dat gre~it restul, nu lupta pentru drepturile lor, nu pot spune "nu"
cand Ii se cere ceva ~i se simt prost, atunci cand trebuie sa faca 0
observatie unui subaltern.
In cazul aeestor pacienti, terapeutul va alege un numar de situatii
sociale la care pacientul are dificultati ;;i Ie va ierarhiza in functie
cle anxietatea pe care 0 produc, ca ;;i in cazul desensibilizarii
sistematice. Antrenamentul propriu-zis se realizeaza sub forma
jocului de rol ~i are clrept scop a-I invata pe pacient sa reactioneze
acleevat in funetie de situatie, mra vreun efort sau emotie exageratiL
La ineeputul terapiei, paeientul va juea propriuI sau rol, in timp
ee terapeutul 11va juea pc eel al interloeutorului (cle pilcla, pe eel
al ~efului ierarhie). Dupa jucarea scenei, terapeutul ~i grupul
apreciaza eomportamentul subiectului, insistand asupra aspectelor
pozitive ale acestuia. Defieientele sunt subliniate intr-un mod
rational ~i non-punitiv. Intr-o etara ulterioara se inverseaza rolurile:
32 Psiholerapii scurle
Psiholerapii scurte 33

19. paeicntul va juea rolul ~efului, iar terapeutul pc eel al pacientului.
in fclul acesta subicctul, care prezinta probleme, sc va identifica cu
staTile emotionale ale personajului de care se teme, ceca ce va
reprczenta pentru el 0 noutate. In acela~i timp, jucfmdu-i rolul,
terapeutul ii va oferi paeientului un nou model de eomportament.
Apoi, pacientul i~i va relua tolul ~i scena se va juca din nou,
inversarile de roluri tacandu-se ori dc cate ori se simte nevoia,
punandu-se in evidenta progresele obtinute.
Pentru a verifica cele invatate, terapeutul va trasa pacientului 0
sarcina in plan real, pc care s-o execute dupa incheierea ~edintei de
psihoterapie. In ~edinta urmatoare se discuta modul in care a fost
indeplinita sarcina. Daca ea a fost indeplinita doar partial sau nu a
fast realizata dcloc, se revine la jocurile de rol. In cazul in care
sarcina a fost binc indeplinita, sc trecc la situatia urmatoarc din
cadrul icrarhici stabilite initial.
In cadrul antrenamcntului asertiv, incepe sa se manifeste inl1uenta
psihoterapiei urnaniste asupra celei comportamentalc. Astfel,
terapeutul va aeorda 0 atcntie deosebita comportarnentului non-
verbal al pacientului, pentm a evidentia progresele terapiei. Astfel,
vacca tremuratoare, ezitanta va devcni ferma ~i sigura; pozitia va
deveni relaxata; figura crispata se va destinde, iar subiectul va
ajunge sa-~i priveasca interlocutorul in ochi. Toate aceste aspeete
vor fi notate ~i evaluate de catre terapeut. Mai mult, unii speeiali~ti
in tempie asertiva s-au inspirat din Gestalt-terapie ~i i-au incurajat
pc clicntii lor sa se bata cu perne, sa-i atinga pc ceilalti ~i sa se lase
atin~i sau sa exerseze contactul vizual cu interlocutorul.
Jocurile de 1'01 pot fi extinse in mod nelimitat, in functie de
creativitatea psihoterapeutului, modeland aspecte tot mai diverse
ale rcalitatii sociale.
M egg I e (1990) considera ca acest gen de terapie se deosebe~te
de orienti:irile terapeutice urnaniste doar prin faptul ca se utilizeaza
evaluarile ~i autoevaluarile cuantificabile ale comportamentului
pacientului. Intregul demers psihoterapeutic dureaza pana la 20 de
~edinte ~i se adreseaza subiectilor care sufera de timiditate, dar ~i
~omerilor in cautare de locuri de munca, oamenilor de afaceri sau
oamenilor politici, dornici de afirmare.
Psihologia cognitiva se ocupa de modalitatile de procesare intern a
a informatiei ~i i~i are sursele de inspiratie in modelele oferite de
inteligenta artificiala, focalizandu-se asupra a ceea ce sepetrece in
creierul subiectului, intre stimulul exterior" ~i reactia
comportamentala de raspuns.
Principiul de baza al acestei abordari terapeutice consta in faptul
ca informatia externa este filtrata prin prisma schemel or cognitive
de natura incon~tienta ale subiectului. Aceste scheme structureaza
conceptia despre lume a individului, accepta anumite informatii, Ie
refuza sau Ie deformeaza pe altele. Schemele cognitive nu sunt
altceva decat sistemele de credinte ~i atitudini care formeaza stilul
personal de evaluare a realitatii specifice subiectului.
Acest sistem de atitudini ~i credinte a fost dezvoltat in copili'irie
in functie de interactiunile cu figurile parentale ~i de psihotraumcle
suferite. Astfel, de piIda, un copil ai cami parinti I-au abandonat i~i
poate forma 0 schema cognitiva de genul urmator:
"Daca am fost abandonat inseamna ca sunt lipsit de valoare ~i
eu sunt vinovat de faptul ca ceilalti ma parasesc" (M egg 1e, 1990,
p. 68). Schema cognitiva ri'imane in stare latent a, dar, de fiecare
data, cand adultul se va simti singur sau va trili 0 situatie dc
despartire, el se va simti trist ~i vinovat tara sa inteleaga de cc. In
acest caz, evenimentul actual va reactiva vechea schema cognitiva
incon~tienta, care va declan~a sentimentele de tristete ~i vinovatie.
Problema terapeutului consta in a avea acces la schemele cogni-
tive pentru a Ie modifica ~i aceasta nu se poate realiza decat studiind
manifestarile lor con~tiente (M egg 1e, 1990):
1. Procese1e cognitive (operatiile logice) pc care Ie folose~te
pacientul pentm a deveni deprimat sau anxios, pentm a pIasa 0
situatie oarecare in tiparele schemei sale cognitive.
2. Evenimentele cognitive care nu sunt altceva decat gandurile
~i imaginile automate care ii vin in minte subiectuluiatunci cand
se simte deprimat sau anxios ~i care sunt rezultatul interactiunii
"schema" - proces cognitiv ~i stau la baza tulburarilor emotionale
~i de comportament.
34 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte
TERAPIILE COGNITIVE
35

20. Me g g I e (1990, p. 70) relateaza cazul unei paciente care suferea
de dispareunie (durere in timpul actului sexual). Aceasta manifesta
dispozitie depresiva de aproximativ un an ~i punea la indoiala
calitatile sale de sotie. Pacienta fusese victima unui viol la varsta
de 7 ani, dar ca nu reu~ea sa identifice legatura cauzala dintrc
trauma suferita ~i tulburarile sexuale actuale pentru ca vaginismul
~i depresia au survenit dupa multi ani de disnicie fericita, pacienta
avand ~i doi copii.
Tulburarea sexuala se manifesta totdeauna in acela~i mod:
pacienta dorea foarte mult sa faca dragoste cu sotul ei, se excita,
vaginul se lubrefia, dar imediat ea era cuprinsa de senti mente de
tristete ~i teama, vaginul redevenea uscat ~ipenetratia devenea foarte
dureroasa.
Terapeutul i-a cerut sa se concetreze asupra seenei relatiilor
sexuale ~i sa observe dacii inaintea aparitiei starii afective negative
nu-i apare vreo imagine sau vreun gand. Pacienta a identificat
imaginea fotografica a violului suferit. Depistarea gdndurilor auto-
mate este foarte uti/a in cadrul psihoterapiilor de scurta durata.
Dupa ce pacienta a identificat imagine a violului, ea a sesizat legatura
dintre trauma suferita in copilarie ~i problemele actuale.
Terapeutul a indus hipnoza, i-a sugerat pacientei sa. retraiasca
scena respectiva ~i apoi sa actioneze voluntar asupra amintirii res-
pective, modificand-o. Ea a reevaluat deciziile ei din copiliirie ~i a
adoptat altele, mai potrivite pentru varsta adulta. Vindecarea
completa a avut loc in ~apte ~edinte de psihoterapie.
Psihoterapia eognitiva abordeaza tulburarea pacientului ca pe 0
problema ce trebuie rezolvata. La fel ca un cercetator, psiho-
terapeutul cognitivist va aduna date, va emite 0 ipotezii de lucru ~i
o va verifica in practica, evaluand rezultatcle demersului sau.
Terapia este foarte bine structurata ~i cuprinde intre 15 ~i 22 de
~edinte de aproximativ 0 ora. Demersul terapeutic se intinde pe un
interval de 3-4 luni, iar intervalele dintre ~edinte sunt riguros
planificate.
Astfel, de pilda, in cazul tratamentului tulburarii depresive
(nevrotice), tratamentul se realizeaza in trei etape:
1. Rezolvarea problemei inactivitatii pacientului prin intermedi ul
unor tehnici comportamentale.
Psihoterapii scurte
In cazul tulburiirilor psihopatologice, schemele eogmtlve au 0
forta de aetiune foarte puternicii ~i pun in aetiune un fel de logica
proprie subiectului, logieii aflata la baza unor distorsionari cogni-
tive.
Astfel, de pilda, depresivul nu va retine dintr-o situatie decat
acce clemente care vin sa-i confirme faptul cii este lipsit de valoare,
ignorand toatc aspeetele pozitive, iar anxiosul nu va retine din
realitate dedit aeele informatii care sugereaza pericole.
Aeest fellomell poarta numele de abstragere selectiva.
Alte mecanisme specifice logicii patologice care produc
distorsionari cognitive sunt:
• Inferenta arbitrara care consta in a trage 0 concluzie tara ca
rationamentul sa dispuna de un termen mediu din care sa
decurga, sau a trage concluzii impotriva oricarei evidente;
• Suprageneralizarea implicil extinderea abuziva a unei
experiente nefericite, accidentale asupra altor situatii care nu
au legatura cu experienta rcspeetiva;
• Amplificarea sau diminuarea semnifieatiei unoI' evenimente
(astfel, de pilda, 0 persoana depresiva va avea tendinta sa-~i
amplifice e~ecurile ~i sa minimalizeze succesele);
• Personalizarea se refera la faptul ca subiectul i~i asuma
responsabilitatea unoI' evenimente exterioare care nu au nici
o legatura cu persoana sa (se simtc vinovat de nenorocirile
care se petrec pc lume);
• Tipul de gandire dihotomic, care il face pc subiect sa cvalueze
lucrurile in termenii de alb-negru. Astfel, paranoicul pare
sa-~i spuna: "eu sunt celmai competent, iar ceilalti sunt toti
ni~te illcompetenti", iar depresivul va gandi: "eu sunt celmai
incompetent ~i toti ceilalti sunt competenti".
Gandurile ~i imaginile automate se declan~eaza foarte rapid ~i
se manifesta undeva la margine a campului con~tiintei ~i, din acest
motiv, pacientul trebuie sa faca eforturi speciale pentru a Ie idelltifica
inainte ca ele sa produca stare a afectiva negativa, perturb area in
sfera comportamentala ~i apoi sa dispara. Terapeutul il va ghida pe
pacient sa-~i concentreze atentia asupra acestora ~i sa Ie
autoevalueze.
Psihoterapii scurte 37

21. 3X Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte 39
2. Sprijinirea pacientului sa identifice gandurile negative auto-
mate, care stau la baza starilor depresive ~i modificarea acestora.
3. Oescoperirea ~i modificarea schemelor cognitive, care produc
declan~area gandurilor automate.
o data diagnosticul stabilit, terapeutul ~i pacientul rezuma
problema ~i consecintele acesteia in planul vietii cotidiene. Apoi
tcrapeutul va explica principiile teoriei ~i psihoterapiei cognitive.
Se trece, in continuare, la defalcarea problemci in parti
componente, care sunt ierarhizate in ordinea prioritatilor.
Se alege apoi un obiectiv u~or de atins, terapeutul ajutandu-l pe
pacient sa formuleze 0 ipoteza ~i s-o verifice in practica, ca in
exemplul urmator (M egg Ie, 1990, p. 71):
"Spuneti ca nu puteti sa va concentrati deloc. Oar daca v-a~ da
un ziar, cate randuri credeti ca ati putea sa cititi?"
Pacientul se gande~te ~i raspunde ca probabil nu va putea citi 20
de randuri, poate doar 15.
Acesta va fi pus in situatia de a-~i verifica ipoteza ~i daca reu~qte
sa citeasca 25 de randuri, acest mic succes 11va ajuta sa continue
terapia. In felul acesta, pacientul s-a familiarizat cu metoda
autoexperimentarii.
In continuare i se traseaza ca sarcina pentru acasa sa-~i
monitorizeze activitatile cotidiene in scris ~i sa citeasca 0 carte sau
o bro~ura de terapie cognitiva.
faza preliminara a terapiei dureaza doua ~edinte.
In ~edinta a treia, terapeutul va face inca 0 trecere in revista a
simptomelor .~i va studia jurnalul personal al pacientului. Apoi,
acesta ii va explica pacientului modulin care structurile cognitive
inflyenteaza emotiile ~i comportamentul.
Incepand din acest moment, psihoterapeutul ~i pacientul incep
demersul terapeutic propriu-zis. Cei doi cad de acord asupra unei
activitati de rutina, abandonata de pacient din cauza depresiei: a
face ordine in casa, in dulap, a spala rufele etc. Daca activitatea
respectiva i se pare pacientului prea greu de realizat, el 0 va efectua
la inceput in plan imaginativ. In acest mod, pot sa fie evidentiate
~i obstacolele care stau in calea realizarii sarcinii, obstacole care
sunt discutate impreuna cu terapeutul.
Acest.fl va oferi pacientului programe de activitate tot mai com-
plexe.
Pacientul va trebui sa-~i monitorizeze acasa toate activitatile,
acordand 0 nota de la 0 la 5 pentru nivelul stapanirii de sine ~i
pentru gradul de satisfactie pe care 11 obtine. In acela~i timp, el
trebuie sa inregistreze cu multa precizie ~i situatiile in care apar
emotiile negative.
La ~edinta viitoare de psihoterapie, dupa ce s-a discutat modul
de Indeplinire a sarcinilor pentru acasa, se trece la identificarea
gandurilorautomate negative care 11fac pe·subiect sa se simta trist
~i Ii blocheaza actiunile. Pentru a realiza acest lucru, pacientul
trebuie sa-~i reaminteasca una din situatiile pe care le-a inregistrat,
prin intermediul adresariiunor intrebiiri in detaliu, prin retrairea in
plan imaginativ a respectivei situatii sau prin realizarea unor jocuri
de rol.
Prezentam in cele ce urmeaza un exemplu (dupa M egg 1c ,
1990, p. 72):
Terapeutul: Mi-ali povestit ca atunci cand ~eful v-a inapoiat
dosarul la care ali muncit doua saptamani, fara sa va adreseze un
cuvant, v-ali simlit deprimata. Nu ali mancat seam ~i ali zacut in
pat, fara sa facefi nimic. A~a este?
Pacienta: Da, chiar a~a!
Terapeutul: Simplul fapt ca vi s-a returnat un dosar, fara sa vi
se spuna un cuvant nu explica depresia care v-a cuprins. Este
vorba, mai curand, de modul £n care ali interpretat situalia.
P.: Probabil.
T.: Pentru a ne fi mai clar, hai sa refacem situalia. Eu sunt ~efitl
dvs. Eu stau in picioare, dvs. stali jos ~i eu va dau dosarul. lata-I.
P.: Nu a~a! Cu bralul mai leapan.
T.: A~a?
P.: Da!
T.: Eu tac ~i va £ntind dosarul. La ce va gandili acum?
P.: EI ma crede incapabila. Tot ce fac este prost. Niciodata nu
voi fi capabila sa fac un lucru bun. Din cauza asta nici nu reU$esc
sa ma casatoresc.

22. 40 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte 41
T: Faarte bine. V-atl adresat tat acest discurs interior, care era
de fapt, impotriva dumneavaastra. Nu credeti cum va ca 'discursul
acesta v-a deprimat mai mutt dedit situa{ia in sine?
Pacienta este astfcl antrenaUi sa-~i identifice gandurile negative
disfunqionale. Ea va realiza acest lucru in timpul ~edintei de
psihoterapie ~i apoi in afara acesteia, utilizand 0 scala de
autoevaluare realizata de Be c k(1987) ~i care cuprinde urmatoarele
aspccte:
• situatiile-problema;
• emotiile negative,. asociate ~i intensitatea acestora exprimata
numerIC;
• gandurile negative, automate legate de situatiile respective.
Acela~i tip de scala va servi pentru evaluarea gandurilor rationale,
pe. care subicctul va invata sa Ie opuna celor negative, automate,
precum ~i a efectului acestora asupra starilor emotionale ~i
gandurilor automate.
Timp de aproximativ 10 ~edinte, pacientul va exersa identificarea
~i modifiearea gandurilor negative. Terapeutul il va invata sa Ie
examineze in mod obiectiv, sa verifice gradul lor de plauzibilitate
~i sa gaseasca ~i alte interpretari posibile pentru situatia-problema.
pacientul poate interoga ~i alte persoane cu privire la ceea ce
fac ele in situatii similare, poate observa comportamentul altor
persoane sau se poate transpune, din nou, in situatiile respective,
pentru a-~i observa propriul comportament. Se poate continua, de
asemenea, ~i jocul de rol, pentru a-I ajuta pc pacient sa descopere
~i alte alternative de intcrpretare ale unei situatii date.
Astfel, de piIda, in cazul descris mai sus, exista mai multe
posibilitati:
Jpoteza 1: raportul alcatuit este lipsit de valoare, dar nu ~i
persoana ca atare.
Examinand aceasta posibilitate, pacienta poate descoperi
urmatoarele a$pecte: ca ~eful nu a spus nimic pentru ca el era
preocupat de alte probleme. De altfel, privirea lui nici nu exprillla
ostilitatea, fapt ce ar putea reprezenta un argument in favoarea
ipotezei 2.
Jpateza 2: Seful era preocupat de altceva.
Jpoteza 3: Seful nu dorea s-o deranjeze prea tare, vazand cat
este de ocupatii.
Jpoteza 4: Seful se simtea rau in ziua respectiva.
Pacienta in cauza va evalua cele patru ipoteze, acordandu-le un
pro cent care sa reflecte probabilitatea ca ele sa fie adevaratc:
1. Raportul meu era lipsit de valoare (30%);
2. Seful era preocupat de alte lucruri (70%);
3. $efulnu voia sa ma deranjeze (80%);
4. $eful nu se simtea bine (10%).
Concluzia pe care 0 trage pacienta va fi cii ipotezele 2 ~i 3 par
mai plauzibile.
In viata cotidiana, pacientul se va antrena permanent sa
contracareze gandurile sale negative automate.
In fiecare ~edinta de psihoterapie se verifica modul in care s-au
eonsolidat deprinderile de eombatere a gandurilor negative.
Majoritatea terapeutilor recomanda ~i utilizarea unor tehnici de
cre~tere a eficientei personale: relaxare musculara ~i psihica,
utilizarea terapiei prin muzicii sau jocuri de rol pentru antrenarea
comportamentului asertiv.
Spre sfaqitul psihoterapiei, in ~edintele 16-18, terapeutuI va
aborda schema eognitiva incon~tienta sau convingerea cu caracter
general, care sta Ia baza declan~arii gandurilor negative automate.
Astfel, de pilda, in cazul pacientei descrise de Me g g 1e .(1990),
regula sau convingerea disfunctionala este urmatoarea:
"Dacii ea nu este agreata in totalitate de ~eful ei sau de orice alt
barbat inseamna ca ea nu are nici 0 valoare".
Psihoterapeutii de orientare cognitivista au alcatuit liste care
contin convingeri negative de baza, convingeri foarte raspandite la
persoanele deprimate ~i care se refera la: asumarea unor obligatii
absolute ~i inumane, nevoia de a fi apf(~bati in totalitate, nevoi
absolutiste de dragoste, de perfectiune, de reu~ita.
Al be r t ElI i s (1977), fondatorul psihoterapiei ra-
tional-emotive (RET), a evidentiat cateva tipuri de credinte abso-
lutiste ("trebuie cu orice pre!") cu care oamenii se autoperturba
permanent (dupa Me g g 1e, 1990, p. 74):

23. 40 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte 41
T: Faarte bine. V-ati adresat tat acest disnll's interior, care era
de fapt, impotriva dumneavaastra. Nu credeti cum va ca 'discursul
acesta v-a deprimat mai mult dedit siluatia in sine?
Pacienta este astfel antrenata sa-~i identifice gandurile negative
disfunctionale. Ea va realiza acest lucru in timpul ~edintei de
psihoterapie ~i apoi in afara acesteia, utilizand 0 scala de
autoevaluare realizata de B e c k (1987) ~i care cuprinde urmatoarele
aspecte:
• situatiile-problema;
• emotiile negative,. asociate ~i intensitatea acestora exprimaHi
numcrlc;
• gandurile negative, automate legate de situatiile respective.
Acela~i tip de scala va servi pentru evaluarea gandurilor rationale,
pc. carc subiectul va invata sa Ie opuna cclor negative, automate,
precum ~i a efcctului acestora asupra starilor emotion ale ~i
gandurilor automate.
Timp de aproximativ I0 ~edinte, pacientul va exersa identificarea
~i modificarea gandurilor negative. Terapeutul 11 va invata sa Ie
examineze in mod obiectiv, sa verifice gradul lor de plauzibilitate
~i sa gaseasca ~i alte interpretari posibile pentru situatia-problema.
pacientul poate interoga ~i alte pcrsoane cu privire la ceea ce
fac ele In situatii similare, poate observa comportamentul altor
persoane sau sepoate transpune, din nou, in situatiile respective,
pentru a-~i observa propriul comportament. Se poate continua, de
asemenea, ~i jocul de rol, pentru a-I ajuta pe pacient sa descopere
~i alte alternative de interpretare ale unei situatii date.
Astfe1, de pilda, in cazul descris mai sus, exista mai multe
posibilitati:
lpateza I: raportul alcatuit este lipsit de valoare, dar nu ~i
persoana ca atare.
Examinand aceasHi posibilitate, pacienta poate descoperi
urmatoare1e aspecte: ca ~eful nu a spus nimic pentru ca el era
preocupat de alte probleme. De altfel, privirea lui nici nu exprima
ostilitatea, fapt ce ar putea reprezenta un argument in favoarea
ipotezei 2.
lpateza 2: Seful era preocupat de altceva.
Ipoteza 3: Seful nu dorea s-o deranjeze prea tare, vazand cat
este de ocupata.
Ipoteza 4: Seful se simtea rau in ziua respectiva.
Pacienta in cauza va evalua cele patru ipoteze, acordandu-Ic un
procent care sa reflecte probabilitatea ca ele sa fie adevarate:
L Raportul meu era lips it de valoare (30%);
2. Seful era preocupat de alte lucruri (70%);
3. Seful nu voia sa ma deranjeze (80%);
4. Seful nu se simtea bine (10%).
Concluzia pe care 0 trage pacienta va fi ca ipotezele 2 ~i 3 par
mai plauzibile.
In viata cotidiana, pacientul se va antrena permanent sa
contracareze giindurile sale negative automate.
In fiecare ~edinta de psihoterapie se verifica modul in care s-au
consolidat deprinderile de combatere a gandurilor negative.
Majoritatea terapeutilor recomanda ~i utilizarea unor tehnici de
cre~tere a eficientei personale: relaxare musculara ~i psihica,
utilizarea terapiei prin muzica sau jocuri de rol pentru antrenarea
comportamentului asertiv.
Spre sfiir~itul psihoterapiei, in ~edintele 16--18, terapeutul va
aborda schema cognitiva incon~tienta sau convingerea cu caracter
general, care sta la baza declan~arii giindurilor negative automate.
Astfel, de pilda, in cazul pacientei descrise de M egg I e(1990),
regula sau convingerea disfunctionala este urmatoarea:
"Daca ea nu este agreata in totalitate de ~eful ei sau de orice alt
barbat inseamna ca ea nu are nici 0 valoare".
Psihoterapeutii de orientare cognitivista au alcatuit liste care
contin convingeri negative de baza, convingeri foarte raspiindite la
persoanele deprimate ~i care se refera la: asumarea unor obligatii
absolute ~i inumane, nevoia de a fi aprQ.bati in totalitate, nevoi
absolutiste de dragoste, de perfectiune, de reu~ita.
Al be r t E 11 i s (1977), fondatorul psihoterapiei ra-
tional-emotive(RET), a evidentiat ciiteva tipuri de credinte abso-
lutiste ("trebuie cu orice pre!") cu care oamenii se autoperturba
permanent (dupa Me g g 1e, 1990, p. 74):

24. 42 Psihoterapii sC!lrte Psihoterapli sC!lrte 43
Dezavantaje
1. Perfectionismul meu ma face
sa fiu 'anxios (8).
2. Ma critic pre a sever ~i acest
lucru ma face sa pierd sa-
tisfactia lucrului realizat (10).
3. Criticile celorlalti ma deprima
sau ma determina sa devin
agresiv (10).
4. Pentru ca am tendinta de a
evita criticilc, pierd p~rtea lor
constructiva ~i nu ma pot
perfectiona (5).
5. Nu profit de succesele mele,
pentru ca, imediat ce inre-
gistrez un e~ec, sunt umbrite
toate succesele mek anterioare
(10).
6. Devin intolerant ~i hipercritic
fata de ceilalti 10.
"Trebuie sa fiu bun, perfect, pentru ca altfel nu valorez nimic";
"Toti ceilalti trebuie sa fie buni ~i sa se poarte irepro~abil cu
mine. Daca ei nu se comporta astfel, inseamna ca nu merit".
"Conditiile economice, politice, sociale ~i de mediu in care traiesc
trebuie sa fie astfel aranjate ineat sa mi se indeplineasca toate
dorintelc" .
"Oare nu este ingrozitor faptul ca aceste conditii sunt rele ~i ma
frustreaza?"
"Nu pot sa suport acest lucru".
"Nu pot sa fiu fericit in conditii atat de rele, mai bine ma
sinucid".
° data descoperita schema cognitiva de gandire ncgativa,
psihoterapeutii cognitivi~ti au pus la punct strategii de contracarare
a acesteia.
Astfel, de pilda, se pot aprecia avantajele ~i dezavantajele unui
mod de gandire perfectionist (dupa B 1a c kbur n ~i Cot t r a u x ,
1988, p. 100·-101):
Avantaje:
1. Acest mod de a gandi ~i de a
ma comporta ma determina sa
incerc sa fac totul mai bine
(9).
2. Ceca ce lucrez, este de calitate
(9).
3. Din acest motiv, nu sunt lene~
(4).
4. Gasesc mereu ceva interesant
de fiicut (9).
Total = 31 p.
7. Pentru ca reu~esc rareori sa fac
ceva cu adevarat perfect, tra-
iesc mereu 0 stare de ins a-
tisfactie (10).
Total = 63 p.
Concluzie: Aceasta atitudine este in mod evident in dezavantajul
meu; pot decide s-o modific sau sa renunt la ea.
Faeand bilantul, pacientul ajunge la concluzia ca atitudinea
respectiva are costuri prea ridicate ~i se decide s-o l11odifice.
Unii autori cognitivi~ti atrag atentia pacientilor asupra faptului
ca modul negativ de gandire este rezult.atul unui contract pe care
I-au fiicut ace~tia in copilarie ~i ca acum este cazul ca acest contract
sa fie renegociat. La incheierea terapiei, psihoterapeutul trebuie sa
fie sigur ca pacientul a inteles bine principiile terapiei cognitive ~i
ca poate aplica in mod independent metodele acesteia.
Psihoterapia ra!ional-emotiva (RET) are multe elemente comune
cu terapiile cognitive ~i cognitiv-comportamentale.
ElI i s (1977) explica ABC-ul modului irational de gandire,
care genereaza perturbari psihice.
Un eveniment negativ activ (As) activeaza lasubiect gandurile
irationale (iBs), conducand la un comportament irational de
autoperturbare C (consecinte emotion ale ~i comportamentale).
Autorul ataca frontal de la prima ~edinta de psihoterapie acest
mod de gandire irationa1, bazat pe imperative categorice: "trebuie",
prin metode foarte diferite, dintre care unele foarte nonconformiste.
Astfel, de pilda, unui pacient timid i se poate trasa drept sarC(ina
terapeutica sa realizeze anumite actiuni ridicole In public. Deoarece
umorul nu lipse~te, foarie curand pacientul va gasi chiar 0 satisfactie
in realizarea aetiunilor respective ~i chiar in inventarea altora noi
(sa poarte ~osete de culori diferite, sa sara lntr-un picior in statia
de autobuz in fata unci doamne in varsta etc.).
ElI i s (1977) nu neg1ijeaza Insa nici mctodele cognitiviste mai
traditionale,. de lupta impotriva gandurilor negative prin metoda
contraargumentarii.
Autorul arata ca exista multe modalitati prin intermediul carom
psihoterapeu!ii ii pot ajuta pe clientii lor sa se simta mai bine, dar

25. 44 Psihoterapii sClirte
Psihoterapii sClirte 45
majoritatea acestor interventii aqioneaza doar pe termen scurt.
Clientii se simt mai bine, dar nu se vindedi (E 11is, 1972 a),
ameliorarea simptomelor avand un caracter temporar.
Cand clientii se simt mai bine, ei sunt p·utin anxio~i, deprimati,
culpabili, furio~i, manifesta, intr-o masura mai redusa, com-
portamentul fobic ~i se simt mai fericiti. In cazul in care are loc
insa procesul de vindecare, clientii nu numai di se simt mai bine,
ci indeplincsc ~i urmatoarele conditii:
• i~i mentin echilibrul emotional 0 perioada mai lunga de timp;
• devin mai putin perturbati ~i autodefensivi in legatura cu multe
aspecte ale existentei, depa~ind sfera simptomelor pentru care
s-au prezentat la psihoterapie;
• atunci cand, in mod ocazional, traiesc din nou sentimente
perturbatoarc ~i se comporta dezadaptativ, ei ~tiu sa faca fata
acestor sentimentc ~i conduite in mod eficient ~i rapid;
• deoarece sunt capabili sa invete lectia psihoterapiei, ei pot
aplica in practica cele invatate, devenind ni~te persoane mai
putin perturbate, cu tendinta spre autoactualizare.
Ell i s (1990) realizeaza distinctia intre a te simti mai bine ~i
a fi vindecat.
TEHNICI CARE it POT FACE PE PACIENT SA SE SIMlA MAl DINE
1. Caldura ~i suportul afediv'
Abordarea pacientilor, mai ales a celor depresivi ~i a celor care
au 0 imagine scazuta cu privire la propria persoana, cu suport $i
caldura afectiva, ii face mai capabili sa infrunte dificultatile vietii,
in aceste conditii ei progresand mai repede in cadrul demersului
psihoterapeutic. Deoarece multi dintre ace$ti subieqi au 0 nevoie
puternica de dragoste ~i aprobare, credintele lor irationale cu privire
la faptul ca cineva trebuie neaparat sa aiM grija de ei ~i sa-i iubeasca,
pentru ca altfel se simt lipsiti de valoare, nu face decat sa fie
intarite in urma unui astfe1 de tratament, ei devenind dependenti de
terapeut sau se produce fenomenul prin care terapeutul devine "un
prieten pUitit" (S c h 0 fie I d, 1964), consecinta acestui fenomen
fiind prelungirea exagerata a terapiei.
2. Furnizorea de asigurari ~i incurajari
Deoarece multi clienti se simt neadecvati ~i nu au incredere in
posibilitatile lor de succes ~i din acest motiv se autoblameaza, dad
terapeutulle va adresa complimente in legatura cu inteligenta ~i cu
aspectul lor exterior, subiectii se vor simti mai bine ~i vor putea
obtine succese in profesie ~i chiar in dragoste.
Aceasta abordare insa Ie poate intari ~i credinta irationala ca ci
trebuie intai sa aiM succese ~i abia apoi sa se accepte pc ei in~i$i.
Aceasta tehnica se poate lesnc transforma intr-un "bumerang", pentru
ea asigurarile ~i incurajarile ii vor ajuta sa actioneze mai eficient,
dar in momentul in care au e~uat din nou, ei se vor intoarce la
vechea lor imagine negativa in legatura eu ei in$i~i.
3. Furnizarea de sfaturi ~i rezolvarea de probleme
Clientii, la psihoterapie, se vor simti mai bine $i atunci cand
primesc sfaturi intelepte sau sunt ajutati sa-~i rezolve prob1eme1e
care ii framanta, probleme ee tin de $coala, locul de munca sau de
sfera relationala.
Este insa evident faptul ca $i aceasta tehnica nu va face dedit
sa-i determine pe c1ienti sa devina ~i mai dependenti de terapeut,
in loc sa-~i rezolve singuri problemele de viata. Mai mult, acqtia
se vor simti bine, doar atunci dnd dificultati1e lor sunt rezolvate
$i vor recadea in nevroza, atunci dnd se confrunta Cll situatii care
nu pot fi solutionate.
4. Explicotiile ~i "insight" ·ui legate de problemele trecute
Frecvent, psihoterapeutii manifesta tendinta de a explica pe scurt
clientilor originea diverse10r trairi pe care Ie manifesta ace$tia. De
piIda, Ie explica faptul ca i$i detest a partenerul, pentru ca acesta s-a
comportat a$a cum s-au comportat parintii cu el sau ca modul abuziv

26. 46 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte 47
in care s-a comportat mama sau tatal vitreg cu ei, ii determina sa
se comporte brutal cu proprii copii.
Indiferent daca aeeste explicatii sunt corecte sau eronate, pacientii
Ie iau ca atare ~i au impresia ea ajung sa se inteleaga mai bine pc
ci il1~i~i~i ca ceva s-a modificat in comportamentullor dezaprobativ.
Aceste insight-uri (iluminari), chiar daca au la baza fapte reale,
nu arata clientilor de ce anume reu~esc ei sa se dezorganizeze in
asemenea masura pentm ni~te fapte trecute, nu ii ajuta sa afle de
ee au Hirat dupa ei in viata adulta neplacerile copilariei, cum
procqdeaza sa Ie mentina active ~i cum i~i pot modifica, in prezent,
atitudinile autoperturbatoare. Din acest motiv, explicatiile ~i
"insigh"-urile respective, de~i pot fi productive pe termen seurt, nu
pro due efecte de duraHi in planul psihoterapiei.
5. Catharsis-ul ~i abreacfia
Ajutarea clientului sa intre in legatura cu propriile sentimente
ascunse de anxietate ~i ostilitate va produce 0 descarcare a tensiunii
emotionale acumulate, ~i acesta se va simti mai bine.
Daca insa terapeutul nu are acces la ceea ce se ascunde in spatele
acestor sentimente reprimate, catharsis-ul nu va face decat sa
intensifice trairile afective negative (mai ales cand este yorba de
furie) sau, in cel mai bun caz, se va produce doar 0 descarcare
temporara (Ellis, 1977; 1988. Travis, 1983), iar atitudinea
clientului bazata pe anxietate sau pe agresivitate nu se va modifica
san, dimpotriva, va putea fi exacerbata.
6. Gandirea pozitiva ~i imageria mentalii
Inca de la autosugestiile prescrise de C 0 u e, in 1923, multi
terapeuti au cautat sa-i ajute pe pacientii lor, cultivandu-le gandirea
pozitiva ~i imageria orientata spre sucees. S-a dovedit ca aceasta
metoda da rezultate rapide, dar din nefericire, cu caracter temporar,
pentm ca gandirea pozitiva da subiectului sl?erante in legatura cu
obiective sau performante adesea greu de atins. In acela~i timp, tehnica
intare~te convingerea disfunctionala a pacientului ca el trebuie, cu
arice pret, sa obtina performante inalte pentm a se autoaccepta.
7. intiiririle ~i sancfiunile
Principiile intaririi ~i sanctiunilor sunt specifice psihoterapiei
comportamentale, pusa la punct de Wa t son (1920) ~i perfectionata
apoi de Ski n n e r (1971) ~i W 01 p e (1982).Aceste principii au
fost utilizate pentm a modifica starile afective ~i comportamentele
disfunctionale ~i dau rezultate bune mai ales in terapia toxicomanilor
sau a altor comportamente dezadaptative (ca de pilda, in cazul
bulimiei, fumatului sau alcoolismului incipient).
Din pacate insa nici in acest caz, rezultatele nu sunt de dUrata.
Adesea, 0 astfel de abordare ii determina pe subiecti sa faca ceea
ce trebuie pentm motive exterioare, cum ar fi obtinerea unei
recompense sau evitarea unei pedepse.
Ell i s este de parere ca aceasta tehnica nu face dedit sa incurajeze
egocentrismul, orientarea hedonista ~i toleranta scazuHi la frustratie
a subiectilor, defecte de'personalitate care stau de obicei la baza unci
conduite adictive, specifice toxicomaniei. Atunci cand se utilizeaza
drept intarire, aprobarea terapeutului sau a altei persoane, subiectii
au tendinta de a deveni mai sugestibili, de a gandi mai putin cu propriul
lor cap, devenind ~i mai perturbati (E 11is, 1983).
TEHNICI DE TERAPIE SCURTA CARE il FAC PE SUBIECTI
SA SE VINDECE (ELLIS, 1990) .
Metodele care il fae pe client doar sa se simta bine, fara sa
progreseze, nu pro due 0 schimbar'e atitudinala de durata, sehimbare
care sa atinga conceptia filozofiea despre lume ~iviata a clientului ~i
sa dezvolte la acesta 0 capacitate de autoreglare a starilor sale psihice.
Ell i s (1990) considera ca tehnicile de vindecare pe care Ie
propune sunt de fapt nWe modalitati de autoajutorare ("self-help").
1. Con~tientizarea propriei auto·perturbiiri
Pacientii trebuie sa inteleaga faptul ca nu atat imprejurarile
exterioare, factorii situationali actuali sau care au actionat in
copilarie produc perturbarile emotionale, ei modul in care ace~tia

27. 48 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte 49
se raporteaza la imprejurarile de viata reprezinta cauza reala a
perturbi'irii psihice.
Oamenii sunt cei care se decid sa interpreteze intr-un mod negativ
~i frustrant evenimentele psihotraumatizante timpurii sau actuale,
nefacand altceva dedit sa se autoperturbe. Autorul este de parere
ca fiinta umana are capacitatea de a se autocontrola emotional, dar
majoritatea oamenilor refuza cu inciipatanare sa faca acest lucru ~i
persista in eroarea lor.
[n eazul in care terapeutul reu~e~te sa-i faca pe pacienti sa
intelcaga faptul ca ei se perturbi'i singuri ~i ca ei pot decide fara
dificultate sa nu 0 mai faea, acesta Ie poate arata calea pe care
trehuie s-o urmeze pentru a se elibera de simptomele lor (E 11is,
1962; 1973; 1988).
2.lnfelegerea modului dogmatic de gondire bazat pe "trebuie cu orice
pref sa..."
Psihoterapia rational-emotiva (RET) postuleaza faptul ca oamenii
se autoperturba nu numai datorita unoI' perceptii ~ijudecati nerealiste
~i negative, a~a cum subliniaza speciali~tii in terapie cog-
nitiv-comportamentala, ci ~i prin fonnarea unoI' cerinte ~i imperative
absolutiste (Ellis, 1962; 1973; 1985 a; b; 1987 a, b; Ellis ~i
Harper, 1975).
Psihoterapeutul specializat In terapie rational-emotiva va sesiza
rapid faptul ca subiectii anxio~i, deprimati sau furio~i i~i fixeaza in
mod con~tient sau incon~tient imperative categorice ("trebuie
- t - ")neapara· sa ....
o data ce au intelcs acest mecanism autoperturbator, pacientii
primesc "cheia care poate deschide poarta" spre 0 schimbare
profunda a: personalitatii.
3. Comboterea prin intermediul orgumentiirii adive a gandurilor irafionale
~ia imperativelor categorice
o data ce terapeutu11-a convins pe pacient ca acesta se perturba
singur, nutrind credinte irationale ~i avfmd cerinte nerealiste ~i
imperative fata de sine, fata de ceila1ti ~i fata de viata, acesta 11
poate invata sa utilizeze modul ~tiintific de gandire pentru a-~i
invinge convingerile dogmatice, autoperturbatoare. Astfel, pacientii
VOl' fi invatati sa-~i adreseze intrebi'iri cu caracter provocativ:
"De unde ~tii ca va fi un dezastru daca nu vei avea doar note
bune la facultate?"
"De ce ar trebui sa ai doar note bune?"
"De ce prietenii tai trebuie sa fie neaparat drag uti cu tine, pentru
ca altfel va fi sfar~itul lumii?"
"Unde scrie ca, pentro faptul ca ai fost respins de persoana
iubita, e~ti complet lipsit de valoare ~i nu meriti sa fii iubit de
nimeni?" etc.
In felul acesta, clientii VOl' invata sa lupte impotriva gandurilor
irationale, prin intermediul carora se autosaboteaza ~i trag concluzii
lipsite de sens, care Ie produc stari afective negative ~i tulburari
nevrotice (E 11is, 1988; Ell is, 1990).
4. lehnica reanaliziirii unor comportamente-problemii
Oamenii se perturba pe ei in~i~i, in special, pentm doua motivc
principale:
• problemele ego-ului, care 11fac pe subiect sa se denigreze in
pennanenta, pentro cii nu are performante suficient de mari
sau pentru cii nu obtine suficienta aprobare de la ceilalti;
• toleranta redusa la frustratie, care ii face sa doreasca in mod
absolut anumite lucruri ~i sa considere ca nu pot trai daca nu
au ceea ce I~i doresc. Toleranta scazuta la fmstratie ii determina
in acela~i timp sa soli cite gratificatii imediate, iar in absenta
acestora, subiectii ·se refugiaza in comportamente de-
zaprobative compulsive, cum ar fi alcoolismul,bulimia sau
fumatu1. Este evident ca aceste deprinderi ofera 0 relaxare pe
moment, insa cu efecte negative pe termen lung.
o metoda simpHi, specifica terapiei rational-emotive, metoda ce
ii ajuta pe subiecti sa abandoneze acest gen de comportamente
adictive consta In a-I solicita pe ace~tia sa noteze Intr-un jurnal cat
mai multe dezavantaje ale comportamentului compulsiv, precum ~i
avantajele renuntarii la acesta. Apoi, ace~tia trebuie sa rev ada zilnic

28. 50 Psiholerapii .I·curle Psihoterapii scurte 51
de 10-20 de ori aceste liste cu argumente pro ~i contra unui
comportament (de pilda, fumatul) ~i sa reflccteze asupra lor.
S. Schimbarea sistemului de referinta
Aceasta tehnica implica 0 schimbare de atitudine a subiectului.
Sub indrumarea terapeutului, acesta invata sa-~i priveasea in mod
diferit situatia, deplasand accentul de la partile negative spre cele
pozitivc (atitudinca "stic1a estepe jumatate plina"). Astfcl, de pilda,
unci pcrsoane care a fost concediata i se pot arata ~i dezavantajele pc
care le-a avut locul dc munca pierdut: salariu prea mic, insuficient
timp tiber, ~efagresiv etc. Subiectului i se poate cxplica, de asemenea,
faptul ca pierderea serviciului reprezinta 0 provocare a destinului,
provocare ce ii deschide calea evolutiei personale ~i gasirii unui
serviciu mai bun, mai bine pJatit ~iin care sa se poata afinna din plin.
6. invofarea "acceptarii neconditionate"
Car I R 0 g e r (1962) considcra ca atitudinea pozitiva
necondi!ionata acordata clientului care solicita psihoterapia
rcprezinta metoda cea mai buna ca accsta sa incetezc sa se mai
autodenigreze ~i sa traga unnatoarea concluzie: "deoarece terapeutul
meu ma accepta, de~i ma port rau, atunci ar trebui sa ma accept ~i
cu".
Ell i s (1990) este de parere insa ca aceasta reprezinta 0
acccptare care este totu~i condi!ionaHi, pcntru ca detennina clientul
sa devina dependent de terapeut.
Acceptarea neconditionata ar insemna ca pacientul sa se acceptc
pc sine, chiar dad ceilalti, inclusiv terapeutul, il accepta sau nu.
In cadrul terapiei ratio~al-emotive (RET), c1ientilor nu numai ca
Ii sc arata, prin intermediul tonului ~i modului de comportare al
terapeutului, ca ei sunt accepta!i a~a cum sunt ci, mai mult, ei sunt
inva!ati sa se autoaccepte, indiferent de comportamentullor negativ
sau de dezaprobarea celorlalti. Penttll atingerea acestui obiectiv,
Ell i s (1990) ~i colaboratorii sai Ii inva!a unnatoarele:
• oamenii sunt fiinte prea complexe pentru a primi 0 apreciere
cu caractcr global;
• este mai indicat sa ne ocupam ~i sa evaluam doar propriile
noastre comportamente, nu ~i ale altora;
• obiectivul evaluarii comportamentelor personale trebuie sa fie
reprezentat de obtinerea bucuriei de viata ~i nu de "punerea
la incercare" a propriei persoane;
• in cazul in care subiectii insista sa se autoevalueze ca persoanc,
ei suIJt instruiti sa-~i spuna: "eu sunt 0 persoana valoroasa
numai pentru faptul ca traiesc ~i nu pentru actiunile pe care
Ie intreprind sau nu Ie intreprind" (B ern a r d, 1986; E 11is,
1972b; 1973; 1985 a; 1988;Ellis ~iBacker, 1982;Ellis
~i Dryden, 1987; Ellis ~i Harper, 1975).
7. Exercifii de depa~ire a sentimentului de jena sau ru~ine
Sentimentele de jena, umilinta, ru~ine ~i autodenigrare reprezinta
punctul de plecare al celor mai multe tulburari emotionale.
Speciali~tii in terapie rational-emotiva (RET) utilizeaza exercitii
care sa-i desensibilizeze pe subiecti de astfel de sentimente ~i sa-i
determine sa se comporte tara jena ~i sa se au~oaccepte chiar daca
actioneaza in mod stupid sau incompetent. Pacientilor Ii se
recomanda sa faca una sau mai multe actiuni stupide in public, cu
precizarea ca acestea sa nu conduea la probleme reale (de pilda,
prejudicii altor persoane). Astfel, Ii se poate cere sa se imbrace
nepotrivit, sa adreseze intrebari proste~ti, sa refuze sa fadi altora
servicii minore, sa poarte 0 umbrela pe 0 zi insorita etc. In acela~i
timp, subiectii sunt solicitati sa combata gandurile negative care ii
determina sa se simta jenati. In scurt timp, subiectii se vor obi~nui
sa nu mai depinda in masma atat de mare de aprobarea celorlal!i.
8. Tehnica imageriei rafional-emotive
In psihoterapie, prin termenul de imagerie se intelegerepetarea
in plan mental, in stare de veghe, relaxare sau hipnoza, a unei
situ,atii cu semnificatie emo!ionala pentru subiect.
In cadrul terapiei rational-emotive a fost aplicata, inea din anul
1971, tehnica imageriei rational-emotive (REI), tehnica pusa la punct
de M au 1t s by. Tehnica ii ajuta pe pacienti sa trans forme starile