1. GLOBALIZAREA
Aspecte economice. Uniunea Europeană

2. I.GLOBALIZAREA
 Include o multitudine de procese complexe cu o
dinamică variabilă atingând domenii diverse ale unei societăţi.
Ea poate fi un fenomen, o ideologie, o strategie, sau toate la
un loc.
 Globalizarea este termenul modern folosit la descrierea
schimbărilor în societăţi şi în economia mondială, care rezultă
din comerţul internaţional extrem de crescut şi din schimburi
culturale
 Abordarea în domeniul economico-social a fost iniţiată de
Clubul de la Roma, fondat în 1968. Şirul numeroaselor lucrări
elaborate într-o asemenea viziune sub forma rapoartelor către
clubul de la Roma a fost deschis de cartea „Limitele creşterii”,
apărută în 1972.
 În ultimul timp este frecvent discutat şi efectul globalismului
asupra relaţiilor internaţionale. Se relevă, în context, că
extinderea curentului liberal, preconizat de globalişti, duce la
agravarea decalajului dintre ţările bogate şi cele sărace.

3. II.DIMENSIUNI CARE AU FOST INFLUENŢATE CA
URMARE A GLOBALIZĂRII:
 1.Dimensiunea socială ...
Lumea a devenit un „global village“, reţelele inovatoare de comunicare la
mare distanţă (chat, e-mail) adăugându-se comunităţilor tradiţionale
precum familia sau vecinătatea. Totuşi ele nu pot înlocui aceste sfere
tradiţionale de comunicare, pentru a numi doar un exemplu din cadrul
dimensiunii sociale.
 2.Dimensiunea culturală ...
Producţiile hollywoodiene pot fi vizionate peste tot în lume, iar
„americanizarea“ culturii mondiale este un fapt incontestabil. Culturile
regionale şi locale nu dispar însă din această cauză. Din contră:
informarea cu privire la aceste culturi este unul din fenomenele
secundare ale globalizării, de aceea am şi adus în această discuţie
termenul de „globalizare".
 3.Dimensiunea politică ...
Politica se confruntă cu probleme majore. Globalizarea şi concurenţa la
nivel local limitează spaţiul de acţiune al politicilor naţionale, multe
probleme neputând fi rezolvate corespunzător decât la nivel
internaţional, respectiv global. Prin urmare trebuie găsite noi forme şi
arene politice. În acest sens, integrarea europeană este văzută ca un
răspuns de succes la provocările globalizării

4. III. CAUZELE GLOBALIZĂRII
 Fenomenele complexe nu pot fi explicate decât dacă avem în
vedere mai multe cauze. Acesta este singurul punct în care toată
lumea este de acord în ceea ce priveşte globalizarea. Restul
faptelor rămân în continuare contestate. În funcţie de ce
accepţiune a globalizării este luată ca punct de plecare, apar în
prim-plan alte cauze şi forţe motrice. În schema de mai jos sunt
prezentate cele mai des invocate cauze:

5. IV. CONSECINŢELE GLOBALIZĂRII
 Globalizarea ne afectează pe toţi în mod direct. Unul dintre obiectivele
este de a demonstra acest lucru precum şi de a sublinia importanţa
extraordinară care revine acestei tematici. În acest context, un rol
important îl joacă o evaluare a chibzuită a oportunităţilor şi riscurilor pe
care le presupune globalizare, distanţându-ne de tendinţele actuale de
demonizare, sau, dimpotrivă, de preamărire a consecinţelor acestui
fenomen.

6. V. UNIUNEA EUROPEANĂ
 Uniunea Europeană este o uniune economică și politică,
dezvoltată în Europa, ce este compusă din 27 state.
Originile Uniunii Europene se trag de la Comunitatea
Europeană a Cărbunelui și Oţelului(CECO) și din
Comunitatea Economică Europeană(CEE), formată din
șase state în 1958. În anii următori Uniunea Europeană
s-a lărgit prin aderarea unor noi state membre și și-a
crescut puterea prin adăugarea de domenii economice,
sociale și politice în abilitățile sale. Tratatul de la
Maastricht a înființat Uniunea Europeană sub prezenta
denumire în 1993. Ultima amendare a bazelor
constituționale ale UE a fost Tratatul de la Lisabona,
care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009.

7.  Este considerată a fi o construcție sui generis, fiind
considerată de unii ca fiind de fapt o Confederație.
Începând cu 1 decembrie 2009, Uniunea
Europeană are personalitate juridică internațională
și poate încheia tratate.

8. 1.GUVERNAREA
Consiliul Uniunii Europene
Consiliul European Comisia Europeană Parlamentul European
(Consiliul de Miniștri)
Ia decizii fundamentale Este puterea executivă a Indeplinește puterea legislativă Indeplinește puterea
Stabilește liniile și Uniunii alături de Parlament legislativă alături de
obiectivele generale Prezintă Parlamentului și Împarte puterile bugetare cu Consiliu
Încheie tratate Consilului propuneri de Parlamentul European Împarte puterile bugetare
internaționale legislație comunitară. Coordonează politicile generale cu Consiliul și are
Oferă Uniunii impulsurile Pune în aplicare politicile economice, sociale și stabilește ultimul cuvânt asupra
necesare dezvoltării UE și administrează orientarea politicii externe și de aprobării sau respingerii
bugetul securitate comună bugetului.
Asigură conformitatea cu Încheie acorduri internaționale Exercită supravegherea
legislația UE a legislației democratică asupra
naționale tuturor instituțiilor UE,
Negociază tratatele inclusiv asupra Comisiei
internaționale Europene, numind
membrii Comisiei.
Decide asupra proiectelor
de lege ale Comisiei
Ratifică Tratatele
negociate de Comisie si
Consiliu

9. Curtea de Justiție a Uniunii
Curtea Europeană de Conturi Banca Centrală Europeană Banca Europeană de Investiții
Europene
Asigură interpretarea Examinează legalitatea și Împreună cu băncile Coordonează fondurile de
unitară a legislației utilizarea corectă a veniturilor și a centrale naționale, investiții și promovează proiecte
europene cheltuielilor instituțiilor UE Sistemul European de dezvoltare economică
Este abilitată să European al Băncilor al Este acționar majoritar al Fondului
soluționeze litigiile Băncilor stabileste European
dintre statele membre politica monetară a UE.
UE, instituțiile Asigură stabilitatea
UE, întreprinzători și prețurilor în zona euro
persoane fizice prin controlul ofertei de
bani

10. 2.DATE ECONOMICE
 PIB per capita ajustat la PPC (USD), 2008 (Sursa: World Economic Outlook)

12.  Numărul de persoane plecate peste hotare în căutarea unui loc de
muncă şi volumul remitenţelor (Sursa: BNS, BNM)

13. VI. CONCLUZII
 Atunci când problemele încep să capete un
caracter din ce în ce mai global, atunci soluţionarea
lor politică trebuie să devină şi ea de ordin „global“.
În acest sens există nenumărate proiecte, care
vizează inclusiv constituirea unui stat global. Şi
pentru că acesta rămâne – cel puţin pentru viitorul
apropiat – o utopie, şi pentru că, după părerea
multora, acesta nu este nici măcar de dorit, s-a
încercat găsirea unor forme organizaţionale noi
care să adapteze politica la noua eră a globalizării.

14. BIBLIOGRAFIA PROIECTULUI:
 http://www.dadalos.org/globalisierung_rom/
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_Europea
 „Dicţionar de ECONOMIE” – editura Economica
(ediţia a doua)

15. SFÂRŞIT