Inflatia si formele acesteia

1. Echilibru
monetar si
inflatia

2. Obiectivele de studiu
♦ Echilibrul monetar: concept, cauze,
forme, efecte.
♦ Inflatia: esenta, forme de manifestare,
tipuri.
♦ Politici antiinflationiste şi reformele
monetare.

3. O prima expresie a echilibrului monetar este atunci când exista echilibru în
reinvestitii şi economii, specifice pietei de bunuri şi servicii, iar a doua expresie a
echilibrului este echilibrul monetar, care rezulta din confruntarea dintre cererea şi
oferta de moneda
Cererea de moneda Oferta de moneda
reprezinta cantitatea totala de
bani necesara agentilor cuprinde cantitatea de moneda
economici şi determinata de pusa la dispozitia populatiei,
utilitătile acesteia, respectiv agentilor economici de catre
nevoia de numerar pentru sistemul bancar (BancaCentrala
schimburile curente (care la şi celelalte banci). Oferta de
rândul sau depinde de moneda noua este de obicei
marimea venitului şi perioada legatade o operatiune de
de timp dintre încasare şi creditare iar inversul acesteia,
cheltuirea acestuia); adica rambursare a unui efect de
necesitatea unor plăti comert sau a unei datorii
neprevazute în situatii oarecare în favoarea unei
neaşteptate; modificarea ratei banci,echivaleaza cu o reducere
dobânzii; de oserie de factori a masei monetare
subiectivi, psihologici

4. Caracteristicile cererii si ofertei de moneda
Analiza clasica a cererii Analiza Keynesiană a
de moneda se bazeaza pe cererii de monedă.
teoria cantitativa a cererii de Analiza cererii de monedă
moneda.Aceasta are ca punct propusă de către Keynes pune
de plecare ecuatia schimburilor accentul pe rolul monedei ca
lui Fisher,care a permis, rezervă a valorii şi distinge o
ulterior,constructia ecuatiei cerere de monedă
Scolii de la Cambridge “speculativă” şi o cerere de
Ecuaţia schimburilor a lui monedă în vederearea lizării
Fisher tranzacţiilor.
MV = pT Formularea cererii totale de monedă
în concepţia Keynesistăse poate scrie:
Ecuaţia Cambridge
M = M1+M2= L1(R) + L2(rd)
M = KpR

5. Analiza contemporan ă a cererii de
Analiza contemporan ă a cererii de
monedă se efectuează în două
monedă se efectuează în două
direc ţţii principale
direc ii principale
Ş anume:
Ş ii anume:
•teoria lui Milton Friedman
•teoria lui Milton Friedman
•gestiunea portofoliilor
•gestiunea portofoliilor
Funcţia de cerere a monedei este tratată de către
Analiza care se bazează pe gestiunea Milton Friedman ca o problemăde alegerea
portofoliilor este legată, în mod direct, activelor. Punctul de pornire al analizei sale îl
de analiza lui Keynes şi într-o constituie definiţ
asemenea abordare moneda reprezintă ia pe care o dă patrimoniului sau bogăţiei.
un activ precum toate celelalte tipuride Patrimoniul agenţilor economici compus din active
active, lipsită financiarereale precumşi din active umane
de calităţi specifice, riscând, astfel, de a dănaştere unui flux de venituri din muncă.
fi discreditată PentruFriedman, variabila care furnizează cel mai
în calitate deinstrument al politicii bine un indice al bogăţiei umaneşi nonumane,este
monetare venitul permanent

6. Oferta de monedă
Oferta de monedă
Oferta de moneda ca
Oferta de moneda ca
variabila endogena
variabila endogena
Oferta de moneda ca
Oferta de moneda ca
variabila exogena
variabila exogena

7. O ferta de moneda ca variabila
endogena
a)atunci când sursa de creaţie monetarăo constituie
creanţele asupra străinătăţii.Operaţiunilecu
exteriorul modifică volumul masei monetare, dar
rolul băncii centrale este pasiv.
b)atunci când sursa creaţiei monetare o constituie
creanţele asupra Trezoreriei . Rezultă
că puterea publică şi nu banca de emisiune decide
asupra creaţiei monetare, prin aceasta
materializându-se politica bugetară
c)creanţele asupra economiei.

8. O ferta de moneda ca variabila
exogena
 Dacă cererea de moneda este stabilă şi oferta de monedă este
exogenă(autonomă în raportcu cererea)şi se află, în totalitate, în
mâinile autorităţii monetare, rezultă că politica monetară are un
mare grad de eficacitate (potrivit lui Friedman);
 Dacă cererea de monedă este stabilă şi determină oferta de
monedă, atunci politica monetară este lipsită de eficacitate;
 Dacă cererea de monedă prezintă o anumită instabilitate, iar
oferta de monedă depinde parţial de autoritatea monetară,
atunci politica monetară poate avea o eficacitate limitată

9. Analiza lui Friedman are ca punct de
pornire două principii:
valoarea produsului naţional
şi preţul, ca principală
componentă, sunt
determinate decantitatea de
monedă;
c antitatea de monedă este
determinată, la rândul său,
de cantitatea de monedă
centrală, pusăla dispoziţia
băncilor.
Milton Friedman (n. 31 iulie 1912 -
d. 16 noiembrie 2006, San Francisco)

10. Infla ţia - form ă
a dezechilibrului
monetar
- Abor dari cantitative ale
in flat iei
- Formele infl at iei
- Dezinfla ti a, defla tia si
po liticile antiinfla ti oniste

11. Inflaţia este un proces cumulativ de creştere a
preţurilor concomitent cu existenţa în
circulaţie a unei mase monetare fără valoare
proprie, excesivă comparativ cu valorile
circulaţiei, depreciată în raport cu aurul şi cu
celelalte mărfuri

12. a) creare de mijloace de plată lichide pentru finanţarea
deficitului
bugetar,adica inflatia bugetara.
b) excesul emisiunii monetare aăncii centrale Ca urmare apare
inflatia monetra.
Inflaţia Inflaţia de Inflaţia
credit importată.
salarială

13. F ormele inflatiei
•Din punct de vedere al intensit ăţ ii, infla ţ ia este de
dou ă feluri :
 Galopantă (alarmantă). O inflaţie  Târâtoare (clementă). O
puternică încetineşte creşterea şi inflaţie slabă este inerentă şi
creează un climat face ca programul de reformă
economicinstabil. Inflaţia să fie maicredibil
galopantă mai poartă denumirea
de hiperinflaţie, considerară de
unii economişti ca unmare pericol
pentru instaurarea democraţiei şi
ca o piedică în realizarea
reformelor economice în ţărileîn
curs de dezvoltare;

14. Având în vedere cauzele fenomenului infla ţ ionist, se
poate aprecia c ă sunt trei maniere de apari ţ ie a
infla ţ iei :
Infla ţ ia prin exces de
cerere;
Infla ţ ia prin
costuri;
Infla ţ ia prin
structur ă

15. Inflaţia prin exces de cerere
●
Cererea excesivă faţă de oferta globală duce la ceea ce numim
“spirala inflaţionistă” salarii – consum – preţurisau cercul vicios al
inflaţiei. Inflaţia prin cerere contribuie la creşterea preţurilor mai
rapid decât costurile, datorită uneiexpansiuni anterioare de
disponibilităţi monetare,ca urmare a punerii în circulaţie a unei
cantităţi suplimentare demonedă prin sistemul bancar sau cu
ocazia schimbului de valute contra monedă naţională. Mărirea
cererii antrenează ourcare a preţurilor atunci când ofertapoate să
crească într-o cantitate suficientă în perioada de refeinţă,ă unor
economice ca: insuficienţa stocurilor
de materii prime, neutilizarea integrală a capacităţilor de
producţie, şomajetc.

16. Inflaţia prin costuri
●
Ideea de bază a explicării inflaţiei prin costurile de
producţie este aceea că inflaţia provine dintr-o creştere
aremunerării factorilor de producţie, superioară sporirii
productivităţii lor.Urcarea automată a salariilor, ca
urmare a revendicărilor sindicale, fără o creştere a
productivităţii genereazăinflaţie. Cumesteelement
aldeţie, valapreţurilor şiladiminuareade cumpărare a
salariaţilor

17. Inflaţia prin structuri
●
Acest tip de inflaţie ţine de structura pieţei, respectiv
de stabilirea unor preţuri industriale de către
structurile subformă de oligopol, sau marile
monopoluri pe bază de acorduri şi înţelegeri ca o
excepţie de la legea cererii şi ofertei.În realitate, cele
trei maniere de apariţie a inflaţiei sunt strâns implicate,
se interferează, converg, fără a se şticare este
predominantă

18. Efecte ş i politici de
combatere a infla ţ iei
Procesul infla ţ ionist are o serie de repercusiuni
în via ţ a economico-social ă , dintre care
men ţ ion ă m:
−Cre ş terea îngrijor ă toare a pre ţ urilor ca urmare a
politicii de monopol.
−Accelerarea cheltuielilor de consum în detrim
entul sc ă derii volumului
economiilor b ă ne ş ti ale popula ţ iei.
−Reducerea puterii de cump ă rare a banilor
deformeaz ă distribuirea veniturilor ş i
instaureaz ă o
marenesiguran ţă în comportamentul agen ţ ilor

19. Politici de combatere a inflaţiei
•Conceptia
keynisista afirmă că
dezechilibrele
economice şi monetare •Conceptia
care apar în cadrul
economieide piaţă pot
monetarismului
fi atenuate prin neoliberal
intervenţia statului în
economie, prin
mecanismele politicii
sale financiareşi
monetare

20. Politicile antiinflaţioniste cuprind trei sectoare de
manifestare:
Financiar Monetar
Controlul pre ţ urilor
ş i al salariilor – defla ţ ia

21. Politica financiara antiinflationista are ca
program prioritar politica bugetară restrictivă
care să ducă la reducerea deficitului bugetar,
însă fără a se renunţa la protecţia socială.

22. Politicile antiinflaţioniste de ordin monetar.
Ele sunt puse în aplicare în cea mai mare parte prin
intermediul băncii centrale de emisiune, care are posibilitatea
să folosească următoarele mecanisme:
Ridicarea taxei oficiale a scontului. Pe măsura
reducerii presiunilor inflaţioniste, reducerea
taxeiscontului şi ratei dobânzii devin nu numai
posibile, ci chiar obligatorii;
Plasarea de împrumuturi de stat şi renunţarea la
acoperirea deficitului bugetar prin creare de
monedă;
Operaţii pe piaţa liberă (open market);
Sistemul rezervelor bancare minime obligatorii.

23. Controlul preţurilor şi salariilor poate avea loc în cadrul
politicii antiinflaţioniste care poartă de numirea de deflaţie
.
Deflaţia este mecanismul prin care se încearcă a se suprima
efectele inflaţiei revenind la stare anterioară de lacare s-a plecat.
Deflaţia este deci o mişcare inversă inflaţiei care are ca scop s de a
readuce masa monetară la situaţiainiţială, respectiv de a reduce
preţurile la nivelul iniţial. În acest context, guvernul statului
respectiv va trebui să ia oserie de măsuri printre care menţionăm:
Lansarea unui program de stabilizare menitsă determine stoparea inflaţiei prin
creşterea producţiei şistoparea ratei şomajului;
Măsuri de ajustare bugetară
Metoda “îngheţării” salariilor şi pensiilor pe anumite perioade de timp (3 – 6
luni);
Măsuri de realizare a echilibrului balanţei de plăţi externe