Documentul discută despre mutații și originea dinozaurilor, comparând explicațiile științifice cu cele biblice. Se menționează faptul că mutațiile sunt rare și de obicei dăunătoare, iar multe afirmații istorice despre dinozauri și dragoni par a fi legende sau mituri. Se fac referiri la relatări din istorie, inclusiv observații ale unor creaturi asemănătoare dragonilor în diferite culturi.

1. Dinozaurii au murit sau unii mai există şi astăzi?

2. Datare fosilelor –metodă circulară

3. Ce spun mutaţiile? O mutaţie se presupune a fi o schimbare structurală reală într-o genă , de aşa natură încât să producă ceva nou , nu numai o prelucrare a ceva ce există deja acolo . Modelul evoluţionist beneficiale , generând o schimbare „verticală ” ascendentă către nivele de ordin superioare . Fiecare schimbare de felul acesta trebuie să fie categoric folositoare în mediu dacă e să fie păstrată prin selecţie naturală şi să contribuie la progresul evoluţionar . Dar... Mutaţiile sunt întâmplătoare nu direcţionate . Mutaţiile sunt rare , nu obişnuite. Mutaţiile bune sunt foarte , foarte rare . Efectul net al mutaţiilor este dăunător . Mutaţiile afectează şi sânt afectate de mai mute gene .

4. Când au apărut?(explicaţia biblică) “ Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.” Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele , după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune. Dumnezeu le-a binecuvântat şi a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ.” Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.

5. Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor .” Şi aşa a fost. Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.”(Genesa 1:20-25)

6. Dr. Dennis Swift

7. Nazca, Peru

8. Nazca, Peru

9. Nazca, Peru

13. Костный мозг в останках миоценовой лягушки из Испании возрастом порядка «10 млн. лет». При разных разрешениях микроскопа видны клетки с мембранами, желтый и красный кровяные ростки

14. Herodot, sec.5 îH “ Există un loc în Arabia, situat foarte aproape de orasul Buto, la care m-am dus auzind despre serpi cu aripi, şi când am ajuns acolo, am văzut oasele şi ţepii de şerpi, în cantităţi care ar fi imposibil să descris. Forma este ca cea a şarpelui de apă, dar el are aripi, fără pene, precum posibil sunt aripile de liliac.” Herodotus, Historiae, tr. Henry Clay, 1850, pp. 75-76.

15. Alexandru cel Mare,330 îH În 330 î.Hr., după ce Alexandru cel Mare au invadat India, el a adus inapoi rapoarte ce afirmau că a văzut un dragon ce locuia într-o peşteră, la care de oameni se închinau ca un zeu. Unul dintre locotenentii lui Alexandru cel Mare (Onesicritus) a declarat că regele indian Abisarus păstrae serpi care aveau 120 şi 210 de picioare lungime. Domnitorii greci ulterioari se spun că au adus înapoi în viaţă dragoni din Etiopia ( P. Taylor, The Great Dinosaur Mystery, Films for Christ, Mesa, Arizona, 1991. )

16. Polonia , sec.8 dH Dragon Wawel este un dragon celebru în folclor polonez, de asemenea, cunoscut sub numele de Dragon de Cracovia. Conform legendei a trăit într-o peşteră sub Dealul Wawel în secolul 8 devreme. Pestera (care este astăzi o atracţie turistică populară) este pe malurile râului Vistula în Cracovia, Polonia. Dragonul se spune că a mâncat vite în apropiere şi după mai multe încercări să-l omoare, fiara a fost în cele din urmă otrăvit cu sulf de un om pe nume Krakus

17. Sf. Gheorghe, 1260 La oraşul Silene, în Libia, a existat un dragon, care a mânca două oi pe zi; atunci când aceasta nu reuşia, locuitorii oraşului oferiau prin tragere la sorţi unul dintre tinerii lor. Intr-o zi sorţii au căzut pe fiica regelui. George a apărut şi oprit balaurul cu suliţa “Enciclopedia Catolică “

18. Marco Polo “ The Travels of Marco Polo “ cap.49 (anul 1271-1291 ) “ Aici se găsesc şerpi şi şerpii imensi, ritmuri zece deschideri lungime şi zece în grosime (adică 50 ft lung şi 100 inch circumferinţa). La partea din prim-plan, pe langa cap, ei au două picioare scurte, fiecare cu trei gheare, precum şi cu ochii mai mari decât o pâine şi foarte evidenţi. Fălcile sunt suficient de largi ca să înghită un om, dintii sunt mari şi ascuţiţi, şi aspectul întreag a lor este atât de formidabil că nici bărbat, nici orice fel de animal nu le poată abordare fără teroare. Alţii sunt de dimensiuni mai mici, fiind opt, şase, sau cinci ritmuri lungi.”

19. Dragonul Henham, Anglia 1669 Dragonul Henham este numele popular pentru o creatură mare ce seamănă cu şarpele (dragon) cu deficienţe de vedere în apropierea Henham, Essex, Anglia în 1669. Henham sau Henham-on-the-Hill este un mic sat cu o populaţie curentă de circa 1250 . Acesta este situat în partea de nord-vest a Essex aproximativ sapte mile sud de oraşul istoric Saffron Walden în cazul în care o reptilă care zboară numit cocatrice a fost ucisă în jurul acelaşi timp. Acst pamflet a circulat în 1669, în Essex Anglia în ceea ce priveşte observarea recentă a unei mari reptile. Deşi văzută de către numeroşi oameni, încercările de săteni pentru a trage în fiara nu au avut succes.

20. 1909 Anglia Ca recent ca la inceputul anilor 1900 folk în vârstă din Glamorgan (un judet istoric de Wales) ar spune de o colonie de şerpi înaripate care a trăit în pădurile din jurul Penllin Castle. “Pădurile din jurul Penllin Castle, Glamorgan, au avut reputaţia de a fi frecventate de serpi cu aripi, iar acestea terorizând pe bătrâni şi tineri deopotrivă. Un locuitor în vârstă din Penllyne, care a murit acum câţiva ani, a spus că în copilărie şerpilor aripi au fost descrise ca fiind foarte frumosi. Când erau furiosi, "zburat deasupra capetelor oamenilor, cu aripile desfăcute, strălucitoare". El a spus că nu este "nici o poveste veche inventată pentru a speria copii", ci un fapt real. Tatăl său şi unchiul au ucis unii dintre ei, pentru că ei au fost la fel de răi ca vulpile pentru păsări de curte. Trevelyan, M. 1909, Folk-Lore and Folk Stories of Wales, (cite. Dinosaurs from Anglo-Saxon and other Records Chapter 10, After the Flood by Bill Cooper.)