3. Lacul Hillier este considerat una dintre minunile
Australiei, alaturi de Uluru, “piatra sacra” , Marea Bariera
de Corali sau Padurea de Eucalipt. În total, în lume există
opt lacuri roz demne de notat, jumătate dintre acestea fiind
în Australia: Lacul Retba (Senegal), Laguna Hutt (Australia),
Lacul Roz (Australia), Lacul Hillier (Australia), Salina de
Torrevieja (Spania), Dusty Lake Rose (Canada), Masazirgol
(Azerbaidjan) şi Quairading Pink Lake (Australia).
4. Lacurile roz se găsesc în parcul natural
Murray Sunset National Park, din regiunea
Victoria, precum și în sudul și vestul
Australiei. Sunt considerate cele mai
bizare lacuri ale continentului și atrag un
număr mare de turiști. Lacul a fost
identificat de către BirdLife International
ca un domeniu important (IBA), zonele sunt
recunoscute și pentru numărul mare de
specii de păsări din parcurile naturale ce
înconjoară lacurile.
Culoarea variază în timpul zilei și devine
vibrantă la apusul soarelui.
Fenomenul se menține neschimbat pe tot
parcursul anului.
5. Cu o lungime de
aproximativ 600 de
metri, lacul este
înconjurat de o plajă
cu nisip, dincolo de
care se întind
pretutindeni păduri de
niaouli şi eucalipt. Pe
latura sudică a lacului
fâşia de pădure este
ceva mai îngustă,
astfel încât oceanul
este foarte aproape.
Localizat pe Middle
Island, una dintre
insulele şi insuliţele
care alcatuiesc
arhipelagul Recherche
din vestul Australiei,
văzut de sus lacul pare
o uriaşă gumă de
mestecat.
6. Acesta este cea mai proeminenta caracteristica lacustra
de pe oricare dintre insulele arhipelagului, fiind observata
de multe ori de pasagerii aerieni.
Lacul este inconjurat de o bruma de sare alba si o padure
densa de copaci eucalypt, cu dune de nisip.
Ce deosebeste acest lac de celelalte este culoarea sa
flamboaianta, asemanatoare trandafirului roz. Culoarea este
permanenta, nemodificandu-se atunci cand apa este luata intr-un
container.
7. Spre deosebire de lacul
Retba, din Senegal, unde
concentrația foarte mare de
sare face ca apa sa fie roz,
în cazul lacului Hillier, care
este, de asemenea, un lac
sărat, cauza exactă nu a
fost încă determinată.
Totuşi, se speculează că
rozul apei ar putea fi dat
de o vopsea produsă de
Dunaliella salina şi
Halobacteria.
O altă ipoteză este că
bacteriile halofilice de
culoare roşie s-au fixat
în crustele de sare, iar
numărul lor fiind foarte
mare apa a ajuns să
pară de culoare roz.
În urma studiilor
efectuate pe mostre de
apă din Hillier, nu s-au
găsit urme de alge.
8. Lacul Hillier de pe Middle Island a fost descoperit în
1802, când un navigator britanic, Matthew Flinders, a
escaladat cea mai înaltă culme de pe insulă pentru a privi
reţeaua de ape din jur, moment în care privirea i-a fost
atrasă de un ochi de apă de culoare roz.
9. Flinders vizitează
Middle Island din nou in
mai 1803, și incearcă
să se oprească o zi
sau doua in Goose-
Island-Bay, în scopul
de a procura câteva
butoaie de sare din lac.
Este cunoscut că
Flinders a denumit lacul
dupa William Hillier, un
membru al echipajului
de Investigație care a
murit pe 20 mai
1803, înainte de a
pleca în expediția de la
Middle Island.
Lacul a fost
principala sursă
de sare in ultima
parte a secolului
al – XIX-lea
10. In 1889, Edward Andrew investighează posibilitațile
comerciale de a produce sare din Lacul Hillier, iar pentru
scurt timp s-a mutat pe insulă cu fiii sai. Au părasit insula
dupa aproximativ un an de munca la depozitele de sare.
Au urmat cateva scurte intreprinderi comerciale, intre
anii 1820 si 1840, aici stabilindu-se vanatori de foci si
de balene, iar la inceputul secolului XX din apele
lacului s-a inceput extragerea sarii.
Exploatarea acesteia a incetat dupa numai
șase ani, iar de atunci insula si lacul ei roz
sunt netulburate.
11. În ciuda nivelului ridicat de sare, inotul in lacul Hillier
nu este un pericol. Cu toate acestea, există foarte puține
modalități de a ajunge la Lacul Hillier. Elicopterul este una
dintre cele mai frecvente metode de călătorie. Croaziere
sunt, de asemenea, o opțiune pentru pasagerii care doresc
să viziteze acest lac izolat, înconjurat de pădure..
12. Începând cu anul 2002, lacul
în sine a fost considerat a fi o
zonă umedă de "importanță
regională".
Din 2012, lacul este o
zona protejată, cunoscută sub
denumirea de Rezevația
Naturală a Arhipelagului
Recherche si detine un traseu
de mers pe jos ce înconjoară
țarmul său.
