2. CUPRINS
Principii fizice si fiziologice ale fluxului sanguin,
presiunii sangelui, debitului cardiac
Sisteme de control neural si umoral
Paturi vasculare speciale
Elemente de electrofiziologie cardiaca
3. Fluxul sanguin
Sectoarele functionala ale circulatiei:
Arterele : transporta sangele cu presiune mare catre tesuturi
Arteriolele:
▪ → cele mai mici ramnificatii ale sistemului arterial,
▪ → conducte de control prin care sangele e transmis in capilare
▪ → au un perete muscular puternic: au capacitatea de a modifica semnificativ
fluxul sanguin la nivelul fiecarei retele tisulare
Capilarele: prezinta pori capilari de dimensiuni mici → asigura schimbul de
lichide, substante nutritive , electroliti, hormoni si alte substante intre
sange si lichidul interstitial
Venulele: colecteaza sangele din capilare si se unesc in vene din ce in ce mai mari
Venele: au pereti subtiri, transporta sangele din venule la inima, au rolul de
rezervor principal de sange
4. Distributia sangelui in diferitele sectoare
ale sistemului circulator
Debitul cardiac (Dc) = cantitatea de
sange ejectata de inima per minut
cantitatea de sange pompat per
minut in circulatia sistemica = cea
pulmonara
(DCstg = DCdr)
5. Suprafetele de sectiune si vitezele
fluxului sanguin
Suprafetele de sectiune ale venelor sunt mult mai
mari comparativ cu cele ale arterelor (aprox de 4
ori mai mari ca arterele omonime) → sistemul
venos poate stoca o cantitate mai mare de sange
decat sitemul arterial
Deoarece acelasi volum din fluxul sanguin (F)
trebuie sa strabata fiecare segmenta al circulatiei in
fiecare minut, viteza fluxului sanguin (v) e ip cu
suprafata de sectiune vasculara (F)
v=F/A
In repaus: viteza in aorta = 33cm/sec si viteza in
capilare = 0,3 mm/sec si lungimea capilarelor este
intre 0,3-1 mm → sangele ramane in capilare 1-3
secunde (difuziunea se produce intro perioada
scurta de timp)
Vas de sange suprafata de
sectiune
(cm2)
Aorta 2,5
Artere mici 20
Arteriole 40
Capilare 2500
Venule 250
vene mici 80
vene cave 8
7. Presiunile din diferitele sectoare ale
circulatiei
Circulatia sistemica:
⁃ TAS= 120 mmHg si TAD= 80 mmHg
⁃ Capilarele sistemice 35 (arteriolar) - 10 (venos) mmHg → presiunea medie “functionala”=17 mmHg
⁃ Capatul terminal al venelor cave 0 mmHg
Circulatia pulmonara:
⁃ TAS=25mmHg , TAD= 8 mmHg, presiunea medie 16 mmHg
⁃ Presiunea medie in capilarul pulmonar 7mmHg
Fluxul sangvin total in circulatia pulmonara = fluxul sangvin total in circulatia sistemica
8.
9. Interrelatiile intre presiune flux si
rezistenta
Fluxul sangvin (F) intr-un vas e determinat de 2 factori:
Diferenta de presiune intre cele doua capete ale vasului ce impinge
sangele prin vas (∆P)
Rezistenta vasculara(R)
Legea lui Ohm:
10. Metode pentru masurarea fluxului sanguin
Fluxmetrul electromagnetic
⁃ permite masurarea fluxului sangvin fara deschiderea vasului
⁃ foloseste principiul inductiei electromagnetice → generarea unui voltaj electric in
electrozii plasati pe un vas de sange cand vasul este introdus intr-un camp
magnetic puternic si cand exista un flux sanguin prin vasul respectiv
⁃ forta motrica electrica (f.e.m.) dependenta de intensitatea campului magnetic si
de viteza fluidului
⁃ colecteaza tensiunea electromotoare indusa de fluidul conductor in miscare in
electrozii componenti ai debitmetrului, o amplifica si o transmite unui aparat
indicator
Fluxmetrul Doppler ultrasonic
⁃ Poate fi aplicat pe suprafata exterioara a vasului
⁃ Contine un cristal piezoelectric montat la capatul peretelui dispozitivului →
energizat cu ajutorul uniu aparat electronic emite ultrasunete → o parte a
sunetului este reflectat de hetatiile din sangele circulant
⁃ Cat timp diametrul vasului ramane constant modificarile fluxului sangvin depind
direct de modificarile vitezei fluxului
11. Numarul Reynolds si regimul de curgere
Numarul Reynolds (Re) este o marime adimensionala pentru caracterizarea unei curgeri, in special
a regimului: laminar, tranzitoriu sau turbulent
⁃ υ = viteza medie a fluxului sangvin (cm/s)
⁃ d = diametrul vasului (cm)
⁃ ρ = densitatea
⁃ η = vascozitatea (poise)
nr Re:
< 200 curgere laminara
200-400 curgere tranzitorie
>2000 curgere turbulente
In conditii normale:
⁃ In arterele mari Re ↑ pana la 200-400 → exista un grad de turbulenta in anumite ramuri ale
acestor vase
⁃ In segmentele proximale ale Ao si aa. Pulmonare Re poate ↑ pana la cateva mii in timpul fazei
rapide de ejectie a sangelui din ventricol → apar turbulente considerabile
In segmentele peoximale ale Ao si aa Pulmonare exista conditii favorabile curgerii turbulente:
⁃ viteza mare a fluxului sangvin
⁃ caracterul pulsatil al fluxului
⁃ modificarea brusca a diametrului vasului
⁃ diametrul mascular mare
12. Numarul Reynolds si regimul de curgere
Curgerea turbulenta
⁃ Presupune o curgere perpendiculara a sangelui in interiorul si de-a lungul vasului, formand
vartejuri numite curenti turbinari → cresc semnificativ frecarea globala a fluxului in vas →
fluxul sangvin va intampina o rezistenta mai mare la curgere
⁃ Tendinta turbulenta de curgere
↑ dp cu viteza fluxului sangvin, cu diametrul vasului si cu densitatea sangelui
↓ ip cu vascozitatea sangelui
• Curgerea laminara
– Cand sangele circula cu o viteza constanta printr-un
vas lung si neted ⇒ curgerea este straturi, cu forma
de inaintare parabolica; „
– moleculele din stratul de sange adiacent la peretele
vascular se freaca de perete → viteza ↓
– moleculele din stratul superior aluneca peste stratul
subiacent ⇒ ↑viteza progresiv, pe masura ce stratul
este mai aproape de centru;
– stratul central are viteza maxima
14. Presiunea sangvina (PS)
Reprezinta forta exercitata de sange asupra unitatii de suprafata a peretelui vascular
Unitate de masura: mmHg sau ocazional cmH2O
1 mmHg = 1,36 cmH2O
Clinic: masurarea presiunii artriale se realizeaza prin metoda auscultatorie si prin
metoda oscilometrica
Determinarea presiunii sangvine cu Manometrul
– Hg din manometru are o inertie atat de mare
– Nu poate determina modificari presionale care apar mai repede de 2-3 sec
– E adecvat pentru inregistrarea presiunilor stabile
tensiunea arteriala (TA) = tensiunea dezvoltata
in peretii arteriali impotriva PS; „
PS = TA
15. Parametrii TA
TA sistolica (maxima) TAS = 120-135 mmHg „
⁃ depinde de pompa cardiaca; „
TA diastolica (minima) TAD = 60-80 mmHg „
⁃ depinde de rezistenta periferica
TA diferentiala (∆TA) (presiunea pulsului): „
⁃ ∆TA = TAS - TAD = 40-50 mmHg
⁃ depinde de: functia de pompa a inimii si
complianta din sistemul vascular
TA medie = 1/3∆TA + TAD = 100 mmHg „
⁃ presiunea la care sangele ar circula in flux constant; „
⁃ oscilometric: corespunde cu oscilatia maxima.
16. Factorii determinanti ai PS
Pompa cardiaca determina TAS„
deoarece DC = Vs x Fc → TAS depinde de Vs si Fc
R vasculara determina TAD si depinde de:
vasomotricitate: Vasoconstrictia→ ↑TAD
Vasodilatatia → ↓TAmin
vascozitate (η): η↑ (Ht↑) → ↑ TAD
η↓ (Ht↓, anemie) → ↓ TAD
elasticitatea vaselor
Volemia: ↑volemia → ↑TA
↓volemia → ↓TA
17. Metode precise de masurare a presiunii sangvine
• Cand se doreste inregistrarea presiunilor rapid
fluctuante e necesar folosirea transductorilor de
presiune
A. O placa metalica e amplasata la cateva sutimi de cm
deasupra unei membrane care se apropie de placa si
produce ↑ capacitantei electrice → inregistrata cu
ajutorul unui electrod
B. o mica bara de fier e pozitionata imediat deasupra
unei membrane putand fi ridicata in centrul unei
bobine electrice → deplasarea barei de fier in
interiorul bobinei determina ↑ inductantei bobinei
ce se poate inregistra electronic
C. un fir cu rexistenta foarte subtire, intins, e conectat
la o membrana → cand firul e intins mult ↑
rezistenta iar cand e intins putin rezistenta ↓ →
variatiile pot fi inregistrate cu ajutorul unui sistem
electronic
18. Rezistenta la fluxul de sange
Rezistenta = forta care se opune curgerii sangelui
printr-un vas
nu poate fi determinata prin metode directe
Se poate calcula utilizand masuratorile fluxului sanguin
si ale diferentei presionale intre 2 puncte ale vasului
Unitatea de rezistenta periferica (URP): rezistenta daca
diferenta de presiune dintre cele 2 puncte e 1mmHg si
daca fluxul este 1ml/sec
Unitatea CGS (centrimetri, grame, secunde):
19. Rezistenta la fluxul de sange
poate fi calculata cu ajutorul Legii lui Poiseuille:
conductanta vaselor este egala cu inversul rezistentei
R e dp cu:
vascozitatea sangelui, care este determinata in principal de concentratia
elementelor celulare si a proteinelor
cu lungimea vasului
R e ip cu a patra putere a razei
vascozitatea si lungimea vaselor sunt relativ constante in sistemul circulator →
principala variabila care controleaza rezistenta la fluxul sanguin este raza vasului
mici modificari ale razei vasului → modificari semnificative ale R vasculare si ale
conductantei
20. Aranjarea vaselor sangvine
In serie
⁃ arterele, arteriolele capilarele, venulele si venele sunt aranjate in serie
⁃ fluxul prin fiecare vas este acelasi
⁃ R totala la flux e egala cu suma rezistentelor tuturor vaselor
In paralel
⁃ vasele de sange se ramnifica pentru a forma circuite in paralel care furnizeaza
sange multor organe si tesuturi
⁃ dispozitia in paralel permite fiecarui tesut sa isi regleze propriul flux sangvin, in
mare masura independent de fluxul sangvin al altor tesuturi
⁃ fluxul prin fiecare din vasele paralele este determinat de gradientul presional si de
rezistenta proprie
⁃ ↑ rezistentei oricarui dintre vasele sangvine produce ↑ Rtotal
⁃ adaugarea mai multor vase intr-un circuit ↓ Rtotal deoarece fiecare vas asigura o
cale suplimentara a fluxului sangvin
22. Debitul cardiac (Dc)
Dc = cantitatea de sange pompata de inima in aorta in
fiecare min
Vs= volum bataie (sistolic)
Vs=Volum end diastolic-Volum end sistolic
Fc= frecventa cardiaca
Indexul Cardiac
Fractia de ejectie
FE= volum sistolic/volum end diastolic %
23. Reglarea Dc de catre intoarcerea venoasa –
Rolul mecanismului cardiac Frank-Starling
cant de sg pompata de catre cord in fiecare minut e determinata aproape in
totalitate de rata fluxului sangvin care ajunge la cord prin sistemul venos =
intoarcerea venoasa
inima nu este insasi factorul principal care controleaza Dc
abilitatea intrinseca prin care cordul se adapteaza la volume crescute primite
prin sistemul venos = mecanismul Frank-Starling
proportionalitate directa intre forta de contractie si cantitatea de sange
pompata in aorta
24. Debitul cardiac (Dc)
Dc variaza in functie de modificarile celor doi parametri care
determina Dc (Fc si Vs)
27. Metode pentru masurarea Dc
Dc se masoara prin metode indirecte
Cele mai frecvent utilizate sunt: metoda Fick si
metoda dilutiei
Dc poate fi exprimat si prin ecocardiografie
28. Metoda Fick
Metoda Fick directa: pe baza VO2
⁃ are la baza legea conservarii masei
⁃ sangele venos mixt e prelevat printr-un cateter introdus pana in a.
pulmonara iar sangele asterial sistemic poate fi obtinut din oricare artera
⁃ rata de absorbtie a O2 la nivel pulmonar se masoara prin rata de disparitie
a O2 din aerul respirat cu ajutorul oximetrului
⁃ cantitatea de O2 absorbita in sg in plamani in fiecare minut e 200 ml iar
diferenta intre O2 din sangele arterial (200 ml) si O2 din sg venos (160ml)
e 40 ml → Dc= 200:40= 5 L/min
Metoda Fick indirecta: pe baza VCO2
Metode pentru masurarea Dc
29. Metoda dilutiei
⁃ Se injecteaza o cantitate mica de indicator intr-o vena
sistemica mare
⁃ Concentratia colorantului se inregistreaza pe masura ce
acesta parcurge una din arterele periferice obtinandu-se o
curba
Metode pentru masurarea Dc
Metoda ecocardiografica
⁃ Utilizeaza ultrasunetele provenite de la un transductor si velocitatea fluxului
sangvin din Vstg si Aorta
⁃ Volumul bataie se calculeaza in functie de velocitatea fluxului sanvin in aorta si de
suprafata sectiunii transverse a aortei
⁃ Dc se calculeaza ulterior inmultind volumul bataie cu Fc
30. Reglarea fluxului sangvin
Are loc prin:
mecanisme locale de control (intravasculare)
mecanisme extravasculare
⁃ umorale
⁃ neuronale
pe termen scurt - mentinerea fluxului sanguin, in special intr-un anumit teritoriu
vasodilatatie, vasoconstrictie
pe termen lung
→ modificarea vascularizatiei tisulare
angiogeneza
dezvoltarea circulatiei colaterale
remodelarea vasculara
→ impreuna cu controlul volumului de sange circulant de catre rinichi
31. Controlul local
Controlul local al fluxului sangvin ca raspuns la nevoile
tesuturilor
capacitatea vasului de a-si regla propriul flux sanguin
in ciuda modificarilor presiunii de perfuzie =
autoreglare
poate fi: Metabolic
Miogenic
Metabolic:
↑ acumulare de metaboliti → vasodilatatie (relaxarea
sfincterului precapilar) → ↑ fluxului sangvin tisular: ↑ H+,
lactatul, CO2, K+, adenozina
unele substante determina vasoconstrictie cu ↓ fluxului
sangvin tisular: serotonina, tromboxanul A
32. Controlul local
Miogenic
tonus vascular - stare de contractie partiala continua a
muschiului neted vascular din peretele vaselor
Intinderea muschiului neted vascular → vasoconstrictie →
↑ Rezistenta → ↑ PS → flux sangvin stabil si previne
distensia excesiva
Bine dezvoltat in rinichi si in creier
34. Controlul local
Rolul ionilor si al altor factori chimici in controlul vascular
Vasoconstrictie:
↑Ca ++
↓ H+
Vasodilatatie:
↑ H+
↑K+
anionii: citratul, acetatul
↑ CO2
37. Controlul neural
Centrul vasomotor
localizat in substanta reticulata bulbara si in1/3
inferioara a puntii
trimite impulsuri: parasimpatice → n. vag
simpatice → n simpatici periferici
organizare
o arie vasoconstrictoare
o arie vasodilatatoare
o arie senzoriala
sub influenta centrilor nervosi superiori → cortex,
diencefal, punte, mezencefal
38. Controlul neural
Calea eferenta
Sistemul vasoconstrictor simpatic (SNS)
mentine tonusul vascular → determina vasoconstrictia
partiala continua a vaselor sangvine
variatii ale tonusului simpatic ↔ variatii ale tonusului
vascular
Sistemul vasodilatator parasimpatic (SNPS)
rol minor in reglarea circulatiei in majoritatea tesuturilor
SNS → ↑ frecventa cardiaca si contractilitatea
SNPS → ↓ frecventa cardiaca si contractilitatea
39. Controlul neural
Calea aferenta
C. vasomotor primeste informatii de la: baroreceptori
chemoreceptori
volureceptori
Reflexul circulator initiat de baroreceptori
Stimularea baroreflexorilor de catre TA ↑ → Impulsurile ajung in bulb
prin n. vag→ inhiba centrul vasoconstrictor bulbar si stimuleaza centrul
parasimpatic vagal → VD si ↓ Fc si a contractilitatii cardiace → ↓ TA
↓ O2,↑CO2 si H+ → stimuleaza chemoreceptorii carotidieni si aortici →
impulsuri via n. vag ajung la centrul vasomotor → ↑ TA
43. Circulatia cutanata
Controlul fluxului sg e in stransa legatura cu reglarea temperaturii corporale
→ caldura e transferata din profunzime spre mediul ambiental
fluxul sangvin e 3ml/min/100g, pot aparea variatii in functie de necesitati
Controlul e realizat in principal de SNC prin intermediul nervilor simpatici
la temperaturi ↓→ vasoconstrictie (VC)→fluxul sangvin poate ajunge la
aproape 0
la temperaturi ↑→ vasodilatatie (VD) →fluxul ↑ pana la valori de 7-8 l/min
pentru intregul organism
Chiar si in cazul unei vasoconstrictii severe, fluxul sg e suficient de
mare pentru a satisface cerintele metabolice ale tesutului cutanat
44. Tipuri de vase cutanate
Retea vasculara extinsa - localizata superficial
Plex venos subpapilar bogat
localizat in profunzime: „
poate depozita o mare cantitate de sange
SNS → vasoconstrictie
Sunturile arterio-venoase
rol: conecteaza arteriolele si venele direct, ocolind capilarele
superficiale
localizare: piele acrala (zone cu suprafata mare/volum) - maini,
picioare, buze, nas, urechi
SNS → vasoconstrictie
45. Circulatia in musculatura scheletica
Musculatura scheletica reprezinta 40% din greutatea corporala
consumul de O2 este
↑ densitatea capilara este mai mare in musculatura striata decat in
musculatura neteda
Fluxul sanguin: → in repaus - 15-20% din Dc (750 ml/min)
→ activitate fizica extrema – 80-90% din Dc ( hiperemie)
in efort fizic: fluxul poate creste de 15-20 de ori
exercitii ritmice → flux sanguin intermitent
exercitii statice → compresie continua – debut rapid al oboselii
depozitarea O2 in mioglobina - pentru 5-10 s
47. Circulatia coronariana
fluxul sanguin - influentata de ciclul
cardiac
in ventricolul stang
sistola – miocardul contractat
determina o compresie
extravasculara cu ↓ fluxului sanguin
diastola - ↑ fluxul sanguin (fluxul
coronarian apare in timpul diastole
atunci cand peretele muscular este
relaxat)
Paradoxal in endocardul dreapta -
fluxul sanguin mai mare in sistola
48. Circulatia coronariana
Mecanismele reglarii fluxului coronarian:
Autoreglarea (cel mai important): metabolica si miogenica.
Reglarea nervoasa
Reglarea umorala
Fluxul sanguin coronarian este predominant sub control metabolic local ca
raspuns la modificarile in consumul de O2 si adenozina:
⁃ Cand activitatea cardiaca ↑ → ↑ consumul de O2. Pentru a compensa acest
lucru, fluxul sanguin coronarian ↑ proportional cu ↑ consumului de O2
⁃ Adenozina este o substanta vasoactiva care este sintetizata in celulele
tisulare, din AMP in lipsa O2 si difuzeaza spre vase → VD, ↑ fluxul
sanguin coronarian ↑ aportul de O2
⁃ ↑ PCO2, ↑ H+, ↑ K+ ⇒ VD
Mecanism miogen: - ↑presiunea sanguina → VC
- ↓presiunea sanguina → VD
49. Reglarea nervoasa
SNS: „
Efect direct: - pe coronare mari (↑ α-Rec) ⇒ VC;
- pe coronare mici (↑ β2-Rec) ⇒ VD. „
Efect indirect: - pe inima (β1-Rec) ⇒ ↑ consumul de
O2 ⇒ VD;
SNPS (vagul): VD slaba.
Reglarea umorala „
VC: Catecolamine, Angiotensina II (Ag II), TXA2. „
VD: NO, PGI2, Serotonina, Bradikinina.
Circulatia coronariana
50. Circulatia pulmonara
2 circulatii: → pulmonara- intre ventriculul drept si atriul stang
→ bronsica - din circulatia sistemica
rezistenta vasculara scazuta - pereti subtiri si distensibili ai vaselor
⁃ influentata de respiratie
fluxul sanguin - la fel ca in circulatia sistemica,
⁃ aproximativ 5 L/min
⁃ 2% din sange - prin arterele bronsice = rol nutritiv
⁃ accelerare a sistolei
viteza medie de aproximativ 40 cm/s - aparitia fluxului turbulent
Controlul umoral
⁃ VC- noradrenalina, histamina, angiotensina II, tromboxan A2
⁃ VD - bradikinina, acetilcolina, factorul de activare plachetara
Reglarea nervoasa: → SNPS - VD slaba
→ SNS– VS
51. Reglarea circulatiei pulmonare
Autoreglare
1. miogenic – slab
2. mecanisme metabolice si umorale locale - predomina
presiunile partiale ale gazelor respiratorii
↓ pO2 in alveole → vasoconstrictie locala (in vasele adiacente)
→ transfer de sange la parti mai bine ventilate =
vasoconstrictie pulmonara hipoxica
obstructie a fluxului sanguin → ↓ pCO2 la alveole →
bronhoconstrictie
↓ pO2 in sange → vasoconstrictie
endoteliul – NO (oxid nitric), prostaglandine, endotelina
52. Circulatia cerebrala
particularitatile circulatiei cerebrale
continutul cranian este incompresibil si craniul rigid→ volum cranian (volum
sg, LCR si volumul creierului) relativ constant
capilarele cerebrale sunt impermeabile pentru majoritatea substantelor →
bariera hemato-encefalica
fluxul sg cerebral = 750 ml/min (15%Dc)
consum de O2 relativ ↑
reglarea circulatiei cerebrale: in principal prin
control metabolic local (rolul principal revenind PCO2)
53. Mecanismele reglarii circulatiei cerebrale
Autoreglarea miogenica
Adaptarea tonusului vascular cerebral la presiunea sistemica astfel incat
fluxul se mentine constant
↑presiunea de perfuzie → intinde fibrele netede arteriolare →
vasoconstrictie (VC)
↓ presiunea de perfuzie → vasodilatatie (VD)
Autoreglarea metabolicA
„PCO2 = cel mai important factor metabolic: „
↑ PCO2 ⇒ VD cerebrala ⇒ ↑ fluxul sanguin
↓ PCO2 ⇒ VC cerebrala ⇒ ↓ perfuziei
alti factori metabolici, mai putin importanti, sunt: „
ionii de H + (efecte concordante cu cele produse de modificarea PCO2)
K +, adenozina (produsa cand ↓ PO2).
55. Circulatia renala
↑ fluxul sanguin renal - 20% din Dc (1000 ml/min)
este mentinuta constanta intr-o gama larga de valori ale TAsistemice
(80-180 mmHg)
2 retele capilare
glomerular - ↑ TA- filtrare
peritubular - ↓TA- reabsorbtie
capilarele – mai permeabile
autoreglare miogenica:
↑ TA→ VC → ↓ fluxul sanguin
56. Circulatia renala
Reglarea TA in glomeruli - prin ajustarea rezistentei vaselor
aferente si eferente:
↑ TA- datorita constrictiei vasului eferens
↓ TA- datorita constrictiei vasului aferens
vasoconstrictie: ↑ Na+ si Cl- in lichidul tubular detectat de
macula densa, angiotensina II, endotelina, hormonul
antidiuretic , adenozina, stimulare nervoasa simpatica
vasodilatatie - prostaglandine, bradikinina, ANP, NO
57. Mecanismul de feedback tubuloglomerular:
↑ filtrarii glomerulara → ↑ lichidul filtrat la macula densa
→ ↑ reabsorbtia NaCl (concentratie dependenta de
absorbtia prin cotransport a Na+ - K+ - 2Cl-)
→ VC arteriolei aferente
Circulatia renala
58. Elemente de electrofiziologie cardiaca
Automatismul
capacitatea celulelor pacemaker de a
genera impulsuri
permite depolarizarea spontana a
celulelor pacemaker, independent de
impulsurile nervoase extrinseci si
intrinseci
influentat de factori neuro-umorali
Ritmicitatea (functia cronotropa )
regularitatea activitatii de pacemaker
influentata de factori neuro-umorali
59.
60. Elemente de electrofiziologie cardiaca
Sistemul specializat excito-conductor al inimii
Format din:
nodul sino-atrial (NSA), 70-80 bpm
nodul atrio-ventricular
fascicolul His si
fibrele Purkinje
NSA controleaza bataile cardiace deoarece are o
descarcare cu o frecventa mai mare decat a oricarei
regiuni capabile de auto-excitatie„
61. Elemente de electrofiziologie cardiaca
Pacemakere “ectopice” = pacemaker situat in alta regiune decat cea a NSA
produc o secventa anormala a contractiilor diferitelor regiuni cardiace si
determina afectarea severa a functiei de pompa a inimii
anomalii ale nodului AV sau ale fibrelor Purkinje
activitatea de pacemaker e transferata de la NSA la nodul AV sau la fibrele
Purkinje
o regiune atriala sau ventriculara manifesta excitabilitate crescuta si preia
functia de pacemaker
62. Propagarea impulsului cardiac prin inima
Impulsul e generat de NSA
Se propaga cu viteza moderata
in atrii
NAV intarzie conducerea cu 0.1
sec
Apoi impulsul e transmis
facicolului His
impulsul se propaga foarte rapid
prin fibrele Purkinje prin toata
suprafata endocardica a
ventricolului
63. Controlul functiei cardiace prin nervii
simpatici si parasimpatici
Stimularea simpatica
↑ frecventa cardiaca
↑ forta contractila a inimii
Stimularea parasimpatica
↓ frecventa cardiaca
↓ forta contractila a inimii
distribuita la nivelul atriilor si foarte
putin la nivelul ventriculelor →
scade mai putin contractilitatea
65. Electrocardiograma
Electrocardiograma (ECG) reprezinta inregistrarea
grafica a diferentelor de potential generate in timpul
activitatii electrice cardiace
Potentialele electrice sunt produse in inima ca suma
potentialelor generate de celulele musculare cardiace
in timpul depolarizarii si repolarizarii
Depolarizarea = modificare a potentialului
transmembranar, determinata de deplasarea
sarcinilor electrice (electroni sau ioni)
Repolarizarea = refacerea potentialului
transmembranar de repaus, indusa de deplasarea
sarcinilor electrice in sens opus, care compenseaza
depolarizarea
repolarizarea Atriala: „
de la endocard → epicard; „
repolarizarea Ventriculara: „
de la epicard →
endocard;
66. Directia si magnitudinea vectorului rezultat
Depolarizarea şi repolarizarea se propaga sub forma unor
unde prin muşchiul cardiac.
Un curent electric orientat spre electrodul pozitiv in culegerea
bipolara induce o deflexiune pozitiva pe traseul ECG.
Un curent electric care se indeparteaza
de electrodul pozitiv in culegerea
bipolara induce o deflexiune negativa
pe traseul ECG
67. Directia si magnitudinea vectorului rezultat
In ventriculele cordului normal curentul circula
dinspre negativ spre pozitiv, din directia bazei spre
apex in intreaga perioada de depolarizare cu
exceptia perioadei terminale a acestuia
Electrodul situat mai aproape de baza va arata o
valoare negativa
Electrodul situat mai aproape de apex va indica o
valoare pozitiva
Repolarizarea Ventriculara: „
de la epicard → endocard;
69. Electrocardiograma normala
Electrocardiograma prezinta undele
P, Q, R, S si T
Unda P (0,15-0,20 sec) =
depolarizarea atriala
Unda de repolarizare atriala e in
general mascata de complexul QRS
Complexul QRS (0,20 sec) se
produce la 0,16 sec de la debutul
undei P
= depolarizarii ventriculelor
Unda T = repolarizarii ventriculare
70. Electrocardiograma normala
Intervalul P-Q (0,16 sec) =
perioada dintre inceputul
excitatiei electrice a atriilor si
inceputul excitatiei electrice a
ventriculelor
Intervalul Q-T (0,35 sec) =
contractia ventriculara dureaza de
la aproximativ debutul undei Q
pana la terminarea undei T
Intervalul RR = 1 Revolutie
cardiaca
74. Derivatiile electrocardiografice
Potentialul electric al dipolului se masoara cu electrozi plasati in
diferite zone ale corpului, in mod uzual pe piele
Traseul ECG este influentat de: „
polaritatea dipolului, „
distanta de la electrod la dipol, „
intensitatea campului electric. „
Tipurile de inregistrare dupa plasarea electrozilor: „
bipolara: ambii electrozi plasati in campul electric al inimii; „
unipolara: un electrod este plasat in campul electric iar celalalt in
planul de potential 0.
75. Derivatiile electrocardiografice
Derivatia ECG = raportul spatial intre doua puncte in care se
plaseaza electrozii, in campul electric al inimii
Derivatiile bipolate (standard) ale membrelor (I, II si III)
Derivatiile unipolare ale membrelor (aVR, aVL, aVF)
Derivatiile precordiale (V1-V6)
76. Derivatiile electrocardiografice
Derivatiile membrelor culeg activitatea electrica in planul frontal; „
Derivatiile precordiale culeg activitatea electrica in planul
transversal.
Circuitul este inchis prin dispozitive specializate -
electrocardiografe, care inregistreaza semnalele, de obicei pe
hartie.
77. Derivatiile electrocardiografice
Trei derivatii bipolare ale membrelor (I, II si III)
au fost introduse in practica de catre Einthoven
formeaza un triunghi echilateral, cu inima localizata in
centru
ECG este inregistrata cu ajutorul a 2 electrozi plasati
pe parti opuse ale corpului
D I terminalul - bratul drept, + bratul stang
D II terminalul - bratul drept, + piciorul stang
DIII terminalul - bratul stang, + piciorul stang
78. Derivatiile electrocardiografice
Legea lui Einthoven:
daca ECG inregistreaza simultan toate cele 3 derivatii ale
membrelor:
Potentialul din DI+ Potentialul DIII= Potentialul DII
Triunghiul lui Einthoven
cele 3 derivatii bipolare ale membrelor
formeaza un triunghi echilateral, cu
inima localizata in centru
79. Derivatiile electrocardiografice
Derivatii toracice (precordiale)
inregistreaza activitatea electrica a inimii in plan
transversal „
sunt derivatii “unipolare”, cu electrodul pozitiv
situat pe torace (V1-V6) si electrodul de referinta
format din cele trei derivatii ale membrelor unite. „
electrodul explorator pozitionat dupa cum
urmeaza:
⁃ V1 - spatiul IV intercostal drept parasternal
⁃ V2 - spatiul IV intercostal stang parasternal
⁃ V3 - la jumatatea distantei dintre V2 si V4
⁃ V4 - spatiul V intercostal stang, pe linia
medioclaviculara (apexul)
⁃ V5 - spatiul V intercostal stang, pe linia axilara
anterioara
⁃ V6 - spatiul V intercostal pe linia axilara mijlocie.
80. Derivatiile electrocardiografice
Derivatii unipolare augmentate ale membrelor
inregistreaza activitatea electrica a inimii in plan frontal
folosesc un singur electrod explorator (pozitiv), plasat pe
un membru, conectat cu centrul inimii, considerat ca punct
de referinta (potential nul)
inregistreaza potentialul membrului respectiv si este
amplificata (a):
aVR - electrodul explorator este plasat pe bratul drept;
aVL - electrodul explorator este plasat pe bratul stang;
aVF - electrodul explorator este plasat pe piciorul stang.
82. Derivatiile electrocardiografice
Peretii inimii “vazuti” din diferitele
derivatii:
Peretele lateral al VS: DI, aVL
Peretele inferior: DII, DIII, aVF
Fata endocavitara a inimii: aVR
Peretele anterior: V1,V2
Septul interventricular: V3
Apexul: V4
Peretele lateral al VS: V5, V6
Peretele posterior al inimii nu este
explorat in mod direct
83. Metode de inregistrare a electrocardiogramelor
Electrocardiografia standard
Electrocardiografia ambulatorie
Aparate cu inregistrare continua pe 24 pana la 48 ore pentru
a investiga legatura dintre simptome si evenimentele
electrocardiografice ce pot aparea in acel moment
Aparate cu inregistrare intermitenta utilizate pentru
perioade de timp mai lungi (saptamani, luni) pentru a
detecta fenomene ce apar rar
Inregistrator implantabil (loop recorder) – implantat
subcutanat la nivel cardiac pentru 2 pana la 3 ani
